Secţiunea 2 - Recunoaşterea şi executarea anumitor hotărâri privilegiate - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare

Versiune de la: 2 Iulie 2019

SECŢIUNEA 2:Recunoaşterea şi executarea anumitor hotărâri privilegiate

Subsecţiunea 0:

(1)Prezenta secţiune se aplică următoarelor tipuri de hotărâri cu condiţia ca acestea să fi fost certificate în statul membru de origine în conformitate cu articolul 47:

a)hotărârile prin care se acordă un drept de vizită şi

b)hotărârile pronunţate în temeiul articolului 29 alineatul (6), în măsura în care implică înapoierea copilului.

(2)Prezenta secţiune nu împiedică o parte să solicite recunoaşterea şi executarea unei hotărâri menţionate la alineatul (1) în conformitate cu dispoziţiile privind recunoaşterea şi executarea prevăzute în secţiunea 1 din prezentul capitol.

Subsecţiunea 1:Recunoaştere

Art. 43: Recunoaştere

(1)Hotărârile menţionate la articolul 42 alineatul (1) pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială şi fără a fi posibil să se opună recunoaşterii lor, cu excepţia cazului şi în măsura în care se constată că hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre ulterioară astfel cum se menţionează la articolul 50.

(2)O parte care doreşte să invoce într-un stat membru o hotărâre menţionată la articolul 42 alineatul (1) pronunţată în alt stat membru prezintă următoarele documente:

a)o copie a hotărârii, care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale; şi

b)certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 47.

(3)Articolul 31 alineatele (2) şi (3) se aplică în consecinţă.

Art. 44: Suspendarea procedurii

Instanţa în faţa căreia se invocă o hotărâre menţionată la articolul 42 alineatul (1) pronunţată într-un alt stat membru poate suspenda procedura, total sau parţial, în cazul în care:

(a)a fost depusă o cerere prin care se invocă ireconciliabilitatea hotărârii respective cu o hotărâre ulterioară astfel cum se menţionează la articolul 50; sau

(b)persoana împotriva căreia se solicită executarea a solicitat, în conformitate cu articolul 48, retragerea unui certificat eliberat în temeiul articolului 47.

Subsecţiunea 2:Forţă executorie şi executare

Art. 45: Hotărâri executorii

(1)O hotărâre menţionată la articolul 42 alineatul (1) pronunţată într-un stat membru care este executorie în acel stat membru, este executorie, în temeiul prezentei secţiuni, şi în celelalte state membre fără să fie necesară încuviinţarea executării.

(2)În scopul executării într-un alt stat membru a unei hotărâri menţionate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), instanţele din statul membru de origine pot declara hotărârea executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac.

Art. 46: Documente care trebuie prezentate în vederea executării

(1)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri menţionate la articolul 42 alineatul (1) care a fost pronunţată în alt stat membru, partea care solicită executarea prezintă autorităţii competente în materie de executare:

a)o copie a hotărârii, care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale; şi

b)certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 47.

(2)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri menţionate la articolul 42 alineatul (1) litera (a), care a fost pronunţată în alt stat membru, autoritatea competentă în materie de executare poate, dacă este necesar, să ceară solicitantului să prezinte, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului care precizează ce obligaţie trebuie executată.

(3)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri menţionate la articolul 42 alineatul (1), care a fost pronunţată în alt stat membru, autoritatea competentă în materie de executare poate să ceară solicitantului să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a hotărârii dacă nu poate să continue procedura în lipsa traducerii sau a transliterării respective.

Subsecţiunea 3:Certificatul pentru hotărârile privilegiate

Art. 47: Eliberarea certificatului

(1)Instanţa care a pronunţat o hotărâre dintre cele menţionate la articolul 42 alineatul (1) eliberează, la cererea unei părţi, un certificat privind:

a)o hotărâre prin care se acordă dreptul de vizită, folosind formularul care figurează în anexa V;

b)o hotărâre prin care se soluţionează pe fond chestiunea încredinţării copilului, care implică înapoierea copilului, şi care a fost pronunţată în temeiul articolului 29 alineatul (6), folosind formularul care figurează în anexa VI.

(2)Certificatul se completează şi se eliberează în limba hotărârii. Certificatul poate fi eliberat şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de o parte. Acest lucru nu creează nicio obligaţie pentru instanţa care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber.

(3)Instanţa eliberează certificatul doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)toate părţile interesate au avut posibilitatea de a fi ascultate;

b)copilul a avut posibilitatea de a-şi exprima opinia în conformitate cu articolul 21;

c)atunci când hotărârea a fost pronunţată în lipsă:

(i)actul de iniţiere a procedurii sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat, astfel încât aceasta să îşi poată pregăti apărarea; sau

(ii)s-a stabilit că persoana care nu s-a prezentat a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, certificatul privind o hotărâre menţionată la articolul 42 alineatul (1) litera (b) se eliberează numai în cazul în care instanţa, atunci când a pronunţat hotărârea, a ţinut seama de motivele şi de elementele de fapt care au stat la baza hotărârii anterioare pronunţate într-un alt stat membru în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) sau cu articolul 13 alineatul (2) din Convenţia de la Haga din 1980.

(5)Certificatul produce efecte doar în limitele forţei executorii a hotărârii.

(6)Eliberarea certificatului nu poate face obiectul niciunor forme de contestare cu excepţia celor prevăzute la articolul 48.

Art. 48: Rectificarea şi retragerea certificatului

(1)Instanţa din statul membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, rectifică certificatul, la cerere, şi poate face acest lucru şi din oficiu în cazul în care, din cauza unei erori materiale sau a unei omisiuni, există o neconcordanţă între hotărâre şi certificat.

(2)Instanţa menţionată la alineatul (1) din prezentul articol retrage certificatul, la cerere sau din oficiu, în cazul în care acesta a fost eliberat în mod neîntemeiat, având în vedere cerinţele prevăzute la articolul 47. Articolul 49 se aplică în mod corespunzător.

(3)Procedura, inclusiv orice cale de atac, referitoare la rectificarea sau retragerea certificatului este reglementată de dreptul statului membru de origine.

Art. 49: Certificatul privind lipsa sau limitarea forţei executorii

(1)În cazul şi în măsura în care o hotărâre certificată în conformitate cu articolul 47 nu mai este executorie sau forţa sa executorie a fost suspendată sau limitată, se eliberează, pe baza unei cereri care poate fi adresată în orice moment instanţei din statul membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, un certificat care indică lipsa sau limitarea forţei executorii, folosind formularul-tip care figurează în anexa VII.

Subsecţiunea 4:Refuzul recunoaşterii şi al executării

Art. 50: Hotărâri ireconciliabile

Recunoaşterea şi executarea unei hotărâri menţionate la articolul 42 alineatul (1) se refuză în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre ulterioară în materia răspunderii părinteşti referitoare la acelaşi copil şi care a fost pronunţată:

(a)în statul membru în care se invocă recunoaşterea; sau

(b)într-un alt stat membru sau în statul terţ în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu condiţia ca hotărârea ulterioară să îndeplinească condiţiile necesare pentru recunoaşterea sa în statul membru în care se invocă recunoaşterea.