Decizia 919/2008 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila
M.Of. 786
În vigoare Versiune de la: 25 Noiembrie 2008
Decizia 919/2008 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila
Dată act: 16-sept-2008
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - presedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecator |
Acsinte Gaspar | - judecator |
Ion Predescu | - judecator |
Puskas Valentin Zoltan | - judecator |
Tudorel Toader | - judecator |
Augustin Zegrean | - judecator |
Simona Ricu | - procuror |
Mihaela Senia Costinescu | - magistrat-asistent |
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitol" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.487/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
La apelul nominal se prezinta avocatul partii Faber Invest&Trade Inc. Bucuresti, Teodor Cuzino, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Avocatul prezent solicita Curtii respingerea exceptiei, aratând ca scopul în care a fost ridicata aceasta îl reprezinta exclusiv tergiversarea solutionarii procesului aflat pe rolul instantei de fond, împrejurare ce dovedeste reaua-credinta a autorului în exercitarea drepturilor procesuale. În acest sens, în temeiul art. 1081 din Codul de procedura civila, solicita aplicarea unei amenzi judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceasta materie.
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele: Prin Încheierea din 16 aprilie 2008, pronuntata în Dosarul nr. 3.487/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitol" - S.A. din Bucuresti.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca limitarea motivelor pentru care poate fi cenzurata o hotarâre arbitrala, pronuntata în afara cadrului justitiei, reprezinta o îngradire a atributiei constitutionale a instantelor judecatoresti de "a înfaptui justitia", respectiv de a analiza în mod complet motivele de fapt si de drept pentru care este criticata o hotarâre arbitrala. Astfel, desi este admisibil ca un litigiu sa fie solutionat pe calea arbitrajului, aceasta metoda alternativa de solutionarea a disputelor nu poate îngradi posibilitatea instantelor judecatoresti de a se pronunta în mod exhaustiv asupra tuturor aspectelor legate de litigiu. Cu alte cuvinte, pentru a fi conforma cu Constitutia, calea de atac a actiunii în anularea hotarârii arbitrale trebuie sa aiba un caracter pe deplin devolutiv, în sensul de a permite desfiintarea sentintei arbitrale pentru orice motiv de nelegalitate sau de netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal considera exceptia ca fiind întemeiata, în masura în care practica judiciara nu a reusit sa clarifice, pâna în prezent, regimul juridic al actiunii în anularea hotarârilor arbitrale. Instanta apreciaza ca actiunea în anulare ar trebui sa fie asimilata apelului si judecata în complet de doi judecatori, în conditiile în care exista o judecata pe fond a cererii de chemare în judecata de catre o prima instanta, respectiv tribunalul arbitral, a carui sentinta formeaza obiectul acestei cai de atac.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat este constitutional si nu contine prevederi contrare dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 364 si art. 366 alin. (2) din Codul de procedura civila, texte de lege care au urmatorul continut:
- Art. 364: "Hotarârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune în anulare pentru unul din urmatoarele motive:
b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal îndeplinita;
f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotarârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitri;
i) hotarârea arbitrala încalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.";
- Art. 366 alin. (2): "Hotarârea instantei judecatoresti cu privire la actiunea în anulare poate fi atacata numai cu recurs."
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) si (3), care garanteaza liberul acces la justitie si dreptul cetatenilor la un proces echitabil, si art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la aparare.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a analizat în mai multe rânduri constitutionalitatea prevederilor din Codul de procedura civila referitoare la actiunea în anulare a hotarârii arbitrale, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 8/2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a retinut ca "arbitrajul constituie o exceptie de la principiul potrivit caruia înfaptuirea justitiei se realizeaza prin instantele judecatoresti si reprezinta acel mecanism juridic eficient, menit sa asigure o judecata impartiala, mai rapida si mai putin formala, confidentiala, finalizata prin hotarâri susceptibile de executare silita.
Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit conventiei arbitrale încheiate între parti, cu respectarea principiului libertatii de vointa a acestora, sub rezerva respectarii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii, asa cum prevede art. 341 din Codul de procedura civila. Prin urmare, partile pot stabili, prin conventia arbitrala sau printr-un act aditional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si înlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze în judecarea litigiului si, în general, orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului. În cazul în care partile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmeaza sa fie aplicata.
Asa fiind, Curtea observa ca incidenta dispozitiilor legale criticate este subsecventa acordului de vointa intervenit între partile care au încheiat conventia arbitrala si care au optat pentru solutionarea litigiului de catre un tribunal arbitral. Împrejurarea ca autorul exceptiei a achiesat la solutionarea litigiului pe aceasta cale, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dispozitiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea institutie, precum si consecintele juridice ale aplicarii lor, nu îl îndreptateste sa se prevaleze de necunoasterea legii si deci lipseste de temei critica reglementarii în cauza."
În ceea ce priveste critica referitoare la caracterul devolutiv pe care ar trebui sa îl aiba actiunea în anulare a hotarârii arbitrale, Curtea retine ca specificul domeniului supus reglementarii a impus adoptarea unor solutii diferite fata de cele din dreptul comun. Împrejurarea ca legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridica diferita de aceea a cailor de atac de drept comun, inclusiv sub aspectul admisibilitatii acesteia, nu releva niciun aspect de neconstitutionalitate, fiind în deplina concordanta cu prevederile art. 129 din Constitutie. Într-adevar, în masura în care textul constitutional de referinta foloseste termenul generic de "cai de atac", fara a le identifica si caracteriza, respectiv fara a se referi in terminis la apel si recurs, ipoteza în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertita într-un criteriu de constitutionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptatit ca, în considerarea anumitor particularitati, sa opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun. De altfel, Curtea constata ca, în conformitate cu dispozitiile art. 366 alin. 1 din Codul de procedura civila, în cazul în care a admis actiunea în anulare, instanta se va pronunta pe fondul litigiului, în limitele conventiei arbitrale.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea retine ca, potrivit Deciziei nr. 66/2001, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, "stabilirea unei singure cai ordinare de atac împotriva sentintelor pronuntate în cauzele ce au ca obiect actiuni în anulare nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie. În conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 126 si 129, stabilirea competentei instantelor judecatoresti, a procedurii de judecata, precum si a conditiilor de exercitare a cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoresti intra în competenta exclusiva a legiuitorului. Totodata, accesul liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, nu poate avea semnificatia ca acesta trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac."
Considerentele pe care s-au bazat solutiile anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate în cauze similare, sunt valabile si în prezenta cauza, neexistând niciun motiv pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitol" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.487/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia aV-a comerciala.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »