Decizia 281/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală
M.Of. 262
În vigoare Versiune de la: 22 Aprilie 2010
Decizia 281/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală
Dată act: 18-mar-2010
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Iuliana Nedelcu | - procuror |
Marieta Safta | - magistrat-asistent-şef |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adriana Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
Magistratul-asistent referă că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect, având în vedere respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, astfel încât aceasta nu se află la dispoziţia părţii care a ridicat-o, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.200/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adriana Veturia Moldovan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că "chiar dacă, la prima vedere, această dispoziţie pare să constituie o garanţie a independenţei magistraţilor, în realitate ea constituie o încălcare a principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii instanţei de judecată." Astfel, "odată ce Consiliul Superior al Magistraturii se pronunţă în sensul avizării favorabile a arestării unui magistrat, acest aviz constituie un mijloc de presiune asupra judecătorului chemat să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă, în condiţiile în care cariera sa depinde în mod exclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii." Or, "potrivit dispoziţiilor art. 124, art. 134 şi art. 21 din Constituţie, dreptul oricărei persoane la o judecată în faţa unei instanţe independente şi imparţiale este garantat la nivel constituţional", iar aceste texte trebuie interpretate prin raportare la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudenţe, "existenţa unor indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparenţe în acest sens, este suficientă pentru a înlătura prezumţia de neutralitate a judecătorului". În ceea ce priveşte art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, se arată că este contrar dreptului la libertate şi la siguranţă, deoarece "omite să stabilească anumite condiţii obiective de determinare a situaţiilor în care se poate dispune arestarea unor persoane, lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului."
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum şi cele ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: "Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.";
- art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:
f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 - Libertatea individuală, art. 124 - înfăptuirea justiţiei şi art. 134 alin. (4) referitoare la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu raportare la art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea individuală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, dau expresie unei atribuţii a acestui organism, stabilite prin legea sa organică, "în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei", aşadar sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi art. 134 alin. (4) din Constituţie. Nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 124 din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc nicio obligaţie pentru judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererilor la care textul legal face referire, de natură să ştirbească în vreun fel independenţa acestora, consfinţită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii".
Cât priveşte dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, acestea sunt criticate pentru faptul că sunt interpretabile, întrucât omit să stabilească situaţiile în care poate dispune arestarea unor persoane, "lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului". Or, o asemenea împrejurare nu constituie în sine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale, întrucât rolul instanţei judecătoreşti este tocmai acela de a interpreta actul normativ şi de a-l aplica la speţa concretă. În plus, criticile privind caracterul lacunar sau defectuos al redactării prevederilor criticate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adriana Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »