Directiva 77/799/CEE/19-dec-1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi al impozitării primelor de asigurare.
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 77/799/CEE/19-dec-1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi al impozitării primelor de asigurare.
Dată act: 19-dec-1977
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)JO C 293, 13.12.1976, p. 34.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 56, 7.3.1977, p. 66.
întrucât practicile de fraudă şi evaziune fiscală care s-au extins de-a lungul frontierelor statelor membre determină pierderi bugetare şi încălcări ale principiului impozitării corecte şi pot cauza distorsiuni ale circulaţiei capitalurilor şi ale condiţiilor de concurenţă; întrucât acest lucru afectează funcţionarea pieţei comune;
întrucât, din aceste motive, Consiliul adoptă la 10 februarie 1975 o rezoluţie privind măsurile care trebuie luate de Comunitate pentru a combate frauda şi evaziunea fiscală internaţională (3);
(3)JO C 35, 14.2.1975, p. 1.
întrucât din natura internaţională a problemei reiese că nu sunt suficiente măsurile naţionale, al căror efect nu depăşeşte frontierele naţionale; întrucât nici colaborarea între administraţii în
temeiul acordurilor bilaterale nu poate să contracareze noile forme de fraudă şi evaziune fiscală, al căror caracter multinaţional se accentuează;
întrucât colaborarea între administraţiile financiare în cadrul Comunităţii trebuie, prin urmare, întărită în conformitate cu principii şi norme comune;
întrucât, la cerere, statele membre trebuie să facă schimb de informaţii privind cazurile speciale; întrucât statul solicitant trebuie să facă cercetările necesare pentru a obţine astfel de informaţii;
întrucât statele membre trebuie să comunice, chiar şi în absenţa unei solicitări, orice informaţii relevante pentru evaluarea corectă a impozitelor pe venit şi a impozitelor pe capital, în special în cazurile unor transferuri artificiale ale profiturilor între întreprinderi din diferite state membre sau în cazurile în care asemenea tranzacţii se efectuează între întreprinderi din două state membre prin intermediul unei ţări terţe cu scopul de obţine avantaje fiscale, sau dacă impozitele au fost sau pot fi eludate sau evitate, din orice motiv;
întrucât este important ca reprezentanţii administraţiei financiare a unui stat membru să aibă acces pe teritoriul altui stat membru, dacă ambele state implicate consideră acest lucru oportun;
Întrucât trebuie să se asigure că informaţiile furnizate în cursul unei astfel de colaborări nu sunt divulgate unor persoane neautorizate, astfel încât drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi firmelor să fie respectate; întrucât statele membre care primesc astfel de informaţii nu trebuie să le utilizeze fără a fi autorizate în acest sens de statele membre care le furnizează, decât în scopuri fiscale sau pentru a facilita procedurile legale în caz de nerespectare a legislaţiei fiscale a statului beneficiar; întrucât statul primitor trebuie să acorde informaţiilor acelaşi regim de confidenţialitate care le-a fost atribuit de statul furnizor, dacă acesta din urmă solicită acest lucru;
întrucât un stat membru căruia i se solicită să efectueze cercetări sau să furnizeze informaţii are dreptul să refuze acest lucru dacă legislaţia sau practicile sale administrative împiedică administraţia financiară să efectueze aceste cercetări sau să colecteze sau să utilizeze aceste informaţii pentru propriile scopuri, sau dacă furnizarea unor astfel de informaţii ar fi contrară politicii publice sau ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui proces comercial, sau dacă statul membru căruia îi sunt destinate informaţiile nu poate din motive practice sau juridice să furnizeze informaţii similare;
întrucât trebuie să existe o colaborare între statele membre şi Comisie pentru examinarea permanentă a procedurilor de cooperare şi acumularea de experienţă în domeniul de interes, în special în domeniul transferului artificial al profiturilor între grupuri de întreprinderi, cu scopul de a îmbunătăţi aceste proceduri şi a pregăti norme comunitare corespunzătoare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Dispoziţii generale
(1)In conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, autorităţile competente ale statelor membre fac schimb de informaţii care le pot permite să efectueze o evaluare corectă a impozitelor pe venit şi pe capital şi orice alte informaţii privind stabilirea impozitelor pe primele de asigurare prevăzute la articolul 3 a şasea liniuţă din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistenţa mutuală în materie de recuperare a creanţelor privind anumite taxe, drepturi şi alte măsuri (*).
