Capitolul vii - Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă - Contract Colectiv de Munca 1/2015 la nivelul grupului de unităţi din sectorul de activitate construcţii de maşini şi construcţii metalice pe anii 2016-2017 - Înregistrat la M.M.F.P.S.P.V.-D.D.S. sub nr. 1.946 din data de 20.01.2016

M.Of. 1 cc

În vigoare
Versiune de la: 5 Iulie 2017
CAPITOLUL VII:Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă
SUBCAPITOLUL I:VII.1. Încheierea contractului individual de muncă
Art. 133
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Art. 134
(1)Contractul individual de muncă se încheie în baza condiţiilor stabilite de lege şi cu respectarea contractului colectiv de muncă.
(2)Nu vor putea fi incluse în contractele individuale de muncă şi nu vor putea face obiectul negocierii prevederi mai puţin avantajoase pentru salariaţi decât cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art. 135
Contractul individual de muncă va cuprinde, la angajare, cel puţin clauzele prevăzute în modelul aprobat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi se va completa ulterior cu actele adiţionale intervenite pe parcursul derulării acestuia, în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija angajatorului.
Art. 136
(1)Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată; se poate încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi modalităţile prevăzute expres de lege şi de contractele colective de muncă.
(2)În cazul schimbării locului de muncă, salariatul poate solicita renegocierea contractului individual de muncă.
SECŢIUNEA 1:Angajarea şi încadrarea personalului
Art. 137
(1)Încheierea contractului individual de muncă se face cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, numai pe criteriul aptitudinilor şi al competenţei profesionale, fără discriminări pe criterii de naţionalitate, sex, convingeri politice, religioase sau apartenenţă la un sindicat etc., pe bază de concurs, interviu sau examen. În acest sens, fiecare unitate îşi va elabora propria metodologie, care va fi adusă la cunoştinţa salariaţilor şi a candidaţilor.
(2)Se pot face şi angajări din motive umanitare, în limita posibilităţilor angajatorului şi cu acordul sindicatului reprezentativ.
Art. 138
Angajatorul are obligaţia să aducă la cunoştinţa salariaţilor şi a sindicatului reprezentativ posturile devenite vacante. Acestea se vor comunica Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă numai după epuizarea posibilităţilor de ocupare prin redistribuire în cadrul unităţii.
Art. 139
(1)În cazul în care angajarea se face prin concurs şi/sau examen, tematica şi data examenului sau a concursului pentru ocuparea unui post vor fi afişate la sediul unităţii, vor fi publicate în presă sau vor fi aduse la cunoştinţă în alte modalităţi corespunzătoare, în vederea înscrierii candidaţilor.
(2)În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat din unitate şi o persoană din afara unităţii obţin acelaşi rezultat, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
SECŢIUNEA 2:Perioada de probă
Art. 140
(1)Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, se poate stabili o perioadă de probă conform legii.
(2)Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă.
(3)În perioada de probă, părţile pot denunţa unilateral contractul individual de muncă printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricăreia dintre părţi.
Art. 141
Salarizarea în perioada de probă se va face cu respectarea salariului minim al categoriei de personal în care se angajează salariatul.
Art. 142
În cazul în care un angajat pe o perioadă determinată este angajat în continuare pe perioadă nedeterminată, se procedează conform legislaţiei în vigoare.
SUBCAPITOLUL II:VII.2. Modificarea contractului individual de muncă
Art. 143
(1)În cazul în care salariatul solicită şi posibilităţile unităţii permit, poate fi operată mutarea în cadrul unităţii.
(2)Un salariat mutat din cadrul unei subunităţi a întreprinderii la altă subunitate, în cadrul unei funcţii sau meserii de aceeaşi natură, nu poate fi supus unei noi perioade de probă.
Art. 144
În funcţie de necesităţile serviciului, salariaţii vor putea fi detaşaţi, din dispoziţiile angajatorului, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu şi cu drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Art. 145
(1)Vor fi precizate, în scris, termenul pentru care se face detaşarea, condiţiile oferite, obligaţiile salariatului şi ale unităţii în această perioadă. Aceste elemente vor fi înscrise în documentele întocmite conform legii şi anexate la dosarul personal.
(2)Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(3)În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
(4)Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
Art. 146
(1)Salariatul detaşat îşi menţine toate drepturile pe care le-a avut la data detaşării. Dacă la locurile de detaşare drepturile echivalente au niveluri mai mari sau se acordă şi alte drepturi, persoana detaşată beneficiază de acestea.
(2)Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.
Art. 147
Salariatul detaşat este obligat ca, în perioada detaşării, să respecte Regulamentul intern şi disciplina tehnologică şi de muncă din secţia sau unitatea unde a fost detaşat.
Art. 148
Unitatea va asigura salariaţilor trimişi în străinătate toate drepturile prevăzute de lege şi de contractul extern.
Art. 149
(1)În funcţie de interesele serviciului, salariaţii vor putea fi delegaţi în alte localităţi.
(2)Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă ce nu poate depăşi maximul prevăzut de lege.
Art. 150
(1)Salariaţii unităţii trimişi în delegaţie, zilnic, vor beneficia de următoarele drepturi cu respectarea Codului fiscal:
- decontarea cheltuielilor de transport;
- decontarea costului cazării (hotel de maximum 2 stele);
- diurnă de deplasare, minimum 42 lei/zi;
- decontarea cheltuielilor de cazare fără document justificativ, în sumă de minimum 45 lei, indexabilă.
(2)Nivelurile de decontare pentru transport, diurnă şi cazare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
(3)Salariatul se va putea deplasa, cu acordul conducerii unităţii, cu autovehiculul propriu. În acest caz vor fi decontate cheltuielile cu carburantul la preţul zilei, la un consum de 10 litri la 100 de kilometri.
Art. 151
Timpul petrecut în mijloacele de transport, cu ocazia deplasărilor, se consideră timp de activitate în delegaţie.
Art. 152
Promovarea salariaţilor se face de către angajator în cadrul aceleiaşi meserii/funcţii sau în alte funcţii/meserii. Promovarea se face în aceleaşi condiţii cu angajarea, în funcţie de necesităţile unităţii, pe bază de examen, concurs sau alte proceduri.
Art. 153
Retrogradarea salariaţilor se va face numai în căzui bine justificate de necorespundere profesională, în raport cu necesităţile postului ocupat, sau în cazuri de abateri disciplinare, conform Regulamentului intern, întocmit împreună cu sindicatul reprezentativ, potrivit legii.
Art. 154
Salariatul poate depune contestaţie la decizia de retrogradare, la conducerea unităţii.
Art. 155
(1)Contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce priveşte felul muncii, durata contractului, locul muncii, condiţiile de muncă şi drepturile salariale, numai prin acordul părţilor şi/sau în condiţiile legii.
(2)Refuzul salariaţilor de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii sau la drepturile salariale nu dă dreptul angajatorului de a proceda la desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă pentru aceste motive.
SUBCAPITOLUL III:VII.3. Suspendarea contractului individual de muncă
Art. 156
(1)Suspendarea contractului individual de muncă poate avea loc, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, prin următoarele moduri:
- cu acordul părţilor;
- din iniţiativa uneia dintre părţi.
(2)Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestaţiei muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3)Contractul individual de muncă se suspendă de drept pentru; concediu de maternitate, concediu de boală sau accidente, exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, unei funcţii de conducere salarizate în sindicat, forţă majoră, arest preventiv, alte cazuri expres prevăzute de lege.
(4)Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului pentru concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru concediul de îngrijire a copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru concediul paternal, concediul pentru formare profesională, pentru exercitarea unei funcţii elective în cadrul organismelor profesionale pe durata mandatului.
(5)Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pentru următoarele motive: pe durata anchetei disciplinare în condiţiile legii, detaşare, întreruperea temporară a activităţii pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
SECŢIUNEA 1:Încetarea contractului individual de muncă
Art. 157
Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
a)de drept;
b)ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c)ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Art. 158
Încetarea de drept a contractului individual de muncă se poate face în condiţiile art. 56 din Codul muncii.
Art. 159
(1)Dacă contractul de muncă a încetat ca urmare a iniţiativei uneia dintre părţi, preavizul este, obligatoriu, de minimum 20 de zile lucrătoare în cazul concedierii şi cel mult 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie respectiv cel mult 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de conducere în cazul demisiei.
(2)În cazul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a acordului părţilor, nu este necesară acordarea preavizului.
