Decizia 18/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c), d) şi g), ale art. 11... - Decizia 18/2024

Marian Enache	- preşedinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c), d) şi g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) şi art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Astoria M2 - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 22.288/197/2018 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.225D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 359 din 31 mai 2018.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 22.288/197/2018, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c), d) şi g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) şi art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Societatea Astoria M2 - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este nelegal şi neconstituţional să fie amendată persoana juridică, de vreme ce responsabilitatea pentru gestiune revine angajatului din tură, a cărui activitate nu poate fi controlată în permanenţă. Se mai arată că un agent economic poate avea în casa de marcat, la un moment al zilei, sume mai mici, mai mari sau egale cu valorile ce rezultă din operaţiunile de vânzare sau prestare de servicii din ziua respectivă. Aceste diferenţe, atunci când sumele sunt nesemnificative, pot să provină din folosirea în scopuri personale pentru perioade foarte scurte, chiar ore (în minus), din bacşişuri (în plus), din greşeli de calcul, în plus sau în minus, sau chiar din fraude ale gestionarilor. Atunci când diferenţele de sume în gestiunea zilnică provin din acte sau fapte de natură evazionistă, ele constituie fie contravenţie, fie infracţiune, în funcţie de gradul de pericol social. În cazul în care constituie contravenţie, sunt incidente, de exemplu, prevederile art. 10 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Însă atât contravenţia, cât şi infracţiunea trebuie probate, sancţiunea neputând fi aplicată pe baza unei simple prezumţii, spre exemplu, aceea că prezenţa în casa de marcat a unei sume mai mari decât cea rezultată din operaţiunile înregistrate echivalează cu nefolosirea casei de marcat. Atunci când există nereguli în gestiune, sub formă de sume în plus sau în minus, dar acestea nu sunt contravenţii sau infracţiuni, în sensul de diminuare intenţionată şi semnificativă a bazei impozabile, intervenţia statului, prin organul de control operativ, reprezintă o încălcare a proprietăţii private. Aceasta constă în diminuarea patrimoniului agentului economic supus sancţiunilor, ca urmare a aplicării amenzii contravenţionale şi a confiscării sumelor de bani în plus faţă de cele înregistrate, precum şi în suspendarea activităţii. Se arată că, într-o economie de piaţă, în care agenţii economici controlaţi au capital privat, organele de control ale statului nu au de ce să se intereseze asupra modului în care se realizează gestiunea.

6. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la libertate economică, drept conferit de Constituţie, nu este unul absolut, astfel încât să poată fi exercitat fără nicio îngrădire sau condiţionare. Legiuitorul poate institui anumite condiţii cu privire la exercitarea acestui drept, fără a contraveni dispoziţiilor constituţionale, atât timp cât aceste condiţionări sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu. Reglementarea modalităţii în care agentul constatator răspunde pentru eliberarea bonurilor fiscale de către vânzătorul ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul firmei nu încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 10 lit. c), d) şi g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) şi art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

11. În legătură cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea observă că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează doar pct. (ii) al acestei dispoziţii legale, iar, în privinţa art. 12 alin. (1) alineat ultim din acelaşi act normativ, având în vedere structura normativă a dispoziţiei criticate, aceasta se referă, în realitate, la art. 12 alin. (1) ultima teză.

12. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 10 lit. c), d) şi g), ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii), ale art. 11 alin. (11) şi ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările în vigoare la data de 30 august 2018, data întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, texte legale care au următorul cuprins:

- Art. 10 lit. c), d) şi g): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:

(...)

c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);

d) nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);

(...)

g) neînmânarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal şi/sau neeliberarea facturii la solicitarea clientului;";

- Art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii): "(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici după cum urmează:

(...)

e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d):

(...)

