Titlul ix - (FOSTUL TITLU VII) - POLITICA COMERCIALA COMUNA - Tratat din 25-mar-1957 DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE - VERSIUNE CONSOLIDATĂ

Acte UE

Jurnalul Oficial 325C

În vigoare
Versiune de la: 7 Iunie 2016
TITLUL IX:(FOSTUL TITLU VII) - POLITICA COMERCIALA COMUNA
Art. 131: (FOSTUL ARTICOL 110)
Prin stabilirea unei uniuni vamale între ele, statele membre înteleg sa contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasa a comertului mondial, la eliminarea treptata a restrictiilor în calea schimburilor comerciale internationale si la reducerea barierelor vamale.
Politica comerciala comuna ia în considerare efectul favorabil pe care eliminarea taxelor vamale între statele membre îl poate exercita asupra cresterii capacitatii concurentiale a întreprinderilor din aceste state.
Art. 132: (FOSTUL ARTICOL 112)
(1)Fara a aduce atingere obligatiilor asumate de catre statele membre în cadrul altor organizatii internationale, regimurile ajutoarelor acordate de catre statele membre la exporturile catre tari terte sunt armonizate treptat, în masura necesara pentru a evita denaturarea concurentei între întreprinderile din Comunitate.
În acest scop, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta directivele necesare cu majoritate calificata.
(2)Dispozitiile precedente nu se aplica restituirii taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent si nici restituirii impozitelor indirecte, inclusiv a impozitului pe cifra de afaceri, a accizelor si a celorlalte impozite indirecte, acordate la exportul unei marfi dintr-un stat membru într-o tara terta, în masura în care aceste restituiri nu depasesc redeventele aplicate direct sau indirect produselor exportate.
Art. 133: (FOSTUL ARTICOL 113)
(1)Politica comerciala comuna se bazeaza pe principii unitare, în special în ceea ce priveste modificarile tarifare, încheierea de acorduri tarifare si comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica de export, precum si masurile de protectie comerciala, printre care cele care vor fi luate în caz de dumping si de subventii.
(2)Comisia prezinta Consiliului propuneri pentru punerea în aplicare a politicii comerciale comune.
(3)În cazul în care trebuie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale, Comisia prezinta recomandari Consiliului, care o autorizeaza sa deschida negocierile necesare. Comisiei si Consiliului le revine responsabilitatea de a asigura compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile si regulile interne ale Comunitatii.
Comisia conduce aceste negocieri în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o sprijini în îndeplinirea acestei sarcini si în cadrul directivelor pe care Consiliul i le poate adresa. Comisia raporteaza periodic comitetului special în legatura cu stadiul negocierilor.
Dispozitiile relevante ale articolului 300 sunt aplicabile.
(4)În exercitarea competentelor care îi sunt atribuite prin prezentul articol, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.
(5)Alineatele (1) - (4) se aplica, de asemenea, negocierii si încheierii de acorduri în domeniile comertului cu servicii si al aspectelor comerciale ale proprietatii intelectuale, în masura în care aceste acorduri nu intra sub incidenta alineatelor mentionate si fara a aduce atingere alineatului (6).
Prin derogare de la alineatul (4), Consiliul hotaraste în unanimitate cu privire la negocierea si încheierea unui acord într-unul dintre domeniile mentionate la primul paragraf, în cazul în care acest acord contine dispozitii pentru care este necesara unanimitatea pentru adoptarea regulilor interne sau în care un astfel de acord se refera la un domeniu în care Comunitatea înca nu si-a exercitat competentele în temeiul prezentului tratat, prin adoptarea de reguli interne.
Consiliul hotaraste în unanimitate cu privire la negocierea si încheierea unui acord orizontal, în masura în care acesta priveste si paragraful precedent sau alineatul (6) al doilea paragraf.
Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului statelor membre de a mentine si de a încheia acorduri cu tari terte sau organizatii internationale, în masura în care acordurile mentionate respecta dreptul comunitar si celelalte acorduri internationale în materie.
(6)Consiliul nu poate încheia un acord în cazul în care acesta cuprinde dispozitii care depasesc competentele interne ale Comunitatii, în special în cazul în care ar antrena o armonizare a legilor sau regulamentelor statelor membre într-un domeniu în care prezentul tratat exclude o astfel de armonizare.
În aceasta privinta, prin derogare de la alineatul (5) primul paragraf, acordurile în domeniul comertului serviciilor culturale si audiovizuale, al serviciilor educative, cât si al serviciilor sociale si de sanatate umana tin de competenta comuna a Comunitatii si a statelor sale membre. De aceea, negocierea unor astfel de acorduri necesita, în afara de decizia comunitara adoptata în conformitate cu dispozitiile relevante ale articolului 300, acordul comun al statelor membre. Acordurile negociate în acest fel se încheie împreuna de Comunitate si statele membre.
Negocierea si încheierea acordurilor internationale în domeniul transporturilor ramân sub incidenta dispozitiilor titlului V si articolului 300.
(7)Fara a aduce atingere alineatului (6) primul paragraf, Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European, poate extinde aplicarea alineatelor (1) - (4) si la negocierile si acordurile internationale referitoare la proprietatea intelectuala, în masura în care acestea nu fac obiectul alineatului (5).
Art. 134: (FOSTUL ARTICOL 115)
Pentru a se asigura ca aplicarea masurilor de politica comerciala luate de orice stat membru în conformitate cu prezentul tratat sa nu fie împiedicata de devierea schimburilor comerciale, sau în cazul în care disparitatile dintre aceste masuri provoaca dificultati economice într-unul sau mai multe state, Comisia recomanda metodele prin care celelalte state membre îsi aduc contributia necesara. În caz contrar, Comisia poate autoriza statele membre sa adopte masurile de protectie necesare, în conformitate cu conditiile si normele de aplicare pe care aceasta le defineste.
În caz de urgenta, statele membre cer Comisiei autorizatia de a lua ele însele masurile necesare, iar aceasta se pronunta în termenul cel mai scurt; statele membre respective notifica apoi aceste masuri celorlalte state membre. Comisia poate decide oricând ca statele membre în cauza trebuie sa modifice sau sa elimine masurile respective.
Trebuie alese cu prioritate masurile care produc un minim de perturbari în functionarea pietei comune.