Regulamentul 2988/18-dec-1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Regulamentul 2988/18-dec-1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
Dată act: 18-dec-1995
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 235 al acestuia,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi, în special, articolul 203 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 216, 6.8.1994, p. 11.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JO C 89, 10.4.1995, p. 83 şi Avizul din 30 noiembrie 1995 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât bugetul general al Comunităţilor Europene este finanţat din resurse proprii şi este gestionat de Comisie în limita alocărilor autorizate şi potrivit principiului bunei gestiuni financiare; întrucât Comisia acţionează în strânsă colaborare cu statele membre în acest scop;
întrucât mai multe de jumătate din cheltuielile Comunităţii sunt plătite beneficiarilor prin intermediul statelor membre;
întrucât normele metodologice privind gestiunea descentralizată şi monitorizarea modului în care acestea sunt aplicate fac obiectul unor dispoziţii detaliate diferite în funcţie de politicile comunitare respective; întrucât trebuie combătute în toate domeniile acţiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităţilor;
întrucât eficienţa combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale Comunităţilor impune adoptarea unui cadru legal comun tuturor domeniilor ce fac obiectul politicilor comunitare;
întrucât, în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conţin dispoziţii cu privire la abateri, precum şi la măsurile şi sancţiunile administrative pentru sancţionarea acestora;
întrucât printre abaterile menţionate mai sus se numără şi conduitele frauduloase, aşa cum sunt ele definite în Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
întrucât sancţiunile administrative comunitare trebuie să ofere o protecţie adecvată a acestor interese; întrucât este necesară definirea unor norme generale aplicabile acestor sancţiuni;
întrucât dreptul comunitar a instituit sancţiuni administrative comunitare în cadrul politicii agricole comune; întrucât asemenea sancţiuni trebuie instituite şi în alte domenii;
întrucât măsurile şi sancţiunile comunitare prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor politicii agricole comune formează o parte integrantă a sistemelor de ajutoare; întrucât aceste măsuri şi sancţiuni îşi au propria lor finalitate, care nu afectează încadrarea de către autorităţile competente din statele membre, prin prisma dreptului penal, a conduitei agenţilor economici în cauză; întrucât eficacitatea acestora trebuie asigurată prin efectul imediat al normelor comunitare şi prin aplicarea integrală a ansamblului măsurilor comunitare, atunci când adoptarea de măsuri preventive nu permite realizarea acestui obiectiv;
întrucât, potrivit nu numai principiului general al echităţii şi principiului proporţionalităţii, ci şi în lumina principiului acquis communautaire non bis in idem, trebuie adoptate dispoziţii corespunzătoare, concomitent cu respectarea acquis-ului comunitar şi a dispoziţiilor prevăzute în normele comunitare speciale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a evita cumulul sancţiunilor financiare comunitare şi a sancţiunilor penale de drept intern impuse aceloraşi persoane pentru aceleaşi motive;
întrucât, în scopul aplicării prezentului regulament, se consideră că o procedură penală poate fi considerată ca încheiată atunci când autoritatea naţională competentă şi persoana în cauză încheie o tranzacţie;
întrucât prezentul regulament trebuie aplicat fără a aduce atingere aplicării dreptului penal al statelor membre;
întrucât dreptul comunitar impune Comisiei şi statelor membre obligaţia de a controla dacă resursele bugetare comunitare sunt utilizate în scopurile prevăzute; întrucât sunt necesare norme comune în completarea dispoziţiilor existente;
întrucât tratatele nu prevăd atribuţii specifice necesare pentru adoptarea de dispoziţii de drept material cu caracter orizontal referitoare la controalele, măsurile şi sancţiunile menite să asigure protecţia intereselor financiare ale Comunităţii; întrucât, în consecinţă, este cazul să se recurgă la articolul 235 din Tratatul CE şi la articolul 203 din Tratatul CEEA;
întrucât urmează să fie adoptate dispoziţii generale suplimentare privind controalele şi inspecţiile la faţa locului,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1
(1)În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar.
(2)Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.
