Titlul i - CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)

Acte UE

Jurnalul Oficial 326C

În vigoare
Versiune de la: 25 Mai 2019
TITLUL I:CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII
Art. 2
(1)În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte cu forţă juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.
(2)În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite.
(3)Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă.
(4)Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună.
(5)În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii.
Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
(6)Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziţiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu.
Art. 3
(1)Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
a)uniunea vamală;
b)stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei interne;
c)politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
d)conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
e)politica comercială comună.
(2)De asemenea, competenţa Uniunii este exclusivă în ceea ce priveşte încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.
Art. 4
(1)Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile menţionate la articolele 3 şi 6.
(2)Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:
a)piaţa internă;
b)politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
c)coeziunea economică, socială şi teritorială;
d)agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;
e)mediul;
f)protecţia consumatorului;
g)transporturile;
h)reţelele transeuropene;
i)energia;
j)spaţiul de libertate, securitate si justiţie;
k)obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.
(3)În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice si spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni si, în special, pentru definirea si punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-si exercita propria competenţă.
(4)În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni si pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.
Art. 5
(1)Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici.
Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale.
(2)Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi, în special, prin definirea orientărilor acestor politici.
(3)Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.
Art. 6
Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acţiuni au următoarele domenii:
a)protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane;
b)industria;
c)cultura;
d)turismul;
e)educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul;
f)protecţia civilă;
g)cooperarea administrativă.