Capitolul i - DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială
Acte UE
Jurnalul Oficial 351L
În vigoare Versiune de la: 26 Februarie 2015
CAPITOLUL I:DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII
Art. 1
(1)Prezentul regulament se aplică în materie civilă şi comercială, indiferent de natura instanţei. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorităţii publice (acta jure imperii).
(2)Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce priveşte:
a)starea civilă şi capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale rezultate din regimurile matrimoniale sau din legăturile considerate prin legea aplicabilă acestora ca având efecte comparabile căsătoriei;
b)falimentele, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare;
c)securitatea socială;
d)arbitrajul;
e)obligaţiile de întreţinere care decurg dintr-o relaţie de familie, de rudenie, de căsătorie sau de alianţă;
f)testamentele şi succesiunile, inclusiv obligaţiile de întreţinere rezultate ca urmare a unui deces.
Art. 2
În sensul prezentului regulament:
(a)"hotărâre" înseamnă o hotărâre pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv un decret, un ordin, o ordonanţă sau un mandat de executare, precum şi o decizie privind stabilirea de către un grefier al instanţei a cheltuielilor de judecată.
În sensul capitolului III, "hotărâre" include măsurile provizorii şi de conservare dispuse de o instanţă care, în temeiul prezentului regulament, este competentă să judece cauza pe fond. Noţiunea nu include măsurile provizorii, inclusiv de conservare, dispuse de o astfel de instanţă fără citarea pârâtului, cu excepţia cazului în care hotărârea care cuprinde măsura este notificată sau comunicată pârâtului înaintea executării;
(b)"tranzacţie judiciară" înseamnă o tranzacţie care a fost aprobată de o instanţă a unui stat membru sau a fost încheiată în faţa unei instanţe a unui stat membru în cursul unei proceduri;
(c)"act autentic" înseamnă un act care a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine şi a cărui autenticitate:
(i)se referă la semnătura şi conţinutul actului autentic; şi
(ii)a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice altă autoritate abilitată să facă acest lucru;
(d)"stat membru de origine" înseamnă statul membru în care a fost pronunţată hotărârea, a fost aprobată ori încheiată tranzacţia judiciară sau a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial actul autentic, după caz;
(e)"stat membru solicitat" înseamnă statul membru în care se invocă recunoaşterea hotărârii sau în care se solicită executarea hotărârii, a tranzacţiei judiciare sau a actului autentic;
(f)"instanţa de origine" înseamnă instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.
Art. 3
În sensul prezentului regulament, noţiunea de "instanţă" include următoarele autorităţi, în măsura în care au competenţă judiciară în materiile ce intră sub incidenţa prezentului regulament:
(a)în Ungaria, în procedurile sumare privind ordinele de plată fizetesi meghagyasos eljaras), notarul (kozjegyzo);
(b)în Suedia, în procedurile sumare privind ordinele de plată (betalningsforelaggande) şi asistenţa (handrackning), autoritatea de executare silită (kronofogdemyndigheten).