Capitolul 1 - 4.1. Definiţia industriei din Uniune - Regulamentul 1690/09-nov-2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reşapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive şi de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reşapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163
Acte UE
Jurnalul Oficial 283L
În vigoare Versiune de la: 12 Noiembrie 2018
CAPITOLUL 1:4.1. Definiţia industriei din Uniune
(613)În cursul perioadei examinate, produsul similar a fost fabricat de peste 380 de producători din Uniune. Aceşti producători constituie "industria din Uniune", în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.
(614)Producţia totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 21,7 milioane de anvelope. Comisia a stabilit cifra producţiei totale a Uniunii pe baza datelor obţinute în cursul anchetei. Astfel cum se indică la considerentul 30, zece producători din Uniune din eşantionul final reprezintă peste 36 % din producţia şi vânzările Uniunii, raportate de producătorii cooperanţi de produs similar din Uniune. Prin urmare, indicatorii microeconomici au fost examinaţi pe baza datelor obţinute din răspunsurile celor zece producători din Uniune.
(615)Producţia Uniunii este fragmentată între mari grupuri de societăţi şi peste 380 de IMM-uri la nivelul întregii Uniunii. întreprinderile mari reprezintă aproximativ 90 % din producţia totală a Uniunii şi circa 87 % din vânzările în Uniune ale producătorilor din Uniune. IMM-urile sunt implicate în producţia de anvelope reşapate şi acoperă restul de 10 % din producţia Uniunii şi circa 13 % din vânzările în Uniune efectuate de producătorii din Uniune în cursul perioadei de anchetă (vă rugăm să consultaţi Tabelul 5 - Ponderea vânzărilor IMM-urilor în totalul vânzărilor din Uniune).
(616)S-a constatat că producătorii incluşi în eşantion importă produsul în cauză din RPC şi îl revând pe piaţa Uniunii. Cu toate acestea, în comparaţie cu vânzările lor globale, importurile rămân marginale şi nu afectează încadrarea lor ca producători din Uniune.
(617)Conform celor menţionate la considerentele 613-615, produsul similar era fabricat de peste 380 de producători din Uniune, care produceau atât anvelope noi, cât şi anvelope reşapate. împreună, aceştia au fost definiţi "industria din Uniune".
(618)CRIA şi CCCMC au susţinut că reşapatorii nu pot face parte din industria din Uniune, fie că aceştia operează sau nu pe baza unor contracte de fabricaţie în regim de subcontractare. Ei au considerat că reşaparea este o piaţă de servicii postvânzare care nu poate fi protqată prin măsuri antisubvenţie, deoarece reşapatorii preiau o anvelopă existentă care este parţial uzată şi o reprelucrează astfel încât să poată fi utilizată. Mai mult, reşapatorii care operează pe baza unui contract de fabricaţie în regim de subcontractare nu pot deţine carcasa. Clienţii păstrează dreptul de proprietate asupra carcasei în timp ce aceasta este reparată şi pe anvelopa uzată se aplică o nouă bandă de rulare înainte ca aceasta să fie returnată proprietarului.
(619)În urma comunicării constatărilor finale, CRIA şi CCCMC şi-au reiterat afirmaţiile conform cărora reşaparea este un serviciu, iar noţiunile de producător şi de furnizor de servicii se exclud reciproc.
(620)Comisia a remarcat faptul că industria de reşapare oferă o a doua viaţă (sau mai multe vieţi, deoarece aceeaşi carcasă poate fi reşapată de mai multe ori) unei carcase care provine de la o anvelopă uzată. O anvelopă uzată nu mai poate fi utilizată în condiţii de siguranţă pe drumurile publice şi nu mai poate fi repusă în circulaţie. în absenţa procesului de reşapare, soarta unei anvelope uzate este să ajungă la groapa de deşeuri, deşi o parte a anvelopei poate fi pirolizată pentru a produce combustibil derivat din anvelope. Aşa cum se arată la considerentul 81, reşaparea este un procedeu de reciclare prin care o anvelopă uzată este recondiţionată prin înlocuirea benzii de rulare a unei carcase vechi. Prin urmare, reşaparea nu este un simplu serviciu, ci un proces de producţie. Indiferent de regimul proprietăţii, reşapatorii sunt producători din Uniune al căror proces de producţie începe de la o carcasă şi se termină cu fabricarea unei anvelope.
(621)În plus, ciclul de viaţă al anvelopelor uzate se încheie în unul dintre următoarele două moduri. Ele sunt fie eliminate ca deşeuri, fie utilizate ca şi carcase bune de reşapat. Dacă sunt considerate deşeuri, proprietarul anvelopei uzate poate fi obligat să plătească o taxă de eliminare a anvelopei uzate. în cel de-al doilea scenariu, anvelopa uzată devine o sursă de venit. Reşapatorii pot achiziţiona anvelopa uzată de la un service auto sau pot reşapa o anvelopă uzată în cadrul unui contract de fabricaţie în regim de subcontractare. Pentru producţia de anvelope, toţi reşapatorii verificaţi utilizează două surse de aprovizionare (şi anume, fie stocurile de carcase, fie contractele de fabricaţie în regim de subcontractare). Preţul de achiziţie al unei anvelope uzate a fost, în medie, de aproximativ 10 % din costul total de producţie al unei anvelope reşapate. Comisia a considerat că diferenţa în ceea ce priveşte costurile de producţie sau valoarea adăugată între cele două moduri de reşapare a carcaselor nu era semnificativă şi le-a tratat ca fiind două modele distincte ale activităţii de reşapare. Prin urmare, Comisia a concluzionat că reşapatori faceau parte din industria din Uniune, deoarece ei creează produsul în cauză.
(622)În consecinţă, datele furnizate de reşapatori şi verificate de Comisie (inclusiv costurile reale şi preţurile de vânzare) au fost utilizate pentru stabilirea indicatorilor de prejudiciu şi calcularea marjei de prejudiciu.