§ 14. - Decizia 454/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24-28 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei

M.Of. 338

În vigoare

Versiune de la: 21 Mai 2010

De asemenea, în ceea ce priveşte art. 23¹ alin. (2) din lege, autorul consideră că acesta este într-o contradicţie flagrantă cu prevederile procedurale, respectiv cu dispoziţiile art. 322 şi 324 din Codul de procedură civilă, iar, prin raportare la prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, poate duce la posibilitatea introducerii unei cereri de revizuire peste termenul instituit de legiuitor prin intermediul normelor speciale de procedură, astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Apreciază că, în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv. În acelaşi sens, autorul excepţiei arată că, în mod constant, s-a decis în doctrină şi în jurisprudenţă că sentinţa civilă prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, faţă de părţile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Mai arată că dreptul relativ la exercitarea căilor de atac rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii şi, în aceste condiţii, nicio cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege ulterioară, după cum nicio cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi desfiinţată fără retroactivitate de către o asemenea lege.