Art. 29. - Art. 29: Procedura în urma refuzului de a înapoia copilul în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980 - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii
Acte UE
Jurnalul Oficial 178L
În vigoare Versiune de la: 2 Iulie 2019
Art. 29: Procedura în urma refuzului de a înapoia copilul în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980
(1)Prezentul articol se aplică în cazul în care o hotărâre prin care se refuză înapoierea unui copil într-un alt stat membru se bazează exclusiv pe articolul 13 alineatul (1) litera (b) sau pe articolul 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980.
(2)Instanţa care pronunţă o hotărâre, astfel cum este menţionată la alineatul (1), eliberează din oficiu un certificat utilizând formularul prevăzut în anexa I. Certificatul se completează şi se eliberează în limba hotărârii. Certificatul poate fi eliberat şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de o parte. Acest lucru nu creează nicio obligaţie pentru instanţa care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber.
(3)În cazul în care, la momentul la care instanţa pronunţă o hotărâre, astfel cum este menţionată la alineatul (1), o instanţă din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite a fost deja sesizată cu o procedură având ca obiect examinarea pe fond a chestiunii încredinţării copilului, instanţa, dacă are cunoştinţă de procedura respectivă, transmite instanţei din respectivul stat membru, în termen de o lună de la data hotărârii menţionate la alineatul (1), fie direct, fie prin intermediul autorităţilor centrale, următoarele documente:
a)o copie a hotărârii sale astfel cum este menţionată la alineatul (1);
b)certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); şi
c)după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al şedinţelor de judecată care au avut loc în faţa instanţei, precum şi orice alte documente pe care le consideră relevante.
(4)Instanţa din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite poate, dacă este necesar, să solicite unei părţi să furnizeze o traducere sau o transliterare, în conformitate cu articolul 91, a hotărârii astfel cum este menţionată la alineatul (1), precum şi a oricărui alt document anexat la certificat în conformitate cu alineatul (3) litera (c) din prezentul articol.
(5)Dacă, în alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (3), în termen de trei luni de la data notificării unei hotărâri astfel cum este menţionată la alineatul (1), una dintre părţi sesizează o instanţă din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite pentru ca această instanţă să examineze pe fond chestiunea încredinţării copilului, respectiva parte transmite instanţei următoarele documente:
a)o copie a hotărârii astfel cum este menţionată la alineatul (1);
b)certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); şi
c)după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al şedinţelor de judecată care au avut loc în faţa instanţei care a refuzat înapoierea copilului.
(6)În pofida unei hotărâri astfel cum este menţionată la alineatul (1), orice hotărâre prin care se soluţionează pe fond chestiunea încredinţării copilului pronunţată în urma unei proceduri menţionate la alineatele (3) şi (5) care implică înapoierea copilului este executorie în alt stat membru în conformitate cu capitolul IV.