Capitolul ii - Dispoziţii speciale aplicabile anumitor sectoare - Regulamentul 1308/17-dec-2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79 (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 15 Iulie 2025
CAPITOLUL II:Dispoziţii speciale aplicabile anumitor sectoare
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 124:
[textul din Art. 124 din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 0 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 34., alin. (A) din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
Art. 125: Acorduri în sectorul zahărului
(1)Condiţiile de achiziţie a sfeclei şi a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânţărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr şi de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizaţiile din care aceştia fac parte şi, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizaţiile din care acestea fac parte.
(2)Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secţiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităţilor competente ale statului membru în care produc zahăr.
(3)Acordurile intraprofesionale respectă condiţiile de achiziţionare prevăzute în anexa X.

(4)Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului şi de evoluţiile sectorului în perioada următoare desfiinţării cotelor de producţie, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:
a)actualizarea condiţiilor menţionate în anexa II partea II secţiunea A;
b)actualizarea condiţiilor de achiziţionare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;
c)stabilirea unor noi norme de determinare a greutăţii brute, a tarei şi a conţinutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum şi de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.
(5)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea procedurilor, notificările şi asistenţa administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).
Art. 126: Notificări de preţuri pe piaţa zahărului
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabileşte un sistem de raportare a preţurilor practicate pe piaţa zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de preţuri pe această piaţă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).
Sistemul menţionat la primul paragraf funcţionează în baza informaţiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alţi operatori participanţi la comerţul cu zahăr. Informaţiile respective sunt confidenţiale.
Comisia se asigură că nu sunt făcute publice preţurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.
SUBSECŢIUNEA 2:
[textul din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 34., alin. (D) din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
SUBSECŢIUNEA 3:
[textul din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 3 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 34., alin. (D) din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
Art. 145: Registrul plantaţiilor viticole şi inventarul privind potenţialul de producţie
(1)Statele membre ţin un registru al plantaţiilor viticole care conţine informaţii actualizate privind potenţialul de producţie. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligaţie se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizaţii pentru plantările de viţă-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program naţional de sprijin.
(2)Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafaţă totală cultivată cu viţă-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificaţie clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligaţia menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
(3)Statele membre care prevăd măsura de restructurare şi reconversie a plantaţiilor viticole în cadrul planurilor lor strategice PAC, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, transmit Comisiei, pe baza registrului plantaţiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potenţialului lor de producţie. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).

(4)Pentru a facilita monitorizarea şi controlul potenţialului de producţie de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conţinutul registrului plantaţiilor viticole şi exonerările de la respectivele norme.
Art. 146: Autorităţile naţionale competente în sectorul vitivinicol
(1)Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului regulament în ceea ce priveşte stabilirea autorităţilor naţionale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcţionare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.
(2)Statele membre transmit Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor şi ale laboratoarelor menţionate la alineatul (1). Comisia publică aceste informaţii şi le actualizează periodic.
Art. 147: Documentele însoţitoare şi registrul
(1)Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoţite de un document autorizat oficial.
(2)Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care deţin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii şi comercianţii au obligaţia să ţină registre cu intrările şi ieşirile acestor produse.
(3)Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole şi controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:
a)normele privind documentul de însoţire şi utilizarea acestuia;
b)condiţiile în care trebuie să se considere că un document de însoţire certifică denumiri de origine sau indicaţii geografice protejate;
c)obligaţia de a ţine un registru şi utilizarea acestuia;
d)entitatea care are obligaţia de a ţine un registru şi exonerările de la această obligaţie;
e)operaţiunile care trebuie incluse în registru.
(4)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:
a)norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru şi pentru închiderea acestuia;
b)măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;
c)dispoziţii generale şi tranzitorii privind ţinerea registrelor;
d)norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoţire şi a registrelor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).
Art. 147a: Întârzieri în efectuarea plăţilor pentru vânzarea de vinuri vrac
Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/633, statele membre pot, la cererea unei organizaţii interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care îşi desfăşoară activitatea în sectorul vitivinicol, să prevadă că interdicţia menţionată la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva (UE) 2019/633 nu se aplică plăţilor efectuate în temeiul acordurilor de furnizare între producători sau revânzători de vinuri şi cumpărătorii lor direcţi pentru tranzacţiile de vânzare privind vinuri vrac, cu următoarele condiţii:
(a)în contractele standard să fie prevăzute condiţii specifice care permit efectuarea de plăţi după 60 de zile pentru tranzacţiile de vânzare privind vinuri vrac cărora statul membru le-a conferit, înainte de 30 octombrie 2021, caracter obligatoriu în temeiul articolului 164 din prezentul regulament, iar această extindere a aplicării contractelor standard să fie reînnoită de statul membru cu începere de la data respectivă fără nicio modificare semnificativă a condiţiilor de plată care ar fi în dezavantajul furnizorilor de vinuri vrac; şi
(b)acordurile de furnizare dintre furnizorii de vinuri vrac şi cumpărătorii lor direcţi să fie multianuale sau să devină multianuale.

Art. 148: Relaţiile contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate
(1)Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părţi şi/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract şi/sau o astfel de ofertă de contract îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatul (2).
În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părţi, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.
În sensul prezentului articol, "colector" înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.
(11)Dacă statele membre nu se folosesc de posibilităţile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizaţie de producători sau o asociaţie a organizaţiilor de producători poate solicita ca orice livrare de lapte crud către o întreprindere de prelucrare a laptelui crud să facă obiectul unui contract scris între părţi şi/sau să facă obiectul unei oferte scrise pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condiţiile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf.
Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul şi/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilităţii pe care o au părţile de a utiliza un contract standard redactat de o organizaţie interprofesională.

(2)Contractul şi/sau oferta de contract menţionat(ă) la alineatele (1) şi (1a):
a)se întocmeşte anterior livrării;
b)se întocmeşte în scris; şi
c)cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:
(i)preţul datorat pentru livrare, care:
- este fix şi este indicat în contract; şi/sau
- este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliţi în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici şi metode de calcul al preţului final care sunt uşor de accesat şi de înţeles şi care reflectă schimbările condiţiilor de piaţă, volumul livrat şi calitatea sau compoziţia laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe preţurile, producţia şi costurile de piaţă relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producţia şi lanţul de aprovizionare cu alimente; părţile contractante au posibilitatea de a face trimitere la aceşti indicatori sau la orice alţi indicatori pe care îi consideră relevanţi,

[textul din Art. 148, alin. (2), litera C. din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 37. din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
[textul din Art. 148, alin. (2), litera C. din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 37. din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
(ii)volumul de lapte crud care poate şi/sau trebuie să fie livrat precum şi calendarul livrărilor respective;
(iii)durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;
(iv)detaliile privind termenele şi modalităţile de plată;
(v)modalităţile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; şi
(vi)dispoziţiile aplicabile în caz de forţă majoră.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (1a), nu este necesar(ă) un contract şi/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele şi deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conţin dispoziţii având efecte similare dispoziţiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c).

(4)Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menţionate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părţi.
În pofida primului paragraf, se aplică una sau mai multe dintre situaţiile de mai jos:

a)în cazul în care decide că încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud este obligatorie, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru poate stabili:
(i)o obligaţie pentru părţi de a conveni asupra unei relaţii între o anumită cantitate livrată şi preţul datorat pentru respectiva livrare;
(ii)o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier şi primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puţin şase luni şi nu aduce atingere funcţionării corespunzătoare a pieţei interne;

b)în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puţin şase luni şi nu aduce atingere funcţionării corespunzătoare a pieţei interne.
Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiţia ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părţile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menţionate la alineatul (2) litera (c).
(5)Statele membre care recurge la posibilităţile menţionate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.
(6)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) şi (b) şi a alineatului (3) din prezentul articol, precum şi măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).
Art. 149: Negocieri contractuale în sectorul laptelui şi al produselor lactate
(1)O organizaţie de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producţiei lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

(2)Negocierile pot fi purtate de către o organizaţie de producători:
a)fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizaţia de producători;
b)fie că preţul negociat este sau nu identic pentru producţia colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizaţiei sau numai pentru unii dintre ei;
c)cu condiţia ca, pentru organizaţia de producători respectivă toate condiţiile următoare să fie îndeplinite:
(i)volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective să nu depăşească 4 % din producţia totală a Uniunii;

(ii)volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective şi care este livrat într-un anumit stat membru să nu depăşească 33 % din producţia naţională totală a statului membru respectiv; şi
(iii)volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective şi care este livrat într-un anumit stat membru să nu depăşească 33 % din producţia naţională totală a statului membru respectiv;
d)cu condiţia ca fermierii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizaţii de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiţie în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când fermierii deţin două unităţi de producţie separate amplasate în arii geografice diferite;
e)cu condiţia ca laptele crud să nu facă obiectul unei obligaţii de livrare ce decurge din calitatea de membru al unei cooperative a fermierului în conformitate cu condiţiile stabilite în statutele cooperativei sau normele şi deciziile prevăzute în acestea sau care decurg din acestea; şi
f)cu condiţia ca organizaţia de producători să notifice autorităţile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care îşi desfăşoară activitatea cu privire la volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor.
(3)Prin derogare de la condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) şi (iii), o organizaţie de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiţia ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizaţia de producători respectivă şi care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producţie anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depăşească 45 % din producţia totală naţională a statului membru respectiv.
(4)În sensul prezentului articol, trimiterile la organizaţiile de producători includ asociaţiile unor astfel de organizaţii de producători.
(5)În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) şi a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate şi pe baza celor mai recente informaţii disponibile, cantităţile corespunzătoare producţiei de lapte crud din Uniune şi din statele membre.
(6)Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) şi de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depăşite, autoritatea din domeniul concurenţei vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reiniţieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizaţia de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenţei sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.
În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menţionată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea naţională din domeniul concurenţei a statului membru a cărui producţie face obiectul negocierilor.
Deciziile menţionate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.
(7)În sensul prezentului articol:
a)o "autoritate naţională în domeniul concurenţei" înseamnă autoritatea menţionată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).
b)o "IMM" înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE.
(8)Statele membre în care se desfăşoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) şi a alineatului (6).
Art. 150:
[textul din Art. 150 din partea II, titlul II, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 39. din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
Art. 151: Declaraţii obligatorii în sectorul laptelui şi al produselor lactate
Primii cumpărători de lapte crud declară autorităţii naţionale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni şi preţul mediu plătit. Se face distincţia între laptele provenit din agricultura ecologică şi cel provenit din agricultura neecologică.

În sensul prezentului articol şi al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:
a)a-l supune uneia sau mai multor operaţiuni de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv în temeiul unui contract;
b)a-l vinde uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate.
Statele membre notifică imediat Comisiei cantităţile de lapte crud şi preţurile medii menţionate la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conţinutul, formatul şi periodicitatea unor astfel de declaraţii şi măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).