Capitolul v - SEMNALĂRILE PENTRU REFUZUL INTRĂRII ŞI AL ŞEDERII PRIVIND RESORTISANŢII ŢĂRILOR TERŢE - Regulamentul 1861/28-nov-2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi de modificare şi abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006

Acte UE

Jurnalul Oficial 312L

În vigoare
Versiune de la: 3 August 2021
CAPITOLUL V:SEMNALĂRILE PENTRU REFUZUL INTRĂRII ŞI AL ŞEDERII PRIVIND RESORTISANŢII ŢĂRILOR TERŢE
Art. 20: Categoriile de date
(1)Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (1) sau dispoziţiilor prezentului regulament care prevăd stocarea de date suplimentare, SIS conţine doar categoriile de date care sunt furnizate de fiecare stat membru şi care sunt necesare în scopurile prevăzute la articolele 24 şi 25.
(2)Orice semnalare în SIS care include informaţii privind persoane conţine numai următoarele date:
a)numele de familie;
b)prenumele;
c)numele la naştere;
d)numele folosite anterior şi pseudonimul;
e)orice caracteristică fizică specifică, obiectivă şi inalterabilă;
f)locul naşterii;
g)data naşterii;
h)genul;
i)orice cetăţenii deţinute;
j)dacă persoana în cauză:
(i)este înarmată;
(ii)este violentă;
(iii)s-a sustras sau a evadat;
(iv)prezintă un risc de sinucidere;
(v)reprezintă o ameninţare pentru sănătatea publică; sau
(vi)este implicată într-o activitate menţionată la articolele 3-14 din Directiva (UE) 2017/541;
k)motivul semnalării;
l)autoritatea care a creat semnalarea;
m)o trimitere la decizia care a generat semnalarea;
n)acţiunea de urmat în cazul unui rezultat pozitiv;
o)legăturile cu alte semnalări în temeiul articolului 48;
p)dacă persoana vizată este membru de familie al unui cetăţean al Uniunii sau o altă persoană care beneficiază de dreptul de liberă circulaţie, astfel cum se menţionează la articolul 26;
q)dacă decizia de refuz al intrării şi al şederii se bazează pe:
(i)o condamnare anterioară, astfel cum se menţionează la articolul 24 alineatul (2) litera (a);
(ii)o ameninţare gravă pentru securitate, astfel cum se menţionează la articolul 24 alineatul (2) litera (b);
(iii)eludarea dreptului Uniunii sau a dreptului intern referitor la intrare şi la şedere, astfel cum se menţionează la articolul 24 alineatul (2) litera (c);
(iv)o interdicţie de intrare, astfel cum se menţionează la articolul 24 alineatul (1) litera (b); sau
(v)o măsură restrictivă, astfel cum se menţionează la articolul 25;
r)tipul de infracţiune;
s)categoria documentelor de identificare ale persoanei;
t)ţara care a eliberat documentele de identificare ale persoanei;
u)numărul (numerele) documentelor de identificare ale persoanei;
v)data eliberării documentelor de identificare ale persoanei;
w)fotografii şi imagini faciale;
x)date dactiloscopice;
y)o copie a documentelor de identificare, color, ori de câte ori este posibil.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea şi dezvoltarea normelor tehnice necesare privind introducerea, actualizarea şi ştergerea datelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, precum şi privind efectuarea de căutări în acestea, şi a standardelor comune menţionate la alineatul (4) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 62 alineatul (2).
(4)Normele tehnice sunt similare în cazul căutărilor efectuate în CS-SIS, în copiile naţionale sau comune şi în copiile tehnice efectuate în temeiul articolului 41 alineatul (2). Acestea se bazează pe standarde comune.
Art. 21: Proporţionalitatea
(1)Înainte de a introduce o semnalare şi atunci când prelungesc perioada de valabilitate a unei semnalări, statele membre stabilesc dacă respectivul caz este suficient de adecvat, relevant şi important pentru a justifica o semnalare în SIS.
(2)În cazul în care decizia de refuz al intrării şi al şederii menţionată la articolul 24 alineatul (1) litera (a) este legată de o infracţiune de terorism, cazul este considerat suficient de adecvat, relevant şi important pentru a justifica o semnalare în SIS. Din motive de siguranţă publică sau securitate naţională, statele membre pot, în mod excepţional, să nu introducă o semnalare atunci când aceasta este de natură să obstrucţioneze cercetările, investigaţiile sau procedurile oficiale ori judiciare.
Art. 22: Cerinţe privind introducerea unei semnalări
(1)Setul minim de date necesare pentru a introduce o semnalare în SIS sunt datele menţionate la articolul 20 alineatul (2) literele (a), (g), (k), (m), (n) şi (q). Celelalte date menţionate la alineatul respectiv sunt introduse la rândul lor în SIS, dacă sunt disponibile.
(2)Datele menţionate la articolul 20 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament sunt introduse numai atunci când acest lucru este strict necesar pentru identificarea resortisantului în cauză al unei ţări terţe. Atunci când aceste date sunt introduse, statele membre asigură respectarea articolului 9 din Regulamentul (UE) 2016/679.
Art. 23: Compatibilitatea semnalărilor
(1)Înainte de a introduce o semnalare, statul membru verifică dacă persoana în cauză face deja obiectul unei semnalări în SIS. În acest scop, se efectuează şi o verificare prin utilizarea datelor dactiloscopice, dacă acestea sunt disponibile.
(2)În SIS se introduce numai o singură semnalare referitoare la o persoană pentru un stat membru. Dacă este necesar, alte state membre pot introduce noi semnalări referitoare la aceeaşi persoană, în conformitate cu alineatul (3).
(3)În cazul în care o persoană face deja obiectul unei semnalări în SIS, statul membru care doreşte să introducă o nouă semnalare verifică să nu existe nicio incompatibilitate între semnalări. Dacă nu există nicio incompatibilitate, statul membru poate introduce noua semnalare. Dacă semnalările sunt incompatibile, birourile SIRENE al statelor membre în cauză se consultă printr-un schimb de informaţii suplimentare pentru a ajunge la un acord. Normele privind compatibilitatea semnalărilor sunt stabilite în manualul SIRENE. În cazul în care anumite interese naţionale esenţiale impun acest lucru, se pot face derogări de la normele privind compatibilitatea după o consultare între statele membre.
(4)În cazul unor răspunsuri pozitive referitoare la semnalări multiple cu privire la aceeaşi persoană, statul membru de executare respectă normele privind prioritatea semnalărilor stabilite în manualul SIRENE.
În cazul în care o persoană face obiectul unor semnalări multiple introduse de diferite state membre, semnalările în vederea arestării introduse în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2018/1862 se execută cu prioritate, sub rezerva articolului 25 din respectivul regulament.
Art. 24: Condiţiile de introducere a semnalărilor privind refuzul intrării şi al şederii
(1)Statele membre introduc o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)pe baza unei evaluări individuale care include o evaluare a situaţiei personale a resortisantului în cauză al unei ţări terţe şi a consecinţelor refuzului intrării şi al şederii acestuia, statul membru a ajuns la concluzia că prezenţa respectivului resortisant al unei ţări terţe pe teritoriul său reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică sau siguranţa publică ori pentru securitatea naţională şi statul membru, în consecinţă, a adoptat o decizie administrativă sau hotărâre judecătorească în conformitate cu dreptul său intern de a refuza intrarea şi şederea şi a emis o semnalare naţională privind refuzul intrării şi al şederii; sau
b)statul membru a emis o interdicţie de intrare în conformitate cu procedurile care respectă Directiva 2008/115/CE în privinţa unui resortisant al unei ţări terţe.
(2)Situaţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) apar atunci când:
a)un resortisant al unei ţări terţe a fost condamnat într-un stat membru pentru o infracţiune care se pedepseşte cu privare de libertate de cel puţin un an;
b)există motive serioase să se creadă că un resortisant al unei ţări terţe a comis o infracţiune gravă, inclusiv o infracţiune de terorism, sau există indicii clare că acesta intenţionează să comită o astfel de infracţiune pe teritoriul unui stat membru; sau
c)un resortisant al unei ţări terţe a eludat sau a încercat să eludeze dreptul Uniunii sau dreptul intern referitor la intrarea şi şederea pe teritoriul statelor membre.
(3)Statul membru emitent se asigură că semnalarea produce efecte în SIS de îndată ce resortisantul în cauză al unei ţări terţe a părăsit teritoriul statelor membre sau cât de curând posibil în cazul în care statul membru emitent a obţinut indicaţii clare asupra faptului că resortisantul ţării terţe a părăsit teritoriul statelor membre, pentru a împiedica o nouă intrare a resortisantului respectiv.
(4)Persoanele în privinţa cărora s-a luat o decizie de refuz al intrării şi al şederii astfel cum se menţionează la alineatul (1) au dreptul la o cale de atac. Astfel de căi de atac se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern care prevăd exercitarea unei căi de atac eficiente în faţa unei instanţe.
Art. 25: Condiţiile de introducere a semnalărilor referitoare la resortisanţii ţărilor terţe cărora li se aplică măsuri restrictive
(1)Semnalările privind resortisanţii ţărilor terţe cărora li se aplică măsuri restrictive menite să nu le permită intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestui teritoriu, luate în conformitate cu acte juridice adoptate de Consiliu, măsuri de punere în aplicare a unei interdicţii de călătorie emise de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, se introduc în SIS, în măsura în care sunt respectate cerinţele privind calitatea datelor, în scopul refuzului intrării şi al şederii.
(2)Semnalările se introduc, se actualizează şi se şterg de către autoritatea competentă a statului membru care deţine preşedinţia Consiliul Uniunii Europene în momentul adoptării măsurii. Dacă respectivul stat membru nu are acces la SIS sau la semnalările introduse în conformitate cu prezentul regulament, responsabilitatea este preluată de statul membru care deţine următoarea preşedinţie şi care are acces la SIS, inclusiv la semnalările introduse în conformitate cu prezentul regulament.
Statele membre instituie procedurile necesare pentru introducerea, actualizarea şi ştergerea unor astfel de semnalări.
Art. 26: Condiţii de introducere a semnalărilor privind resortisanţii ţărilor terţe care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii
(1)Semnalările privind un resortisant al unei ţări terţe care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE sau în înţelesul unui acord între Uniune sau între Uniune şi statele sale membre, pe de o parte, şi o ţară terţă, pe de altă parte, trebuie să fie în conformitate cu normele adoptate pentru punerea în aplicare a directivei sau a acordului respectiv.
(2)În cazul obţinerii unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare introdusă în conformitate cu articolul 24 cu privire la un resortisant al unei ţări terţe care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii, statul membru de executare consultă imediat statul membru emitent, printr-un schimb de informaţii suplimentare, pentru a stabili fără întârziere acţiunea de urmat.
Art. 27: Consultarea prealabilă înainte de acordarea sau de prelungirea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere
În cazul în care un stat membru are în vedere acordarea sau prelungirea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei semnalări privind refuzul intrării şi al şederii introduse de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru de acordare consultă statul membru emitent înainte de acordarea sau de prelungirea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(b)statul membru emitent răspunde cererii de consultare în termen de 10 zile calendaristice;
(c)lipsa unui răspuns până la termenul prevăzut la litera (b) se interpretează drept lipsa obiecţiilor din partea statului membru emitent cu privire la acordarea sau la prelungirea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru emitent şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
(e)statul membru de acordare notifică statul membru emitent cu privire la decizia sa; şi
(f)în cazul în care statul membru de acordare informează statul membru emitent că intenţionează să acorde sau să prelungească permisul de şedere sau viza de lungă şedere sau că a decis să procedeze astfel, statul membru emitent şterge semnalarea privind refuzul intrării şi al şederii.
Decizia finală privind acordarea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere unui resortisant al unei ţări terţe îi revine statului membru de acordare.
Art. 28: Consultarea prealabilă introducerii unei semnalări privind refuzul intrării şi al şederii
În cazul în care un stat membru a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1) şi are în vedere introducerea unei semnalări privind refuzul intrării şi al şederii cu privire la resortisantul unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru care a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1) informează statul membru de acordare cu privire la decizie;
(b)schimbul de informaţii în temeiul literei (a) din prezentul articol include detalii suficiente despre motivele care au stat la baza deciziei menţionate la articolul 24 alineatul (1);
(c)pe baza informaţiilor furnizate de statul membru care a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1), statul membru de acordare analizează dacă există motive pentru retragerea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru care a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1) şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
(e)în termen de 14 zile calendaristice de la primirea cererii de consultare, statul membru de acordare informează statul membru care a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1) despre decizia sa sau, în cazul în care nu a fost posibil pentru statul membru de acordare să ia o decizie în acest termen, transmite o solicitare motivată de prelungire în mod excepţional a termenului pentru acordarea unui răspuns cu maximum 12 zile calendaristice suplimentare;
(f)în cazul în care statul membru de acordare notifică statul membru care a luat decizia menţionată la articolul 24 alineatul (1) că menţine permisul de şedere sau viza de lungă şedere, statul membru care a luat decizia nu introduce semnalarea privind refuzul intrării şi al şederii.
Art. 29: Consultarea ulterioară introducerii unei semnalări privind refuzul intrării şi al şederii
În cazul în care se constată că un stat membru a introdus o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii cu privire la un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru emitent informează statul membru de acordare cu privire la semnalarea privind refuzul intrării şi al şederii;
(b)schimbul de informaţii în temeiul literei (a) include suficiente detalii despre motivele semnalării privind refuzul intrării şi al şederii;
(c)pe baza informaţiilor furnizate de către statul emitent, statul membru de acordare analizează dacă există motive pentru retragerea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru emitent şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
(e)în termen de 14 zile calendaristice de la primirea cererii de consultare, statul membru de acordare notifică decizia sa statului membru emitent sau, în cazul în care statul membru de acordare nu a putut lua o decizie în acest termen, transmite o solicitare motivată de prelungire în mod excepţional a termenului pentru acordarea unui răspuns cu maximum 12 zile calendaristice suplimentare;
(f)în cazul în care statul membru de acordare notifică statului membru emitent că menţine permisul de şedere sau viza de lungă şedere, statul membru emitent şterge imediat semnalarea privind refuzul intrării şi al şederii.
Art. 30: Consultarea în cazul unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere sau al unei vize de lungă şedere valabile
În cazul în care un stat membru obţine un rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii introdusă de un stat membru în legătură cu un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru de executare informează statul membru emitent despre situaţie;
(b)statul membru emitent iniţiază procedura prevăzută la articolul 29;
(c)statul membru emitent informează statul membru de executare despre rezultat în urma consultării.
Decizia privind intrarea resortisantului unei ţări terţe este luată de statul membru de executare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399.
Art. 31: Statistici privind schimburile de informaţii
Statele membre furnizează anual eu-LISA statistici privind schimburile de informaţii efectuate în conformitate cu articolele 27-30 şi privind cazurile în care termenele prevăzute la respectivele articole nu au fost respectate.