Titlul iii - ORGANIZAŢII ŞI ACORDURI INTERPROFESIONALE - Regulamentul 104/17-dec-1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2013
TITLUL III:ORGANIZAŢII ŞI ACORDURI INTERPROFESIONALE
Art. 13
(1)Statele membre pot recunoaşte ca organizaţii interprofesionale, în sensul prezentului regulament, orice persoane juridice înfiinţate pe teritoriul lor, care depun cererea corespunzătoare şi care sunt constituite din reprezentanţi ai unor activităţi legate de producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea produselor menţionate la articolul 1, cu condiţia ca:
a)să se fi constituit la iniţiativa tuturor sau a unora dintre organizaţiile sau asociaţiile membre;
b)să reprezinte o parte semnificativă a producţiei şi comercializării şi/sau a prelucrării produselor pescăreşti şi a produselor pescăreşti prelucrate în regiunea sau regiunile în cauză şi, în cazul în care este vorba de mai multe regiuni, să poată demonstra un nivel minim de reprezentativitate în fiecare regiune, pentru fiecare domeniu pe care îl acoperă;
c)să nu fie direct angajate în activităţi de producţie, prelucrare sau comercializare a produselor pescăreşti sau a produselor pescăreşti prelucrate;
d)să ia două sau mai multe dintre următoarele măsuri în una sau mai multe regiuni comunitare, în condiţii compatibile cu normele comunitare, în special în ceea ce priveşte concurenţa, având în vedere interesele consumatorilor şi fără a împiedica funcţionarea corectă a organizării pieţei:
- îmbunătăţirea transparenţei producţiei şi a cunoştinţelor despre piaţă;
- contribuţia la o mai bună coordonare a modului de plasare pe piaţă a produselor pescăreşti, în special prin cercetare şi studii de piaţă;
- studierea şi dezvoltarea de tehnici de optimizare a pieţei, inclusiv tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor;
- întocmirea de contracte standard compatibile cu regulile comunitare;
- furnizarea de informaţii şi realizarea cercetărilor necesare pentru orientarea spre produse mai potrivite cerinţelor pieţei şi gusturilor şi aşteptărilor consumatorilor, în special în ceea ce priveşte calitatea produselor şi metodele de exploatare care contribuie la durabilitatea resurselor;
- dezvoltarea de metode şi instrumente şi organizarea de programe de pregătire profesională pentru îmbunătăţirea calităţii produselor;
- exploatarea potenţialului şi protejarea denumirilor de origine, a sigiliilor de calitate şi a denumirilor geografice;
- stabilirea de reguli mai stricte decât regulile comunitare sau naţionale pentru captura şi comercializarea produselor pescăreşti;
- exploatarea mai intensă a potenţialului produselor pescăreşti;
- promovarea produselor pescăreşti.
(2)Înainte de acordarea recunoaşterii, statele membre informează Comisia despre organizaţiile interprofesionale care au făcut cerere pentru recunoaştere, furnizând toate informaţiile relevante despre reprezentativitatea şi diversele lor activităţi, împreună cu alte informaţii necesare pentru evaluare.
Comisia poate obiecta împotriva recunoaşterii în termenul limită de două luni de la informare.
(3)Statele membre:
a)decid dacă să acorde recunoaşterea în termen de trei luni de la depunerea cererii însoţite de toate documentele justificative relevante;
b)efectuează verificări la intervale regulate pentru a evalua dacă organizaţiile interprofesionale respectă condiţiile recunoaşterii;
c)retrag recunoaşterea dacă:
(i)nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaştere stabilite în prezentul regulament;
(ii)organizaţia interprofesională încalcă una dintre interdicţiile impuse prin articolul 14 sau dăunează bunei funcţionări a organizării pieţei, fără a aduce atingere oricăror alte penalităţi suportate conform legislaţiei naţionale;
d)Comisiei îi este comunicată, în termen de două luni, orice decizie de a acorda, retrage sau refuza recunoaşterea.
(4)Comisia asigură respectarea dispoziţiilor alineatului (1) şi ale alineatului (3) litera (b) prin efectuarea de verificări şi, ca urmare a acestor verificări, poate cere unui stat membru să retragă recunoaşterea.
(5)Recunoaşterea constituie o autorizaţie pentru efectuarea activităţilor enumerate la alineatul (1) litera (d), în conformitate cu condiţiile stipulate în prezentul regulament.
(6)Comisia publică în seria "C" a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene o listă cu organizaţiile interprofesionale recunoscute, indicând domeniul sau domeniile economice în care îşi desfăşoară activitatea şi activităţile pe care le desfăşoară în sensul articolului 15. Retragerile recunoaşterii sunt, de asemenea, făcute publice.
(7)Modalitatea de aplicare a prezentului articol şi în special a condiţiilor în care şi a frecvenţei cu care statele membre raportează Comisiei asupra activităţilor organizaţiilor interprofesionale se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).
Art. 14
Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul nr. 26, articolul 81 alineatul (1) din Tratat nu se aplică acordurilor, deciziilor şi practicilor concertate ale organizaţiilor interprofesionale recunoscute care au ca scop aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament şi care, fără a aduce atingere măsurilor adoptate de organizaţiile interprofesionale în conformitate cu prevederile specifice ale legislaţiei comunitare:
(a)nu implică obligaţia de a aplica un preţ fix;
(b)nu duc la vreo formă de separare a pieţelor în cadrul Comunităţii;
(c)nu aplică reguli diferite tranzacţiilor echivalente cu alţi parteneri comerciali, creând astfel un dezavantaj concurenţial pentru aceştia;
(d)nu elimină concurenţa pentru o parte substanţială a produselor în cauză;
(e)nu restrânge concurenţa în vreun alt fel, neesenţial pentru atingerea obiectivelor politicii comune piscicole urmărite prin activităţi interprofesionale.
Art. 15
(1)Dacă o organizaţie interprofesională care îşi desfăşoară activitatea într-o anumită regiune sau regiuni ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea unui anumit produs, statul membru în cauză, la cererea organizaţiei, poate declara acordurile, deciziile şi practicile concertate decise în cadrul organizaţiei obligatorii pentru o perioadă limitată de timp pentru alţi agenţi din regiunea sau regiunile în cauză, persoane sau grupuri, ce nu sunt membri ai organizaţiei.
(2)O organizaţie interprofesională este considerată reprezentativă în sensul alineatului (1) dacă grupează cel puţin două treimi din producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea produsului sau produselor în cauză, în regiunea sau în regiunile în cauză ale unui stat membru. Dacă cererea pentru extinderea normelor sale la alţi agenţi acoperă mai mult de o regiune, organizaţia interprofesională trebuie să-şi demonstreze reprezentativitatea pentru fiecare dintre domeniile pe care le acoperă pentru fiecare dintre regiunile în cauză.
(3)Normele pentru care se poate cere extinderea la alţi operatori:
a)trebuie să privească:
- informaţii despre producţie şi piaţă;
- norme de producţie mai stricte decât cele prevăzute de normele comunitare sau naţionale;
- întocmirea de contracte standard compatibile cu normele comunitare;
- norme de comercializare;
b)trebuie să fi fost în vigoare timp de cel puţin un an;
c)pot fi declarate obligatorii pentru cel mult trei ani comerciali;
d)nu trebuie să dăuneze altor agenţi înfiinţaţi în alte regiuni ale statului membru sau în alte state membre.
Art. 16
(1)Statele membre comunică imediat Comisiei normele pe care intenţionează să le declare obligatorii pentru toţi agenţii din una sau mai multe regiuni determinate, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1). Comisia decide că statul membru nu este autorizat să extindă normele dacă:
a)constată că extinderea în cauză periclitează comerţul liber sau că sunt puse în pericol obiectivele prevăzute la articolul 33 din Tratat sau
b)constată că acordul, decizia sau practica concertată pentru care s-a decis extinderea intră în conflict cu prevederile articolului 81 alineatul (1) din Tratat sau
c)constată că nu au fost respectate prevederile articolului 15 din prezentul regulament.
Normele nu pot fi declarate obligatorii decât după două luni de la primirea comunicării de către Comisie sau după ce Comisia indică în această perioadă că nu are nici o obiecţiune la normele menţionate.
(2)Dacă, în urma unor controale efectuate a posteriori, Comisia nu este sigură de valabilitatea extinderii în ceea ce priveşte circumstanţele menţionate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c), Comisia cere statului membru respectiv să suspende aplicarea deciziei, în totalitate sau parţial. În acest caz, în termen de două luni de la această dată, Comisia:
- permite ridicarea suspendării sau
- printr-o decizie motivată, declară extinderea normelor decisă de către statul membru ca nulă, pe baza uneia dintre circumstanţele prevăzute mai sus. În acest caz, decizia Comisiei se aplică de la data la care cererea de suspendare a deciziilor a fost trimisă statului membru.
(3)La fiecare etapă, Comisia informează comitetul menţionat la articolul 38 alineatul (1) cu privire la orice decizie privind extinderea acordurilor interprofesionale în conformitate cu alineatul (1) şi la orice suspendare sau anulare a deciziilor existente în conformitate cu alineatul (2).
(4)Dacă sunt extinse normele privind unul sau mai multe produse, iar o organizaţie interprofesională recunoscută desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile menţionate la articolul 15 alineatul (3) litera (a), care sunt în interesul economic general al agenţilor ale căror activităţi sunt legate de unul sau mai multe dintre produsele respective, statul membru care a acordat recunoaşterea poate decide ca indivizii sau grupurile care nu sunt membri ai organizaţiei, dar care beneficiază de aceste activităţi, să plătească organizaţiei echivalentul unei părţi sau al totalităţii contribuţiilor financiare plătite de către membrii săi, în măsura în care aceste contribuţii sunt destinate acoperirii costurilor suportate ca rezultat al desfăşurării activităţilor respective.