Capitolul iv - Securitatea şi sănătatea în muncă - Contract Colectiv de Munca 1/2015 la nivelul grupului de unităţi din sectorul de activitate construcţii de maşini şi construcţii metalice pe anii 2016-2017 - Înregistrat la M.M.F.P.S.P.V.-D.D.S. sub nr. 1.946 din data de 20.01.2016
M.Of. 1 cc
În vigoare Versiune de la: 5 Iulie 2017
CAPITOLUL IV:Securitatea şi sănătatea în muncă
Art. 67
(1)Părţile se obligă să colaboreze în elaborarea şi implementarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.
(2)La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele principii de bază:
a)măsurile preconizate să vizeze, mai întâi, ameliorarea reală a condiţiilor de muncă şi numai dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat să se procedeze la compensări băneşti sau de altă natură;
b)pentru participarea nemijlocită a salariaţilor la luarea deciziilor se va înfiinţa Comitetul de Sănătate şi Securitate în Muncă. C.S.S.M. este constituit din reprezentanţi desemnaţi de sindicatul reprezentativ din unitate şi reprezentanţi desemnaţi de angajator pe de altă parte, în număr egal;
c)măsurile pentru ameliorarea condiţiilor de muncă să fie stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, acestea urmând a fi anexate la contractele colective de muncă.
SUBCAPITOLUL I:IV.1. Condiţii de securitate şi sănătate în muncă
Art. 68
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activităţi organizatorice şi tehnice, ce are drept scop protejarea vieţii, integrităţii organismului şi sănătăţii angajaţilor, precum şi garantarea unor condiţii normale de lucru în realizarea atribuţiilor de serviciu.
Art. 69
Părţile consideră prevederile legislaţiei şi ale normelor generale republicane şi departamentale de securitate şi sănătate în muncă, precum şi pe cele cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă minimale şi obligatorii. În contractele colective de muncă la nivel de unităţi sau al unităţilor vor fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.
Art. 70
Obligaţia şi răspunderea privind asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru salariaţi revin în totalitate angajatorului, cu respectarea prevederilor legale.
SECŢIUNEA 1:Securitatea muncii
Art. 71
Pentru asigurarea securităţii corespunzătoare a salariaţilor în procesul muncii, unitatea are obligaţia de a adopta cel puţin următoarele măsuri:
a)efectuarea instructajelor periodice de securitate şi sănătate a muncii;
b)asigurarea dotării instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor cu dispozitive de protecţie, cu aparatură de măsură şi control al parametrilor tehnologici şi de avertizare a stărilor de pericol, precum şi efectuarea verificărilor periodice în scopul menţinerii în permanentă stare de funcţionare a acestora;
c)asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor şi sistemelor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
d)analizarea periodică, împreună cu inspectoratele de stat teritoriale pentru securitatea şi sănătatea muncii şi cu organele sanitare competente, a cauzelor accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;
e)îndepărtarea de urgenţă a cauzelor generatoare de accidente de muncă şi adoptarea unor măsuri eficiente în vederea eliminării grabnice a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale;
f)diagnosticarea factorilor nocivi ale căror niveluri depăşesc limitele admise în normele naţionale şi internaţionale la care România a aderat;
g)admiterea la lucru numai a persoanelor care, în urma controlului medical periodic şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute;
h)măsurarea periodică a parametrilor ce caracterizează condiţiile de muncă şi factorii de mediu cu aparatură şi personal autorizat; la prelucrarea şi analiza probelor vor participa şi reprezentanţi din partea organizaţiei sindicale reprezentative;
i)aplicarea unor măsuri în vederea eliminării tuturor factorilor de risc ce pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.
Art. 72
(1)La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile pe care le presupune noul său loc de muncă şi la normele de securitate şi sănătate a muncii, pe care este obligat, în procesul muncii, să le cunoască şi să le respecte.
(2)În cazurile în care în procesul muncii intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de securitate şi sănătate a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
Art. 73
(1)Angajatorul va finanţa întregul ansamblu al activităţilor legate de protecţia muncii, potrivit obligaţiilor ce-i revin din legislaţia în domeniu şi din contractele colective de muncă.
(2)Prin contractele colective de muncă la nivelul unităţilor se prevăd măsurile specifice, periodicitatea controalelor, metodologia de control, obligaţiile şi răspunderile în domeniul protecţiei muncii, în conformitate cu reglementările legale.
(3)Timpul afectat acestor activităţi se include în timpul de muncă şi este salarizat.
Art. 74
Este interzisă repunerea în funcţiune a unităţilor, instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor care au fost oprite de organele teritoriale de specialitate, din cauza nerespectării normelor de protecţie a muncii, înainte de a fi eliminate abaterile pentru care s-a dispus oprirea.
Art. 75
(1)Angajatorul are obligaţia să notifice salariaţii asupra tuturor riscurilor specifice postului la care se expun în procesul muncii.
(2)În condiţiile nerespectării obligaţiilor de la alineatul precedent sau în lipsa unor condiţii de muncă în măsură să le asigure securitatea în procesul muncii, salariaţii pot refuza lucrul pe perioada în care persistă pericolul fără a suporta nicio diminuare a drepturilor înscrise în contractul individual de muncă.
(3)Refuzul lucrului în condiţiile alineatelor (1) şi (2) se va face în situaţii bine justificate. Salariatul afectat va notifica de îndată şeful ierarhic asupra situaţiei care periclitează securitatea muncii. Refuzul lucrului nu va constitui o cauză de reziliere a contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii dacă se respectă prevederile prezentului articol.
Art. 76
(1)Salariaţii au, în principal, următoarele obligaţii:
a)să-şi însuşească şi să respecte regulile şi instrucţiunile de protecţie a muncii, specifice activităţii prestate;
b)să se prezinte la serviciu în deplină capacitate de muncă, pentru a nu se expune ei sau a nu expune pe ceilalţi angajaţi la pericol;
c)să utilizeze mijloace de protecţie individuală din dotare, corespunzător scopului pentru care au fost acordate.
(2)Încălcarea acestor obligaţii, constatată de şefii ierarhici şi/sau de organele de inspecţie autorizată, atrage răspunderea disciplinară, administrativă şi materială, potrivit prevederilor Regulamentului intern, precum şi penală, după caz, potrivit legii.
SECŢIUNEA 2:Acordarea echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului de lucru
Art. 77
Angajatorul are obligaţia să asigure tuturor salariaţilor echipamentul individual de protecţie şi echipamentul de lucru.
Art. 78
Componenţa şi frecvenţa de acordare a echipamentului de lucru şi a echipamentului individual de protecţie pe locuri de muncă şi activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Art. 79
Echipamentul poate fi acordat şi înainte de încheierea termenului stabilit, dacă se face dovada deteriorării lui ca urmare a unor avarii sau a unor condiţii de muncă accidentale.
Art. 80
(1)Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit.
(2)Costul echipamentului de lucru se suportă în proporţie de minimum 50% de unitate.
(3)Când angajatorul impune o anumită ţinută specială ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de acesta.
Art. 81
(1)Curăţirea, neutralizarea şi întreţinerea periodică a echipamentului de protecţie intră în obligaţiile angajatorului.
(2)Extinderea prevederilor alin. 1 la echipamentul de lucru se va stabili în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Art. 82
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie poate atrage sancţiuni până la desfacerea contractului de muncă.
SECŢIUNEA 3:Ocrotirea sănătăţii salariaţilor
Art. 83
(1)În vederea unei ocrotiri eficiente a sănătăţii salariaţilor, angajatorul va respecta următoarele obligaţii ce îi revin:
a)angajările se vor face numai după efectuarea examenelor medicale, corespunzătoare fiecărei meserii sau fiecărui loc de muncă în parte;
b)efectuarea, cel puţin o dată pe an, a controalelor medicale pentru salariaţi, conform normelor sanitare şi condiţiilor concrete de muncă;
c)schimbarea locului de muncă în situaţia în care starea de sănătate a salariatului impune acest lucru, la recomandarea organelor medicale de specialitate, în raport cu calificarea salariatului şi cu posibilităţile unităţii;
d)asigurarea asistenţei medicale corespunzătoare şi permanente în cadrul dispensarului de întreprindere sau în alte instituţii similare din imediata apropiere a unităţii;
e)organizarea unui număr suficient de posturi de prim ajutor şi dotarea corespunzătoare a acestora cu materiale, conform necesarului prescris de organele sanitare;
f)asigurarea permanenţei unui mijloc de transport pentru urgenţe şi în caz de accidente, cu dotare corespunzătoare.
(2)Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile prevederilor alin. 1.
(3)În cazul când dispoziţii legale speciale sau ale contractelor colective de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(4)Timpul necesar examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b) şi alin. (3) va fi plătit conform încadrării salariatului.
(5)Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea organizată potrivit alin. (1) constituie abatere disciplinară.
Art. 84
La cererea uneia din părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de protecţie a muncii vor fi consultaţi în vederea reducerii duratei timpului de lucru şi a acordării de concedii de odihnă suplimentare.
SECŢIUNEA 4:Igiena muncii
Art. 85
Angajatorul se obligă să respecte prevederile normelor şi normativelor din domeniul protecţiei şi igienei muncii, referitoare la dotarea salariaţilor cu materiale igienico-sanitare.
Art. 86
(1)Materialele igienico-sanitare se acordă gratuit.
(2)Sortimentele şi frecvenţa de acordare a materialelor igienico-sanitare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii.
SUBCAPITOLUL II:IV.2. Condiţii sociale
Art. 87
(1)În vederea menţinerii şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi a condiţiilor sociale în cadrul unităţilor, angajatorul este obligat să ia, cel puţin, următoarele măsuri:
a)amenajarea ergonomică a locurilor de muncă;
b)asigurarea condiţiilor optime de muncă (iluminat, microclimat - temperatură, aerisire, umiditate, zgomot, vibraţii);
c)asigurarea vestiarelor la capacitate suficientă şi cu dotarea corespunzătoare;
d)întreţinerea şi modernizarea grupurilor sociale şi a instalaţiilor sanitare;
e)asigurarea apei calde şi a apei reci, precum şi a materialelor igienico-sanitare;
f)servirea mesei la cantina unităţii şi la microcantinele de secţii; dotarea şi amenajarea corespunzătoare a acestora;
g)îmbunătăţirea condiţiilor, a calităţii mesei şi diversificarea meniurilor.
(2)Măsurile concrete, în sensul alin. 1, se stabilesc prin contractele colective la nivelul unităţilor.
(3)Prin Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă la nivel de unitate se vor stabili în colaborare cu structurile de protecţia muncii din unitate măsurile de protecţie specifice, precum şi programe de control al realizării măsurilor stabilite.
Art. 88
În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă.
SUBCAPITOLUL III:IV.3. Munca în condiţii deosebite
Art. 89
(1)Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite şi speciale.
(2)Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea şi se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, conform legislaţiei în vigoare.
Art. 90
(1)Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale, determinate conform legii, salariaţii vor beneficia, după caz, de următoarele drepturi:
a)sporuri la salariu, conform prevederilor art. 59;
b)durată redusă a timpului de lucru;
c)alimentaţie de protecţie a organismului;
d)concedii suplimentare de minimum 3 zile pe an.
(2)Categoriile de personal, locurile de muncă, cuantumurile şi condiţiile de acordare a avantajelor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi.
Art. 91
Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale şi categoriile de salariaţi care lucrează în aceste locuri vor fi prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate, cu respectarea actelor normative în vigoare.
Art. 92
Angajatorul va organiza, periodic, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în postul pe care ar urma să-l ocupe sau pe care îl ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate.
Art. 93
(1)Pentru munca în condiţii deosebite, salariaţii vor beneficia de alimentaţie de protecţie a organismului, gratuit, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Alimentaţia de protecţie se poate acorda şi sub forma unei mese calde.
(3)În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia, pentru refacerea capacităţii de muncă, încă minimum o lună, de drepturile anterioare, după caz.
(4)De dreptul prevăzut la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin 6 luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă dreptul de aceeaşi natură la noul loc de muncă este mai mic.
(5)În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au modificat, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente, cu respectarea alin. (3) şi (4).
(6)Neutilizarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor igienico-sanitare în incinta unităţii constituie abatere disciplinară.
Art. 94
(1)Organizarea activităţii din cadrul unităţii prin stabilirea unor structuri organizatorice funcţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, elaborarea de norme de muncă fundamentate din punct de vedere tehnic, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa angajatorilor.
(2)În exercitarea acestor atribuţii, angajatorii sunt obligaţi să ţină seama şi de prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 95
(1)Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. Normele de muncă se elaborează de către angajatori, cu acordul organizaţiilor sindicale reprezentative. Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
(2)În cazul în care normele de muncă şi normativele de personal existente nu corespund prevederilor alin. 1, din iniţiativa angajatorului sau la solicitarea sindicatului reprezentativ, ele trebuie modificate conform procedurii prevăzute de lege, fără ca aceasta să conducă la diminuarea salariului.
Art. 96
(1)Sarcinile de serviciu trebuie să fie stabilite în limitele felului muncii, la care fiecare salariat s-a obligat prin contractul individual de muncă.
(2)Pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor calamităţilor, precum şi în situaţii care periclitează sănătatea sau viaţa unor persoane, fiecare salariat are obligaţia de a participa, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, la executarea oricăror lucrări şi la luarea măsurilor cerute de conducerea unităţii.
Art. 97
Numărul de personal se va stabili în raport cu volumul activităţii, cu durata timpului normal de lucru şi normele de muncă, pentru a se evita încărcarea excesivă cu sarcini de muncă a salariaţilor.
Art. 98
(1)În toate cazurile în care munca este efectuată într-un ritm impus, colectiv sau individual, în normele de muncă se includ şi timpi de refacere a capacităţii de muncă.
(2)Acolo unde natura muncii o impune, pentru a permite utilizarea reală a timpilor de refacere a capacităţii de muncă, numărul de personal va cuprinde un număr corespunzător de salariaţi pentru înlocuire.
Art. 99
Organizaţiile sindicale reprezentative sunt obligate să-şi prezinte motivat toate observaţiile privind normele de muncă şi atribuţiile de serviciu.
Art. 100
(1)În cazul în care există divergenţe la stabilirea normelor de muncă sau a normativelor de personal, la cererea oricăreia dintre părţi, se poate apela la o expertiză tehnică sau la orice altă procedură convenită de partenerii sociali.
(2)Experţii vor fi desemnaţi de comun acord de către ambele părţi. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru părţi, plata acesteia fiind suportată de angajator pentru prima solicitare a sindicatelor reprezentative.