(3)În perioada preavizului, ambele părţi sunt obligate să respecte clauzele contractuale.
SECŢIUNEA 2:Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului
Art. 160
(1)Salariatul poate solicita încetarea contractului individual de muncă după împlinirea unui termen de preaviz (demisie) fără a fi obligat să prezinte motivele care l-au determinat să facă acest lucru.
(2)Salariatul poate cere încetarea contractului său de muncă, fără preaviz, dacă:
a)unitatea nu i-a achitat drepturile băneşti, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
b)s-au efectuat acte violente împotriva sa de către reprezentanţii angajatorului.
SECŢIUNEA 3:Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (concedierea)
Art. 161
(1)Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.
(2)Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Art. 162
(1)Contractul individual de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa angajatorului şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, când:
a)unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
b)unitatea îşi încetează activitatea prin dizolvare;
c)unitatea se mută în altă localitate şi poate să-şi asigure pe plan local cadrele necesare;
d)unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze.
(2)Concedierea pentru motivele prevăzute mai sus va fi precedată de o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Art. 163
La cererea justificată a persoanei preavizate sau a organizaţiei sindicale reprezentative, angajatorul poate lua hotărârea de a prelungi perioada de preaviz.
Art. 164
În situaţia în care desfacerea contractului de muncă nu poate fi evitată, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris fiecărui salariat:
a)termenul de preaviz, în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă;
b)motivul pentru care i se va desface contractul de muncă;
c)instanţa judecătorească la care se va adresa contestaţia privind preavizul;
d)dacă îi oferă sau nu alt loc de muncă şi/sau cuprinderea într-o formă de calificare profesională.
Art. 165
(1)La disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda o compensaţie echivalentă cu un salariu de bază, în afara drepturilor cuvenite la zi.
(2)La nivel de unităţi se pot stabili, prin negociere, alte compensaţii de concediere.
SECŢIUNEA 4:Încetarea contractului individual de muncă din motive care ţin de persoana salariatului
Art. 166
(1)Unitatea poate face concedieri, fără preaviz, în cazuri de abateri disciplinare grave sau abateri disciplinare repetate stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi în funcţie de specificul şi activitatea fiecăreia, inclusiv în situaţii care nu constituie infracţiuni, dacă angajatul:
a)a utilizat documente false la angajare;
b)a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte aparţinând unităţii sau colegilor;
c)a refuzat nejustificat dispoziţiile superiorilor sau a incitat pe alţii să o facă;
d)a pus în pericol, prin acte deliberate sau prin imprudenţe grosolane, securitatea întreprinderii, a colaboratorilor sau a sa personală, ori a provocat avarii;
e)în interiorul unităţii s-a făcut vinovat de acte de violenţă sau insulte grave la adresa colegilor sau a conducătorilor;
f)a provocat mari pagube materiale unităţii;
g)a dezvăluit secrete ale unităţii, prin care a adus prejudicii acesteia;
h)a introdus sau a consumat băuturi alcoolice/substanţe halucinogene în interiorul unităţii;
i)a fost absent nemotivat, timp de 3 zile, de la serviciu;
j)a falsificat un act generator de drepturi;
k)ameninţă, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaţi să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei.
(2)În cazul încetării contractului de muncă, ca urmare a uneia din situaţiile prevăzute la alineatul precedent, se va proceda la efectuarea cercetării prealabile, conform legii; în cazul constatării vinovăţiei clare a salariatului, se poate lua hotărârea de concediere, ţinându-se seama de cauzele şi gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie a salariatului, dacă acesta a mai avut sau nu abateri şi de urmările faptei.
(3)În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să prezinte şi să susţină toate probele în favoarea sa, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Art. 167
Este interzisă concedierea salariaţilor în cazurile prevăzute de lege, şi anume:
a)pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, apartenenţă sau activitate sindicală;
b)pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale;
c)pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii;
d)pe durata când femeia salariată este gravidă, conform certificatului medical prezentat în acest sens, în concediu de maternitate sau pentru creşterea ori îngrijirea copilului;
e)pe durata exercitării unei funcţii ca reprezentant ales în organele de conducere ale organizaţiei sindicale reprezentative, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă;
f)pe durata efectuării concediului de odihnă.
Art. 168
La cererea persoanei concediate, unitatea are obligaţia să-i elibereze date scrise asupra activităţii proprii din perioada cât a fost angajat.
Art. 169
(1)În perioada preavizului şi cu anunţarea conducerii, salariaţii au dreptul să absenteze 4 ore pe zi de la programul unităţii, pentru a-şi căuta un nou loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul şi celelalte drepturi.
(2)La cererea persoanei respective, orele absentate se pot acorda prin cumul.
SECŢIUNEA 5:Concedieri colective
Art. 170
Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de maximum 90 de zile calendaristice cu respectarea reglementărilor legale, dispusă din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
a)cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b)cel puţin 10% din salariaţi, la un efectiv de 100-300 de salariaţi;
c)cel puţin 30 de salariaţi la un efectiv de peste 300 de salariaţi.
SUBCAPITOLUL IV:VII.4. Protejarea forţei de muncă
Art. 171
(1)În situaţia în care organele competente din unităţi au aprobat măsuri de reducere a activităţii ori de reorganizare a procesului de producţie, care vor determina reducerea numărului total de posturi din unitate şi deci încetarea unor contracte individuale de muncă, angajatorul este obligat să comunice în scris organizaţiei sindicale reprezentative numărul posturilor ce urmează să fie reduse, natura acestora, pe unitate şi compartimente, precum şi cauzele concrete care au dus la necesitatea acestor măsuri. Anunţarea organizaţiilor sindicale reprezentative se face cu minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea scurgerii termenului de preaviz prevăzut la art. 162 din prezentul contract colectiv de muncă.
(2)În perioada prevăzută la alin. 1, angajatorul este obligat să întreprindă simultan următoarele acţiuni, cu consultarea sindicatului reprezentativ:
a)să identifice şi să valorifice posibilităţile de recalificare, în vederea redistribuirii în cadrul unităţii;
b)să identifice posibilităţile de diminuare a duratei programului de lucru, cu reducerea corespunzătoare a salariului, în vederea evitării reducerii de personal sau a scăderii numărului celor cărora ar urma să li se desfacă contractul de muncă.
(3)Angajatorul va stabili criterii de apreciere a competenţei profesionale şi a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcţie de acestea a salariaţilor din formaţiile de lucru care îşi vor reduce activitatea.
(4)La disponibilizarea salariaţilor, datorată concedierilor colective, unitatea va acorda cel puţin un salariu mediu lunar pe unitate.
(5)În cazul închiderii definitive a societăţii fiecare salariat va primi o compensaţie echivalentă cu 3 salarii medii pe societate.
Art. 172
(1)La aplicarea efectivă a reducerii de personal în cazul unei concedieri colective, criteriile de selecţie a angajaţilor ale căror contracte individuale de muncă vor înceta vor fi stabilite prin contractele colective la nivel de unitate. În condiţii de competenţă egale, după anularea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, salariaţii care ocupă posturile vizate de reducere şi ale căror contracte individuale de muncă încetează vor fi selectaţi în următoarea ordine:
a)salariaţii care îndeplinesc condiţii de pensionare;
b)salariaţii care au şi un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul.
(2)La desfacerea contractului de muncă din cauza reducerii de posturi, simultan vor fi avute în vedere următoarele criterii:
a)dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate se va desface contractul de muncă al unuia din soţi;
b)măsura să afecteze, mai întâi, salariaţii care nu au copii sau alte persoane în întreţinere;
c)măsura să afecteze numai în ultimă instanţă salariaţii care sunt singurii susţinători ai familiei, precum şi salariaţii care mai au cel mult 3 ani până la pensionare, la cerere.
(3)În cazul în care măsura desfacerii contractului de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, inclusiv şcoala profesională, şi a încheiat cu unitatea un contract sau act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, unitatea nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului.
Art. 173
(1)Unitatea care îşi extinde sau îşi reia activitatea într-o perioadă de 45 de zile calendaristice de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului are obligaţia să înştiinţeze, în scris, despre aceasta organizaţia sindicală reprezentativă şi să facă publică măsura.
(2)Unitatea este obligată să reangajeze salariaţii concediaţi care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante şi s-au prezentat în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării angajatorului.
Art. 174
Angajatorul va pune la dispoziţia organizaţiei sindicale reprezentative datele necesare referitoare la modul de aplicare a prevederilor prezentului capitol.