Decizia 749/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
M.Of. 468
În vigoare Versiune de la: 7 Iulie 2010
Decizia 749/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Dată act: 1-iun-2010
Emitent: Curtea Constitutionala
Ion Predescu | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Simona Ricu | - procuror |
Valentina Bărbăţeanu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Dorel Banu în Dosarul nr. 699/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, domnul Adrian Eduard Dumitru, consilier juridic cu delegaţie la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate. Acesta solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu contravine textelor de lege invocate de autorul acesteia, pentru motivele precizate în notele scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, precizează că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, neputând fi reţinută încălcarea principiului egalităţii, întrucât nu există o identitate între categoriile avute în vedere în critica sa de autorul excepţiei, şi anume prefecţii şi subprefecţii, pe de o parte, şi aleşii locali, deputaţii şi senatorii, pe de altă parte.
Prin Încheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 699/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Dorel Banu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse de acesta împotriva unui act de constatare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât, spre deosebire de aleşii locali şi de demnitarii care, în conformitate cu art. 83 alin. (1) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, pot renunţa în cel mult 15 zile la una dintre funcţiile care atrag starea de incompatibilitate, în cazul prevăzut de textul de lege criticat nu se prevede vreun termen în interiorul căruia funcţionarul public să poată opta pentru una dintre funcţii. Precizează că, "din cauza birocraţiei şi procedurilor, actele administrative nu se pot elibera concomitent şi întotdeauna se vor suprapune perioade de cumul de funcţii".
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât introduce un tratament juridic inegal între diferite categorii de destinatari ai legii speciale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, pentru unele categorii stabilind un termen în care starea de incompatibilitate poate fi înlăturată, iar pentru alte categorii, cum este cazul celei din care face parte reclamantul, starea de incompatibilitate existând imediat ce persoana publică este numită într-o altă funcţie publică, fără scurgerea unui termen de conformare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, precizează că prefecţii şi subprefecţii sunt înalţi funcţionari publici, statutul acestora fiind distinct de cel al aleşilor locali sau de cel al deputaţilor şi senatorilor, iar pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii, prevăzute de art. 15 şi art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Observă, totodată, că autorul excepţiei formulează critica din perspectiva unei omisiuni de reglementare, referitoare la termenul în care subprefecţii să poată înlătura starea de incompatibilitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
"(2) În cazul în care, în timpul exercitării funcţiei publice de autoritate prevăzute la art. 84 şi 85, apare unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, se procedează după cum urmează:
b) pentru funcţia de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, precum şi pentru funcţia de prefect şi subprefect, constatarea cazului de incompatibilitate se face de ministrul administraţiei publice, care îl va informa pe primul-ministru, pentru a dispune măsurile necesare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine critica formulată de autorul acesteia, prin care susţine că textul de lege criticat contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că egalitatea nu presupune uniformitate, iar la situaţii juridice diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Această judecată de valoare a instanţei de contencios constituţional îşi găseşte pe deplin concretizarea în cauza de faţă. Critica autorului se axează pe faptul că aleşii locali, senatorii şi deputaţii beneficiază de un termen de 15 zile în care pot să renunţe la una dintre funcţiile care generează starea de incompatibilitate, pe când în cazul secretarilor de stat, subsecretarilor de stat şi celor care ocupă funcţii asimilate acestora, precum şi în cazul prefecţilor şi subprefecţilor nu este prevăzut un astfel de termen. Curtea observă însă că este, în mod obiectiv, diferit statutul juridic al categoriilor de persoane ce constituie cei 2 termeni ai comparaţiei cu ajutorul căreia autorul excepţiei îşi argumentează critica de neconstituţionalitate şi, de aceea, se justifică un tratament juridic diferit. Astfel, este vorba, pe de o parte, despre o categorie de persoane care ocupă funcţii elective, fiind alese, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, ca reprezentanţi ai poporului sau, după caz, al comunităţilor locale, iar pe de altă parte, despre persoane care se încadrează într-o altă categorie, fiind numite într-o funcţie publică în vederea exercitării unor prerogative de putere ca reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu sau în diferite structuri din cadrul acestuia. De altfel, Curtea observă că criticile de neconstituţionalitate sunt generate, în principal, de neajunsurile rezultate din transpunerea în practică a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, afirmaţia autorului excepţiei în sensul că, "din cauza birocraţiei şi procedurilor, actele administrative nu se pot elibera concomitent şi întotdeauna se vor suprapune perioade de cumul de funcţii" fiind ilustrativă sub acest aspect. Or, Curtea nu se poate pronunţa asupra unor astfel de probleme, activitatea de interpretare şi aplicare concretă a legii la speţe determinate reprezentând atributul instanţelor de judecată. Nici complinirea unei eventuale carenţe legislative cu privire la inexistenţa unui termen de renunţare la una dintre funcţiile care atrag starea de incompatibilitate nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea sa de organizare şi funcţionare nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Dorel Banu în Dosarul nr. 699/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »