Secţiunea 1 - Definiţie şi recunoaştere - Regulamentul 1308/17-dec-2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79 (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2025
SECŢIUNEA 1:Definiţie şi recunoaştere
Art. 152: Organizaţii de producători
(1)Statele membre pot recunoaşte, la cerere, organizaţiile de producători care:
a)sunt alcătuite şi controlate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (c), de producătorii dintr-un sector specific menţionat la articolul 1 alineatul (2);
b)sunt constituite la iniţiativa producătorilor şi desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi:
(i)procesare comună;
(ii)distribuţie comună, inclusiv prin platforme de vânzare comune sau transport comun;
(iii)ambalare, etichetare sau promovare comună;
(iv)organizare comună a controlului calităţii;
(v)utilizare comună a echipamentului sau a instalaţiilor de depozitare;
(vi)gestionare comună a deşeurilor direct legate de producţie;
(vii)achiziţii publice comune de factori de producţie;
(viii)orice alte activităţi comune ale serviciilor care vizează unul din obiectivele menţionate la prezentul alineat litera (c);
c)urmăresc un scop specific care poate include cel puţin unul dintre următoarele obiective:
(i)asigurarea programării şi a adaptării producţiei la cerere, în special în privinţa calităţii şi a cantităţii;
(ii)concentrarea ofertei şi introducerea pe piaţă a produselor obţinute de membrii lor, inclusiv prin comercializare directă;
(iii)optimizarea costurilor de producţie şi a randamentului investiţiilor ca reacţie la standardele de mediu şi la cele privind bunăstarea animalelor, precum şi stabilizarea preţurilor de producţie;
(iv)realizarea de studii şi elaborarea de iniţiative privind metodele de producţie durabile, practicile inovatoare, competitivitatea economică şi evoluţia pieţei;
(v)promovarea şi furnizarea de asistenţă tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare şi a unor tehnici de producţie care protejează mediul, precum şi a unor practici şi tehnici solide în domeniul bunăstării animalelor;
(vi)promovarea şi furnizarea de asistenţă tehnică pentru utilizarea standardelor de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor şi dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată, o indicaţie geografică protejată sau care intră sub incidenţa unei etichete de calitate naţionale;
(vii)gestionarea şi valorificarea produselor secundare, a fluxurilor reziduale şi a deşeurilor, în special pentru protecţia calităţii apelor, a solului şi a peisajului, ocrotirea sau favorizarea biodiversităţii şi promovarea circularităţii;
(viii)contribuţia la utilizarea durabilă a resurselor naturale şi la atenuarea schimbărilor climatice;
(ix)elaborarea de iniţiative în domeniul promovării şi al comercializării;
(x)gestionarea fondurilor mutuale;
(xi)furnizarea de asistenţă tehnică necesară pentru utilizarea pieţelor la termen şi a sistemelor de asigurare.
(11)Prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE, o organizaţie de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol îşi poate planifica producţia, optimiza costurile de producţie, comercializa produse şi negocia contracte pentru furnizarea produselor agricole, în numele membrilor săi, pentru întreaga lor producţie sau pentru o parte a acesteia.
Activităţile menţionate la primul paragraf pot avea loc:
a)cu condiţia ca una sau mai multe dintre activităţile menţionate la alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(vii) să fie exercitate efectiv, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE;
b)cu condiţia ca organizaţia de producători să concentreze oferta şi să introducă pe piaţă produsele membrilor săi, indiferent dacă are loc sau nu un transfer de proprietate a produselor agricole de la producători la organizaţia de producători;
c)indiferent dacă preţul negociat este identic pentru producţia agregată a tuturor membrilor organizaţiei sau numai a unora dintre ei;
d)cu condiţia ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizaţii de producători, în ceea ce priveşte produsele care fac obiectul activităţilor menţionate la primul paragraf;
e)cu condiţia ca produsul agricol să nu facă obiectul unei obligaţii de furnizare care decurge din statutul fermierului de membru al unei cooperative care ea însăşi nu este membră a organizaţiilor de producători în cauză, în conformitate cu condiţiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele şi deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta.
Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la condiţia prevăzută la al doilea paragraf litera (b) în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători deţin două unităţi de producţie separate amplasate în arii geografice diferite.
(12)În sensul prezentului articol, trimiterile la organizaţiile de producători includ, de asemenea, asociaţiile organizaţiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) dacă astfel de asociaţii întrunesc criteriile enunţate la prezentul articol alineatul (1).
(13)Autoritatea naţională în domeniul concurenţei menţionată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 poate decide în cazuri individuale că, în viitor, una sau mai multe dintre activităţile menţionate la alineatul (1a) primul paragraf trebuie modificate, întrerupte sau să nu aibă loc sub nicio formă în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a evita excluderea concurenţei sau că sunt periclitate obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE.
În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).
Atunci când acţionează în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea naţională din domeniul concurenţei informează Comisia în scris înainte de sau imediat după iniţierea primei măsuri oficiale şi anunţă Comisia în privinţa deciziilor, imediat după adoptarea acestora.
Deciziile menţionate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.
(2)O organizaţie de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex 2208, altele decât cele menţionate în anexa I la tratate, cu condiţia ca proporţia de astfel de produse să nu depăşească 49 % din volumul total al producţiei comercializate de organizaţia de producători şi ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizaţiilor de producători din sectorul fructelor şi legumelor, la calcularea valorii producţiei comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).
(3)
[textul din Art. 152, alin. (3) din partea II, titlul II, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. 4, punctul 10., alin. (C) din Regulamentul 2393/13-dec-2017]
Art. 153: Statutul organizaţiilor de producători
(1)Statutul unei organizaţii de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligaţii:
a)să aplice normele adoptate de organizaţia de producători cu privire la raportarea producţiei, producţie, comercializare şi protecţia mediului;
b)să aparţină unei singure organizaţii de producători pentru un anumit produs al producătorului; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiţie în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători deţin două unităţi de producţie separate amplasate în arii geografice diferite;
c)să pună la dispoziţie informaţiile solicitate de organizaţia de producători în vederea întocmirii statisticilor.
(2)Statutul unei organizaţii de producători prevede, de asemenea:
a)proceduri de stabilire, adoptare şi modificare a normelor prevăzute la alineatul (1) litera (a);
b)obligaţia membrilor de a plăti contribuţiile financiare necesare pentru finanţarea organizaţiei de producători;
c)norme care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizaţiei şi deciziilor sale, precum şi asupra conturilor şi a bugetelor sale;
d)sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din statut, în special pentru neplata contribuţiilor financiare, sau pentru nerespectarea normelor stabilite de organizaţia de producători;
e)reguli de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calităţii de membru care nu poate fi mai mică de un an;
f)norme contabile şi bugetare necesare pentru funcţionarea organizaţiei.
(21)Statutul unei organizaţii de producători poate prevedea posibilitatea ca membrii producători să fie în contact direct cu cumpărătorii, cu condiţia ca un astfel de contact direct să nu pună în pericol funcţia de concentrare a ofertei şi de introducere pe piaţă a produselor exercitată de către organizaţia de producători. Se consideră că a fost asigurată concentrarea ofertei dacă elementele esenţiale ale vânzării, cum ar fi preţul, calitatea şi volumul, sunt negociate şi stabilite de organizaţia de producători.
(3)Alineatele (1), (2) şi (2a) nu se aplică organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate.
Art. 154: Recunoaşterea organizaţiilor de producători
(1)Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizaţia de producători care solicită o astfel de recunoaştere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entităţi juridice care:
a)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c);
b)are un număr minim de membri şi/sau acoperă un volum minim sau valoarea minimă de producţie comercializabilă, care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză, în domeniul în care activează; astfel de dispoziţii nu împiedică recunoaşterea organizaţiilor de producători care se ocupă de producţia la scară mică;
c)oferă probe suficiente în ceea ce priveşte faptul că îşi poate îndeplini în mod corespunzător activităţile atât din punctul de vedere al timpului, cât şi din punctul de vedere al eficacităţii, al furnizării de sprijin uman, material şi tehnic pentru membrii săi, precum şi, după caz, al concentrării aprovizionării;
d)are un statut care respectă literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat.
(11)Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoaşteri unei organizaţii de producători care îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare menţionate la articolul 1 alineatul (2), cu condiţia ca organizaţia de producători să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru fiecare sector pentru care doreşte să obţină recunoaştere.
(2)Statele membre pot decide că organizaţiile de producători care au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018 şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate a fi recunoscute ca organizaţii de producători în temeiul articolului 152.
(3)În cazul în care organizaţiilor de producători au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018, dar nu îndeplinesc condiţiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre retrag recunoaşterea nu mai târziu de 31 decembrie 2020.
(4)Statele membre:
a)decid cu privire la acordarea recunoaşterii unei organizaţii de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoţite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care îşi are sediul organizaţia;
b)efectuează, la intervale stabilite de ele, controale pentru a se asigura că organizaţiile de producători recunoscute respectă prezentul capitol;
c)aplică acestor organizaţii şi asociaţii, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancţiunile aplicabile şi stabilite de acestea şi decid, dacă este necesar, dacă recunoaşterea ar trebui să fie retrasă;
d)informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoaşterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.
Art. 155: Externalizarea
Statele membre pot permite unei organizaţii de producători recunoscute sau unei asociaţii a organizaţiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să îşi externalizeze oricare dintre activităţile sale (în afară de producţie), inclusiv către sucursale, cu condiţia ca organizaţia de producători sau asociaţia de organizaţii de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfăşurării activităţii externalizate şi de controlul gestionării şi supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfăşurarea activităţii.
Art. 156: Asociaţiile organizaţiilor de producători
(1)Statele membre pot recunoaşte, la cerere, asociaţii ale organizaţiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la iniţiativa organizaţiilor de producători recunoscute.
Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociaţiile organizaţiilor de producători pot desfăşura oricare dintre activităţile organizaţiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcţiile acestora.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaşte, la cerere, o asociaţie formată din organizaţii ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui şi al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociaţia respectivă este capabilă să desfăşoare în mod eficient toate activităţile desfăşurate de o organizaţie de producători recunoscută şi că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).
Art. 157: Organizaţiile interprofesionale
(1)Statele membre pot recunoaşte, la cerere, organizaţii interprofesionale la nivel naţional şi regional şi la nivelul zonelor economice menţionate la articolul 164 alineatul (2), dintr-un sector specific menţionat la articolul 1 alineatul (2) care:
a)sunt constituite din reprezentanţi ai activităţilor economice legate de producţie şi de cel puţin una dintre următoarele etape ale lanţului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuirea, produselor din unul sau mai multe sectoare;
b)sunt formate la iniţiativa tuturor organizaţiilor sau asociaţiilor care le alcătuiesc sau a unei părţi din acestea;
c)urmăresc un scop specific, care ia în considerare interesele membrilor lor şi de cele ale consumatorilor şi care poate include, în special, unul dintre următoarele obiective:
(i)ameliorarea cunoştinţelor şi a transparenţei producţiei şi a pieţei, inclusiv prin publicarea de date statistice agregate cu privire la costurile de producţie, preţuri, care sunt însoţite, dacă este cazul, de indici de preţuri, volume şi durata contractelor încheiate anterior, precum şi prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluţie ale pieţei la nivel regional, naţional sau internaţional;
(ii)estimarea potenţialului de producţie, precum şi înregistrarea preţurilor pieţei;
(iii)contribuţia la o coordonare mai bună în privinţa introducerii produselor pe piaţă, în special prin cercetare şi studii de piaţă;
(iv)explorarea pieţelor de export potenţiale;
(v)fără a aduce atingere articolelor 148 şi 168, elaborarea unor modele de contracte compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea de produse agricole către cumpărători şi/sau pentru furnizarea de produse procesate distribuitorilor şi comercianţilor cu amănuntul, ţinând seama de necesitatea de a obţine condiţii de concurenţă echitabile şi de a evita denaturarea pieţelor;
(vi)exploatarea în mai mare măsură a potenţialului produselor, inclusiv la nivelul pieţelor de desfacere, şi dezvoltarea de iniţiative pentru consolidarea competitivităţii economice şi a inovării;
(vii) furnizarea de informaţii şi realizarea cercetării necesare inovării, raţionalizării, ameliorării şi ajustării producţiei şi, dacă este cazul, a procesării şi a comercializării spre produse mai adaptate cerinţelor pieţei, gusturilor şi aşteptărilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor, inclusiv particularităţile produselor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, de protecţie a mediului, de acţiune climatică şi de sănătate şi bunăstare a animalelor;
(viii)căutarea unor metode de restricţionare a utilizării produselor destinate sănătăţii animalelor şi a produselor de protecţie a plantelor, de îmbunătăţire a gestionării altor resurse, de garantare a calităţii produselor, a protecţiei solului şi a apelor, de promovare a siguranţei alimentare, îndeosebi prin intermediul trasabilităţii produselor, şi de îmbunătăţire a sănătăţii şi bunăstării animalelor;
