Capitolul viii - RELAŢII CU ALTE INSTRUMENTE - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2019
CAPITOLUL VIII:RELAŢII CU ALTE INSTRUMENTE
Art. 94: Relaţii cu alte instrumente
(1)Sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol şi a articolelor 95-100, prezentul regulament înlocuieşte, pentru statele membre, convenţiile existente la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 care au fost încheiate între două sau mai multe state membre şi care se referă la materiile reglementate de prezentul regulament.
(2)Finlandei şi Suediei le-a fost acordată posibilitatea de a declara, în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 şi sub rezerva condiţiilor stabilite la literele (b) şi (c) de la articolul respectiv, că în relaţiile lor reciproce, în locul normelor din respectivul regulament, vor aplica, în tot sau în parte, Convenţia din 6 februarie 1931 dintre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia conţinând dispoziţii de drept internaţional privat privind căsătoria, adopţia şi încredinţarea copiilor, precum şi protocolul final la această convenţie. Declaraţiile lor respective au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sub forma unei anexe la Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Statele membre menţionate pot renunţa la acestea, în tot sau în parte, în orice moment.
(3)În orice acord care urmează să se încheie între statele membre menţionate la alineatul (2) privind materiile reglementate de prezentul regulament, normele de competenţă se aliniază la cele prevăzute de prezentul regulament.
(4)Principiul nediscriminării pe motiv de cetăţenie între cetăţenii Uniunii se respectă.
(5)Hotărârile pronunţate în unul dintre statele nordice care au făcut declaraţia menţionată la alineatul (2) în baza unui criteriu de competenţă care corespunde unuia dintre criteriile de competenţă prevăzute în capitolul II sunt recunoscute şi executate în celelalte state membre în conformitate cu normele prevăzute în capitolul IV secţiunea 1.
(6)Statele membre comunică Comisiei:
a)o copie a acordurilor şi a actelor cu putere de lege uniforme care le pun în aplicare menţionate la alineatul (3);
b)orice denunţare a acordurilor şi a actelor cu putere de lege uniforme menţionate la alineatele (2) sau (3) sau orice modificare a acestora.
Astfel de informaţii se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 95: Relaţia cu anumite convenţii multilaterale
În relaţiile dintre statele membre, prezentul regulament prevalează asupra următoarelor convenţii în măsura în care acestea privesc materiile reglementate de prezentul regulament:
(a)Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind competenţa autorităţilor şi legea aplicabilă în privinţa protecţiei minorilor;
(b)Convenţia de la Luxemburg din 8 septembrie 1967 privind recunoaşterea hotărârilor privind valabilitatea căsătoriilor;
(c)Convenţia de la Haga din 1 iunie 1970 privind recunoaşterea divorţurilor şi separărilor de drept;
(d)Convenţia europeană din 20 mai 1980 asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor.
Art. 96: Relaţia cu Convenţia de la Haga din 1980
În cazul în care un copil a fost deplasat ilicit sau este reţinut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale ilicite, continuă să se aplice dispoziţiile Convenţiei de la Haga din 1980, astfel cum sunt completate de dispoziţiile capitolelor III şi VI din prezentul regulament. În cazul în care o hotărâre care dispune înapoierea unui copil în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980, pronunţată într-un stat membru, trebuie să fie recunoscută şi executată într-un alt stat membru în urma unei noi deplasări sau reţineri ilicite a copilului, se aplică capitolul IV.
Art. 97: Raportul cu Convenţia de la Haga din 1996
(1)În relaţiile cu Convenţia de la Haga din 1996, prezentul regulament se aplică:
a)sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, atunci când copilul îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru;
b)în ceea ce priveşte recunoaşterea şi executarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă dintr-un stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, chiar dacă respectivul copil îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat care este parte contractantă la convenţia menţionată anterior şi în care prezentul regulament nu se aplică.
(2)În pofida alineatului (1),
a)în cazul în care părţile au convenit asupra competenţei unei instanţe dintr-un stat care este parte la Convenţia de la Haga din 1996 şi în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolul 10 din convenţia menţionată;
b)în ceea ce priveşte transferul competenţei între o instanţă dintr-un stat membru şi o instanţă dintr-un stat care este parte la Convenţia de la Haga din 1996 şi în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolele 8 şi 9 din convenţia menţionată;
c)în cazul în care, în faţa unei instanţe dintr-un stat care este parte la Convenţia de la Haga din 1996 şi în care prezentul regulament nu se aplică, este în derulare o procedură în materia răspunderii părinteşti în momentul în care în faţa unei instanţe dintr-un stat membru se iniţiază o procedură referitoare la acelaşi copil şi având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se aplică articolul 13 din convenţia menţionată.
Art. 98: Întinderea efectelor
(1)Acordurile şi convenţiile menţionate la articolele 72-75 continuă să îşi producă efectele în materiile nereglementate de prezentul regulament.
(2)Convenţiile menţionate la articolele 95-97, în special Convenţia de la Haga din 1980 şi Convenţia de la Haga din 1996, continuă să îşi producă efectele între statele membre care sunt părţi la acestea, în conformitate cu articolele 95-97 din prezentul regulament.
Art. 99: Tratatele încheiate cu Sfântul Scaun
(1)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Tratatului internaţional (concordat) încheiat între Sfântul Scaun şi Portugalia, semnat la Vatican la 18 mai 2004.
(2)Orice hotărâre privind nevalabilitatea unei căsătorii pronunţate în temeiul tratatului menţionat la alineatul (1) se recunoaşte în statele membre în condiţiile prevăzute în capitolul IV secţiunea 1 subsecţiunea 1.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se aplică, de asemenea, următoarelor tratate internaţionale încheiate cu Sfântul Scaun:
a)"Concordato lateranense" din 11 februarie 1929 dintre Italia şi Sfântul Scaun, modificat prin acordul şi protocolul adiţional semnat la Roma la 18 februarie 1984;
b)Acordul din 3 ianuarie 1979 dintre Sfântul Scaun şi Spania privind problemele juridice;
c)Acordul dintre Sfântul Scaun şi Malta privind recunoaşterea de efecte civile căsătoriilor canonice şi hotărârilor autorităţilor şi instanţelor ecleziastice cu privire la aceste căsătorii din 3 februarie 1993, inclusiv protocolul de aplicare din aceeaşi dată, cu cel de al treilea protocol adiţional din 27 ianuarie 2014.
(4)În Italia, Malta sau Spania, recunoaşterea hotărârilor prevăzute la alineatul (2) se poate supune aceloraşi proceduri şi aceloraşi verificări ca cele aplicabile hotărârilor instanţelor ecleziastice pronunţate în conformitate cu tratatele internaţionale încheiate cu Sfântul Scaun şi menţionate la alineatul (3).
(5)Statele membre comunică Comisiei:
a)o copie a tratatelor menţionate la alineatele (1) şi (3);
b)orice denunţare sau modificare a acestor tratate.