Decizia 672/2022 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de... - Decizia 672/2022

Marian Enache	- preşedinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2014. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Constantin Brâncoveanu" din Baia Mare, în numele şi pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan şi alţii, în Dosarul nr. 3.999/100/2017* al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.050D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.999/100/2017*, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2014. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Constantin Brâncoveanu" din Baia Mare, în numele şi pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind acordarea dreptului la vouchere de vacanţă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât permit ca o decizie contrară Constituţiei, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, să producă efecte obligatorii pentru instanţele judecătoreşti. În acest sens, invocă soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 39 din 29 mai 2017. De asemenea, consideră că sunt neconstituţionale şi dispoziţiile de lege care au constituit temeiul pronunţării acestei decizii şi care au afectat dreptul la vouchere de vacanţă. Susţine că acest drept are o natură fundamentală, întrucât, aşa cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din 12 februarie 2015, pronunţată în Cauza C-396/13 "Satakunnan karajaoikeus", este o componentă a salariului minim.

6. Autorul excepţiei susţine şi că nebugetarea cheltuielilor cu vouchere de vacanţă este o măsură discriminatorie în raport cu angajaţii din mediul privat.

7. Totodată, susţine că afectarea dreptului fundamental la vouchere de vacanţă nu se poate realiza prin intermediul unor ordonanţe de urgenţă.

8. De asemenea, arată că procesul legislativ de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 s-a realizat cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (5) din Constituţie. Guvernul a înaintat Senatului proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă, acesta fiind înregistrat la Biroul permanent al Camerei la data de 14 decembrie 2015. Arată că neaprobarea ordonanţei de urgenţă în condiţiile procedurale stabilite nu poate avea drept consecinţă decât încetarea efectelor acesteia, care va fi lipsită de fundamentul constituţional de vreme ce legea de aprobare nu este adoptată în termenele prevăzute de Constituţie, cu respectarea procedurii de urgenţă. Tergiversând dezbaterea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, Parlamentul nu numai că nesocoteşte dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, dar încalcă şi prevederile art. 61 alin. (1), care îl obligă, în calitate de unică autoritate legiuitoare, să cenzureze actele Guvernului cu rang de lege, reglementând prin legea de aprobare sau de respingere, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei de urgenţă, conform art. 115 alin. (8) din Constituţie.

9. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, arată că acestea sunt neconstituţionale, întrucât "obligă judecătorii în cazul în care aceştia trebuie să aplice, pe cazul concret norme izvorâte din dreptul comunitar european, împreună sau excluzând altele ce reglementează aceleaşi raporturi juridice, dar provenind din dreptul intern originar, de drept comun sau constituţional - să ignore aceste articole constituţionale invocate şi implicit calificările ori drepturile stabilite de instanţele europene, ori de autorităţile CE cu atribute de legiuitor şi să aplice exclusiv deciziile prestabilite prin acest art. 99 lit. ş), aducând astfel, o iremediabilă atingere atât principiului înfăptuirii justiţiei, conţinut de art. 124 din Legea Fundamentală cât şi imparţialităţii instanţei, garantate de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene".

10. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu intră în conflict cu normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.

11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2014. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, autorul excepţiei are în vedere, de fapt, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013. De asemenea, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă: "(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.";

- Art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013: "(2) În bugetele pe anul 2014 ale instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: "(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituţiilor şi autorităţilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: "(4) În bugetele pe anul 2016 ale instituţiilor şi autorităţilor publice prevăzute la alin. (1) nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: "(4) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la alin. (1) nu acordă tichete cadou, prime de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: "(4) Prin excepţie de la alin. (3), în perioada 1 martie-30 iunie 2017 instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 nu acordă prime de vacanţă şi vouchere de vacanţă.";

- Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: "(1) În anul 2018, instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora tichete cadou, premii şi nici indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul 2018 se pot acorda premii pentru sportivii şi colectivele tehnice care au obţinut performanţe deosebite la acţiunile sportive internaţionale şi naţionale oficiale, pentru elevii, studenţii, cercetătorii şi profesorii care au obţinut distincţii la olimpiadele internaţionale şi concursurile internaţionale şi naţionale pe discipline de învăţământ şi pentru profesorii care i-au pregătit pe aceştia, cu încadrarea în alocarea bugetară.