(ix)elaborarea unor metode şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii produselor în toate stadiile de producţie şi, după caz, de procesare şi de comercializare;
(x)adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea, protecţia şi promovarea agriculturii ecologice şi a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate şi a indicaţiilor geografice;
(xi)promovarea şi realizarea unei cercetări în materie de producţie integrată, durabilă, sau de alte metode de producţie care protejează mediul;
(xii)încurajarea consumului sănătos şi responsabil de produse existente pe piaţa internă; şi/sau difuzarea de informaţii privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;
(xiii)promovarea consumului şi/sau furnizarea de informaţii cu privire la produsele existente pe piaţa internă şi pe cea externă;
(xiv)contribuţia la gestionarea produselor secundare şi conceperea de iniţiative pentru valorificarea acestora şi contribuţia la reducerea şi gestionarea deşeurilor;
(xv)stabilirea unor clauze standard de repartizare a valorii în sensul articolului 172a, inclusiv în ceea ce priveşte câştigurile şi pierderile de pe piaţă, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluţie a preţurilor relevante de pe piaţă ale produselor în cauză sau de pe alte pieţe ale materiilor prime;
(xvi)promovarea şi punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire, control şi gestionare a sănătăţii animalelor, a protecţiei plantelor şi a riscurilor de mediu, inclusiv prin crearea şi gestionarea unor fonduri mutuale sau prin contribuţia la astfel de fonduri, pentru a plăti o compensaţie financiară fermierilor pentru costurile şi pierderile economice rezultate din promovarea şi aplicarea acestei categorii de măsuri;
(11)Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoaşteri unei organizaţii interprofesionale care îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare menţionate la articolul 1 alineatul (2), cu condiţia ca organizaţia interprofesională să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (1) pentru fiecare sector pentru care doreşte să obţină recunoaştere.
(2)În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizaţii interprofesionale la nivel regional sau naţional este respectată condiţia de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, şi în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcţionare a pieţei interne.
(3)
[textul din Art. 157, alin. (3) din partea II, titlul II, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 07-dec-2021 de Art. 1, punctul 44., alin. (D) din Regulamentul 2117/02-dec-2021]
Art. 158: Recunoaşterea organizaţiilor interprofesionale
(1)Statele membre pot recunoaşte organizaţiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiţia ca acestea:
a)să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 157;
b)să îşi desfăşoare activităţile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;
c)să reprezinte o cotă importantă din activităţile economice menţionate la articolul 157 alineatul (1) litera (a);
c1)să urmărească obţinerea unei reprezentări echilibrate a organizaţiilor din etapele lanţului de aprovizionare menţionate la articolul 157 alineatul (1) litera (a) care constituie organizaţia interprofesională;
d)să nu desfăşoare ele însele activităţi de producţie, procesare sau comercializare, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 162.
(2)Statele membre pot decide că organizaţiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislaţiei naţionale şi care îndeplinesc condiţiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizaţii interprofesionale în conformitate cu articolul 157.
(3)Organizaţiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislaţiei naţionale şi care nu îndeplinesc condiţiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol îşi pot desfăşura în continuare activitatea în conformitate cu legislaţia naţională până la 1 ianuarie 2015.
(4)Statele membre pot recunoaşte organizaţiile interprofesionale din toate sectoarele existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, indiferent dacă au fost recunoscute la cerere sau au fost instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiţia prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b).
(5)Atunci când recunosc o organizaţie interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:
a)decid cu privire la acordarea recunoaşterii în termen de patru luni de la depunerea unei cereri însoţite de toate documentele justificative relevante; această cerere se depune în statul membru în care îşi are sediul organizaţia;
b)efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizaţiile interprofesionale recunoscute respectă condiţiile legate de recunoaşterea lor;
c)aplică acestor organizaţii, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancţiunile aplicabile şi stabilite de acestea şi decid, dacă este necesar, dacă recunoaşterea ar trebui să fie retrasă;
d)retrag recunoaşterea dacă cerinţele şi condiţiile de recunoaştere prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;
e)informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoaşterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.