Art. 24. - Art. 24: Condiţiile de introducere a semnalărilor privind refuzul intrării şi al şederii - Regulamentul 1861/28-nov-2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi de modificare şi abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006

Acte UE

Jurnalul Oficial 312L

În vigoare
Versiune de la: 3 August 2021
Art. 24: Condiţiile de introducere a semnalărilor privind refuzul intrării şi al şederii
(1)Statele membre introduc o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)pe baza unei evaluări individuale care include o evaluare a situaţiei personale a resortisantului în cauză al unei ţări terţe şi a consecinţelor refuzului intrării şi al şederii acestuia, statul membru a ajuns la concluzia că prezenţa respectivului resortisant al unei ţări terţe pe teritoriul său reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică sau siguranţa publică ori pentru securitatea naţională şi statul membru, în consecinţă, a adoptat o decizie administrativă sau hotărâre judecătorească în conformitate cu dreptul său intern de a refuza intrarea şi şederea şi a emis o semnalare naţională privind refuzul intrării şi al şederii; sau
b)statul membru a emis o interdicţie de intrare în conformitate cu procedurile care respectă Directiva 2008/115/CE în privinţa unui resortisant al unei ţări terţe.
(2)Situaţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) apar atunci când:
a)un resortisant al unei ţări terţe a fost condamnat într-un stat membru pentru o infracţiune care se pedepseşte cu privare de libertate de cel puţin un an;
b)există motive serioase să se creadă că un resortisant al unei ţări terţe a comis o infracţiune gravă, inclusiv o infracţiune de terorism, sau există indicii clare că acesta intenţionează să comită o astfel de infracţiune pe teritoriul unui stat membru; sau
c)un resortisant al unei ţări terţe a eludat sau a încercat să eludeze dreptul Uniunii sau dreptul intern referitor la intrarea şi şederea pe teritoriul statelor membre.
(3)Statul membru emitent se asigură că semnalarea produce efecte în SIS de îndată ce resortisantul în cauză al unei ţări terţe a părăsit teritoriul statelor membre sau cât de curând posibil în cazul în care statul membru emitent a obţinut indicaţii clare asupra faptului că resortisantul ţării terţe a părăsit teritoriul statelor membre, pentru a împiedica o nouă intrare a resortisantului respectiv.
(4)Persoanele în privinţa cărora s-a luat o decizie de refuz al intrării şi al şederii astfel cum se menţionează la alineatul (1) au dreptul la o cale de atac. Astfel de căi de atac se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern care prevăd exercitarea unei căi de atac eficiente în faţa unei instanţe.