§ 25. - Decizia 749/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
M.Of. 468
În vigoare Versiune de la: 7 Iulie 2010
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine critica formulată de autorul acesteia, prin care susţine că textul de lege criticat contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că egalitatea nu presupune uniformitate, iar la situaţii juridice diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Această judecată de valoare a instanţei de contencios constituţional îşi găseşte pe deplin concretizarea în cauza de faţă. Critica autorului se axează pe faptul că aleşii locali, senatorii şi deputaţii beneficiază de un termen de 15 zile în care pot să renunţe la una dintre funcţiile care generează starea de incompatibilitate, pe când în cazul secretarilor de stat, subsecretarilor de stat şi celor care ocupă funcţii asimilate acestora, precum şi în cazul prefecţilor şi subprefecţilor nu este prevăzut un astfel de termen. Curtea observă însă că este, în mod obiectiv, diferit statutul juridic al categoriilor de persoane ce constituie cei 2 termeni ai comparaţiei cu ajutorul căreia autorul excepţiei îşi argumentează critica de neconstituţionalitate şi, de aceea, se justifică un tratament juridic diferit. Astfel, este vorba, pe de o parte, despre o categorie de persoane care ocupă funcţii elective, fiind alese, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, ca reprezentanţi ai poporului sau, după caz, al comunităţilor locale, iar pe de altă parte, despre persoane care se încadrează într-o altă categorie, fiind numite într-o funcţie publică în vederea exercitării unor prerogative de putere ca reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu sau în diferite structuri din cadrul acestuia. De altfel, Curtea observă că criticile de neconstituţionalitate sunt generate, în principal, de neajunsurile rezultate din transpunerea în practică a prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, afirmaţia autorului excepţiei în sensul că, "din cauza birocraţiei şi procedurilor, actele administrative nu se pot elibera concomitent şi întotdeauna se vor suprapune perioade de cumul de funcţii" fiind ilustrativă sub acest aspect. Or, Curtea nu se poate pronunţa asupra unor astfel de probleme, activitatea de interpretare şi aplicare concretă a legii la speţe determinate reprezentând atributul instanţelor de judecată. Nici complinirea unei eventuale carenţe legislative cu privire la inexistenţa unui termen de renunţare la una dintre funcţiile care atrag starea de incompatibilitate nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea sa de organizare şi funcţionare nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.