Capitolul 2 - EXTINDEREA NORMELOR LA TERŢI - Regulamentul 104/17-dec-1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2013
CAPITOLUL 2:EXTINDEREA NORMELOR LA TERŢI
Art. 7
(1)Dacă o organizaţie a producătorilor este considerată reprezentativă pentru producţia şi comercializarea dintr-unul sau mai multe locuri de debarcare ale unui stat membru şi face o cerere către autorităţile naţionale competente, statul membru în cauză poate cere producătorilor care nu sunt membri ai organizaţiei şi care comercializează oricare dintre produsele menţionate la articolul 1 în zona pentru care organizaţia producătorilor este reprezentativă să respecte:
a)normele privind producţia şi comercializarea introduse de organizaţie pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b);
b)normele adoptate de organizaţie privind retragerea de pe piaţă şi transferul produselor proaspete şi refrigerate menţionate la articolul 1 al doilea paragraf a doua liniuţă literele (a) şi (c).
Totuşi, în cazul produselor enumerate în anexa I, aceste reguli pot fi extinse la terţi doar dacă preţul aplicat de către organizaţia producătorilor este preţul de retragere sau preţul comunitar de vânzare, sub rezerva limitelor de toleranţă prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (a).
Statul membru poate decide că extinderea dispoziţiilor menţionate la literele (a) şi (b) nu se aplică anumitor categorii de vânzări.
(2)Normele devenite obligatorii conform alineatului (1) se aplică până la prima vânzare a produselor pe piaţă pentru o perioadă de cel mult 12 luni într-o zonă limitată regional.
(3)Statele membre comunică imediat Comisiei normele pe care au decis să le facă obligatorii conform alineatului (1).
În cazul în care Comisia nu este sigură de valabilitatea deciziei pentru situaţiile menţionate la alineatul (4), situaţii în care extinderea trebuie declarată nulă, Comisia poate cere statului membru respectiv, în termen de o lună de la primirea notificării menţionate anterior, să suspende total sau parţial aplicarea deciziei. În acest caz, în termen de două luni de la această dată, Comisia:
- confirmă că normele comunicate pot deveni obligatorii sau
- printr-o decizie motivată, declară extinderea normelor decisă de către statul membru ca nulă, pe baza uneia dintre circumstanţele prevăzute la alineatul (4) literele (a) şi (b). În acest caz, decizia Comisiei se aplică de la data la care cererea de suspendare a deciziilor a fost trimisă statului membru.
(4)Comisia declară extinderea prevăzută la alineatul (1) nulă:
a)când constată că extinderea respectivă periclitează liberul schimb sau că sunt puse în pericol obiectivele prevăzute la articolul 33 din Tratat;
b)când constată că articolul 81 alineatul (1) din Tratat se aplică dispoziţiei care s-a decis că va fi extinsă la alţi producători.
(5)În urma controalelor efectuate a posteriori, Comisia poate să identifice în orice moment cazuri de nulitate conform alineatului (4) şi să declare extinderea în cauză nulă.
(6)Comisia informează imediat celelalte state membre despre fiecare etapă a procedurii prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5).
(7)Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru asigurarea respectării dispoziţiilor menţionate la alineatul (1). Ele comunică imediat Comisiei aceste măsuri.
(8)La aplicarea alineatului (1), statul membru în cauză poate decide că terţii datorează organizaţiei echivalentul unei părţi sau al totalităţii taxelor achitate de producătorii membri, în măsura în care sunt destinate acoperirii costurilor administrative aferente aplicării sistemului menţionat la alineatul (1).
(9)La aplicarea alineatului (1), statele membre asigură, dacă este necesar prin intermediul organizaţiilor producătorilor, retragerea produselor care nu satisfac normele de comercializare şi care nu pot fi vândute la un preţ cel puţin egal cu preţul de retragere.
(10)Modalitatea de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).
Art. 8
(1)La aplicarea articolului 7 alineatul (1), un stat membru poate acorda compensaţii producătorilor care nu sunt membri ai unei organizaţii şi care sunt stabiliţi în Comunitate, pentru produsele care:
- nu pot fi comercializate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a)
sau
- au fost retrase de pe piaţă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b).
Compensaţia se acordă fără discriminare privind naţionalitatea sau domiciliul beneficiarilor. Compensaţia nu poate depăşi 60 % din suma la care se ajunge prin aplicarea la cantităţile retrase:
- a preţului de retragere stabilit în conformitate cu articolul 20 pentru produsele enumerate în anexa I părţile A şi B
sau
- a preţului de vânzare fixat în conformitate cu articolul 22 pentru produsele enumerate în anexa I partea C.
(2)Statele membre în cauză suportă cheltuielile ce rezultă din acordarea compensaţiei prevăzute la alineatul (1).