Capitolul vi - Relaţiile dintre confraţi - Cod Deontologic din 2021 al medicului stomatolog
M.Of. 833
În vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2025
CAPITOLUL VI:Relaţiile dintre confraţi
SECŢIUNEA 1:Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate
Art. 57
(1)Medicii stomatologi, în calitate de membri ai aceleiaşi profesii, trebuie să urmărească ca relaţiile dintre ei să fie bazate pe încredere, ajutor şi respect reciproc şi să menţină o bună colegialitate între ei.
(2)În toate situaţiile şi împrejurările legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii stomatologi vor acţiona cu loialitate unul faţă de celălalt, vor manifesta solidaritate şi îşi vor acorda ajutor reciproc în îndeplinirea misiunii medicale.
(3)Medicii stomatologi au obligaţia de a-şi încuraja colegii mai tineri, în special la debutul în activitatea profesională.
(4)Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistă şi faţă de corpul profesional şi organismele sale.
SECŢIUNEA 2:Respectul faţă de confraţi
Art. 58
Sunt interzise medicului stomatolog, în condiţiile legii, blamarea, calomnierea şi defăimarea confraţilor, atât în exercitarea profesiei, cât şi în afara acesteia, precum şi răspândirea unor astfel de susţineri, în orice modalitate de diseminare.
Art. 59
Medicul stomatolog este obligat să depună toate diligenţele ca existenţa unui dezacord între acesta şi un confrate să nu dea naştere la controverse publice, inclusiv să evite, prin conduita proprie, ca pacientul sau o persoană care nu face parte din echipa medicală care a interacţionat cu pacientul să fie martorul unor manifestări capabile să slăbească încrederea pacientului sau a publicului în medicul stomatolog curant sau în corpul profesional.
Art. 60
(1)Medicul stomatolog trebuie să se abţină de la orice act care ar putea dăuna unui confrate.
(2)Cu excepţia dorinţei expres şi liber consimţite a pacientului, este considerată o încălcare a obligaţiei prevăzute la alin. (1) inclusiv dacă fapta a fost săvârşită, în special, în următoarele circumstanţe:
a)medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient pentru care nu deţine calitatea de medic stomatolog curant, dar pe care l-a preluat pentru tratarea urgenţei sau în situaţia înlocuirii medicului stomatolog curant pe durata absenţei acestuia din urmă;
b)medicul stomatolog care continuă tratamentul pacientului pentru care a emis o opinie de specialitate în cadrul procedurilor disciplinare sau judiciare şi care nu mai trimite pacientul la medicul stomatolog curant pentru continuarea tratamentului;
c)medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient căruia i-a acordat asistenţă stomatologică în ambulatoriu, chiar dacă tratamentul ulterior ar putea fi continuat de către medicul stomatolog curant.
SECŢIUNEA 3:Semnalarea erorilor profesionale
Art. 61
(1)Medicul stomatolog nu se va pronunţa cu privire la actele medicale efectuate de un confrate.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în situaţia în care ia cunoştinţă despre acte sau fapte care, în opinia sa, ar putea constitui erori profesionale în măsură să pună în pericol sănătatea pacientului, medicul stomatolog va informa prin scrisoare medicală medicul stomatolog care a săvârşit fapta, dacă acesta este cunoscut.
(3)Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate, medicul stomatolog va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) nu sunt aplicabile în cazul medicului stomatolog învestit cu soluţionarea unei sesizări sau desemnat să îşi exprime opinia în cadrul procedurilor disciplinare sau al unei expertize, în condiţiile legii sau ale regulamentelor profesiei.
SECŢIUNEA 4:Colaborarea cu alţi medici stomatologi
Art. 62
(1)În absenţa medicului stomatolog curant, atunci când un pacient apelează la un alt medic stomatolog, acesta din urmă poate oferi asistenţa stomatologică necesară în timpul absenţei primului.
(2)Medicul stomatolog înlocuitor trebuie să ofere confratelui său, la întoarcerea acestuia, cu acordul pacientului, orice informaţie pe care o consideră utilă.
Art. 63
(1)Medicul stomatolog trebuie, în principiu, să fie de acord să realizeze o consultaţie cu orice alt medic stomatolog sau alt medic atunci când pacientul sau reprezentatul legal al acestuia solicită o consultaţie comună.
(2)Atunci când pacientul sau medicul stomatolog curant solicită o consultaţie comună, acesta din urmă poate indica consultantul pe care îl preferă, dar trebuie să lase libertatea de decizie pacientului şi să accepte consultantul pe care îl doreşte acesta, urmărind înainte de toate interesul pacientului.
(3)Medicul stomatolog curant se poate retrage dacă i se impune un consultant pe care îl refuză, fără a fi necesar să motiveze refuzul său.
(4)Medicul stomatolog care nu este de acord cu o cerere de consultare solicitată de pacient sau de reprezentantul legal al acestuia se poate abţine de la a participa la consultaţie, însă va furniza toate informaţiile şi documentaţia clinică referitoare la caz.
Art. 64
(1)Medicii stomatologi care consultă împreună un pacient au datoria de a evita ca în timpul sau în urma unei consultaţii să discute în contradictoriu ori să se denigreze în faţa pacientului, a familiei sau reprezentatului legal al acestuia ori în public, prin orice mijloc de comunicare.
(2)La sfârşitul consultaţiei, consultantul informează medicul stomatolog curant în scris despre constatările şi concluziile sale, precum şi eventualele prescripţii medicale formulate.
(3)Medicul stomatolog consultant nu trebuie, cu excepţia unei cereri exprese a pacientului, să continue tratamentul impus de starea acestuia din urmă, atunci când tratamentul este de competenţa medicului stomatolog curant.
Art. 65
(1)În cazul unei diferenţe semnificative şi ireconciliabile de opinie apărute în timpul sau ca urmare a unei consultaţii comune, medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigaţiilor, manoperelor de prevenţie, diagnostic şi tratament, precum şi dreptul de a refuza orice responsabilitate legată de aplicarea tratamentului recomandat de consultant, inclusiv dreptul de a refuza aplicarea acestui tratament.
(2)Dacă tratamentul propus de consultant este acceptat de pacient, medicul stomatolog curant poate întrerupe relaţia cu pacientul.
Art. 66
Când mai mulţi medici stomatologi colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceştia trebuie să se informeze reciproc.
SECŢIUNEA 5:Primordialitatea concilierii
Art. 67
În orice situaţie litigioasă ori divergenţă profesională, înaintea oricărui demers public, inclusiv înainte de a se adresa mass-mediei, este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
SECŢIUNEA 6:Relaţiile cu ceilalţi profesionişti din domeniul sănătăţii
Art. 68
Medicii stomatologi, în cadrul raporturilor lor profesionale cu confraţii, medicii din diferite specialităţi sau cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, trebuie să respecte independenţa profesională a acestora şi libera alegere a pacientului.