Decizia 454/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24-28 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
M.Of. 338
În vigoare Versiune de la: 21 Mai 2010
Decizia 454/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24-28 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
Dată act: 20-apr-2010
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Simona Ricu | - procuror |
Cristina Toma | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 231-235 şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Lăcrămioara Camelia Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate şi protejează interesele minorului.
Prin Încheierea din 17 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.988/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 231-235 şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lăcrămioara Camelia Ciuban, într-o cauză civilă ce are ca obiect revizuirea deschiderii procedurii adopţiei interne.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 231 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 încalcă dreptul la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil al adoptatorilor, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede citarea obligatorie a acestora în cadrul soluţionării cererii de revizuire a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, cu atât mai mult cu cât copilul se află în grija adoptatorilor. Apreciază că este imperativ necesar ca aceştia să participe la proces, în scopul apărării drepturilor copilului.
Autorul excepţiei consideră că şi prevederile art. 234 din Legea nr. 273/2004 încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece stabilesc soluţia pe care instanţa urmează să o adopte în urma refuzului unui părinte de a-şi exprima consimţământul la adopţie, aceste norme având caracter imperativ.
Autorul apreciază de asemenea că dispoziţiile art. 235 din Legea nr. 273/2004 contravin art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi principiului disponibilităţii, deoarece impun obligaţia Direcţiei pentru Protecţia Copilului de a formula o cerere de revizuire, autoritate ce, astfel, urmează să reprezinte interesele părinţilor fireşti.
Referitor la art. 231 alin. (1) şi art. 231 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, prin raportare la art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, autorul excepţiei arată că acestea contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte art. 231 alin. (2) din lege, autorul consideră că acesta este într-o contradicţie flagrantă cu prevederile procedurale, respectiv cu dispoziţiile art. 322 şi 324 din Codul de procedură civilă, iar, prin raportare la prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, poate duce la posibilitatea introducerii unei cereri de revizuire peste termenul instituit de legiuitor prin intermediul normelor speciale de procedură, astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Apreciază că, în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv. În acelaşi sens, autorul excepţiei arată că, în mod constant, s-a decis în doctrină şi în jurisprudenţă că sentinţa civilă prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, faţă de părţile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Mai arată că dreptul relativ la exercitarea căilor de atac rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii şi, în aceste condiţii, nicio cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege ulterioară, după cum nicio cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi desfiinţată fără retroactivitate de către o asemenea lege.
În ceea ce priveşte critica adusă prevederilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, autorul precizează că acestea sunt în contradicţie cu normele constituţionale şi cu cele procedurale, întrucât dispun obligativitatea instanţelor judecătoreşti de a suspenda judecarea cauzei pendinte.
În continuare, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 361 din Legea nr. 273/2004 încalcă prevederile art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât părinţii fireşti au la îndemână calea revizuirii oricând, fără limitarea printr-un anumit termen a exercitării acestei căi de atac extraordinare. Astfel, hotărârea de adopţie nu se poate bucura niciodată de puterea lucrului judecat, existând, permanent, pericolul declanşării unei revizuiri, cu grave consecinţe asupra dezvoltării oricărui copil supus acestei proceduri. Consideră că prevederile criticate impun judecătorului cauzei o soluţie care, din probele administrate, ar putea apărea inadmisibilă, dar că dispoziţiile art. 361 din Legea nr. 273/2004 contravin art. 16 din Constituţia României, art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi principiului adevărului obiectiv şi principiului contradictorialităţii. De asemenea, consideră că textul de lege criticat contravine şi normelor procedurale, în sensul că acestea, fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu prevăd obligativitatea unei asemenea suspendări, acest fapt fiind lăsat la latitudinea judecătorului cauzei.
În fine, autorul excepţiei consideră că textele de lege invocate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 74 din Constituţie, deoarece, deşi acestea sunt materializate într-o ordonanţă de urgenţă, conţin norme de procedură civilă care modifică însuşi Codul de procedură civilă în privinţa căii extraordinare de atac a revizuirii.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16, 21, 124 şi 126 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 231-235 şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, ca urmare a modificării şi completării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 231-235 şi art. 361 au devenit art. 24-28, respectiv art. 42, având următorul cuprins:
(1) Dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit art. 12 alin. (3), a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva hotărârii se poate face cerere de revizuire.
(2) Cererea de revizuire se poate introduce până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre părinţii fireşti ai copilului sau de către direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne.
