Titlul vi - FORMAREA PROFESIONALĂ - Codul Muncii din 2002 Codul Muncii - proiect
Brosura 0
Ieşit din vigoare Versiune de la: 6 Decembrie 2002
TITLUL VI:FORMAREA PROFESIONALĂ
Capitolul I:Dispoziţii generale
Art. 188
(1)Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a)adaptarea salariatului la cerinţele postului sau a locului de muncă;
b)obţinerea unei calificări profesionale;
c)actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d)reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice;
e)dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare realizării activităţilor profesionale;
f)prevenirea riscului şomajului;
g)promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2)Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Art. 189
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a)participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau străinătate;
b)stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi a locului de muncă;
c)stagii de practică şi specializare în ţară şi străinătate,
d)ucenicie organizată la locul de muncă;
e)formare individualizată;
f)alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Art. 190
Angajatorul are obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru ca salariaţii să aibă acces periodic la formarea profesională.
Art. 191
(1)Angajatorul persoană juridică elaborează anual planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(2)Planul de formare profesională face parte integrantă din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3)Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.
Art. 192
Formarea profesională individualizată se stabileşte de către angajator împreună cu salariatul în cauză, ţinând cont de criteriile avute în vedere în cadrul planului anual de formare profesională şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii la locul de muncă.
Art. 193
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.
Art. 194
(1)În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
(2)În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin.(1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale, astfel:
a)dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
b)dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază, si, după caz, sporul de vechime.
(3)Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
(4)Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin.
(3), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Art. 195
(1)Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin.(2) lit.b şi alin.(3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani, de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2)Durata obligaţiei salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3)Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin.(1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(4)Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca sa, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
Art. 196
(1)În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună cu sindicatul sau, în lipsa acestuia, cu reprezentanţii salariaţilor.
(2)Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de către salariat potrivit alin.(1), în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată, angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în tot sau în parte, costul ocazionat de aceasta.
Art. 197
Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi, în afară salariului corespunzător locului, şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională.
Capitolul II:Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 198
Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională.
Art. 199
(1)Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
(2)Pot încheia contracte de calificare profesională tinerii între 16 şi 25 de ani, care nu au dobândit o calificare pe parcursul perioadei de şcolarizare sau au dobândit o calificare care nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator.
(3)Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.
Art. 200
(1)Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2)Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare al calificării profesionale se stabileşte prin lege specială.
Art. 201
(1)Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie nouă, la un nou loc de muncă sau în cadrul unui nou colectiv.
(2)Contractul de adaptare profesională se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia nouă, la locul de muncă nou sau în colectivul nou.
Art. 202
(1)Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durată determinată, ce nu poate fi mai mare de un an.
(2)La expirarea termenului contractului de adaptare profesională, salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţă funcţiei noi, locului de muncă nou sau colectivului nou în care urmează să presteze munca.
Art. 203
(1)Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de către un formator.
(2)Formatorul este numit de angajator, dintre salariaţii calificaţi cu o experienţă profesională de cel puţin doi ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
(3)Un formator poate asigura formarea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi.
(4)Exercitarea activităţii de formare profesională se include în programul normal de lucru al formatorului.
Art. 204
(1)Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
(2)Formatorul asigură cooperarea cu alte organisme de formare şi participă la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesională.
Capitolul III:Contractul de ucenicie la locul de muncă
Art. 205
(1)Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia angajatorul personă juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii salariului, să asigure salariatului şi formarea profesională într-o anumită meserie.
(2)Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe o durată determinată care nu poate fi mai mare de 3 ani.
Art. 206
Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie de către angajatorul autorizat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art. 207
(1)Poate fi încadrat ca ucenic orice tânăr ce nu deţine o calificare profesională şi care, la debutul perioadei de ucenicie, nu a împlinit vârsta de 25 de ani.
(2)Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului de ucenic.
Art. 208
Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activităţi teoretice ce ţin de pregătirea sa profesională este inclus în programul normal de muncă.
Art. 209
În cazul ucenicilor este interzisă:
a)munca prestată în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase;
b)munca suplimentară;
c)munca de noapte.
Art. 210
Contractul de ucenicie la locul de muncă va cuprinde, în afara dispoziţiilor obligatorii prevăzute în contractul de muncă individual de muncă, următoarele:
a)precizarea persoanei care urmează să se ocupe de pregătirea ucenicului, denumită maistru de ucenicie şi calificarea acesteia;
b)durata necesară pentru obţinerea calificării în meseria respectivă;
c)avantajele în natură acordate ucenicului, în vederea calificării profesionale.
Art. 211
(1)Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru pregătirea ucenicilor.
(2)Maistrul de ucenicie este atestat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art. 212
(1)Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregătit prin contractul de ucenicie, fac obiectul unei verificări finale organizate de către angajator.
(2)Salariaţii a căror formare profesionala a făcut obiectul unui contract de ucenicie la locul de muncă nu vor putea fi obligaţi la suportarea cheltuielilor de formare făcute de angajator.
Art. 213
Controlul activităţii de ucenicie la locul de muncă, statutul ucenicului, modul de încheiere şi executare a contractului de ucenicie la locul de muncă, autorizarea angajatorilor pentru încheierea contractelor de ucenicie la locul de muncă, atestarea maistrului de ucenicie, verificarea finală a aptitudinilor ucenicului precum şi orice alte aspecte legate de contractul de ucenicie la locul de muncă urmează a fi reglementate prin lege specială.