Capitolul vi - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2019
CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 85: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică soluţionării solicitărilor şi cererilor prevăzute în capitolele III-V.
Art. 86: Cooperarea şi comunicarea între instanţe
(1)În sensul prezentului regulament, instanţele pot să coopereze şi să comunice direct între ele sau să îşi solicite informaţii în mod direct, cu condiţia ca această comunicare să respecte drepturile procesuale ale părţilor la procedură şi confidenţialitatea informaţiilor.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) poate fi pusă în aplicare prin orice mijloace pe care instanţa le consideră adecvate. Aceasta poate privi, în special:
a)comunicarea în sensul articolelor 12 şi 13;
b)informaţii în conformitate cu articolul 15;
c)informaţii privind proceduri în curs în sensul articolului 20;
d)comunicarea în sensul capitolelor III-V.
Art. 87: Colectarea şi transmiterea informaţiilor
(1)Autoritatea centrală solicitată transmite orice cerere, solicitare sau informaţiile cuprinse în acestea în materia răspunderii părinteşti sau în materia răpirii internaţionale de copii, după caz, în temeiul prezentului regulament, instanţei sau autorităţii competente din statul său membru ori oricărui intermediar, după caz, în conformitate cu dreptul şi procedurile naţionale.
(2)Orice intermediar, instanţă sau autoritate competentă căruia/căreia i-au fost transmise, în temeiul prezentului regulament, informaţiile prevăzute la alineatul (1) le poate utiliza numai în sensul prezentului regulament.
(3)Intermediarul, instanţa sau autoritatea competentă care deţine sau care este competent/ă să colecteze în statul membru solicitat informaţiile necesare pentru a soluţiona o solicitare sau o cerere în temeiul prezentului regulament furnizează respectivele informaţii autorităţii centrale solicitate, la cererea acesteia, în cazurile în care autoritatea centrală solicitată nu are acces direct la informaţii.
(4)În funcţie de necesităţi, autoritatea centrală solicitată transmite informaţiile obţinute în temeiul prezentului articol autorităţii centrale solicitante, în conformitate cu dreptul şi procedurile naţionale.
Art. 88: Notificarea persoanei vizate
În cazul în care există riscul ca notificarea să dăuneze soluţionării eficace a solicitării sau a cererii prevăzute în prezentul regulament pentru care au fost transmise informaţiile, obligaţia de a notifica persoana vizată în temeiul articolului 14 alineatele (1)-(4) din Regulamentul (UE) 2016/679 poate fi amânată până la soluţionarea solicitării sau a cererii.
Art. 89: Nedivulgarea informaţiilor
(1)O autoritate centrală, o instanţă sau o autoritate competentă nu divulgă şi nici nu confirmă informaţiile colectate sau transmise în sensul capitolelor III-VI în cazul în care stabileşte că acest lucru ar putea pune în pericol sănătatea, siguranţa sau libertatea copilului ori a unei alte persoane.
(2)O decizie în acest sens adoptată într-un singur stat membru se ia în considerare de autorităţile centrale, instanţele şi autorităţile competente din celelalte state membre, în special în cazuri de violenţă domestică.
(3)Niciun element din prezentul articol nu împiedică colectarea şi transmiterea de informaţii de către şi între autorităţile centrale, instanţele şi autorităţile competente în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la capitolele III-VI.
Art. 90: Legalizarea sau altă formalitate similară
Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară în contextul prezentului regulament.
Art. 91: Limbi
(1)Fără a aduce atingere articolului 55 alineatul (2) litera (a), în cazul în care este necesară o traducere sau o transliterare în temeiul prezentului regulament, această traducere sau transliterare se efectuează în limba oficială a statului membru în cauză sau, atunci când statul membru respectiv are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale procedurii judiciare corespunzătoare locului în care se invocă hotărârea pronunţată într-un alt stat membru sau în care se introduce o cerere, conform legii statului membru respectiv.
(2)Traducerile sau transliterările conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatelor menţionate la articolele 29, 36, 47, 49 şi 66 pot fi efectuate în orice altă limbă oficială sau în orice alte limbi oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene pe care statul membru în cauză a comunicat, în conformitate cu articolul 103, că le poate accepta.
(3)Statele membre adresează notificări Comisiei privind limba sau limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, altele decât propria (propriile) limbă (limbi), în care se pot adresa comunicările autorităţilor centrale.
(4)Orice traducere necesară în scopul aplicării capitolelor III şi IV se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.