Secţiunea 3 - Cauzele de nulitate - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene

Acte UE

Jurnalul Oficial 154L

În vigoare
Versiune de la: 1 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 3:Cauzele de nulitate
Art. 59: Cauze de nulitate absolută
(1)Se declară nulitatea mărcii UE, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenţionale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor:
a)atunci când marca UE a fost înregistrată contrar dispoziţiilor articolului 7;
b)atunci când solicitantul era de rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
(2)Atunci când marca UE a fost înregistrată contrar articolului 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta nu poate totuşi să fie declarată nulă în cazul în care, prin utilizarea ei, a dobândit un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată.
(3)În cazul în care cauza de nulitate nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca UE a fost înregistrată, nulitatea mărcii nu poate fi declarată decât pentru produsele sau serviciile respective.
Art. 60: Cauze de nulitate relativă
(1)Marca UE este declarată nulă, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenţionale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor:
a)atunci când există o marcă anterioară menţionată la articolul 8 alineatul (2) şi când se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (5) din respectivul articol;
b)atunci când există o marcă menţionată la articolul 8 alineatul (3) şi când se îndeplinesc condiţiile menţionate la respectivul alineat;
c)atunci când există un drept anterior menţionat la articolul 8 alineatul (4) şi când se îndeplinesc condiţiile menţionate la respectivul alineat;
d)atunci când există o denumire de origine anterioară sau o indicaţie geografică anterioară menţionată la articolul 8 alineatul (6), iar condiţiile menţionate la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
Toate condiţiile menţionate la primul paragraf sunt îndeplinite la data de depunere sau la data de prioritate a mărcii UE.
(2)Marca UE este, de asemenea, declarată nulă pe baza unei cereri prezentate Oficiului sau a unei cereri reconvenţionale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor, în cazul în care utilizarea ei poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu dreptul intern care îi reglementează protecţia, în special:
a)al unui drept la nume;
b)al unui drept la imagine;
c)al unui drept de autor;
d)al unui drept de proprietate industrială.
(3)Marca UE nu poate fi declarată nulă atunci când titularul unui drept menţionat la alineatul (1) sau (2) îşi dă în mod expres consimţământul pentru înregistrarea acestei mărci înaintea depunerii cererii de declarare a nulităţii sau a cererii reconvenţionale.
(4)Titularul unuia dintre drepturile menţionate la alineatul (1) sau (2), care a solicitat în prealabil declararea nulităţii mărcii UE sau a introdus o cerere reconvenţională în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor, nu poate să depună o nouă cerere de declarare a nulităţii sau să introducă o cerere reconvenţională întemeiată pe un drept, altul decât cele pe care ar fi putut să le invoce în sprijinul primei cereri.
(5)Se aplică articolul 59 alineatul (3).
Art. 61: Limitare a drepturilor ca urmare a toleranţei
(1)Titularul unei mărci UE care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci UE ulterioare în cadrul Uniunii, având cunoştinţă despre această utilizare, nu mai poate solicita declararea nulităţii mărcii ulterioare pe baza respectivei mărci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepţia cazului în care înregistrarea mărcii UE ulterioare a fost efectuată cu rea-credinţă.
(2)Titularul unei mărci naţionale anterioare menţionate la articolul 8 alineatul (2) sau al unui alt semn anterior menţionat la articolul 8 alineatul (4), care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci UE ulterioare în cadrul statului membru în care această marcă anterioară sau acest alt semn anterior beneficiază de protecţie, având cunoştinţă despre această utilizare, nu mai poate să solicite declararea nulităţii mărcii ulterioare pe baza respectivei mărci anterioare sau a respectivului alt semn anterior pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepţia cazului în care înregistrarea mărcii UE ulterioare a fost efectuată cu rea-credinţă.
(3)În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), titularul mărcii UE ulterioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, cu toate că acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii UE ulterioare.