Secţiunea 6 - HEMORAGIA CEREBRALĂ INTRAPARENCHIMATOASĂ - Criterii din 2012 PE BAZA CĂRORA SE STABILEŞTE APTITUDINEA ŞI ÎNCADRAREA ÎN GRADE DE INVALIDITATE PENTRU CADRELE MILITARE, SOLDAŢII ŞI GRADAŢII VOLUNTARI, POLIŢIŞTII ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

M.Of. 117 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Februarie 2012
SECŢIUNEA 6:HEMORAGIA CEREBRALĂ INTRAPARENCHIMATOASĂ
Diagnosticul clinic se stabileşte pe baza unor manifestări specifice: debut brusc, adesea în stare de sănătate aparentă la un bolnav cu antecedente de boală hipertensivă, diabet zaharat, colagenoze, malformaţii vasculare cerebrale cunoscute sau nu, obezitate şi alţi factori predispozanţi sau favorizanţi (consum cronic de alcool etc.). Debutul este caracterizat de cefalee uneori foarte puternică şi stare de comă cu respiraţie stertoroasă şi semne de focar (hemiplegii, suferinţă de trunchi cerebral, paralizii ale nervilor cranieni, frecvent perechile III-VI), febră înaltă, tulburări neurovegetative severe, hipertensiune arterială, bradicardie.
Examene paraclinice: obligatoriu în urgenţă la internare se va face CT cerebrală/sau IRM cerebrală; numai dacă acestea nu sunt posibile, se face examen LCR (hemoragic) şi examen EKG.
Hemoragiile cerebrale cu inundaţie ventriculară evoluează de regulă grav, conducând aproape întotdeauna la exitus. Sunt însă multe situaţii de efracţie a sângelui în sistemul ventricular cu evoluţie favorabilă, prin evacuare spontană a sângelui, atâta timp cât nu blochează căile de drenaj al LCR, situaţie care se complică cu hidrocefalie hipertensivă acută/subacută şi creşterea mortalităţii dacă nu se poate interveni chirurgical pentru drenaj ventricular extern.
În cazul hemoragiilor intraparenchimatoase, evoluţia poate fi favorabilă în funcţie de focarul hemoragic, mergând spre remisiunea parţială a semnelor clinice, de regulă existând sechele invalidante definitive.

Diagnostic clinic

Diagnostic funcţional

Incapacitate adaptativă

Aptitudinea

Gradul de invaliditate

HC - cazurile în care diagnosticul a fost de certitudine (CT sau RMN, examen LCR), iar evoluţia a fost favorabilă cu sechele minime neurologice (cazuri rare)

Deficienţă uşoară/medie

20-55%

AL/IPALR (funcţie de specificul activităţii)

Nu se încadrează/Gradul III

HC - cazurile cu diagnosticul clinic de certitudine, etiologie bine precizată, cu sechele minime, care se apreciază la circa 6 luni de la debut şi pot să fie: tulburări de coordonare, tulburări din partea nervilor cranieni (perechile II, III, I V, VI, VII), tulburări motorii fruste, tulburări minime de limbaj; se va ţine seama şi de gravitatea factorilor etiologici (HTA, diabet zaharat, malformaţii vasculare, colagenoze), precum şi de alţi factori predispozanţi/favorizanţi.

Deficienţă medie/accentuată

56-75%

ISE

Gradul III/II

HC - formele cu diagnostic clinic şi paraclinic de certitudine şi care prezintă sechele invalidante, rareori reversibile, ca: hemipareze, hemianopsie, ataxie importantă, pareze sau paralizii de nervi cranieni, tulburări de limbaj şi de vorbire, de scris, de citit, de calcul, tulburări cognitive, tulburări de sensibilitate de aspect talamic, disociaţie siringomielică, tulburări de sensibilitate profundă, ± tulburări psihice.

Deficienţă accentuată

76-89%

ISE

Gradul II

HC - formele cu diagnostic clinic şi paraclinic de certitudine cu evoluţie şi prognostic nefavorabil, cu sechele invalidante definitive: hemiplegii, hemianopsie, ataxie importanta, tulburări severe de sensibilitate (mai ales proprioceptivă), tulburări de integrare vizuo-spaţială, paralizii de nervi cranieni, tulburări grave de limbaj de tip afazie mixtă, tulburări de scris, de calcul, citire, apraxii, agnozii, tulburări cognitive severe până la demenţă şi tulburări psihice grave.

Deficienţă gravă

90-100%

ISE

Gradul I