Directiva 96/71/CE /16-dec-1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 29 Martie 2019
Directiva 96/71/CE /16-dec-1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii
Dată act: 16-dec-1996
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 57 alineatul (2) şi articolul 66,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (3),
(1)Întrucât, în temeiul articolului 3 litera (c) din tratat, eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor reprezintă unul din obiectivele Comunităţii;
(2)Întrucât, pentru prestarea serviciilor, orice restricţii pe motive de cetăţenie sau condiţii de reşedinţă sunt interzise, conform tratatului, cu începere de la sfârşitul perioadei de tranziţie;
(3)Întrucât realizarea pieţei interne asigură un mediu dinamic prestării de servicii pe plan transnaţional, care obligă un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi să detaşeze temporar salariaţi pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care sunt angajaţi în mod obişnuit;
(1)JO C 225, 30.8.1991, p. 6 şi JO C 187, 9.7.1993, p. 5.
(2)JO C 49, 24.2.1992, p. 41.
(3)Avizul Parlamentului European din 10 februarie 1993 (JO C 72, 15.3.1993, p. 78), Poziţia comună a Consiliului din 3 iunie 1996 (JO C 220, 29.7.1996, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 18 septembrie 1996 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 24 septembrie 1996.
(4)Întrucât prestarea de servicii poate lua fie forma executării lucrărilor de către o întreprindere în nume propriu sau în coordonarea sa, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea respectivă şi destinatarul prestării de servicii, fie forma punerii la dispoziţie de lucrători în vederea utilizării lor de către o întreprindere, în cadrul unui contract public sau privat;
(5)Întrucât un astfel de tip de promovare a prestării de servicii la nivel transnaţional necesită condiţii de concurenţă loială şi măsuri care să garanteze respectarea drepturilor lucrătorilor;
(6)Întrucât dobândirea de către raporturile de muncă a unei dimensiuni transnaţionale ridică probleme în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă acestor raporturi de muncă; întrucât este necesar, în interesul părţilor, să se prevadă condiţii de lucru şi de angajare aplicabile raporturilor de muncă avute în vedere;
(7)Întrucât Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (4), semnată de 12 state membre, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 1991 în majoritatea statelor membre;
(8)Întrucât articolul 3 din convenţia menţionată prevede, ca regulă generală, libertatea de alegere a legii aplicabile de către părţi; întrucât, în absenţa libertăţii de alegere, în temeiul articolului 6 alineatul (2), contractul este reglementat de legea ţării în care lucrătorul, executând contractul, îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea, chiar dacă este detaşat temporar într-o altă ţară, sau, în cazul în care lucrătorul nu îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea într-o singură ţară, de legea ţării în care se găseşte unitatea care a angajat lucrătorul, cu excepţia cazului în care, din ansamblul împrejurărilor rezultă că respectivul contract este mai strâns legat de o altă ţară, în acest caz aplicându-se legea ţării respective;
(4)JO L 266, 9.10.1980, p. 1.
(9)Întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenţia menţionată, alegerea de către părţi a legii aplicabile nu poate avea ca rezultat privarea lucrătorului de protecţia pe care i-o asigură dispoziţiile imperative ale legii care, în temeiul alineatului (2) din articolul menţionat, s-ar aplica în cazul în care legea aplicabilă nu este aleasă;
(10)întrucât articolul 7 din convenţia menţionată prevede, în anumite condiţii, aplicarea, în paralel cu legea declarată aplicabilă, a dispoziţiilor imperative ale unei alte legi, în special cea a statului membru pe teritoriul căruia lucrătorul este detaşat temporar;
(11)întrucât, conform principiului priorităţii dreptului comunitar, prevăzut la articolul 20, convenţia menţionată nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor care, în anumite aspecte, reglementează conflictul de legi în materie de obligaţii contractuale, şi care sunt incluse în acte ale instituţiilor Comunităţilor Europene sau în legislaţiile naţionale armonizate care pun în aplicare aceste acte;
(12)întrucât dreptul comunitar nu împiedică statele membre să extindă domeniul de aplicare a legislaţiilor lor naţionale sau a convenţiilor colective de muncă încheiate de partenerii sociali la orice persoană care desfăşoară o muncă salariată, inclusiv cu caracter temporar, pe teritoriul lor, chiar dacă angajatorul îşi are sediul într-un alt stat membru; întrucât dreptul comunitar nu interzice statelor membre să garanteze respectarea acestor norme prin mijloacele corespunzătoare;
(13)întrucât legislaţiile statelor membre trebuie coordonate astfel încât să se prevadă un nucleu de norme imperative de protecţie minimă, care trebuie respectate, în ţara gazdă, de angajatorii care detaşează lucrători în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar pe teritoriul statului membru în care sunt prestate serviciile; întrucât o astfel de coordonare nu poate fi asigurată decât pe baza dreptului comunitar;
(14)întrucât un “nucleu dur" de norme de protecţie, clar definite, ar trebui respectate de către prestatorul de servicii, indiferent de durata detaşării lucrătorului;
(15)întrucât este necesar să se prevadă că, în anumite cazuri bine delimitate de lucrări de montare sau instalare a unor bunuri, nu se aplică dispoziţiile privind salariul minim şi durata minimă a concediului anual plătit;
(16)întrucât, de asemenea, este necesară o abordare mai flexibilă a punerii în aplicare a dispoziţiilor privind salariul minim şi durata minimă a concediului anual plătit;
întrucât, dacă durata detaşării nu depăşeşte o lună, statele membre pot deroga, în anumite condiţii, de la dispoziţiile privind salariul minim sau pot prevedea posibilitatea de derogare prin convenţii colective; întrucât, în cazul în care lucrările executate sunt nesemnificative, statele membre pot deroga de la dispoziţiile privind salariul minim şi durata minimă a concediului anual plătit;
(17)întrucât normele imperative de protecţie minimă în vigoare în ţara gazdă nu pot împiedica aplicarea unor condiţii de muncă şi de încadrare în muncă mai favorabile pentru lucrători;
(18)întrucât este necesară respectarea principiului potrivit căruia întreprinderile cu sediul în afara Comunităţii nu trebuie să se bucure de un tratament mai favorabil decât cel acordat întreprinderilor cu sediul pe teritoriul unui stat membru;
(19)întrucât, fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, prezenta directivă nu impune nici obligaţia de a recunoaşte din punct de vedere juridic existenţa întreprinderilor cu încadrare în muncă temporară, nici nu împiedică aplicarea de către statele membre a legislaţiei privind punerea la dispoziţie de lucrători şi întreprinderi cu încadrare în muncă temporară pe lângă întreprinderile care nu îşi au sediul pe teritoriul lor, dar care exercită activităţi în cadrul prestării de servicii;
(20)întrucât prezenta directivă nu aduce atingere nici acordurilor încheiate de Comunitate cu ţări terţe, nici legislaţiei statelor membre cu privire la accesul pe teritoriul lor al prestatorilor de servicii din ţări terţe; întrucât prezenta directivă nu aduce atingere nici legislaţiei naţionale cu privire la condiţiile de admitere, şedere şi încadrare în muncă a lucrătorilor resortisanţi ai unor ţări terţe;
(21)întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea sistemelor de asigurări sociale salariaţilor şi familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (1) stabileşte dispoziţiile aplicabile în materie de prestaţii şi contribuţii la sistemul asigurărilor sociale;
(22)întrucât prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre privind acţiunile colective de apărare a intereselor profesionale şi comerciale;
(23)întrucât instanţele competente ale diferitelor state trebuie să colaboreze în aplicarea prezentei directive; întrucât statele membre trebuie să prevadă măsuri corespunzătoare în caz de nerespectare a prezentei directive;
(1)JO L 149, 5.7.1971, p. 2; Ediţia Specială 1971 (II), p. 416. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3096/95 (JO L 335, 30.12.1995, p. 10).
(24)întrucât este necesar să se garanteze aplicarea corectă a prezentei directive şi, în acest sens, să se prevadă o colaborare strânsă între Comisie şi statele membre;
(25)întrucât, în termen de cel mult cinci ani de la data adoptării prezentei directive, Comisia trebuie să reexamineze modalităţile de aplicare a prezentei directive pentru a putea propune, dacă este cazul, modificările necesare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică întreprinderilor înfiinţate într-un stat membru care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşează lucrători, conform alineatului (3), pe teritoriul unui stat membru.
(-1) Prezenta directivă asigură protecţia lucrătorilor detaşaţi pe durata detaşării lor în contextul libertăţii de a presta servicii, prin stabilirea unor dispoziţii obligatorii cu privire la condiţiile de muncă şi protecţia sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor care trebuie respectate.
(-11) Prezenta directivă nu afectează în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acţiuni care ţin de sistemele specifice de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern şi/sau practicile naţionale. Prezenta directivă nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia şi de a pune în aplicare convenţii colective sau de a desfăşura acţiuni colective în conformitate cu dreptul intern şi/sau practicile naţionale.
(2)Prezenta directivă nu se aplică personalului navigant al întreprinderilor din cadrul marinei comerciale.
(3)Prezenta directivă se aplică în măsura în care întreprinderile menţionate la alineatul (1) iau una dintre următoarele măsuri cu caracter transnaţional:
a)detaşarea unui lucrător, în numele întreprinderii sau sub coordonarea acesteia, pe teritoriul unui stat membru, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşările şi destinatarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în statul membru respectiv, dacă există un raport de muncă între întreprinderea care face detaşarea şi lucrător pe perioada detaşării sau
b)detaşarea unui lucrător pe teritoriul unui stat membru la o unitate sau întreprindere care aparţine grupului, dacă există un raport de muncă între întreprinderea care face detaşarea şi lucrător pe perioada detaşării sau
c)punerea la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare înfiinţată sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, a unui lucrător, de către o întreprindere cu încadrare în muncă temporară sau un agent de muncă temporară, cu condiţia ca pe perioada detaşării să existe un raport de muncă între întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau agentul de muncă temporară şi lucrător.
În cazul în care un lucrător care a fost pus la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare de către o întreprindere cu încadrare în muncă temporară sau un agent de muncă temporară, astfel cum se menţionează la litera (c), trebuie să-şi desfăşoare activitatea în contextul prestării transnaţionale de servicii în înţelesul literei (a), (b) sau (c) de către întreprinderea utilizatoare pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod normal pentru întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau agentul de muncă temporară, sau pentru întreprinderea utilizatoare, lucrătorul este considerat a fi detaşat pe teritoriul respectivului stat membru de către întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau agentul de muncă temporară cu care lucrătorul se află într-un raport de muncă. Întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau agentul de muncă temporară se consideră a fi întreprindere, astfel cum este menţionată la alineatul (1), şi respectă pe deplin dispoziţiile relevante din prezenta directivă şi din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*)Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne («Regulamentul IMI») (JO L 159, 28.5.2014, p. 11).
Întreprinderea utilizatoare informează întreprinderea cu încadrare în muncă temporară sau agentul de muncă temporară care a pus la dispoziţie lucrătorul în timp util înaintea începerii activităţii menţionate la al doilea paragraf.
(4)Întreprinderile dintr-un stat membru nu se pot bucura de un tratament mai favorabil decât cele înfiinţate în statul membru respectiv.
Art. 2: Definiţie
(1)În sensul prezentei directive, prin lucrător detaşat se înţelege un lucrător care, pe o perioadă limitată, îşi desfăşoară munca pe teritoriul unui stat membru diferit de cel în care lucrează în mod normal.
(2)În sensul prezentei directive, noţiunea de lucrător este cea care se aplică în legislaţia statului membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul.
Art. 3: Condiţii de muncă şi de încadrare în muncă
(1)Statele membre se asigură că, oricare ar fi legea aplicabilă raporturilor de muncă, întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează lucrătorilor care sunt detaşaţi pe teritoriul lor, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca
- prin acte cu putere de lege şi acte administrative şi/sau
- prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8), cu privire la următoarele aspecte:
a)durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
b)durata minimă a concediilor anuale plătite;
c)remuneraţia, inclusiv plata orelor suplimentare; prezenta literă nu se aplică schemelor de pensii ocupaţionale suplimentare;
d)condiţiile pentru punerea la dispoziţie a lucrătorilor, în special de către întreprinderile cu încadrare în muncă temporară;
e)sănătatea, securitatea şi igiena la locul de muncă;
f)măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă şi de încadrare în muncă pentru femeile însărcinate sau pentru cele care au născut recent, pentru copii şi tineri;
g)egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare;
h)condiţiile privind cazarea lucrătorilor atunci când sunt oferite de angajator lucrătorilor trimişi de la locul lor de muncă obişnuit;
i)indemnizaţiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru lucrătorii trimişi departe de casă din raţiuni profesionale.
Litera (i) se aplică exclusiv cheltuielilor de transport, cazare şi masă suportate de lucrătorii detaşaţi atunci când aceştia sunt obligaţi să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detaşaţi, sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă.
În sensul prezentei directive, noţiunea de remuneraţie este stabilită de dreptul intern şi/sau practicile naţionale ale statului membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul şi reprezintă toate elementele constitutive ale remuneraţiei care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege şi actelor administrative, sau convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8) în statul membru respectiv.
Fără a aduce atingere articolului 5 din Directiva 2014/67/UE, statele membre publică informaţiile privind condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă, în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile lor naţionale, fără întârzieri nejustificate şi în mod transparent, pe site-ul naţional oficial unic menţionat la articolul respectiv, inclusiv informaţii privind elementele constitutive ale remuneraţiei menţionate la al treilea paragraf de la prezentul alineat şi toţi termenii şi toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol.
Statele membre garantează că informaţiile furnizate pe site-ul naţional oficial unic sunt corecte şi actualizate. Comisia publică pe site-ul său adresele site-urilor naţionale oficiale unice.
În cazul în care, contrar articolului 5 din Directiva 2014/67/UE, informaţiile de pe site-ul naţional oficial unic nu precizează condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care se aplică, se ţine cont de respectiva împrejurare, în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile naţionale, atunci când se stabilesc sancţiunile aplicabile în eventualitatea încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, în măsura necesară asigurării caracterului proporţional al acestora.
(11)În cazul în care durata efectivă a unei detaşări depăşeşte 12 luni, statele membre se asigură că, oricare ar fi legislaţia aplicabilă raporturilor de muncă, întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează lucrătorilor detaşaţi pe teritoriul lor, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, în plus faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca:
- prin acte cu putere de lege şi acte administrative; şi/sau
- prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8).
Primul paragraf al prezentului alineat nu se aplică următoarelor:
a)procedurilor, formalităţilor şi condiţiilor de încheiere şi de încetare a contractului de muncă, inclusiv clauzelor de neconcurenţă;
b)schemelor de pensii ocupaţionale suplimentare.
Atunci când prestatorul de servicii transmite o notificare motivată, statul membru în care se prestează serviciul extinde perioada menţionată la primul subparagraf la 18 luni.
În cazul în care o întreprindere menţionată la articolul 1 alineatul (1) înlocuieşte un lucrător detaşat cu un alt lucrător detaşat care îndeplineşte aceeaşi sarcină în acelaşi loc, durata detaşării în sensul prezentului alineat este durata cumulată a perioadelor de detaşare a fiecăruia dintre lucrătorii detaşaţi în cauză.
Noţiunea «aceeaşi sarcină în acelaşi loc», menţionată la al patrulea paragraf de la prezentul alineat, se stabileşte ţinând cont, printre altele, de natura serviciului care urmează să fie prestat, de activitatea care urmează să fie efectuată şi de adresa (adresele) locului de muncă.
(12)Statele membre dispun ca întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (3) litera (c) să garanteze lucrătorilor detaşaţi condiţiile de muncă aplicabile, în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), lucrătorilor prin agent de muncă temporară puşi la dispoziţie prin agenţii de muncă temporară stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca.
(*)Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).
Întreprinderea utilizatoare informează întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (3) litera (c) despre condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă pe care le aplică în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi remuneraţia, în măsura în care acestea intră sub incidenţa primului paragraf de la prezentul alineat.
(2)În cazul lucrărilor de montaj iniţial şi/sau de primă instalare a unui bun, care fac parte integrantă dintr-un contract de furnizare de bunuri, indispensabile pentru punerea în funcţiune a bunului furnizat şi executate de lucrători calificaţi şi/sau specializaţi ai întreprinderii furnizoare, primul paragraf al alineatului (1) literele (b) şi (c) nu se aplică dacă perioada detaşării nu depăşeşte opt zile.
Prezenta dispoziţie nu se aplică activităţilor din domeniul construcţiilor menţionate în anexă.
(3)După consultarea partenerilor sociali, statele membre pot decide, conform uzanţelor şi cutumelor statelor membre, să nu aplice alineatul (1) litera (c) primul paragraf în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b) dacă durata detaşării nu depăşeşte o lună.
(4)Statele membre pot, conform legislaţiilor şi/sau practicilor naţionale, să prevadă derogarea de la dispoziţiile alineatului (1) primul paragraf litera (c) în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi de la o decizie a statului membru în sensul alineatului (3) din prezentul articol, prin convenţii colective în sensul alineatului (8) din prezentul articol, cu privire la unul sau mai multe sectoare de activitate, dacă durata detaşării nu depăşeşte o lună.
(5)Statele membre pot să prevadă acordarea unei derogări de la alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c) în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b), dacă lucrările executate sunt nesemnificative.
Statele membre care utilizează opţiunea menţionată în primul paragraf stabilesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească lucrările executate pentru a fi considerate nesemnificative.
(6)Durata detaşării se calculează în funcţie de o perioadă de referinţă de un an de la data începerii lor.
La calcularea acesteia, trebuie luată în calcul durata detaşărilor deja efectuate de lucrătorul care va fi înlocuit.
(7)Alineatele (1)-(6) nu aduc atingere aplicării unor condiţii de muncă şi de încadrare în muncă mai favorabile pentru lucrători.
Indemnizaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a remuneraţiei, în măsura în care nu sunt acordate cu titlu de rambursare a cheltuielilor efectiv generate de detaşare, precum cheltuielile de transport, cazare şi masă. Angajatorul, fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf litera (i), rambursează lucrătorilor detaşaţi cheltuielile respective în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile naţionale aplicabile raportului de muncă.
În cazul în care din condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile raportului de muncă nu reiese dacă elementele indemnizaţiei specifice detaşării se acordă cu titlu de rambursare a cheltuielilor efectiv generate de detaşare sau fac parte din remuneraţie şi, în caz afirmativ, care este această parte, atunci întreaga indemnizaţie se consideră a fi acordată cu titlu de rambursare a cheltuielilor.
(8)Prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale declarate de generală aplicare se înţelege convenţiile colective sau sentinţele arbitrale care trebuie respectate de către toate întreprinderile aparţinând sectorului sau profesiei respective şi care ţin de domeniul teritorial de aplicare al acestora.
În absenţa, sau în completarea, unui sistem de declarare a convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale cu aplicare generală în înţelesul primului paragraf, statele membre pot, dacă hotărăsc acest lucru, să ia drept bază:
- convenţiile colective sau sentinţele arbitrale cu aplicare generală privind toate întreprinderilor similare aparţinând sectorului sau profesiei respective din zona geografică respectivă; şi/sau
- convenţiile colective încheiate de cele mai reprezentative organizaţii ale partenerilor sociali pe plan naţional, aplicate pe întreg teritoriul statului respectiv,
dacă aplicarea acestora întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează egalitatea de tratament în ceea ce priveşte aspectele enumerate la alineatul (1) primul paragraf din prezentul articol şi, după caz, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care trebuie garantate lucrătorilor detaşaţi în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, între respectivele întreprinderi şi întreprinderile menţionate în prezentul paragraf, care se găsesc într-o situaţie asemănătoare.
Se consideră că există egalitate de tratament, în înţelesul prezentului articol, atunci când întreprinderilor naţionale aflate într-o situaţie asemănătoare:
- le revin, în locul şi în sectorul în cauză, aceleaşi obligaţii ca şi întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) în ceea ce priveşte aspectele enumerate la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol şi, după caz, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care trebuie garantate muncitorilor detaşaţi în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, şi
- le revin astfel de obligaţii cu aceleaşi efecte.
(9)Statele membre pot impune întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1), să garanteze lucrătorilor menţionaţi la articolul 1 alineatul (3) litera (c) alte condiţii care se aplică lucrătorilor prin agent de muncă temporară în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca, în plus faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la alineatul (1b) de la prezentul articol.
(10)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să impună, în conformitate cu tratatele, întreprinderilor naţionale şi celor din alte state membre, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, condiţii de muncă şi de încadrare în muncă privind alte aspecte decât cele menţionate la alineatul (1) primul paragraf, în măsura în care este vorba despre dispoziţii de ordine publică.