(3) Cererea de revizuire se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne şi, dacă este cazul, a direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.
(1) Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află pe rolul instanţei judecătoreşti.
(2) Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
(3) Măsura de protecţie a copilului sau, după caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada soluţionării revizuirii. Dispoziţiile art. 37 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, va hotărî, la propunerea direcţiei generale în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului, o măsură provizorie de protecţie a copilului, până la soluţionarea revizuirii.
(1) În cazul în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior, numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu prevederile art. 14.
(2) Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaţia actuală a părinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia biologică/extinsă este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială locuieşte părintele firesc.
În cazul în care, după suspendarea prevăzută de art. 25, părintele care s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea art. 13, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.
Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după caz, de a solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia cunoştinţă, până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima voinţa cu privire la adopţie.
(1) Instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la care consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia să aducă la cunoştinţa instanţei, prin intermediul direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul, existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie.
(2) Chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare.
(3) Instanţa poate invita la aceeaşi dată direcţia competentă potrivit art. 22 alin. (3) şi direcţia competentă potrivit art. 40 alin. (1).
(4) În cazul în care părinţii se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia părinţilor fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcţiei competente potrivit art. 22 alin. (3), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 24 şi 25 se aplică în mod corespunzător."
Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 au următorul cuprins: "Cererile de încuviinţare a adopţiei aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se soluţionează potrivit prevederilor acesteia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 16 ce privesc egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 ce privesc accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 74 privind iniţiativa legislativă, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
De asemenea, autorul invocă încălcarea prevederilor art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind obligaţia de a respecta drepturile omului, precum şi dreptul la un proces echitabil.
Curtea Constituţională apreciază că soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul art. 231 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 este justificată de necesitatea desfăşurării procedurilor de adopţie, în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, precum şi pentru protecţia datelor cu caracter personal.
Totodată, Curtea constată că textul art. 234 reglementează repunerea pe rol şi respingerea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei, fapt ce nu este de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, stabilind doar condiţiile şi regulile procedurale în care instanţa respinge cererea. Soluţia instanţei este impusă de nerespectarea uneia dintre condiţiile de fond esenţiale pentru încuviinţarea adopţiei, şi anume consimţământul părţilor fireşti. În plus, dreptul părţilor la un proces echitabil este asigurat de reglementarea, în cuprinsul art. 13 din Legea nr. 273/2004, a posibilităţii instanţei judecătoreşti de a trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului.
În ceea ce priveşte art. 235 din Legea nr. 273/2004, Curtea constată că pretinsa încălcare a principiului disponibilităţii nu prezintă niciun fel de relevanţă prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale, principiul neregăsindu-se în cuprinsul art. 16 sau art. 21 din Constituţie, invocate de către autorul excepţiei.
Referitor la art. 231 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, autorul excepţiei arată că acestea contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, fără a motiva critica, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, această critică nu poate fi reţinută.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea apreciază că textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unor situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". În acelaşi timp, în ceea ce priveşte excepţia ridicată cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 231 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile procedurale, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, Curtea constată că textul de lege criticat se aplică în mod egal, fără discriminări pe considerente arbitrare, tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, astfel încât nu se poate reţine contradicţia acestuia cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 din Legea nr. 273/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 16, art. 20 alin. (2), art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate sunt justificate de principiul esenţial al adopţiei, şi anume promovarea interesului superior al copilului. Altfel, lipsa exprimării consimţământului părinţilor fireşti în faţa instanţei judecătoreşti şi în procedura încuviinţării adopţiei poate produce efecte dintre cele mai grave cu privire la relaţiile dintre copil şi familia sa naturală, precum şi cu privire la dezvoltarea sociopsihoculturală a acestuia. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare de către art. 361 din Legea nr. 273/2004 a principiului adevărului obiectiv şi principiului contradictorialităţii, precum şi a normelor procedurale, acestea nu constituie probleme de constituţionalitate, ci eventuale neconcordanţe între textul criticat şi principii şi norme de drept procedural, care excedează controlului de constituţionalitate.
În acelaşi timp, Curtea constată că prevederile art. 74 din Constituţie, invocate de către autorul excepţiei, privind iniţiativa legislativă, nu sunt relevante în prezenta cauză. De altfel, nici neconcordanţa dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 cu prevederile Codului de procedură civilă nu constituie o problemă de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme speciale de procedură, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, inclusiv termene, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24-28 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Lăcrămioara Camelia Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »