§ 10. - Decizia 281/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

M.Of. 262

În vigoare

Versiune de la: 22 Aprilie 2010

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că "chiar dacă, la prima vedere, această dispoziţie pare să constituie o garanţie a independenţei magistraţilor, în realitate ea constituie o încălcare a principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii instanţei de judecată." Astfel, "odată ce Consiliul Superior al Magistraturii se pronunţă în sensul avizării favorabile a arestării unui magistrat, acest aviz constituie un mijloc de presiune asupra judecătorului chemat să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă, în condiţiile în care cariera sa depinde în mod exclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii." Or, "potrivit dispoziţiilor art. 124, art. 134 şi art. 21 din Constituţie, dreptul oricărei persoane la o judecată în faţa unei instanţe independente şi imparţiale este garantat la nivel constituţional", iar aceste texte trebuie interpretate prin raportare la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudenţe, "existenţa unor indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparenţe în acest sens, este suficientă pentru a înlătura prezumţia de neutralitate a judecătorului". În ceea ce priveşte art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, se arată că este contrar dreptului la libertate şi la siguranţă, deoarece "omite să stabilească anumite condiţii obiective de determinare a situaţiilor în care se poate dispune arestarea unor persoane, lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului."