Regulamentul 1157/20-iun-2019 privind consolidarea securităţii cărţilor de identitate ale cetăţenilor Uniunii şi a documentelor... - Regulamentul 1157/20-iun-2019

(1)Prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) s-a hotărât să se faciliteze libera circulaţie a persoanelor, asigurând totodată siguranţa şi securitatea popoarelor din Europa, prin instaurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în conformitate cu dispoziţiile din TUE şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)Cetăţenia Uniunii Europene îi conferă fiecărui cetăţean al Uniunii dreptul la liberă circulaţie, sub rezerva anumitor limitări şi condiţii. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) pune în aplicare acest drept. Articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta") prevede, de asemenea, libertatea de circulaţie şi de şedere. Libertatea de circulaţie implică dreptul de a intra şi a ieşi din statele membre cu o carte de identitate valabilă sau cu un paşaport valabil.

(3)În temeiul Directivei 2004/38/CE, statele membre trebuie să elibereze şi să reînnoiască cărţile de identitate sau paşapoartele cetăţenilor lor în conformitate cu legislaţia naţională. În plus, respectiva directivă prevede că statele membre pot cere cetăţenilor Uniunii şi membrilor familiilor acestora să se înregistreze la autorităţile competente. Statele membre sunt obligate să elibereze certificate de înregistrare pentru cetăţenii Uniunii în condiţiile prevăzute în respectivul act. De asemenea, în conformitate cu respectiva directivă, statele membre sunt obligate să elibereze permise de şedere pentru membrii de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru şi să emită, la cerere, documente care atestă şederea permanentă şi permise de şedere permanentă.

(4)Directiva 2004/38/CE prevede că statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin respectiva directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă. Falsificarea documentelor sau falsa prezentare a unui fapt material referitor la condiţiile privind acordarea dreptului de şedere au fost identificate ca fiind cazuri tipice de fraudă în temeiul directivei respective.

(5)Există diferenţe semnificative între nivelurile de securitate ale cărţilor de identitate naţionale eliberate de statele membre şi cele ale permiselor de şedere pentru cetăţenii Uniunii care îşi au reşedinţa în alt stat membru şi pentru membrii familiilor acestora. Respectivele diferenţe sporesc riscul de falsificare şi fraudare a documentelor şi generează, de asemenea, dificultăţi practice pentru cetăţeni atunci când doresc să îşi exercite dreptul la liberă circulaţie. Statisticile Reţelei europene de analiză a riscurilor privind fraudarea documentelor arată că numărul cazurilor de fraudare a cărţilor de identitate a crescut în timp.

(6)În Comunicarea sa din 14 septembrie 2016 intitulată "Creşterea nivelului de securitate într-o lume a mobilităţii: îmbunătăţirea schimbului de informaţii în cadrul combaterii terorismului şi consolidarea frontierelor externe", Comisia a subliniat că securitatea documentelor de călătorie şi de identitate este esenţială atunci când este necesar să se stabilească cu certitudine identitatea unei persoane şi a anunţat că urmează să prezinte un plan de acţiune pentru a combate fraudarea documentelor de călătorie. Conform acestei comunicări, o abordare îmbunătăţită se bazează pe sisteme solide care să prevină abuzurile şi ameninţările la adresa securităţii interne provocate de deficienţe în ceea ce priveşte securitatea documentelor, în special legate de terorism şi criminalitatea transfrontalieră.

(7)Potrivit Planului de acţiune al Comisiei din 8 decembrie 2016 pentru a întări răspunsul european la fraudarea documentelor de călătorie (denumit în continuare "planul de acţiune din 2016"), cel puţin trei sferturi din documentele frauduloase detectate la frontierele externe, dar şi în spaţiul fără controale la frontierele interne, ar fi fost emise de statele membre şi de ţările asociate spaţiului Schengen. Cărţile de identitate naţionale mai puţin sigure emise de statele membre sunt documentele utilizate pentru călătoriile în interiorul spaţiului Schengen, identificate cel mai adesea ca fiind false.

(8)Pentru a descuraja frauda de identitate, statele membre ar trebui să se asigure că falsificarea şi contrafacerea documentelor de identificare şi utilizarea acestor documente falsificate sau contrafăcute sunt sancţionate în mod corespunzător de dreptul lor intern.

(9)Planul de acţiune din 2016 a abordat problema riscului pe care îl implică fraudarea cărţilor de identitate şi a documentelor de şedere. Comisia, în planul său de acţiune din 2016 şi în Raportul său din 2017 privind cetăţenia UE, şi-a asumat angajamentul de a analiza opţiunile de politică pentru îmbunătăţirea securităţii cărţilor de identitate şi a documentelor de şedere.

(10)În conformitate cu planul de acţiune din 2016, emiterea unor cărţi de identitate autentice şi sigure necesită un proces fiabil de înregistrare a identităţii şi documente "de origine" securizate pentru susţinerea procesului de aplicare pentru eliberare de documente. Comisia, statele membre şi agenţiile relevante ale Uniunii ar trebui să colaboreze în continuare pentru ca documentele de origine să fie mai puţin vulnerabile la fraudă, având în vedere că se recurge din ce în ce mai mult la documente de origine false.

(11)Prezentul regulament nu impune statelor membre să introducă cărţi de identitate sau documente de şedere în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în dreptul lor intern, şi nici nu afectează competenţa statelor membre de a elibera, în temeiul dreptului intern, alte documente de şedere care să fie în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii, de exemplu permise de şedere eliberate pentru toţi rezidenţii de pe teritoriu, indiferent de cetăţenia acestora.

(12)Prezentul regulament nu împiedică statele membre să accepte, în mod nediscriminatoriu, în scopul identificării, alte documente decât cele de călătorie, cum ar fi permisele de conducere.

(13)Documentele de identificare eliberate cetăţenilor ale căror drepturi la liberă circulaţie au fost restricţionate, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, şi care indică în mod expres că nu pot fi utilizate ca documente de călătorie, nu ar trebui să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(14)Documentele de călătorie eliberate în conformitate cu partea 5 din Documentul 9303 al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) privind documentele de călătorie cu citire optică (a şaptea ediţie, 2015) ("Documentul OACI 9303"), care nu servesc scopurilor de identificare în statele membre emitente, cum ar fi paşapoartele eliberate de Irlanda, nu ar trebui să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(15)Prezentul regulament nu afectează utilizarea, de către statele membre, în alte scopuri, a cărţilor de identitate şi a documentelor de şedere cu funcţia de identificare electronică, şi nici nu afectează normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴), care prevede recunoaşterea reciprocă la nivelul Uniunii a identificărilor electronice în ceea ce priveşte accesul la serviciile publice şi îi ajută pe cetăţenii care circulă în alt stat membru, solicitând recunoaşterea reciprocă a mijloacelor de identificare electronică în anumite condiţii. Cărţile de identitate îmbunătăţite ar trebui să faciliteze identificarea şi să contribuie la îmbunătăţirea accesului la servicii.

(16)Pentru a putea asigura verificarea adecvată a cărţilor de identitate şi a documentelor de şedere, este necesar ca statele membre să utilizeze titlul corect pentru fiecare tip de document care intră sub incidenţa prezentului regulament. Pentru a facilita verificarea documentelor care intră sub incidenţa prezentului regulament, în alte state membre, titlul documentului ar trebui să figureze, de asemenea, în cel puţin o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii. În cazul în care statele membre utilizează deja, pentru cărţile de identitate, denumiri deja consacrate, altele decât titlul "carte de identitate", ele ar trebui să le poată utiliza în continuare în limba sau limbile lor oficiale. Cu toate acestea, pe viitor, nu ar mai trebui introduse alte noi denumiri.

(17)Este necesară includerea unor elemente de securitate pentru a se verifica dacă un document este autentic şi pentru a stabili identitatea unei persoane. Stabilirea unor standarde minime de securitate şi integrarea datelor biometrice în cărţile de identitate şi în permisele de şedere ale membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru sunt paşi importanţi pentru a face mai sigură utilizarea acestor documente în Uniune. Includerea acestor elemente biometrice de identificare ar trebui să le permită cetăţenilor să beneficieze pe deplin de drepturile lor la liberă circulaţie.

(18)Stocarea unei imagini faciale şi a două amprente digitale (denumite în continuare "date biometrice") pe cărţile de identitate şi pe permisele de şedere, aşa cum a fost deja prevăzut pentru paşapoartele şi permisele de şedere biometrice ale resortisanţilor ţărilor terţe, este o metodă adecvată pentru a asocia o identificare şi o autentificare fiabile cu un risc redus de fraudă, în scopul consolidării securităţii cărţilor de identitate şi a permiselor de şedere.

(19)Ca practică generală, pentru a verifica autenticitatea documentului şi identitatea titularului, statele membre ar trebui să verifice în primul rând imaginea facială şi, atunci când este necesar pentru a confirma fără îndoială autenticitatea documentului şi identitatea titularului, ar trebui să verifice şi amprentele digitale.

(20)Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazurile în care verificarea datelor biometrice nu confirmă autenticitatea documentului sau identitatea titularului, este efectuat un control manual obligatoriu de către personalul calificat.

(21)Prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menţinerea unor baze de date la nivel naţional pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, care este o chestiune de drept intern care trebuie să respecte dreptul Uniunii privind protecţia datelor. De asemenea, prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menţinerea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii.

(22)Elementele biometrice de identificare ar trebui colectate şi stocate pe suportul de stocare al cărţilor de identitate şi al documentelor de şedere, în scopul verificării autenticităţii documentului şi a identităţii titularului. O astfel de verificare ar trebui să poată fi efectuată numai de către personalul autorizat în mod corespunzător şi doar atunci când legea prevede ca fiind necesară prezentarea documentului. În plus, datele biometrice stocate în scopul personalizării cărţilor de identitate sau a documentelor de şedere ar trebui păstrate într-un mod foarte sigur şi numai până la data ridicării documentului şi, în orice caz, nu mai mult de 90 de zile de la data producerii documentului respectiv. După această perioadă, datele biometrice respective ar trebui să fie şterse sau distruse imediat. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere niciunei alte prelucrări a datelor respective în conformitate cu dreptul Uniunii şi dreptul intern privind protecţia datelor.

(23)Specificaţiile documentului OACI 9303 care asigură interoperabilitatea globală, inclusiv în legătură cu posibilitatea de citire cu ajutorul dispozitivelor de citire optică şi utilizarea inspecţiei vizuale, ar trebui luate în considerare în sensul prezentului regulament.

(24)Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la menţionarea sexului unei persoane într-un document care intră sub incidenţa prezentului regulament. Dacă un stat membru menţionează sexul unei persoane într-un astfel de document, ar trebui utilizate, după caz, specificaţiile "F", "M" sau "X" din documentul OACI 9303 sau iniţiala unică corespunzătoare utilizată în limba sau limbile statului membru respectiv.

(25)Competenţe de executare ar trebui conferite Comisiei pentru a garanta că viitoarele standarde în materie de securitate şi specificaţii tehnice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (⁵) sunt luate în considerare în mod corespunzător, după caz, pentru cărţile de identitate şi permisele de şedere. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶). În acest sens, Comisia ar trebui să fie asistată de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (⁷). Dacă este necesar, ar trebui să fie posibil ca actele de punere în aplicare adoptate să rămână secrete pentru a preveni riscul de contrafacere şi de falsificare.

(26)Statele membre ar trebui să se asigure că există proceduri corespunzătoare şi eficace pentru colectarea elementelor biometrice de identificare şi că astfel de proceduri respectă drepturile şi principiile prevăzute în Cartă, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei şi în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului. Statele membre ar trebui să se asigure că interesul superior al copilului este considerat primordial pe parcursul întregii proceduri de colectare. In acest scop, personalul calificat ar trebui să beneficieze de formarea corespunzătoare cu privire la practicile adaptate copiilor în cadrul colectării elementelor biometrice de identificare.

(27)In cazul în care sunt întâmpinate dificultăţi în colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre ar trebui să se asigure că există proceduri corespunzătoare pentru a respecta demnitatea persoanei în cauză. Prin urmare, ar trebui să se ţină seama de considerentele specifice legate de gen şi de nevoile specifice ale copiilor şi ale persoanelor vulnerabile.

(28)Introducerea unor standarde minime de securitate şi standarde referitoare la formatul care ar trebui utilizat pentru cărţile de identitate ar trebui să permită statelor membre să se bazeze pe autenticitatea acestor documente atunci când cetăţenii Uniunii îşi exercită dreptul la liberă circulaţie. Introducerea unor standarde de securitate consolidate ar trebui să ofere garanţii suficiente autorităţilor publice şi entităţilor private pentru a le permite să se bazeze pe autenticitatea cărţilor de identitate atunci când sunt utilizate de către cetăţeni ai Uniunii în scopuri de identificare.

(29)Un semn distinctiv sub forma unui cod din două litere aparţinând statului membru care emite documentul, imprimat în negativ într-un dreptunghi albastru şi înconjurat de un cerc format din douăsprezece stele galbene, facilitează inspecţia vizuală a documentului, în special atunci când titularul îşi exercită dreptul la libera circulaţie.

(30)Deşi este menţinută opţiunea de a prevedea caracteristici suplimentare la nivel naţional, statele membre ar trebui să se asigure că aceste caracteristici nu diminuează eficienţa caracteristicilor de securitate comune şi nu afectează negativ compatibilitatea transfrontalieră a cărţilor de identitate, cum ar fi posibilitatea ca aceste cărţi de identitate să fie citite optic cu ajutorul unor dispozitive utilizate de alte state membre decât cele care au eliberat cărţile de identitate.

(31)Introducerea unor standarde de securitate în cărţile de identitate şi permisele de şedere ale membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru nu ar trebui să genereze o creştere disproporţionată a costurilor pentru cetăţenii Uniunii sau pentru resortisanţii ţărilor terţe. Statele membre ar trebui să ţină seama de acest principiu atunci când publică anunţuri cu privire la cererile de oferte.

(32)Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele biometrice identifică în mod corect persoana căreia i se eliberează o carte de identitate. In acest scop, statele membre ar putea avea în vedere colectarea elementelor biometrice de identificare, în special a imaginii faciale, prin preluarea în timp real de către autorităţile naţionale care eliberează cărţi de identitate.

(33)Statele membre ar trebui să schimbe între ele informaţiile care sunt necesare pentru a avea acces la informaţiile conţinute pe suportul de stocare securizat şi pentru a le putea autentifica şi verifica. Formatele utilizate pentru mediul de stocare securizat ar trebui să fie interoperabile, inclusiv în ceea ce priveşte punctele automatizate de trecere a frontierei.

(34)Directiva 2004/38/CE face referire la situaţia în care cetăţenilor Uniunii sau membrilor familiei acestora care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru, care nu posedă documentele de călătorie necesare urmează să li se acorde toate mijloacele rezonabile pentru a dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie. Astfel de mijloace pot include documente de identificare utilizate cu titlu provizoriu şi permise de şedere eliberate acestor membri de familie.

(35)Prezentul regulament respectă obligaţiile stabilite în Cartă şi în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să colaboreze cu Comisia pentru a integra caracteristici suplimentare, care să facă cărţile de identitate mai accesibile şi mai uşor de utilizat pentru persoanele cu dizabilităţi, cum ar fi persoanele cu deficienţe de vedere. Statele membre urmează să exploreze utilizarea unor soluţii, cum ar fi dispozitivele mobile de înregistrare, pentru eliberarea cărţilor de identitate persoanelor care se află în incapacitatea de a se deplasa la autorităţile responsabile de eliberarea cărţilor de identitate.

(36)Documentele de şedere emise cetăţenilor Uniunii ar trebui să conţină informaţii specifice, pentru a se asigura identificarea lor în această calitate în toate statele membre. Acest lucru ar trebui să faciliteze recunoaşterea exercitării de către cetăţenii Uniunii a dreptului lor la liberă circulaţie şi a drepturilor inerente acestei exercitări, dar armonizarea nu ar trebui să depăşească ceea ce este necesar pentru a remedia deficienţele documentelor actuale. Statele membre au libertatea de a alege formatul în care aceste documente sunt emise şi le-ar putea emite într-un format care să corespundă specificaţiilor din documentul OACI 9303.

(37)În ceea ce priveşte documentele de şedere eliberate membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru, este necesar să se utilizeze acelaşi model şi aceleaşi caracteristici de securitate ca şi cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸). Pe lângă faptul că servesc drept dovadă a dreptului de şedere, aceste documente îi scutesc pe deţinătorii lor, care sunt altfel supuşi obligaţiei de a avea viză, de condiţia de a obţine viză în cazul în care însoţesc un cetăţean al Uniunii pe teritoriul Uniunii ori i se alătură acestuia.

(38)Directiva 2004/38/CE prevede că documentele eliberate membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru urmează să fie denumite "Permis de şedere de membru al familiei unui cetăţean al Uniunii". Pentru a facilita identificarea lor, permisul de şedere al membrului familiei unui cetăţean al Uniunii ar trebui să poarte un titlu şi un cod standardizate.

(39)Ţinându-se seama atât de riscurile în materie de securitate, cât şi de costurile suportate de statele membre, cărţile de identitate şi permisele de şedere pentru un membru al familiei unui cetăţean al Uniunii care nu îndeplinesc într-o măsură suficientă cerinţele de securitate ar trebui eliminate treptat. În general, o perioadă de eliminare treptată de zece ani pentru cărţile de identitate şi de cinci ani pentru permisele de şedere ar trebui să fie suficientă pentru a se asigura un echilibru între frecvenţa cu care sunt înlocuite în general documentele respective şi necesitatea remedierii acestei lacune în materie de securitate cu care se confruntă Uniunea. Cu toate acestea, pentru cărţile şi permisele care nu au anumite caracteristici de securitate importante sau nu permit citirea cu ajutorul dispozitivelor de citire optică, este necesară, din motive de securitate, o perioadă de eliminare treptată mai scurtă.

(40)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹) se aplică datelor cu caracter personal care urmează să fie prelucrate în contextul aplicării prezentului regulament. Este necesar să se specifice mai în detaliu garanţiile aplicabile datelor cu caracter personal prelucrate şi, în special, datelor sensibile, precum elementele biometrice de identificare. Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la existenţa, în documentele lor, a suportului de stocare care conţine datele lor biometrice, inclusiv cu privire la accesibilitatea fără contact a acestuia, precum şi cu privire la toate situaţiile în care sunt folosite datele care figurează în cărţile lor de identitate şi în documentele lor de şedere. În orice caz, persoanele vizate ar trebui să aibă acces la datele cu caracter personal care sunt prelucrate în cărţile lor de identitate şi în documentele lor de şedere şi ar trebui să le poată corecta prin eliberarea unui nou document în cazul în care aceste date sunt eronate sau incomplete. Mediul de stocare ar trebui să fie de înaltă securitate şi să protejeze în mod eficace datele cu caracter personal stocate în acesta împotriva accesului neautorizat.

(41)Statele membre ar trebui să fie responsabile de prelucrarea corespunzătoare a datelor biometrice, de la colectare la integrarea lor pe suportul de stocare cu un grad înalt de securitate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(42)Statele membre ar trebui să acorde o atenţie deosebită atunci când cooperează cu un prestator extern de servicii. O astfel de cooperare nu ar trebui să excludă nicio răspundere a statelor membre care decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligaţiilor în ceea ce priveşte datele cu caracter personal.

(43)Este necesar să se precizeze în prezentul regulament temeiul pentru colectarea şi stocarea datelor pe suportul de stocare din cărţile de identitate şi din documentele de şedere. În conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul intern şi respectând principiile necesităţii şi proporţionalităţii, statele membre ar trebui să poată stoca alte date pe un suport de stocare pentru serviciile electronice sau în alte scopuri legate de cartea de identitate sau de documentul de şedere. Prelucrarea acestor date, inclusiv colectarea lor şi scopurile în care pot fi utilizate ar trebui să fie autorizate de dreptul intern sau dreptul Uniunii. Toate datele naţionale ar trebui să fie separate în mod fizic sau logic de datele biometrice menţionate în prezentul regulament şi ar trebui să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(44)Statele membre ar trebui să aplice prezentul regulament în termen de cel mult 24 de luni de la data intrării sale în vigoare. Începând de la data aplicării prezentului regulament, statele membre ar trebui să elibereze doar documente care respectă cerinţele stabilite în prezentul regulament.

(45)Comisia ar trebui să prezinte un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament după doi şi, respectiv, 11 ani de la data aplicării acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte adecvarea nivelului de securitate, ţinând seama de impactul său asupra drepturilor fundamentale şi de principiile privind protecţia datelor. În conformitate cu Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (¹⁰), Comisia ar trebui să efectueze, la şase ani de la data punerii în aplicare a prezentului regulament şi, ulterior, o dată la şase ani, o evaluare a prezentului regulament pe baza informaţiilor colectate prin mecanisme specifice de monitorizare pentru a evalua efectele reale ale prezentului regulament şi necesitatea unor măsuri suplimentare. În scopul monitorizării, statele membre ar trebui să colecteze statistici privind numărul cărţilor de identitate şi al documentelor de şedere pe care le eliberează.

(46)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume consolidarea securităţii şi facilitarea exercitării drepturilor la liberă circulaţie de către cetăţenii Uniunii şi de către membrii de familie ai acestora nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivelor obiective.

(47)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute în special de Cartă, care includ demnitatea umană, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea tratamentului inuman sau degradant, dreptul la egalitate în faţa legii şi la nediscriminare, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la o cale de atac eficientă. Statele membre ar trebui să respecte Carta atunci când pun în aplicare prezentul regulament.

(48)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale au fost consultate şi au emis avize la 10 august 2018 (¹¹) şi respectiv la 5 septembrie 2018 (¹²).

Regulamentul 1157/20-iun-2019 privind consolidarea securităţii cărţilor de identitate ale cetăţenilor Uniunii şi a documentelor de şedere eliberate cetăţenilor Uniunii şi membrilor de familie ai acestora care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie

Jurnalul Oficial 188L