(ii) cu amendă în cuantum de 1.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;";

- Art. 11 alin. (11): "În situaţia în care, în termen de 12 luni de la ultima sancţionare a faptei, operatorul economic săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (ii)-(vi), pentru care a fost sancţionat, se aplică amenda prevăzută la alin. (1) lit. e) pct. (ii)-(vi), după caz, şi se dispune şi sancţiunea complementară constând în suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile.";

- Art. 12 alin. (1) ultima teză: "(1) Controlul funcţionării şi utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi organele sale subordonate, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, respectiv al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi de către structurile competente din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi organele sale subordonate."

13. Art. 4 alin. (12) lit. h) la care face trimitere art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 are următorul cuprins: "(12) Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi: (...) h) să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personajului angajat pentru derularea activităţii;".

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) privind economia României şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (11) şi ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea observă că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele motive.

16. În procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat la data de 30 august 2018, s-a reţinut că, în urma controlului efectuat la sediul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov au identificat o sumă de bani pentru care nu au fost întocmite documente justificative, fiind aplicate sancţiunea amenzii şi măsura complementară a confiscării sumei nejustificate, fără a fi dispusă şi măsura prevăzută de art. 11 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectiv suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile.

17. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (cu titlu exemplificativ, a se vedea Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20, sau Decizia nr. 433 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 4 decembrie 2020, paragraful 15).

18. Prin urmare, Curtea reţine că textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, drept care, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reţine că autoarea acesteia nu motivează pretinsa contrarietate cu prevederile Legii fundamentale.

20. Or, în jurisprudenţa sa, instanţa constituţională a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. În aceste condiţii, se constată că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, aceasta este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie din cauza generalităţii sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţională a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 609 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2022, paragrafele 22 şi 23).

21. Or, în prezenta cauză, indicarea temeiului constituţional nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la prevederile art. 12 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, date fiind caracterul general al textului constituţional invocat şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiei legale criticate faţă de acesta, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate. Totodată, instanţa constituţională nu se poate substitui autoarei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

22. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 10 lit. c), d) şi g) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 13 septembrie 2018, sau Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravenţională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, precitată, paragraful 15).

23. Cu privire la critica formulată prin raportare la art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că textele de lege criticate reprezintă opţiunea legitimă a legiuitorului, ce are ca scop impunerea unei discipline fiscale necesare într-o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, paragraful 16, şi Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, precitată, paragraful 19).

24. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii organice, ceea ce are semnificaţia instituirii unor limite în exercitarea dreptului de proprietate. Reglementarea unor contravenţii şi a sancţiunilor aplicabile acestora are drept consecinţă diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată în mod obiectiv şi raţional, de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, paragraful 17, şi Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, paragraful 20).

25. În legătură cu persoana care săvârşeşte fapta, Curtea a reţinut că persoana care nu foloseşte casa electronică de marcat este, evident, angajatul operatorului economic, iar răspunderea contravenţională revine acestuia din urmă. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, fapta de neemitere a bonului fiscal se sancţionează cu amendă aplicată operatorului economic.

26. În ceea ce priveşte răspunderea contravenţională a operatorului economic, Curtea a reţinut că aceasta îşi are temeiul în faptele ilicite, săvârşite în realizarea obiectului de activitate, respectiv neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, atunci când obiectul de activitate îl constituie livrarea bunurilor cu amănuntul sau prestarea de servicii efectuate direct către populaţie. Răspunderea contravenţională a persoanei juridice este întemeiată pe obligaţia acesteia de a-şi stabili modul de organizare şi funcţionare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuţiilor de către persoanele angajate, precum şi de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaţilor, respectându-se legislaţia în vigoare. Toate aceste activităţi sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile şi prestează serviciile menţionate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în schimbul unor sume de bani, sume pentru a căror neevidenţiere fiscală este sancţionat contravenţional, deoarece fapta săvârşită serveşte interesului său (a se vedea Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, paragrafele 16 şi 17).

27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (11) şi ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Astoria M2 - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 22.288/197/2018 al Judecătoriei Braşov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. c), d) şi g) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 931 din data de 17 septembrie 2024

M.Of. 931

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)