Art. 4: Cooperare în materie de informare
(1)În scopul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre desemnează unul sau mai multe birouri de legătură sau autorităţi naţionale competente conform legislaţiei şi/sau practicii naţionale.
(2)Statele membre prevăd cooperarea între autorităţile sau organismele competente, inclusiv autorităţile administraţiei publice, cărora le revine competenţa, în conformitate cu dreptul intern, de a supraveghea condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la articolul 3, inclusiv la nivelul Uniunii. Această cooperare constă în special în a răspunde cererilor motivate de informare din partea acestor autorităţi sau organisme cu privire la punerea la dispoziţie a lucrătorilor pe plan transnaţional şi în combaterea abuzurilor manifeste sau a cazurilor de activităţi considerate ilegale, cum ar fi cazurile transnaţionale de muncă nedeclarată şi de activitate independentă fictivă în materie de detaşare a lucrătorilor. Dacă autoritatea competentă sau organismul din statul membru din care lucrătorul este detaşat nu deţine informaţiile cerute de autoritatea competentă sau organismul din statul membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul, acestea încearcă să obţină informaţiile de la alte autorităţi sau organisme din statul membru respectiv. În cazul unor întârzieri persistente în furnizarea acestor informaţii către statul membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul, Comisia este informată şi ia măsurile necesare.
Comisia şi autorităţile administraţiei publice menţionate în primul alineat colaborează strâns în vederea examinării dificultăţilor care ar putea apărea în aplicarea articolului 3 alineatul (10).
Asistenţa administrativă reciprocă se furnizează cu titlu gratuit.
(3)Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru ca informaţiile privind condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la articolul 3 să fie în general accesibile.
(4)Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre şi Comisiei birourile de legătură şi/sau organismele competente menţionate la alineatul (1).
Art. 5: Monitorizarea, controlul şi asigurarea respectării
Statul membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul şi statul membru din care este detaşat lucrătorul sunt responsabile de monitorizarea, controlul şi asigurarea respectării obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă şi de Directiva 2014/67/UE şi iau măsurile corespunzătoare în cazul nerespectării prezentei directive.
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile prevăzute sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Statele membre se asigură în principal că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora beneficiază de proceduri corespunzătoare în vederea aplicării obligaţiilor prevăzute în cadrul prezentei directive.
În cazul în care, în urma unei evaluări de ansamblu efectuate în temeiul articolului 4 din Directiva 2014/67/UE de către un stat membru, se constată că o întreprindere creează în mod abuziv sau fraudulos impresia că situaţia unui lucrător intră sub incidenţa prezentei directive, statul membru respectiv se asigură că lucrătorul beneficiază de dreptul şi practicile aplicabile.
Statele membre se asigură că prezentul articol nu conduce la situaţia în care lucrătorului în cauză îi sunt aplicabile condiţii mai puţin favorabile decât cele aplicabile lucrătorilor detaşaţi.
Art. 6: Competenţa judiciară
Pentru a aplica dreptul la condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă garantate la articolul 3, o acţiune în instanţă poate fi introdusă într-un stat membru pe al cărui teritoriu lucrătorul este sau a fost detaşat, fără a aduce atingere, acolo unde este cazul,
dreptului de a introduce o acţiune în justiţie într-un alt stat, pe baza convenţiilor internaţionale existente în materie de competenţă judiciară.
Art. 7: Punerea în aplicare
Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 16 decembrie 1999. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 8: Revizuirea de către Comisie
Până la data de 16 decembrie 2001, Comisia revizuieşte modalităţile de punere în aplicare a prezentei directive pentru a propune Consiliului, dacă este cazul, modificările necesare.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 1996.
Pentru Parlamentul European Preşedintele K. HÄNSCH |
Pentru Consiliu Preşedintele I. YATES |
ANEXĂ:
Activităţile menţionate la articolul 3 alineatul (2) înglobează toate activităţile din domeniul construcţiilor legate de construirea, repararea, întreţinerea, modificarea sau demolarea clădirilor, în special lucrări de:
1.excavaţii
2.terasament
3.construcţii
4.montare şi demontare a elementelor prefabricate
5.amenajare sau echipare
6.transformare
7.renovare
8.reparare
9.demontare
10.demolare
11.întreţinere
12.întreţinere, lucrări de vopsire şi curăţare
13.îmbunătăţiri.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007