(*)JO L 73, 19.3.1976, p. 18. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(2)Se consideră impozite pe venit şi taxe pe capital, indiferent de modul în care sunt prelevate, toate impozitele pe venitul total, pe capitalul total, inclusiv impozitele pe profitul din vânzarea proprietăţilor mobile sau imobile, impozitele pe salariile plătite de companii, precum şi taxele pe capital.
(3)Impozitele menţionate la alineatul (2) sunt, în momentul de faţă:
în Belgia:
lmpôt des personnes physiques/Personenbelasting,
Impôt des sociétés/Vennootschapsbelasting,
Impôt des personnes morales/Rechtspersonenbelasting,
Impôt des non-résidents/Belasting der niet-verblijfhouders;
în Danemarca:
Indkomstskat til staten,
Selsskabsskat,
Den kommunale indkomstskat,
Den amtskommunale indkomstskat,
Folkepensionsbidragene,
S
mandsskat,
mandsskat,Den saerlige indkomstskat,
Kirkeskat,
Formueskat til staten,
Bidrag til dagpengefonden;
în Germania:
Einkommensteuer,
Körperschaftsteuer,
Vermögensteuer,
Gewerbesteuer,
Grundsteuer;
în Franţa:
Impôt sur le revenu,
Impôt sur les sociétés,
Taxe professionnelle,
Taxe fonciere sur les propriétés bâties,
Taxe fonciere sur les propriétés non bâties;
în Irlanda:
Income tax,
Corporation tax,
Capital gains tax,
Wealth tax;
în Italia:
Imposta sul reddito delle persone fisiche,
Imposta sul reddito delle persone giuridiche,
Imposta locale sui redditi;
în Luxemburg:
impôt sur le revenu des personnes physiques,
impôt sur le revenu des collectivités,
impôt commercial communal,
impôt sur la fortune,
impôt foncier;
în Ţările de Jos:
Inkomstenbelasting,
Vennootschapsbelasting,
Vermogensbelasting;
în Regatul Unit:
Income tax,
Corporation tax,
Capital gains tax,
Petroleum revenue tax,
Development land tax.
în Bulgaria:
poza
în România:
impozitul pe venit
impozitul pe profit
impozitul pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
impozitul pe clădiri
impozitul pe teren.
(4)Alineatul (1) se aplică oricăror impozite identice sau similare impuse ulterior, fie în completarea, fie în locul impozitelor enumerate la alineatul (3). Autorităţile competente ale statelor membre se informează reciproc şi informează Comisia asupra datei intrării în vigoare a unor astfel de impozite.
(5)Expresia "autoritate competentă" desemnează:
în Belgia:
De minister van financiën sau un reprezentant autorizat Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat
în Danemarca:
- Skatteministeren sau un reprezentant autorizat;
în Grecia:
[poza] sau un reprezentant autorizat;
în Germania:
Der Bundesminster der Finanzen sau un reprezentant autorizat
în Franţa:
Le ministre de l'économie sau un reprezentant autorizat
în Irlanda:
The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat
în Italia:
il Capo del Dipartimento per le Politiche Fiscali sau reprezentanţii săi autorizaţi
în Luxemburg:
Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat
în Ţările de Jos:
De minister van financiën sau un reprezentant autorizat
în Regatul Unit:
The Commissioners of Customs and Excise sau un reprezentant autorizat, pentru informaţiile solicitate referitoare la impozitele pe primele de asigurare şi la accize;
The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat, pentru orice alte informaţii.
în Portugalia
- O Ministro das Finanças sau un reprezentant autorizat.
în Suedia
Chefen for Finansdepartementet sau reprezentantul său autorizat
în Bulgaria:
[poza]
în România:
Ministerul Finanţelor Publice sau un reprezentant autorizat.
Art. 2: Schimbul la cerere
(1)În anumite situaţii, autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorităţii competente a altui stat membru să înainteze informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1). Autoritatea competentă a statului solicitat nu este obligată să răspundă solicitării dacă autoritatea competentă a statului solicitant nu a epuizat sursele proprii de informaţii care puteau fi utilizate, potrivit împrejurărilor, pentru a obţine informaţiile solicitate fără riscul de a pune în pericol obţinerea rezultatului căutat.
(2)Pentru a prezenta informaţiile menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat organizează orice investigaţii necesare pentru a obţine astfel de informaţii.
Pentru a obţine informaţiile solicitate, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă la care aceasta din urmă apelează procedează ca şi când ar acţiona în nume propriu sau la cererea altei autorităţi din statul său membru.
Art. 3: Schimbul automat de informaţii
Pentru categoriile de cazuri determinate în procedurile de consultare menţionate la articolul 9, autorităţile competente ale statelor membre schimbă periodic informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1) fără solicitare prealabilă.
Art. 4: Schimbul spontan de informaţii
(1)Autoritatea competentă a statului membru prezintă autorităţii competente a oricărui stat membru interesat, fără o solicitare prealabilă, informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1), despre care are cunoştinţă, în următoarele situaţii:
a)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b)o persoană impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligaţie de plată a impozitului într-un alt stat membru;
c)afacerile între o persoană impozabilă într-un stat membru şi o persoană impozabilă în alt stat membru sunt efectuate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului într-unul sau celălalt stat membru sau în amândouă;
d)autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că are loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e)informaţiile prezentate unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2)Autorităţile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 9, să extindă schimbul de informaţii prevăzut la alineatul (1) şi la alte cazuri decât cele specificate.
(3)Autorităţile competente ale statelor membre pot înainta fiecărui stat membru în orice alt caz, fără solicitare prealabilă, informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1) de care au cunoştinţă.
Art. 5: Termenul-limită pentru prezentarea de informaţii
Autoritatea competentă a statelor membre care, conform articolelor precedente, este solicitată să furnizeze informaţii, le prezintă cât mai urgent posibil. Dacă întâmpină greutăţi în furnizarea informaţiilor sau refuză să furnizeze informaţiile, informează imediat autoritatea solicitantă asupra acestui fapt, indicând natura greutăţilor sau motivele refuzului.
Art. 6: Colaborarea între reprezentanţii statului implicat
În sensul dispoziţiilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţiile şi autoritatea competentă a statului membru căreia îi sunt destinate informaţiile pot conveni, conform procedurii de consultare menţionate în articolul 9, să autorizeze prezenţa în primul stat membru a reprezentanţilor administraţiei financiare a celuilalt stat membru. Detaliile aplicării prezentei dispoziţii se stabilesc în cadrul aceleiaşi proceduri.
Art. 7: Dispoziţii privind confidenţialitatea informaţiilor
(1)Toate informaţiile comunicate unui stat membru în temeiul prezentei directive sunt păstrate secrete în statul respectiv, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute în temeiul legislaţiei sale naţionale. În orice caz, informaţiile în cauză:
- pot fi puse doar la dispoziţia persoanelor direct implicate în stabilirea impozitului sau în controlul administrativ al acestei evaluări;
- pot fi divulgate doar cu ocazia unor proceduri juridice sau administrative care implică sancţiuni şi care sunt iniţiate pentru sau în legătură cu efectuarea sau controlul stabilirii impozitului şi doar persoanelor direct implicate în aceste proceduri; cu toate acestea, aceste informaţii pot fi divulgate în cursul audierilor publice sau în hotărâri ale instanţelor, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţiile nu se opune în momentul comunicării lor iniţiale;
- nu sunt utilizate, în nici un caz, în alte scopuri decât în scopuri fiscale sau în legătură cu proceduri juridice sau administrative care implică sancţiuni şi care sunt iniţiate pentru sau în legătură cu efectuarea sau controlul stabilirii impozitului.
De asemenea, statele membre pot prevedea ca informaţiile menţionate la primul paragraf să fie utilizate pentru stabilirea altor impozite şi taxe prevăzute la articolul 2 din Directiva 76/308/CEE (*).
(*)JO L 73, 19.3.1976, p. 18.
(2)Alineatul (1) nu obligă un stat membru a cărui legislaţie sau practică administrativă stabileşte, în scopuri interne, limite mai stricte decât acelea incluse în dispoziţiile respectivului alineat, să furnizeze informaţii dacă statul interesat nu este de acord să respecte aceste limite mai stricte.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţiile poate permite ca acestea să fie utilizate pentru alte scopuri în statul solicitant dacă, în temeiul legislaţiei statului care efectuează informarea, informaţiile ar putea fi folosite în situaţii similare şi pentru scopuri similare de statul care efectuează informarea.
