Capitolul vii - RELAŢIA CU ALTE INSTRUMENTE - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială

Acte UE

Jurnalul Oficial 351L

În vigoare
Versiune de la: 26 Februarie 2015
CAPITOLUL VII:RELAŢIA CU ALTE INSTRUMENTE
Art. 67
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor care reglementează competenţa, precum şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materii speciale, dispoziţii cuprinse în actele Uniunii sau în legislaţiile interne armonizate prin punerea în aplicare a acestor acte.
Art. 68
(1)Prezentul regulament înlocuieşte, în relaţiile dintre statele membre, Convenţia de la Bruxelles din 1968, cu excepţia cazului teritoriilor statelor membre care intră în domeniul de aplicare teritorială a acestei convenţii şi care sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament în conformitate cu articolul 355 din TFUE.
(2)În măsura în care prezentul regulament înlocuieşte dispoziţiile Convenţiei de la Bruxelles din 1968 în relaţiile dintre statele membre, orice trimitere la respectiva convenţie se înţelege ca trimitere la prezentul regulament.
Art. 69
Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 70 şi 71, prezentul regulament înlocuieşte, în relaţiile dintre statele membre, convenţiile care reglementează aceleaşi materii ca prezentul regulament. Sunt înlocuite în special convenţiile incluse în lista elaborată de Comisie în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (c) şi al articolului 76 alineatul (2).
Art. 70
(1)Convenţiile menţionate la articolul 69 continuă să producă efecte în materiile în care prezentul regulament nu se aplică.
(2)Acestea continuă să producă efecte în cazul hotărârilor pronunţate, al actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial şi al tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001.
Art. 71
(1)Prezentul regulament nu aduce atingere convenţiilor la care statele membre sunt parte şi care reglementează competenţa, recunoaşterea sau executarea hotărârilor în materii speciale.
(2)Pentru o interpretare unitară, alineatul (1) se aplică în modul următor:
a)prezentul regulament nu împiedică o instanţă dintr-un stat membru care este parte la o convenţie privind o materie specială să îşi întemeieze competenţa pe convenţia în cauză, chiar şi atunci când pârâtul are domiciliul într-un alt stat membru care nu este parte la convenţia respectivă. Instanţa sesizată aplică, în orice caz, articolul 28 din prezentul regulament;
b)hotărârile pronunţate într-un stat membru de către o instanţă care îşi întemeiază competenţa pe o convenţie referitoare la o materie specială sunt recunoscute şi executate în celelalte state membre în conformitate cu prezentul regulament.
În cazul în care o convenţie referitoare la o materie specială la care sunt părţi atât statul membru de origine, cât şi statul membru solicitat stipulează condiţii de recunoaştere sau executare a hotărârilor, se aplică aceste condiţii. În orice caz, pot fi aplicate dispoziţiile din prezentul regulament privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor.
Art. 71a
(1)În sensul prezentului regulament, o instanţă comună mai multor state membre, astfel cum se specifică la alineatul (2), (o "instanţă comună") este considerată a fi o instanţă a unui stat membru atunci când, în temeiul instrumentului prin care este instituită, o astfel de instanţă comună îşi exercită competenţa în chestiuni care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament.
(2)În sensul prezentului regulament, fiecare dintre următoarele instanţe sunt considerate drept instanţă comună:
a)Curtea unică în materie de brevete, instituită prin Acordul privind Curtea unică în materie de brevete, semnat la 19 februarie 2013 ("Acordul UPC"); şi
b)Curtea de Justiţie din Benelux, instituită prin Tratatul din 31 martie 1965 privind instituirea şi statutul Curţii de Justiţie din Benelux ("Tratatul Curţii de Justiţie din Benelux").
Art. 71b: Competenţa unei instanţe comune se stabileşte după cum urmează:
1.instanţa comună este competentă în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanţele unui stat membru care este parte la instrumentul de instituire a instanţei comune ar fi competente într-o chestiune reglementată de acordul respectiv;
2.în cazul în care pârâtul nu este domiciliat pe teritoriul unui stat membru şi prezentul regulament nu conferă în alt mod competenţa cu privire la acesta, capitolul II se aplică, după caz, indiferent de domiciliul pârâtului.
O instanţă comună poate fi sesizată în vederea instituirii de măsuri provizorii, inclusiv măsuri de conservare, chiar dacă instanţele unui stat terţ sunt competente pe fond;
3.în cazul în care o instanţă comună este competentă în cazul unui pârât în temeiul punctului 2 într-un litigiu legat de o încălcare a unui brevet european care cauzează un prejudiciu în cadrul Uniunii, instanţa respectivă îşi poate exercita competenţa şi în legătură cu prejudiciul care rezultă din această încălcare în afara Uniunii.
Această competenţă se poate stabili numai dacă pârâtul deţine proprietăţi în orice stat membru parte la instrumentul de instituire a instanţei comune şi dacă litigiul are suficiente legături cu acest stat membru.
Art. 71c
(1)Articolele 29-32 se aplică în cazul în care acţiunile sunt introduse în faţa unei instanţe comune şi a unei instanţe dintr-un stat membru care nu este parte la instrumentul de instituire a instanţei comune.
(2)Articolele 29-32 se aplică în cazul în care, în timpul perioadei de tranziţie menţionate la articolul 83 din Acordul UPC, se introduc acţiuni în faţa Curţii unice în materie de brevete şi în faţa unei instanţe dintr-un stat membru care este parte la Acordul UPC.
Art. 71d: Prezentul regulament se aplică recunoaşterii şi executării:
(a)hotărârilor pronunţate de o instanţă comună care urmează să fie recunoscute şi executate într-un stat membru care nu este parte la instrumentul de instituire a instanţei comune; şi
(b)hotărârilor pronunţate de instanţele unui stat membru care nu este parte la instrumentul de instituire a instanţei comune care urmează să fie recunoscute şi executate într-un stat membru parte la instrumentul respectiv.
Cu toate acestea, în cazul în care recunoaşterea şi executarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă comună este solicitată într-un stat membru care este parte la instrumentul de instituire a instanţei comune, toate normele referitoare la recunoaştere şi executare din instrumentul respectiv se aplică în locul normelor prezentului regulament.

Art. 72
Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor prin care statele membre s-au angajat, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 şi în conformitate cu articolul 59 din Convenţia de la Bruxelles din 1968, să nu recunoască o hotărâre pronunţată, în special în alt stat contractant la convenţia respectivă, împotriva pârâtului care are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat terţ dacă, în cazurile prevăzute la articolul 4 din convenţie, hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe o competenţă menţionată la articolul 3 al doilea paragraf din convenţia respectivă.
Art. 73
(1)Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Convenţiei de la Lugano din 2007.
(2)Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Convenţiei de la New York din 1958.
(3)Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării convenţiilor bilaterale şi a acordurilor dintre un stat terţ şi un stat membru încheiate înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 şi care se referă la chestiuni reglementate de prezentul regulament.