Secţiunea iii - Beţia - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
SECŢIUNEA III:Beţia
Art. 129
Acela care a săvârşit o infracţiune în stare de beţie completă, provocată prin alcool sau alte substanţe toxice ori stupefiante, este apărat de răspundere dacă această stare se datoreşte unor împrejurări accidentale, cu totul neprevăzute de autorul infracţiunii şi absolut independente de voinţa sa, iar dacă starea de beţie, în condiţiunile de mai sus, nu era completă, se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru faptul săvârşit, redusă după normele prevăzute la art. 97 şi 98.
Infracţiunea săvârşită în stare de beţie voluntară, produsă în mod întâmplător, se pedepseşte cu pedeapsa fixată de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărui maximum se reduce la jumătate, iar dacă pedeapsa este munca silnică pe vieaţă, pedeapsa este munca silnică dela 10 la 20 ani.
Dispoziţia alineatului precedent nu se aplică dacă se dovedeşte că infractorul şi-a provocat dinadins această stare, fie în scopul de a o invoca spre a i se micşora pedeapsa, fie pentru a executa mai uşor infracţiunea. În aceste cazuri infracţiunea este considerată comisă cu premeditare.