(4)Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a altui stat membru pot fi utile autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acestuia din urmă cu acordul autorităţii competente care a furnizat informaţiile.
Art. 8: Limitele schimbului de informaţii
(1)Prezenta directivă nu impune unui stat membru căruia îi sunt solicitate informaţii obligaţia să efectueze anchete sau să comunice informaţii, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea informaţiilor respective de către autoritatea competentă a statului în cauză ar fi contrară legislaţiei sau practicilor sale administrative.
(2)Furnizarea informaţiilor poate fi refuzată dacă ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional, a unui proces comercial sau a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice.
(3)Autoritatea competentă a statului membru poate refuza transmiterea de informaţii, atunci când statul membru care le solicită nu poate furniza acelaşi tip de informaţii din motive de fapt sau de drept.
Art. 8a: Notificare
(1)La cererea autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea competentă a altui stat membru comunică destinatarului, în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor similare în statul membru solicitat, toate instrumentele şi deciziile emise de autorităţile administrative ale statului membru solicitant şi care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislaţiei privind impozitele reglementate de prezenta directivă.
(2)Cererile de notificare precizează subiectul instrumentului sau al deciziei care trebuie notificate şi indică numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea destinatarului.
(3)Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în legătură cu răspunsul său la cererea de notificare şi îi notifică, în special, data la care decizia sau instrumentul a fost notificat destinatarului.
Art. 8b: Controale simultane
(1)În cazul în care situaţia fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impozitării prezintă un interes comun sau complementar pentru două sau mai multe state membre, acestea din urmă pot conveni să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul său, în vederea schimbului de informaţii astfel obţinute, ori de câte ori aceste controale par a fi mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.
(2)Autoritatea competentă din fiecare stat membru identifică în mod independent persoanele supuse impozitării pentru care intenţionează să propună un control simultan. Aceasta notifică autorităţilor competente din celelalte state membre cazurile care, în opinia sa, ar trebui să facă obiectul unor controale simultane. Ea îşi motivează opţiunea, pe cât posibil, prin furnizarea informaţiilor care au condus la decizia sa. Ea indică termenul în care ar trebui efectuate aceste controale.
(3)Autoritatea competentă a fiecărui stat membru vizat decide dacă doreşte să participe la controlul simultan. La primirea unei propuneri de control simultan, autoritatea competentă îşi confirmă acordul sau comunică autorităţii omoloage refuzul său motivat.
(4)Fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză desemnează un reprezentant însărcinat cu supervizarea şi coordonarea operaţiunii de control.
Art. 9: Consultări
(1)În scopul aplicării prezentei directive, consultările au loc, dacă este necesar, în cadrul unui comitet, între:
- autorităţile competente ale statelor membre implicate, la solicitarea oricăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;
- autorităţile competente ale tuturor statelor membre şi Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorităţi sau a Comisiei, în măsura în care problemele abordate nu sunt exclusiv de interes bilateral.
(2)Autorităţile competente ale statelor membre pot comunica direct între ele. Prin acord reciproc, autorităţile competente ale statelor membre pot să permită autorităţilor pe care le desemnează să comunice direct între ele în situaţii date sau în anumite categorii de cazuri.
(3)Dacă autorităţile competente încheie acorduri pe probleme bilaterale reglementate de prezenta directivă, altele decât cele privind cazuri individuale, ele informează Comisia asupra acestui lucru cât mai curând posibil. Comisia anunţă la rândul ei autorităţile competente din alte state membre.
Art. 10: Schimburile de experienţă
Împreună cu Comisia, statele membre monitorizează constant procedura de cooperare prevăzută în prezenta directivă şi fac schimb de informaţii, în special cu privire la costul transferului între grupuri de companii, cu scopul îmbunătăţirii acestei cooperări şi, dacă este cazul, elaborării unor norme în domeniile respective.
Art. 11: Aplicabilitatea dispoziţiilor generale de asistenţă
Dispoziţiile anterioare nu împiedică îndeplinirea altor obligaţii mai generale privind schimbul de informaţii, care ar putea decurge din alte acte juridice.
Art. 12: Dispoziţii finale
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, şi a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 19 79 şi le comunică imediat Comisiei.
(2)Statele membre transmit Comisiei textele dispoziţiilor importante de drept intern adoptate ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 1977.
Pentru Consiliu Preşedintele G. GEENS |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007