Capitolul v - COOPERAREA ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PĂRINTEŞTI - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2019
CAPITOLUL V:COOPERAREA ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PĂRINTEŞTI
Art. 76: Desemnarea autorităţilor centrale
Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi centrale însărcinate să îl asiste la aplicarea prezentului regulament în materia răspunderii părinteşti şi precizează competenţele teritoriale sau materiale ale fiecăreia. Atunci când un stat membru a desemnat mai multe autorităţi centrale, comunicările se adresează, în principiu, direct autorităţii centrale competente. În cazul în care o comunicare este adresată unei autorităţi centrale necompetente, aceasta transmite comunicarea către autoritatea centrală competentă şi informează expeditorul cu privire la acest fapt.
Art. 77: Atribuţii generale ale autorităţilor centrale
(1)Autorităţile centrale comunică informaţii cu privire la dreptul intern şi la procedurile şi serviciile naţionale disponibile în materia răspunderii părinteşti şi iau măsurile pe care le consideră corespunzătoare pentru ameliorarea aplicării prezentului regulament.
(2)Autorităţile centrale cooperează şi promovează cooperarea dintre autorităţile competente din statele lor membre pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(3)În scopul alineatelor (1) şi (2) poate fi utilizată Reţeaua judiciară europeană în materie civilă şi comercială.
Art. 78: Cereri prin intermediul autorităţilor centrale
(1)Autorităţile centrale, la cererea unei autorităţi centrale a unui alt stat membru, cooperează în cazuri determinate pentru realizarea obiectivelor menţionate în prezentul regulament.
(2)Cererile în temeiul prezentului capitol pot fi formulate de o instanţă sau de o autoritate competentă. Cererile în temeiul articolului 79 literele (c) şi (g) şi al articolului 80 alineatul (1) litera (c) pot fi formulate, de asemenea, de titularii răspunderii părinteşti.
(3)Cu excepţia cazurilor urgente şi fără a aduce atingere articolului 86, cererile în temeiul prezentului capitol se adresează autorităţii centrale din statul membru al instanţei sau al autorităţii competente solicitante sau în care solicitantul îşi are reşedinţa obişnuită.
(4)Prezentul articol nu împiedică autorităţile centrale sau autorităţile competente să încheie cu autorităţile centrale sau autorităţile competente din unul sau mai multe alte state membre acorduri sau înţelegeri care să permită comunicări directe în cadrul relaţiilor lor reciproce sau să menţină acordurile sau înţelegerile existente.
(5)Prezentul capitol nu împiedică niciun titular al răspunderii părinteşti să se adreseze direct instanţelor din alt stat membru.
(6)Articolele 79 şi 80 nu impun unei autorităţi centrale o obligaţie de a exercita competenţe care pot fi exercitate numai de autorităţile judiciare în temeiul dreptului statului membru solicitat.
Art. 79: Atribuţii specifice ale autorităţilor centrale solicitate
Autorităţile centrale solicitate iau, direct sau prin intermediul instanţelor, al autorităţilor competente sau al altor organisme, toate măsurile necesare pentru:
(a)furnizarea de asistenţă, în conformitate cu dreptul şi procedurile naţionale, pentru a determina locul în care se află un copil, atunci când este posibil ca acesta să fie prezent pe teritoriul statului membru solicitat şi respectiva informaţie este necesară pentru soluţionarea unei cereri sau solicitări prevăzute în prezentul regulament;
(b)obţinerea şi schimbul de informaţii relevante în procedurile în materia răspunderii părinteşti în temeiul articolului 80;
(c)furnizarea de informaţii şi asistenţă titularilor răspunderii părinteşti care solicită recunoaşterea şi executarea unei hotărâri pe teritoriul autorităţii centrale solicitate, în special în ceea ce priveşte dreptul de vizită şi înapoierea copilului, inclusiv, dacă este necesar, informaţii privind modalitatea de obţinere a asistenţei judiciare;
(d)facilitarea comunicării între instanţe, autorităţi competente şi alte organisme implicate, în special pentru aplicarea articolului 81;
(e)facilitarea comunicării între instanţe, dacă este necesar, în special pentru aplicarea articolelor 12, 13, 15 şi 20;
(f)furnizarea informaţiilor şi a asistenţei necesare instanţelor şi autorităţilor competente pentru aplicarea articolului 82; şi
(g)facilitarea acordului între titularii răspunderii părinteşti recurgând la mediere sau la alte mijloace de soluţionare alternativă a litigiilor şi facilitarea în acest scop a cooperării transfrontaliere.
Art. 80: Cooperarea în materie de colectare şi schimb de informaţii relevante în procedurile în materia răspunderii părinteşti
(1)La primirea unei cereri motivate, autoritatea centrală din statul membru în care copilul îşi are sau îşi avea reşedinţa obişnuită sau în care acesta se află ori se afla, direct sau prin intermediul instanţelor, al autorităţilor competente sau al altor organisme:
a)furnizează, dacă este disponibil, sau elaborează şi furnizează un raport referitor la:
(i)situaţia copilului;
(ii)orice procedură în curs în materia răspunderii părinteşti referitoare la copil; sau
(iii)hotărârile pronunţate în materia răspunderii părinteşti referitoare la copil;
b)furnizează orice alte informaţii relevante pentru procedurile în materia răspunderii părinteşti din statul membru solicitant, în special cu privire la situaţia unui părinte, a unei rude sau a unei alte persoane care poate fi adecvată pentru îngrijirea copilului, dacă situaţia copilului impune acest lucru; sau
c)poate să solicite instanţei sau autorităţii competente din statul său membru să analizeze necesitatea de a lua măsuri pentru protecţia persoanei sau a bunurilor copilului.
(2)În orice caz, în situaţia în care copilul este expus unui pericol grav, instanţa sau autoritatea competentă care preconizează luarea de măsuri sau care a luat măsuri pentru protecţia copilului, dacă are cunoştinţă de faptul că reşedinţa copilului s-a mutat într-un alt stat membru sau că copilul este prezent într-un alt stat membru, informează instanţele sau autorităţile competente din respectivul stat membru cu privire la pericolul existent şi măsurile luate sau preconizate. Aceste informaţii pot fi transmise direct sau prin intermediul autorităţilor centrale.
(3)Solicitările menţionate la alineatele (1) şi (2) şi eventualele documente suplimentare sunt însoţite de o traducere în limba oficială a statului solicitat sau, dacă în statul membru respectiv există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie soluţionată solicitarea sau în orice altă limbă pe care statul membru solicitat a acceptat-o în mod expres. Statele membre comunică acest accept Comisiei în conformitate cu articolul 103.
(4)Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt transmise autorităţii centrale solicitante în termen de cel mult trei luni de la primirea cererii, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil din cauza unor circumstanţe excepţionale.
Art. 81: Punerea în aplicare într-un alt stat membru a hotărârilor în materia răspunderii părinteşti
(1)O instanţă dintr-un stat membru poate cere sprijinul instanţelor sau al autorităţilor competente dintr-un alt stat membru în vederea punerii în aplicare a hotărârilor în materia răspunderii părinteşti pronunţate în conformitate cu prezentul regulament, în special în ceea ce priveşte asigurarea exercitării efective a dreptului de vizită.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) şi eventualele documente suplimentare sunt însoţite de o traducere în limba oficială a statului membru solicitat sau, dacă în statul membru respectiv există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie soluţionată solicitarea sau în orice altă limbă pe care statul membru solicitat a acceptat-o în mod expres. Statele membre comunică acest accept Comisiei în conformitate cu articolul 103.
Art. 82: Plasamentul copilului într-un alt stat membru
(1)În cazul în care o instanţă sau o autoritate competentă preconizează plasamentul copilului într-un alt stat membru, aceasta obţine în prealabil aprobarea autorităţii competente din respectivul alt stat membru. În acest scop, autoritatea centrală a statului membru solicitant transmite autorităţii centrale a statului membru solicitat, în care urmează să fie plasat copilul, o cerere de aprobare care include un raport privind copilul, împreună cu motivele plasamentului sau ale îngrijirii propuse, informaţii privind eventuala finanţare preconizată şi orice alte informaţii pe care le consideră relevante, cum ar fi durata preconizată a plasamentului.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care copilul urmează să fie plasat la un părinte.
Statele membre pot decide că aprobarea lor în temeiul alineatului (1) nu este necesară pentru plasamentul pe propriul lor teritoriu, la anumite categorii de rude apropiate, pe lângă părinţi. Aceste categorii sunt comunicate Comisiei în temeiul articolului 103.
(3)Autoritatea centrală dintr-un alt stat membru poate informa instanţa sau autoritatea competentă care preconizează plasamentul unui copil despre existenţa unei legături strânse a copilului cu statul membru respectiv. Aceasta nu aduce atingere dreptului şi procedurilor naţionale din statul membru care preconizează plasamentul.
(4)Cererea şi orice documente suplimentare menţionate la alineatul (1) sunt însoţite de o traducere în limba oficială a statului membru solicitat sau, dacă în statul membru respectiv există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie soluţionată solicitarea sau în orice altă limbă pe care statul membru solicitat a acceptat-o în mod expres. Statele membre comunică acest accept Comisiei în conformitate cu articolul 103.
(5)Plasamentul menţionat la alineatul (1) este dispus sau stabilit de statul membru solicitant numai după ce autoritatea competentă a statului membru solicitat a aprobat acest plasament.
(6)Hotărârea prin care se acordă sau se refuză aprobarea se transmite autorităţii centrale solicitante în termen de cel mult trei luni de la primirea cererii, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil din cauza unor circumstanţe excepţionale.
(7)Modalităţile de obţinere a aprobării sunt reglementate de dreptul intern al statului membru solicitat.
(8)Prezentul articol nu împiedică autorităţile centrale sau autorităţile competente să încheie cu autorităţile centrale sau autorităţile competente din unul sau mai multe alte state membre acorduri sau înţelegeri care simplifică procedura de consultare pentru obţinerea aprobării în cadrul relaţiilor lor reciproce sau să le menţină pe cele existente.
Art. 83: Costurile autorităţilor centrale
(1)Asistenţa acordată de autorităţile centrale în temeiul prezentului regulament este gratuită.
(2)Fiecare autoritate centrală îşi suportă propriile costuri care decurg din aplicarea prezentului regulament.
Art. 84: Întrunirile autorităţilor centrale
(1)Autorităţile centrale se întrunesc în mod regulat pentru a facilita aplicarea prezentului regulament.
(2)Convocarea întrunirilor autorităţilor centrale se efectuează, în special, de Comisie în cadrul Reţelei judiciare europene în materie civilă şi comercială, în conformitate cu Decizia 2001/470/CE.