Art. 2
(1)Controalele, măsurile şi sancţiunile administrative se introduc în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a dreptului comunitar. Acestea trebuie să fie eficace, proporţionale şi convingătoare, astfel încât să ofere o protecţie adecvată a intereselor financiare ale Comunităţilor.
(2)Nicio sancţiune administrativă nu poate fi impusă în absenţa unor dispoziţii în acest sens prevăzute într-un act comunitar emis anterior abaterii respective. În cazul modificării ulterioare a dispoziţiilor care impun sancţiuni administrative şi care sunt incluse în normele comunitare, se aplică retroactiv dispoziţiile mai favorabile.
(3)Dreptul comunitar stabileşte natura şi domeniul de aplicare al măsurilor şi sancţiunilor administrative necesare pentru o corectă aplicare a normelor în cauză, ţinând cont de natura şi de gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit şi de gradul de răspundere.
(4)Procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor şi sancţiunilor comunitare sunt reglementate prin legislaţia statelor membre, cu condiţia respectării dreptului comunitar aplicabil.
Art. 3
(1)Termenul de prescripţie a acţiunii este de patru ani de la săvârşirea abaterii menţionate la articolul 1 alineatul (1). Cu toate acestea, normele sectoriale pot să prevadă un termen mai scurt, care nu poate fi însă mai mic de trei ani.
În cazul unor abateri continue sau repetate, termenul de prescripţie curge din ziua în care încetează săvârşirea abaterii respective. În ceea ce priveşte programele multianuale, termenul de prescripţie trebuie, oricum, să curgă până la finalizarea programului.
Termenul de prescripţie este întrerupt de orice act al unei autorităţi competente, adus la cunoştinţa persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau urmărirea în justiţie a abaterii respective. Termenul de prescripţie începe să curgă din nou după fiecare act de întrerupere.
Cu toate acestea, prescripţia devine efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancţiune, cu excepţia cazului în care acţiunea administrativă este suspendată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
(2)Termenul de aplicare a deciziei prin care se instituie o sancţiune administrativă este de trei ani. Termenul curge de la data la care decizia devine definitivă.
Cazurile de întrerupere şi de suspendare sunt reglementate de dispoziţiile relevante de drept intern.
(3)Statele membre îşi păstrează posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât cel prevăzut în alineatul (1) şi, respectiv, (2).
Art. 4
(1)Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat:
- prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat;
- prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans.
(2)Aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (1) se limitează la retragerea avantajului obţinut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară.
(3)Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia.
(4)Măsurile prevăzute în acest articol nu sunt considerate sancţiuni.
Art. 5
(1)Abaterile intenţionate sau cele săvârşite din neglijenţă pot să atragă următoarele sancţiuni administrative:
a)plata unei amenzi administrative;
b)plata unei sume mai mari decât sumele primite nejustificat sau sustrase, la care se adaugă dobânda, dacă este cazul; această sumă suplimentară este calculată sub formă de procentaj stabilit prin reguli specifice şi nu poate depăşi nivelul strict necesar pentru a constitui un factor de descurajare;
c)retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv;
d)excluderea sau retragerea unui avantaj pentru o perioadă ulterioară săvârşirii abaterii;
e)retragerea temporară a aprobării sau a recunoaşterii necesare pentru a participa la un sistem de ajutor comunitar;
f)pierderea unei garanţii sau a unui depozit constituit în vederea conformării cu condiţiile stabilite prin reguli sau reconstituirea unei garanţii eliberate în mod nejustificat;
g)alte sancţiuni cu caracter pur economic, având o natură şi un domeniu de aplicare echivalente, prevăzute în normele sectoriale adoptate de către Consiliu în lumina cerinţelor specifice ale sectoarelor interesate şi potrivit atribuţiilor executive conferite Comisiei de către Consiliu.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute de normele sectoriale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, alte abateri pot să atragă numai acele sancţiuni care nu sunt echivalente unei sancţiuni penale, prevăzute la alineatul (1), cu condiţia ca sancţiunile respective să fie esenţiale pentru aplicarea corectă a acestor norme.
Art. 6
(1)Fără a aduce atingere măsurilor şi sancţiunilor administrative comunitare adoptate în baza normelor sectoriale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, impunerea de sancţiuni financiare, cum ar fi amenzile administrative, poate fi suspendată printr-o decizie a autorităţii competente dacă pentru aceleaşi fapte împotriva persoanei în cauză a fost iniţiată o acţiune penală. Suspendarea acţiunii administrative suspendă termenul de prescripţie prevăzut la articolul 3.
(2)Dacă acţiunea penală nu continuă, se reia acţiunea administrativă suspendată.
(3)Atunci când acţiunea penală este finalizată, acţiunea administrativă suspendată se reia, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine principiilor generale de drept.
(4)La reluarea acţiunii administrative, autoritatea administrativă trebuie să vegheze la impunerea unei sancţiuni care să fie cel puţin echivalentă cu cea prevăzută de normele comunitare, putând să ţină cont de orice sancţiune impusă de autoritatea judiciară aceleiaşi persoane pentru aceleaşi fapte.
(5)Alineatele (1)-(4) nu se aplică sancţiunilor financiare care fac parte integrantă a sistemelor de sprijin financiar şi pot fi impuse independent de orice sancţiuni penale, dacă şi în măsura în care nu sunt echivalente unor astfel de sancţiuni.
Art. 7
Măsurile şi sancţiunile administrative comunitare pot fi aplicate agenţilor economici menţionaţi la articolul 1, care au comis abaterea, şi anume persoane fizice sau juridice şi alte entităţi cărora dreptul intern le conferă capacitate juridică, precum şi tuturor celor obligaţi să-şi asume răspunderea pentru abatere sau să vegheze ca aceasta să nu fie comisă.
Art. 8
(1)În conformitate cu normele, reglementările şi dispoziţiile administrative de drept intern, statele membre trebuie să ia măsurile necesare în vederea asigurării legalităţii şi veridicităţii operaţiunilor ce implică interesele financiare ale Comunităţii.
(2)Măsurile de control se adaptează caracterului specific al fiecărui sector şi sunt proporţionale cu obiectivele urmărite. Ele trebuie să ţină seama de practicile şi de structurile administrative existente în statele membre şi se stabilesc astfel încât să nu conducă la constrângeri economice sau costuri administrative excesive.
Natura şi frecvenţa controalelor şi inspecţiilor la faţa locului pe care urmează să le efectueze statele membre, precum şi modalitatea de efectuare a acestora se stabilesc, în funcţie de necesităţi, prin norme sectoriale, astfel încât să asigure aplicarea uniformă şi eficace a normelor relevante şi, în mod deosebit, să prevină şi să descopere abaterile.
(3)Normele sectoriale trebuie să includă dispoziţiile necesare pentru asigurarea unui control echivalent, prin armonizarea procedurilor şi metodelor de control.
Art. 9
(1)Fără a aduce atingere controalelor efectuate de statele membre în conformitate cu normele, reglementările şi dispoziţiile administrative de drept intern şi fără a aduce atingere controalelor efectuate de instituţiile comunitare în conformitate cu Tratatul CE şi, în special, articolul 188c, Comisia dispune, pe răspunderea sa, efectuarea unor controale privind:
a)conformitatea practicilor administrative cu normele comunitare;
b)existenţa documentelor justificative necesare şi concordanţa acestora cu veniturile şi cheltuielile Comunităţilor menţionate la articolul 1;
c)împrejurările în care se desfăşoară şi sunt verificate aceste operaţiuni financiare.
(2)De asemenea, Comisia poate să efectueze controale şi inspecţii la faţa locului în condiţiile prevăzute de normele sectoriale.
Înainte de a efectua astfel de controale şi inspecţii, în conformitate cu normele în vigoare, Comisia trebuie să informeze statul membru în cauză în legătură cu acest lucru pentru a obţine tot sprijinul necesar.
Art. 10
Dispoziţii generale suplimentare referitoare la controale şi inspecţii la faţa locului se adoptă ulterior, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 235 din Tratatul CE şi la articolul 203 din Tratatul CEEA.
Art. 11
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 1995.

Pentru Consiliu

Preşedintele

J. BORRELL FONTELLES

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007