Secţiunea 8 - EPILEPSIILE - Criterii din 2012 PE BAZA CĂRORA SE STABILEŞTE APTITUDINEA ŞI ÎNCADRAREA ÎN GRADE DE INVALIDITATE PENTRU CADRELE MILITARE, SOLDAŢII ŞI GRADAŢII VOLUNTARI, POLIŢIŞTII ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

M.Of. 117 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Februarie 2012
SECŢIUNEA 8:EPILEPSIILE
Epilepsia constituie o stare anormală a creierului, care se manifestă prin tulburări neuropsihice ce apar sub formă de paroxisme cu caracter recurent. Conţinutul clinic al crizelor variază în raport cu valoarea funcţională a diverselor zone cerebrale cuprinse de paroxismul epileptic, el putând îmbrăca o gamă largă de manifestări: motorii, senzitive, senzoriale, vegetative sau psihice, care pot apărea izolat sau în diferite combinaţii.
Clasificarea epilepsiilor este şi în prezent o problemă deosebit de controversată; marea dificultate a clasificării diferitelor forme de epilepsie este determinată, printre altele, de numărul mare de fenomene cu caracter polimorf interesând sfera mentală şi neurovegetativă. Una dintre clasificările acceptate de către Liga Internaţională contra epilepsiei şi, la noi, de către Ministerul Sănătăţii împarte, în mare, crizele de epilepsie astfel:
1.crize de epilepsie focală;
2.crize parţiale cu simptomatologie complexă;
3.crize de epilepsie generalizată;
4.crize de epilepsie hemigeneralizate;
5.crize de epilepsie de formă particulară (greu de clasificat);
6.stările de rău epileptic.
Diagnosticul clinic este susţinut pe anamneză, făcută atât bolnavului, cât şi aparţinătorilor, care confirmă stările paroxistice de pierdere a conştienţei, durata lor, tipul de criză, aspectul, frecvenţa, manifestările postcritice şi existenţa unor tulburări psihice; este susţinut, de asemenea, de biletele de ieşire din serviciul de neuropsihiatrie care reprezintă de fapt în expertiză documentul clinic de confirmare clinică a bolii; se vor lua în considerare antecedentele heredocolaterale, antecedentele patologice personale, ca şi istoricul bolii.
Investigaţii paraclinice: EEG, simplu şi cu activare (hiperpnee, SLI ± activări farmacologice, cu mare prudenţă în servicii specializate), video-EEG (când EEG standard nu este relevant) CT sau IRM cerebrală (este de preferat examenului CT, dacă se poate face de primă intenţie, raportul cost/beneficiu diagnostic fiind net mai mare).
În aprecierea IA şi respectiv a aptitudinii este necesar de stabilit cu certitudine diagnosticul clinic, tipul de criză, frecvenţa crizelor sub tratament anticonvulsivant, durata crizelor, manifestările post-critice, intensitatea tulburărilor psihice. După o evoluţie de ani de zile, sunt numeroase cazurile în care, deşi frecvenţa crizelor este medie, gradul tulburărilor psihice intercritice poate fi de intensitate accentuată, situaţie în care deficienţa funcţională globală poate fi accentuată. Rigurozitatea elaborării diagnosticului necesită o documentaţie foarte exactă a crizei. Crizele de pierdere a cunoştinţei suspecte de epilepsie, precum şi crizele de suspendare a conştienţei cu traseu iritativ, până la confirmarea definitivă vor fi clasate APT LIMITAT.

Diagnostic clinic

Diagnostic funcţional

Incapacitate adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

Formele de epilepsie cu evoluţie favorabilă sub tratament anticonvulsivant în care frecvenţa crizelor este rară (1 criză la 3-4 luni), se vor face recomandări riguroase privind regimul de viaţă,contraindicaţiilor medicale specifice (siguranţa circulaţiei, surse de apă şi de foc, agregate în mişcare, înălţime etc.)

Deficienţă medie

50-60%

ISE

Gradul III

Formele de epilepsie ce prezintă crize generalizate, convulsive sau akinetice, cu frecvenţa de 1-2 crize/lună, sau 1-2 crize parţiale/săptămână sub tratament anticonvulsivant şi/sau prezenţa unor tulburări psihice intercritice specifice de intensitate medie

Deficienţă medie/accentuată

61-75%

ISE

Gradul III/II

Formele de epilepsie ce prezintă crize generalizate convulsive cel puţin 2-3/lună, sau crize parţiale > 2/3 săptămână sub tratament anticonvulsivant şi sunt prezente manifestări psihice specifice intercritic cu intensitate accentuată

Deficienţă accentuată

76-89%

ISE

Gradul II

Formele de epilepsie în care crizele generalizate şi/sau parţiale sunt frecvente, cu stări postcritice prelungite, sau stări subintrante frecvente ce necesită perioade mari de spitalizare şi supraveghere în special din cauza tulburărilor psihice grave (diagnosticate de serviciul de psihiatrie), care pun în pericol viaţa bolnavului sau a anturajului.

Astfel de cazuri sunt rare; ele denotă, în special, un tratament inadecvat, consum cronic de alcool

Deficienţă gravă

90-100%

ISE

Gradul I