Capitolul iii - RĂPIREA INTERNAŢIONALĂ DE COPII - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2019
CAPITOLUL III:RĂPIREA INTERNAŢIONALĂ DE COPII
Art. 22: Înapoierea copilului în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980
În cazul în care o persoană, instituţie sau orice alt organism care consideră că a avut loc o încălcare a drepturilor privind încredinţarea solicită, fie direct, fie cu asistenţa unei autorităţi centrale, instanţei dintr-un stat membru să pronunţe o hotărâre pe baza Convenţiei de la Haga din 1980 prin care să dispună înapoierea copilului cu vârsta mai mică de 16 ani care a fost deplasat sau reţinut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înainte de deplasarea sau de reţinerea sa ilicită, se aplică articolele 23-29 şi capitolul VI din prezentul regulament, acestea completând Convenţia de la Haga din 1980.
Art. 23: Primirea şi soluţionarea cererilor de către autorităţile centrale
(1)Autoritatea centrală solicitată acţionează cu celeritate atunci când soluţionează o cerere întemeiată pe Convenţia de la Haga din 1980, astfel cum se prevede la articolul 22.
(2)Atunci când primeşte o cerere prevăzută la articolul 22, autoritatea centrală a statului membru solicitat confirmă primirea în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii. Aceasta informează, fără întârziere nejustificată, autoritatea centrală a statului membru solicitant sau solicitantul, după caz, care sunt demersurile iniţiale care au fost întreprinse sau urmează să fie întreprinse pentru soluţionarea cererii şi poate solicita documente şi informaţii suplimentare necesare.
Art. 24: Proceduri judiciare urgente
(1)O instanţă sesizată cu o cerere de înapoiere a unui copil, astfel cum este menţionată la articolul 22, acţionează cu celeritate în cadrul procedurii privind cererea, utilizând procedurile urgente prevăzute de dreptul intern.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), o instanţă de prim grad de jurisdicţie pronunţă hotărârea în cel mult şase săptămâni de la momentul sesizării sale, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte imposibil din cauza unor împrejurări excepţionale.
(3)Cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte imposibil din cauza unor împrejurări excepţionale, o instanţă de judecată superioară pronunţă hotărârea în cel mult şase săptămâni de la momentul la care toate etapele procedurale necesare au fost parcurse şi instanţa este în măsură să examineze calea de atac, fie prin organizarea unei şedinţe de judecată, fie în alt mod.
Art. 25: Soluţionarea alternativă a litigiilor
Cât de repede posibil şi în orice etapă a procedurii, instanţa invită părţile, fie în mod direct fie, după caz, cu asistenţa autorităţilor centrale, să aibă în vedere posibilitatea de a recurge la mediere sau la alte mijloace de soluţionare alternativă a litigiilor, cu excepţia cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al copilului, nu este adecvat în speţă sau ar întârzia procedura în mod nejustificat.
Art. 26: Dreptul copilului de a-şi exprima opinia în procedurile de înapoiere
- Articolul 21 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, în procedurile de înapoiere desfăşurate în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980.
Art. 27: Procedura de înapoiere a unui copil
(1)O instanţă nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care persoana care solicită înapoierea copilului nu a avut posibilitatea să fie ascultată.
(2)În orice etapă a procedurii, instanţa poate, în conformitate cu articolul 15, să examineze dacă ar trebui asigurat contactul între copil şi persoana care solicită înapoierea copilului, ţinând seama de interesul superior al copilului.
(3)În cazul în care o instanţă preconizează să refuze înapoierea copilului exclusiv în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Convenţia de la Haga din 1980, aceasta nu refuză înapoierea copilului în cazul în care partea care solicită înapoierea copilului demonstrează instanţei, prin furnizarea de dovezi suficiente, că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecţia copilului după înapoierea sa, sau în cazul în care instanţa este convinsă de acest lucru în alt mod.
(4)În sensul alineatului (3) din prezentul articol, instanţa poate comunica cu autorităţile competente din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite, fie direct în conformitate cu articolul 86, fie cu asistenţa autorităţilor centrale.
(5)Atunci când instanţa dispune înapoierea copilului, aceasta poate, după caz, lua măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament în vederea protejării copilului împotriva riscului grav menţionat la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Convenţia de la Haga din 1980, cu condiţia ca examinarea luării unor astfel de măsuri şi luarea măsurilor respective să nu întârzie în mod nejustificat procedura de înapoiere.
(6)O hotărâre prin care se dispune înapoierea copilului poate fi declarată executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac, în cazul în care interesul superior al copilului impune înapoierea acestuia înainte de pronunţarea hotărârii în cadrul căii de atac.
Art. 28: Executarea hotărârilor prin care se dispune înapoierea copilului
(1)O autoritate competentă în materie de executare căreia i se solicită executarea unei hotărâri prin care se dispune înapoierea unui copil într-un alt stat membru acţionează cu celeritate atunci când soluţionează respectiva cerere.
(2)În cazul în care o hotărâre, astfel cum e menţionată la alineatul (1), nu a fost executată în termen de şase săptămâni de la data iniţierii procedurii de executare, partea care solicită executarea sau autoritatea centrală din statul membru de executare au dreptul să ceară autorităţii competente în materie de executare să prezinte motivele care justifică întârzierea.
Art. 29: Procedura în urma refuzului de a înapoia copilul în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980
(1)Prezentul articol se aplică în cazul în care o hotărâre prin care se refuză înapoierea unui copil într-un alt stat membru se bazează exclusiv pe articolul 13 alineatul (1) litera (b) sau pe articolul 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980.
(2)Instanţa care pronunţă o hotărâre, astfel cum este menţionată la alineatul (1), eliberează din oficiu un certificat utilizând formularul prevăzut în anexa I. Certificatul se completează şi se eliberează în limba hotărârii. Certificatul poate fi eliberat şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de o parte. Acest lucru nu creează nicio obligaţie pentru instanţa care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber.
(3)În cazul în care, la momentul la care instanţa pronunţă o hotărâre, astfel cum este menţionată la alineatul (1), o instanţă din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite a fost deja sesizată cu o procedură având ca obiect examinarea pe fond a chestiunii încredinţării copilului, instanţa, dacă are cunoştinţă de procedura respectivă, transmite instanţei din respectivul stat membru, în termen de o lună de la data hotărârii menţionate la alineatul (1), fie direct, fie prin intermediul autorităţilor centrale, următoarele documente:
a)o copie a hotărârii sale astfel cum este menţionată la alineatul (1);
b)certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); şi
c)după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al şedinţelor de judecată care au avut loc în faţa instanţei, precum şi orice alte documente pe care le consideră relevante.
(4)Instanţa din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite poate, dacă este necesar, să solicite unei părţi să furnizeze o traducere sau o transliterare, în conformitate cu articolul 91, a hotărârii astfel cum este menţionată la alineatul (1), precum şi a oricărui alt document anexat la certificat în conformitate cu alineatul (3) litera (c) din prezentul articol.
(5)Dacă, în alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (3), în termen de trei luni de la data notificării unei hotărâri astfel cum este menţionată la alineatul (1), una dintre părţi sesizează o instanţă din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite pentru ca această instanţă să examineze pe fond chestiunea încredinţării copilului, respectiva parte transmite instanţei următoarele documente:
a)o copie a hotărârii astfel cum este menţionată la alineatul (1);
b)certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); şi
c)după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al şedinţelor de judecată care au avut loc în faţa instanţei care a refuzat înapoierea copilului.
(6)În pofida unei hotărâri astfel cum este menţionată la alineatul (1), orice hotărâre prin care se soluţionează pe fond chestiunea încredinţării copilului pronunţată în urma unei proceduri menţionate la alineatele (3) şi (5) care implică înapoierea copilului este executorie în alt stat membru în conformitate cu capitolul IV.