Art. 3. - Art. 3: Condiţii de muncă şi de încadrare în muncă - Directiva 96/71/CE /16-dec-1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 29 Martie 2019
Art. 3: Condiţii de muncă şi de încadrare în muncă
(1)Statele membre se asigură că, oricare ar fi legea aplicabilă raporturilor de muncă, întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează lucrătorilor care sunt detaşaţi pe teritoriul lor, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca
- prin acte cu putere de lege şi acte administrative şi/sau
- prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8), cu privire la următoarele aspecte:
a)durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
b)durata minimă a concediilor anuale plătite;
c)remuneraţia, inclusiv plata orelor suplimentare; prezenta literă nu se aplică schemelor de pensii ocupaţionale suplimentare;
d)condiţiile pentru punerea la dispoziţie a lucrătorilor, în special de către întreprinderile cu încadrare în muncă temporară;
e)sănătatea, securitatea şi igiena la locul de muncă;
f)măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă şi de încadrare în muncă pentru femeile însărcinate sau pentru cele care au născut recent, pentru copii şi tineri;
g)egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare;
h)condiţiile privind cazarea lucrătorilor atunci când sunt oferite de angajator lucrătorilor trimişi de la locul lor de muncă obişnuit;
i)indemnizaţiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru lucrătorii trimişi departe de casă din raţiuni profesionale.
Litera (i) se aplică exclusiv cheltuielilor de transport, cazare şi masă suportate de lucrătorii detaşaţi atunci când aceştia sunt obligaţi să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detaşaţi, sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă.
În sensul prezentei directive, noţiunea de remuneraţie este stabilită de dreptul intern şi/sau practicile naţionale ale statului membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul şi reprezintă toate elementele constitutive ale remuneraţiei care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege şi actelor administrative, sau convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8) în statul membru respectiv.
Fără a aduce atingere articolului 5 din Directiva 2014/67/UE, statele membre publică informaţiile privind condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă, în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile lor naţionale, fără întârzieri nejustificate şi în mod transparent, pe site-ul naţional oficial unic menţionat la articolul respectiv, inclusiv informaţii privind elementele constitutive ale remuneraţiei menţionate la al treilea paragraf de la prezentul alineat şi toţi termenii şi toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol.
Statele membre garantează că informaţiile furnizate pe site-ul naţional oficial unic sunt corecte şi actualizate. Comisia publică pe site-ul său adresele site-urilor naţionale oficiale unice.
În cazul în care, contrar articolului 5 din Directiva 2014/67/UE, informaţiile de pe site-ul naţional oficial unic nu precizează condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care se aplică, se ţine cont de respectiva împrejurare, în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile naţionale, atunci când se stabilesc sancţiunile aplicabile în eventualitatea încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, în măsura necesară asigurării caracterului proporţional al acestora.
(11)În cazul în care durata efectivă a unei detaşări depăşeşte 12 luni, statele membre se asigură că, oricare ar fi legislaţia aplicabilă raporturilor de muncă, întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează lucrătorilor detaşaţi pe teritoriul lor, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, în plus faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca:
- prin acte cu putere de lege şi acte administrative; şi/sau
- prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8).
Primul paragraf al prezentului alineat nu se aplică următoarelor:
a)procedurilor, formalităţilor şi condiţiilor de încheiere şi de încetare a contractului de muncă, inclusiv clauzelor de neconcurenţă;
b)schemelor de pensii ocupaţionale suplimentare.
Atunci când prestatorul de servicii transmite o notificare motivată, statul membru în care se prestează serviciul extinde perioada menţionată la primul subparagraf la 18 luni.
În cazul în care o întreprindere menţionată la articolul 1 alineatul (1) înlocuieşte un lucrător detaşat cu un alt lucrător detaşat care îndeplineşte aceeaşi sarcină în acelaşi loc, durata detaşării în sensul prezentului alineat este durata cumulată a perioadelor de detaşare a fiecăruia dintre lucrătorii detaşaţi în cauză.
Noţiunea «aceeaşi sarcină în acelaşi loc», menţionată la al patrulea paragraf de la prezentul alineat, se stabileşte ţinând cont, printre altele, de natura serviciului care urmează să fie prestat, de activitatea care urmează să fie efectuată şi de adresa (adresele) locului de muncă.
(12)Statele membre dispun ca întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (3) litera (c) să garanteze lucrătorilor detaşaţi condiţiile de muncă aplicabile, în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), lucrătorilor prin agent de muncă temporară puşi la dispoziţie prin agenţii de muncă temporară stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca.
(*)Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).
Întreprinderea utilizatoare informează întreprinderile menţionate la articolul 1 alineatul (3) litera (c) despre condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă pe care le aplică în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi remuneraţia, în măsura în care acestea intră sub incidenţa primului paragraf de la prezentul alineat.

(2)În cazul lucrărilor de montaj iniţial şi/sau de primă instalare a unui bun, care fac parte integrantă dintr-un contract de furnizare de bunuri, indispensabile pentru punerea în funcţiune a bunului furnizat şi executate de lucrători calificaţi şi/sau specializaţi ai întreprinderii furnizoare, primul paragraf al alineatului (1) literele (b) şi (c) nu se aplică dacă perioada detaşării nu depăşeşte opt zile.
Prezenta dispoziţie nu se aplică activităţilor din domeniul construcţiilor menţionate în anexă.
(3)După consultarea partenerilor sociali, statele membre pot decide, conform uzanţelor şi cutumelor statelor membre, să nu aplice alineatul (1) litera (c) primul paragraf în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b) dacă durata detaşării nu depăşeşte o lună.
(4)Statele membre pot, conform legislaţiilor şi/sau practicilor naţionale, să prevadă derogarea de la dispoziţiile alineatului (1) primul paragraf litera (c) în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b) şi de la o decizie a statului membru în sensul alineatului (3) din prezentul articol, prin convenţii colective în sensul alineatului (8) din prezentul articol, cu privire la unul sau mai multe sectoare de activitate, dacă durata detaşării nu depăşeşte o lună.
(5)Statele membre pot să prevadă acordarea unei derogări de la alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c) în cazurile menţionate la articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b), dacă lucrările executate sunt nesemnificative.
Statele membre care utilizează opţiunea menţionată în primul paragraf stabilesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească lucrările executate pentru a fi considerate nesemnificative.
(6)Durata detaşării se calculează în funcţie de o perioadă de referinţă de un an de la data începerii lor.
La calcularea acesteia, trebuie luată în calcul durata detaşărilor deja efectuate de lucrătorul care va fi înlocuit.
(7)Alineatele (1)-(6) nu aduc atingere aplicării unor condiţii de muncă şi de încadrare în muncă mai favorabile pentru lucrători.
Indemnizaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a remuneraţiei, în măsura în care nu sunt acordate cu titlu de rambursare a cheltuielilor efectiv generate de detaşare, precum cheltuielile de transport, cazare şi masă. Angajatorul, fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf litera (i), rambursează lucrătorilor detaşaţi cheltuielile respective în conformitate cu dreptul intern şi/sau cu practicile naţionale aplicabile raportului de muncă.

În cazul în care din condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile raportului de muncă nu reiese dacă elementele indemnizaţiei specifice detaşării se acordă cu titlu de rambursare a cheltuielilor efectiv generate de detaşare sau fac parte din remuneraţie şi, în caz afirmativ, care este această parte, atunci întreaga indemnizaţie se consideră a fi acordată cu titlu de rambursare a cheltuielilor.

(8)Prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale declarate de generală aplicare se înţelege convenţiile colective sau sentinţele arbitrale care trebuie respectate de către toate întreprinderile aparţinând sectorului sau profesiei respective şi care ţin de domeniul teritorial de aplicare al acestora.
În absenţa, sau în completarea, unui sistem de declarare a convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale cu aplicare generală în înţelesul primului paragraf, statele membre pot, dacă hotărăsc acest lucru, să ia drept bază:
- convenţiile colective sau sentinţele arbitrale cu aplicare generală privind toate întreprinderilor similare aparţinând sectorului sau profesiei respective din zona geografică respectivă; şi/sau
- convenţiile colective încheiate de cele mai reprezentative organizaţii ale partenerilor sociali pe plan naţional, aplicate pe întreg teritoriul statului respectiv,
dacă aplicarea acestora întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) garantează egalitatea de tratament în ceea ce priveşte aspectele enumerate la alineatul (1) primul paragraf din prezentul articol şi, după caz, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care trebuie garantate lucrătorilor detaşaţi în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, între respectivele întreprinderi şi întreprinderile menţionate în prezentul paragraf, care se găsesc într-o situaţie asemănătoare.
Se consideră că există egalitate de tratament, în înţelesul prezentului articol, atunci când întreprinderilor naţionale aflate într-o situaţie asemănătoare:
- le revin, în locul şi în sectorul în cauză, aceleaşi obligaţii ca şi întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) în ceea ce priveşte aspectele enumerate la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol şi, după caz, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă care trebuie garantate muncitorilor detaşaţi în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, şi
- le revin astfel de obligaţii cu aceleaşi efecte.

(9)Statele membre pot impune întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1), să garanteze lucrătorilor menţionaţi la articolul 1 alineatul (3) litera (c) alte condiţii care se aplică lucrătorilor prin agent de muncă temporară în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca, în plus faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă menţionate la alineatul (1b) de la prezentul articol.

(10)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să impună, în conformitate cu tratatele, întreprinderilor naţionale şi celor din alte state membre, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, condiţii de muncă şi de încadrare în muncă privind alte aspecte decât cele menţionate la alineatul (1) primul paragraf, în măsura în care este vorba despre dispoziţii de ordine publică.