(3) În anul 2018, instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la alin. (1) acordă o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Cuantumul voucherelor de vacanţă acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în anul 2018, pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, se decontează serviciile turistice prestate de unităţi aflate pe teritoriul României, efectuate în perioada concediului de odihnă, în limita valorică prevăzută la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Cuantumul sumelor decontate nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004: "Constituie abateri disciplinare: [...] ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii."

15. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, separaţia puterilor şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (5) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 126 alin. (3) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituţională, art. 148 alin. (2) şi (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană şi art. 152 alin. (2) privind limitele revizuirii Constituţiei.

16. Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă fac parte din capitolul I al titlului III din Codul de procedură civilă care reglementează recursul în interesul legii. Textul de lege criticat prevede efectul obligatoriu al deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

17. Argumentele aduse de autorul excepţiei în susţinerea neconstituţionalităţii art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă vizează conţinutul Deciziei nr. 39 din 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017. Curtea observă că această decizie a fost pronunţată potrivit competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementate în capitolul II al titlului III din Codul de procedură civilă, care priveşte pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Efectele obligatorii ale hotărârilor pronunţate în exercitarea acestei competenţe sunt reglementate de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

18. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt incidente în cauză, astfel că, în ceea ce le priveşte, critica de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

19. Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor de lege succesive prin care s-a prevăzut că nu se acordă vouchere de vacanţă, Curtea reţine că premisa de la care porneşte autorul excepţiei este aceea că dreptul la vouchere de vacanţă este un drept fundamental. Or, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 19 iulie 2018, paragraful 33, a reţinut că dreptul la tichete/vouchere de vacanţă nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituţional. În consecinţă, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conţinutului, limitelor şi condiţiilor de acordare a acestora. De asemenea, legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

20. Prin aceeaşi decizie, paragraful 34, analizând critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, prin instituirea unui tratament diferit faţă de angajaţii din sectorul privat, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece angajaţii din sectorul privat nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu angajaţii din sectorul public. În acest sens este şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2012 cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 28, prin care Curtea a considerat că legea contestată a instituit, într-adevăr, o diferenţă de tratament între persoanele pensionate angajate în sectorul privat şi cele angajate în sectorul public, cum era cazul reclamantului; cu toate acestea, cele două categorii de persoane nu pot fi considerate ca aflându-se într-o situaţie analoagă sau asemănătoare în sensul art. 14, din moment ce diferenţa esenţială, relevantă pentru contextul în care au fost luate măsurile criticate, este aceea că veniturile lor provin din surse diferite, şi anume bugetul privat şi, respectiv, bugetul de stat.

21. Curtea mai reţine că, prin Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1267 din 21 decembrie 2020, paragraful 36, a respins, ca neîntemeiată, critica vizând procedura de adoptare a legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, raportată la art. 115 alin. (5) din Constituţie, invocând cele reţinute anterior prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragrafele 9 şi 37-44.

22. Tot prin Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 35, Curtea, analizând dispoziţiile art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004, a reţinut că acestea reprezintă norme-remediu de natură să facă efective art. 126 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Judecătorii, în exercitarea atribuţiei constituţionale a înfăptuirii justiţiei, sunt ţinuţi de obligaţia de a respecta deopotrivă deciziile Curţii Constituţionale şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, care prevăd prioritatea de aplicare a acelor reglementări ale dreptului Uniunii Europene cu forţă obligatorie faţă de dreptul intern român, nu pot sta în calea îndeplinirii de către judecători a îndatoririi de rang constituţional de a respecta deciziile Curţii Constituţionale şi, respectiv, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele soluţiilor deciziei mai sus arătate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Constantin Brâncoveanu" din Baia Mare, în numele şi pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan şi alţii, în Dosarul nr. 3.999/100/2017* al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Patricia-Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 385 din data de 5 mai 2023

M.Of. 385

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (8)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (8)