Directiva 2413/18-oct-2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 şi a Directivei 98/70/CE în ceea ce priveşte promovarea energiei din surse regenerabile şi de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 10 Ianuarie 2025

Dată act: 18-oct-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)În contextul Pactului verde european, stabilit în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 (denumit în continuare "Pactul verde european"), Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) a stabilit obiectivul realizării neutralităţii climatice în Uniune până în 2050 şi un obiectiv intermediar de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Obiectivul de neutralitate climatică al Uniunii necesită o tranziţie energetică justă, în care niciun teritoriu sau cetăţean nu este lăsat în urmă, o creştere a eficienţei şi ponderi semnificativ mai mari ale energiei din surse regenerabile într-un sistem energetic integrat.

(2)Energia din surse regenerabile joacă un rol fundamental în realizarea respectivelor obiective, având în vedere că sectorul energetic contribuie în prezent cu peste 75 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin reducerea respectivelor emisii de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile poate contribui, de asemenea, la abordarea provocărilor legate de mediu, cum ar fi pierderea biodiversităţii, şi la reducerea poluării în conformitate cu obiectivele Comunicării Comisiei din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi - Plan de acţiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului»". Tranziţia verde către o economie bazată pe energie din surse regenerabile va contribui la realizarea obiectivelor Deciziei (UE) 2022/591 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), care vizează, de asemenea, protejarea, restabilirea şi îmbunătăţirea stării mediului, printre altele prin oprirea şi inversarea tendinţei de pierdere a biodiversităţii. Faptul că energia din surse regenerabile reduce expunerea la şocurile preţurilor în comparaţie cu combustibilii fosili poate conferi energiei din surse regenerabile un rol-cheie în combaterea sărăciei energetice. Energia din surse regenerabile poate aduce, de asemenea, beneficii socioeconomice ample, creând noi locuri de muncă şi promovând industriile locale, abordând în acelaşi timp creşterea cererii interne şi mondiale de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile.

(3)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶) stabileşte un obiectiv general obligatoriu al Uniunii de atingere a unei ponderi de cel puţin 32 % a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie al Uniunii până în 2030. În conformitate cu Planul privind obiectivul climatic pentru 2030, stabilit în Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020, intitulată "Stabilirea unui obiectiv mai ambiţios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 - Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetăţenilor", ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie ar trebui să se majoreze la 40 % până în 2030 pentru a realiza obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context, în iulie 2021 Comisia a propus, în cadrul pachetului de punere în aplicare a Pactului verde european, dublarea ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic în 2030 faţă de 2020, pentru a ajunge la cel puţin 40 %.

(4)Contextul general creat de invadarea Ucrainei de către Rusia şi efectele pandemiei de COVID-19 au condus la o creştere bruscă a preţurilor energiei în întreaga Uniune, subliniind astfel necesitatea de a accelera eficienţa energetică şi de a spori utilizarea energiei din surse regenerabile în Uniune. În vederea realizării obiectivului pe termen lung al unui sistem energetic independent de ţările terţe, Uniunea ar trebui să pună accentul pe accelerarea tranziţiei verzi şi pe asigurarea unei politici energetice de reducere a emisiilor, care să reducă dependenţa de combustibilii fosili importaţi şi să promoveze preţuri corecte şi accesibile cetăţenilor şi întreprinderilor Uniunii din toate sectoarele economiei.

(5)Planul REPowerEU stabilit în Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 (denumit în continuare "planul REPowerEU") urmăreşte ca Uniunea să devină independentă de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030. Respectiva comunicare prevede acţiuni consolidate, la începutul perioadei, în ceea ce priveşte energia eoliană şi energia solară, ducând la creşterea ratei medii de implementare a unei astfel de energii, precum şi instalarea de capacităţi suplimentare de energie din surse regenerabile până în 2030 pentru a permite creşterea producţiei de combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile. De asemenea, Comisia a invitat colegiuitorii să ia în considerare stabilirea unui obiectiv mai ridicat sau mai timpuriu în ceea ce priveşte ponderea crescută a energiei din surse regenerabile în mixul energetic. În acest context, este oportun ca obiectivul general al Uniunii privind energia din surse regenerabile să fie majorat la 42,5 % în vederea unei accelerări semnificative a ritmului actual de implementare a energiei din surse regenerabile, grăbindu-se astfel eliminarea treptată a dependenţei Uniunii de combustibilii fosili din Rusia prin creşterea disponibilităţii energiei accesibile, sigure şi durabile în Uniune. Dincolo de acest nivel obligatoriu, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a realiza în mod colectiv un obiectiv general al Uniunii privind energia din surse regenerabile de 45 %, în concordanţă cu planul REPowerEU.

(6)Obiectivele privind energia din surse regenerabile ar trebui să meargă mână în mână cu eforturile complementare de decarbonizare pe baza altor surse de energie nefosile în vederea atingerii neutralităţii climatice în 2050. Statele membre ar trebui să poată combina diferite surse de energie nefosile pentru a realiza obiectivul Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050, ţinând cont de circumstanţele lor naţionale specifice şi de structura aprovizionării lor cu energie. Pentru a realiza acest obiectiv, implementarea energiei din surse regenerabile în cadrul obiectivului general obligatoriu crescut al Uniunii ar trebui să fie integrată în eforturile complementare de decarbonizare care implică dezvoltarea altor surse de energie nefosile pe care statele membre decid să le urmărească.

(7)Inovarea este esenţială pentru competitivitatea energiei din surse regenerabile. Planul strategic european privind tehnologiile energetice stabilit în Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015 intitulată "Către un Plan strategic integrat privind tehnologiile energetice (SET): Accelerarea transformării sistemului energetic european" (denumit în continuare "Planul SET") urmăreşte stimularea tranziţiei către un sistem energetic neutru din punct de vedere climatic prin acţiuni de cercetare şi inovare, care abordează întregul lanţ al inovării, de la cercetare la introducerea pe piaţă. În planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), statele membre stabilesc obiective naţionale şi obiective de finanţare pentru cercetarea şi inovarea publică şi, dacă este cazul, privată, referitoare la uniunea energetică, inclusiv, după caz, termene până la care să fie îndeplinite obiectivele; reflectarea priorităţilor strategiei pentru uniunea energetică stabilite în Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată "O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice", şi, după caz, ale Planului SET. Pentru a completa obiectivele lor naţionale şi obiectivele lor de finanţare, pentru a promova producţia de energie din surse regenerabile din tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile şi pentru a garanta menţinerea poziţiei Uniunii de lider în domeniul cercetării şi dezvoltării de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, fiecare stat membru ar trebui să stabilească un obiectiv orientativ pentru tehnologiile inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile de cel puţin 5 % din noua capacitate instalată de producere a energiei din surse regenerabile până în 2030.

(⁷)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(8)În conformitate cu articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸) şi în concordanţă cu Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei (⁹), statele membre ar trebui să adopte o abordare integrată prin promovarea sursei regenerabile celei mai eficiente din punct de vedere energetic pentru orice sector şi aplicaţie dată, precum şi prin promovarea eficienţei sistemului, astfel încât să fie nevoie de cât mai puţină energie pentru fiecare activitate economică în parte.

(9)Modificările prevăzute în prezenta directivă sunt, de asemenea, menite să sprijine realizarea obiectivului Uniunii de producţie anuală de biometan sustenabil de 35 de miliarde de metri cubi până în 2030, stabilit în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 mai 2022 care însoţeşte planul REPowerEU, intitulat "Punerea în aplicare a planului de acţiune REPowerEU: nevoile de investiţii, acceleratorul de hidrogen şi realizarea obiectivelor privind biometanul", sprijinind astfel securitatea aprovizionării şi ambiţiile Uniunii în materie de climă.

(10)Se recunoaşte din ce în ce mai mult necesitatea alinierii politicilor în domeniul bioenergiei la principiul utilizării în cascadă a biomasei. Principiul respectiv urmăreşte să realizeze utilizarea eficientă a resurselor de biomasă, acordând prioritate, ori de câte ori este posibil, utilizării materiilor prime de biomasă în defavoarea utilizării sale pentru energie, crescând astfel cantitatea de biomasă disponibilă în cadrul sistemului. O astfel de aliniere are ca scop asigurarea unui acces echitabil la piaţa materiilor prime din biomasă în vederea dezvoltării de soluţii inovatoare, cu valoare adăugată ridicată, bazate pe biomasă şi a unei bioeconomii circulare sustenabile. Atunci când elaborează scheme de sprijin pentru bioenergie, statele membre ar trebui, prin urmare, să ţină seama de disponibilitatea aprovizionării cu biomasă durabilă pentru uz energetic şi pentru alte utilizări şi de menţinerea absorbanţilor de carbon şi a ecosistemelor din pădurile naţionale, precum şi de principiul economiei circulare, de principiul utilizării în cascadă a biomasei şi de ierarhia deşeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰). În concordanţă cu principiul utilizării în cascadă a biomasei, biomasa lemnoasă ar trebui utilizată în conformitate cu cea mai mare valoare adăugată economică şi de mediu, în următoarea ordine a priorităţilor: produse pe bază de lemn, prelungirea duratei de viaţă a produselor pe bază de lemn, reutilizare, reciclare, bioenergie şi eliminare. În cazul în care nicio altă utilizare a biomasei lemnoase nu este viabilă din punct de vedere economic sau potrivită din punctul de vedere al mediului, recuperarea energiei contribuie la reducerea producţiei de energie din surse neregenerabile. Prin urmare, schemele de sprijin ale statelor membre pentru bioenergie ar trebui să fie direcţionate către astfel de materii prime pentru care există o concurenţă redusă pe piaţă cu sectoarele materialelor şi a căror aprovizionare este considerată ca având un efect pozitiv atât pentru climă, cât şi pentru biodiversitate, pentru a se evita stimulentele negative pentru opţiunile în materie de bioenergie care nu sunt durabile, astfel cum au fost identificate în raportul pentru 2021 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, intitulat "Utilizarea biomasei lemnoase pentru producţia de energie în UE".

În acelaşi timp, la punerea în aplicare a măsurilor care asigură aplicarea principiului utilizării în cascadă a biomasei, este necesar să se recunoască particularităţile naţionale care ghidează statele membre în elaborarea schemelor lor de sprijin. Statelor membre ar trebui să li se permită să deroge de la principiul respectiv în circumstanţe justificate în mod corespunzător, de exemplu atunci când acest lucru este necesar în scopul securităţii aprovizionării cu energie, cum ar fi în cazul unor condiţii de frig deosebit de severe. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să deroge de la principiul respectiv în cazul în care nu există sectoare sau instalaţii de prelucrare care ar putea utiliza o valoare adăugată mai mare a anumitor materii prime într-un perimetru geografic. Într-un astfel de caz, transportul dincolo de acest perimetru în scopul unei astfel de utilizări ar putea să nu fie justificat din punct de vedere economic sau ecologic. Statele membre ar trebui să notifice orice astfel de derogări Comisiei. Statele membre nu ar trebui să acorde sprijin financiar direct pentru producţia de energie din buşteni de gater, buşteni de furnir, lemn rotund de calitate industrială, buturugi şi rădăcini. În scopul prezentei directive, avantajele fiscale nu sunt considerate a constitui sprijin financiar direct. Prevenirea, reutilizarea şi reciclarea deşeurilor ar trebui să constituie opţiunea prioritară. Statele membre ar trebui să evite crearea unor scheme de sprijin care ar fi contrare obiectivelor privind tratarea deşeurilor şi care ar duce la utilizarea ineficientă a deşeurilor reciclabile. În plus, pentru a asigura utilizarea mai eficientă a bioenergiei, statele membre nu ar trebui să acorde un nou sprijin sau să reînnoiască sprijinul pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, cu excepţia cazului în care instalaţiile sunt situate în regiuni cu un statut specific de utilizare în ceea ce priveşte tranziţia lor dinspre combustibilii fosili sau în regiunile ultraperiferice menţionate la articolul 349 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ori în cazul în care instalaţiile utilizează captarea şi stocarea dioxidului de carbon.

(11)Creşterea rapidă a producţiei de energie electrică din surse regenerabile şi competitivitatea sporită a acesteia din punctul de vedere al costurilor pot fi utilizate pentru a răspunde unei ponderi tot mai mari a cererii de energie, de exemplu, prin utilizarea pompelor de căldură pentru încălzirea spaţiilor sau a proceselor industriale la temperatură scăzută, a vehiculelor electrice pentru transport sau a furnalelor electrice din anumite sectoare. Energia electrică din surse regenerabile poate fi utilizată, de asemenea, pentru a produce combustibili sintetici destinaţi consumului în sectoare ale transporturilor greu de decarbonizat, cum ar fi aviaţia şi transportul maritim. Un cadru pentru electrificare trebuie să permită o coordonare solidă şi eficientă şi să extindă mecanismele pieţei pentru a corela cererea şi oferta în spaţiu şi timp, pentru a stimula investiţiile în flexibilitate şi pentru a contribui la integrarea unor ponderi mari ale producţiei variabile de energie electrică din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că implementarea energiei electrice din surse regenerabile continuă să crească într-un ritm adecvat pentru a răspunde creşterii cererii. În acest scop, statele membre ar trebui să stabilească un cadru care să includă mecanisme compatibile cu piaţa pentru a elimina barierele rămase în calea integrării depline în sistemul energetic a unor sisteme energetice sigure şi adecvate, adaptate unui nivel ridicat de energie din surse regenerabile, precum şi a unor instalaţii de stocare. În special, acest cadru ar trebui să abordeze barierele rămase, inclusiv cele nefinanciare, cum ar fi lipsa resurselor digitale şi umane suficiente din partea autorităţilor pentru prelucrarea unui număr tot mai mare de cereri de acordare a autorizaţiei.

(12)Atunci când se calculează ponderea energiei din surse regenerabile într-un stat membru, combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică ar trebui să fie luaţi în considerare în sectorul în care sunt consumaţi (energie electrică, încălzire şi răcire sau transporturi). Pentru a evita dubla contabilizare, energia electrică din surse regenerabile utilizată pentru producerea acestor combustibili nu ar trebui luată în calcul. Acest lucru ar duce la o armonizare a normelor de contabilizare pentru respectivii combustibili în tot cuprinsul Directivei (UE) 2018/2001, indiferent dacă aceştia sunt luaţi în considerare pentru obiectivul general privind energia din surse regenerabile sau pentru orice alt obiectiv secundar. De asemenea, acest lucru ar permite contabilizarea consumului real de energie, ţinând seama de pierderile de energie din procesul de producere a acestor combustibili. În plus, s-ar permite contabilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică importaţi şi consumaţi în Uniune. Statelor membre ar trebui să li se permită să convină, prin intermediul unui acord de cooperare specific, contabilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică consumaţi într-un stat membru în ponderea consumului final brut de energie din surse regenerabile în statul membru în care au fost produşi. Ori de câte ori sunt instituite astfel de acorduri de cooperare, cu excepţia cazului în care se convine altfel, statele membre sunt încurajate să contabilizeze combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică produşi într-un stat membru diferit de statele membre în care sunt consumaţi, după cum urmează: până la 70 % din volumul lor în ţara în care sunt consumaţi şi până la 30 % din volumul lor în ţara în care sunt produşi. Acordurile dintre statele membre pot lua forma unui acord de cooperare specific încheiat prin intermediul platformei Uniunii de dezvoltare a energiei din surse regenerabile, lansată la 29 noiembrie 2021.

(13)Cooperarea dintre statele membre în vederea promovării energiei din surse regenerabile poate lua forma transferurilor statistice, a schemelor de sprijin sau a proiectelor comune. Aceasta permite o implementare eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile în întreaga Europă şi contribuie la integrarea pe piaţă. În ciuda potenţialului său, cooperarea dintre statele membre a fost foarte limitată, ceea ce a condus la rezultate nesatisfăcătoare în legătură cu eficienţa în ceea ce priveşte creşterea ponderii energiei din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să stabilească un cadru de cooperare privind proiectele comune până în 2025. În acest cadru, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru instituirea a cel puţin două proiecte comune până în 2030. În plus, statele membre al căror consum anual de energie electrică depăşeşte 100 TWh ar trebui depună eforturi pentru stabilirea unui al treilea proiect comun până în 2033. Proiectele finanţate prin contribuţii naţionale în cadrul mecanismului Uniunii de finanţare a energiei din surse regenerabile instituit prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1294 al Comisiei (¹¹) ar îndeplini această obligaţie pentru statele membre implicate.

(14)În Comunicarea sa din 19 noiembrie 2020, intitulată "O strategie a UE privind valorificarea potenţialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic", Comisia a prezentat un obiectiv ambiţios de generare a unei cantităţi de 300 GW de energie eoliană offshore şi de 40 GW de energie oceanică în toate bazinele maritime ale Uniunii până în 2050. Pentru a se asigura această schimbare majoră, va fi necesară o colaborare transfrontalieră între statele membre la nivel de bazin maritim. Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²) impune statelor membre să încheie acorduri fără caracter obligatoriu pentru a coopera cu privire la obiectivele legate de producţia de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie implementată în fiecare bazin maritim până în 2050, cu etape intermediare în 2030 şi 2040. Publicarea de informaţii cu privire la volumele de energie din surse regenerabile offshore pe care statele membre intenţionează să le obţină prin intermediul licitaţiilor sporeşte transparenţa şi previzibilitatea pentru investitori şi sprijină realizarea obiectivelor pentru producerea de energie din surse regenerabile offshore. Amenajarea spaţiului maritim este un instrument esenţial pentru asigurarea coexistenţei diferitelor utilizări ale mării. Alocarea spaţiului pentru proiectele privind energia din surse regenerabile offshore în cadrul planurilor de amenajare a spaţiului maritim este necesară pentru a permite planificarea pe termen lung, evaluarea impactului respectivelor proiecte privind energia din surse regenerabile şi asigurarea acceptării de către public a implementării lor planificate. Facilitarea participării comunităţilor de energie din surse regenerabile la proiecte comune privind energia din surse regenerabile offshore oferă mijloace suplimentare de creştere a acceptării de către public.

(15)Piaţa contractelor de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile este în creştere rapidă şi oferă o cale complementară către piaţa producţiei din surse regenerabile, pe lângă schemele de sprijin ale statelor membre sau vânzarea directă pe piaţa angro de energie electrică. În acelaşi timp, piaţa contractelor de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile este încă limitată la un număr mic de state membre şi de întreprinderi mari, existând în continuare bariere administrative, tehnice şi financiare semnificative într-o mare parte a pieţei Uniunii. Măsurile existente prevăzute la articolul 15 din Directiva (UE) 2018/2001 menite să încurajeze încheierea de contracte de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile ar trebui, prin urmare, să fie consolidate în continuare, prin explorarea utilizării garanţiilor pentru credite pentru a reduce riscurile financiare ale unor astfel de acorduri, ţinând seama de faptul că respectivele garanţii, în cazul în care sunt publice, nu ar trebui să elimine finanţarea privată. În plus, măsurile în sprijinul contractelor de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile ar trebui extinse la alte forme de contracte de achiziţie de energie din surse regenerabile, inclusiv, după caz, la contractele de achiziţie de încălzire şi răcire din surse regenerabile. În acest context, Comisia ar trebui să analizeze obstacolele din calea contractelor de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile pe termen lung şi, în special, din calea implementării contractelor transfrontaliere de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile şi să emită orientări privind eliminarea respectivelor bariere.

(16)Ar putea fi necesară o raţionalizare suplimentară a procedurilor administrative de acordare a autorizaţiilor pentru a elimina sarcinile administrative inutile în scopul stabilirii proiectelor privind energia din surse regenerabile şi a proiectelor de infrastructură de reţea aferente. În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive şi pe baza rapoartelor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, Comisia ar trebui să analizeze dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a sprijini în continuare statele membre în punerea în aplicare a dispoziţiilor Directivei (UE) 2018/2001 care reglementează procedurile de acordare a autorizaţiilor, având în vedere inclusiv cerinţa ca punctele de contact instituite sau desemnate în temeiul articolului 16 din directiva menţionată să asigure respectarea termenelor pentru procedurile de acordare a autorizaţiilor prevăzute în respectiva directivă. Ar trebui să fie posibil ca astfel de măsuri suplimentare să includă indicatori-cheie de performanţă indicativi privind, printre altele, durata procedurilor de acordare a autorizaţiilor pentru proiecte privind energia din surse regenerabile aflate în interiorul şi în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile.

(17)Clădirile au un mare potenţial neexploatat de a contribui în mod eficace la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune. Decarbonizarea încălzirii şi răcirii în clădiri prin creşterea ponderii producţiei şi a utilizării energiei din surse regenerabile va fi necesară pentru a îndeplini obiectivul ambiţios prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119 de a realiza obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică. Cu toate acestea, progresele privind utilizarea energiei din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire au stagnat în ultimul deceniu, bazându-se în mare parte pe utilizarea sporită a biomasei. Fără stabilirea unor ponderi orientative de energie din surse regenerabile în clădiri, nu va fi posibil să se urmărească progresele şi să se identifice blocajele în ceea ce priveşte acceptarea utilizării energiei din surse regenerabile. Stabilirea de ponderi orientative de energie din surse regenerabile în clădiri transmite investitorilor un semnal pe termen lung, inclusiv pentru perioada imediat ulterioară anului 2030. Prin urmare, ar trebui stabilite ponderi orientative pentru utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri, care este produsă la faţa locului sau în apropiere, precum şi a energiei din surse regenerabile care este preluată din reţea, pentru a orienta şi a stimula eforturile statelor membre de a exploata potenţialul utilizării şi producţiei de energie din surse regenerabile în clădiri, de a încuraja dezvoltarea tehnologiilor care produc energie din surse regenerabile şi a contribui la integrarea eficientă a unor astfel de tehnologii în sistemul energetic, oferind în acelaşi timp siguranţă investitorilor şi implicare la nivel local şi contribuind totodată la eficienţa sistemului. Tehnologiile inteligente şi inovatoare care contribuie la eficienţa sistemului ar trebui, de asemenea, promovate, după caz. Pentru calcularea respectivelor ponderi orientative, atunci când se stabileşte ponderea energiei electrice din surse regenerabile preluată din reţeaua, utilizată în clădiri, statele membre ar trebui să utilizeze ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile furnizată pe teritoriul lor în cei doi ani precedenţi.

(18)Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în Uniune în sectorul clădirilor care trebuie atinsă până în 2030 constituie o etapă minimă necesară pentru asigurarea decarbonizării parcului imobiliar al Uniunii până în 2050 şi completează cadrul de reglementare legat de eficienţa energetică şi performanţa energetică a clădirilor. Este esenţial să se permită o eliminare treptată, fără întreruperi şi eficientă din punctul de vedere al costurilor, a combustibililor fosili din clădiri, pentru a asigura înlocuirea acestora cu energie din surse regenerabile. Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor completează cadrul de reglementare pentru clădiri în temeiul dreptului Uniunii privind performanţa energetică a clădirilor prin asigurarea faptului că tehnologiile, aparatele şi infrastructurile din domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv sistemele eficiente de încălzire şi răcire centralizată, sunt extinse la o scară suficient de largă şi în timp util pentru a înlocui combustibilii fosili în clădiri şi pentru a asigura până în 2030 disponibilitatea unei aprovizionări sigure şi fiabile cu energie din surse regenerabile pentru clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor promovează, de asemenea, investiţiile în energia din surse regenerabile în strategiile şi planurile naţionale pe termen lung de renovare a clădirilor, permiţând astfel realizarea decarbonizării clădirilor. În plus, ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor oferă un indicator suplimentar important pentru promovarea dezvoltării sau modernizării reţelelor eficiente de încălzire şi răcire centralizată, completând astfel atât obiectivul indicativ privind încălzirea şi răcirea centralizată prevăzut la articolul 24 din Directiva (UE) 2018/2001, cât şi cerinţa de a se asigura că energia din surse regenerabile şi căldura şi răcoarea reziduale provenite de la sisteme eficiente de încălzire şi răcire centralizată sunt disponibile pentru a contribui la acoperirea consumului anual total de energie primară al clădirilor noi sau renovate. Respectiva pondere orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor este, de asemenea, necesară pentru a asigura într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor realizarea creşterii anuale a încălzirii şi răcirii din surse regenerabile în temeiul articolului 23 din Directiva (UE) 2018/2001.

(19)Având în vedere consumul mare de energie în clădirile rezidenţiale, comerciale şi publice, definiţiile existente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³) ar putea fi utilizate la calcularea ponderii naţionale a energiei din surse regenerabile în clădiri, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, asigurând în acelaşi timp progresele necesare în direcţia realizării până în 2030 a ponderii orientative a energiei din surse regenerabile la nivelul Uniunii pentru sectorul clădirilor.

(20)Procedurile administrative îndelungate de acordare a autorizaţiilor reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea investiţiilor în proiecte privind energia din surse regenerabile şi în infrastructura conexă. Respectivele obstacole includ complexitatea normelor aplicabile privind selectarea amplasamentelor şi privind autorizaţiile administrative pentru astfel de proiecte, complexitatea şi durata evaluării impactului asupra mediului ale unor astfel de proiecte şi ale reţelelor de energie conexe, problemele legate de racordarea la reţea, constrângerile privind adaptarea specificaţiilor tehnologice în timpul procedurii de acordare a autorizaţiilor şi problemele de personal ale autorităţilor care acordă autorizaţiile sau ale operatorilor de reţea. Pentru a accelera ritmul implementării unor astfel de proiecte, este necesar să se adopte norme care să simplifice şi să scurteze procedurile de acordare a autorizaţiilor, luându-se în considerare acceptarea la scară largă de către public a implementării energiei din surse regenerabile.

(21)Directiva (UE) 2018/2001 raţionalizează procedurile administrative de acordare a autorizaţiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile prin introducerea unor norme privind organizarea şi durata maximă a părţii administrative a procedurii de acordare a autorizaţiei pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, acoperind toate autorizaţiile relevante pentru construirea, retehnologizarea şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, precum şi pentru racordarea unor astfel de centrale la reţea.

(22)O simplificare şi scurtare suplimentară a procedurilor administrative de acordare a autorizaţiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv pentru centralele producătoare de energie care combină diferite surse regenerabile de energie, pompele de căldură, stocarea energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţiile de producere a energiei electrice şi termice, precum şi activele necesare pentru conectarea unor astfel de centrale, pompe de căldură şi stocări la reţea şi pentru integrarea energiei din surse regenerabile în reţelele de încălzire şi răcire într-un mod coordonat şi armonizat sunt necesare pentru a se asigura că Uniunea îşi atinge obiectivele ambiţioase în materie de climă şi energie pentru 2030 şi obiectivul neutralităţii climatice până în 2050, ţinând seama, în acelaşi timp, de principiul de a nu face rău enunţat în Pactul verde european şi fără a aduce atingere repartizării interne a competenţelor în cadrul statelor membre.

(23)Introducerea unor termene mai scurte şi clare pentru deciziile care trebuie luate de autorităţile competente pentru acordarea autorizaţiilor pentru instalaţiile de energie din surse regenerabile pe baza unei cereri complete este menită să accelereze implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile. Perioada de timp în care sunt construite centralele producătoare de energie din surse regenerabile şi în care se realizează racordarea acestora la reţea nu ar trebui să fie luată în considerare la calculul acestor termene, cu excepţia cazului în care aceasta coincide cu alte etape administrative ale procedurii de acordare a autorizaţiei. Cu toate acestea, este oportun să se facă o distincţie între proiectele situate în zone care sunt adecvate în mod deosebit pentru implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, pentru care termenele pot fi în mod special raţionalizate, şi anume zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, şi proiectele situate în afara acestor zone. La stabilirea termenelor respective ar trebui să se ţină seama de particularităţile proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore.

(24)Unele dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă dezvoltatorii de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile se referă la procedurile administrative, complexe şi îndelungate, de acordare a autorizaţiilor şi de conectare la reţea, stabilite la nivel naţional sau regional şi la lipsa de personal suficient şi de cunoştinţe tehnice de specialitate care să permită autorităţilor să evalueze impactul asupra mediului al proiectelor propuse. Prin urmare, este oportun să se raţionalizeze anumite aspecte legate de mediu ale procedurilor de acordare a autorizaţiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile.

(25)Statele membre ar trebui să sprijine implementarea mai rapidă a proiectelor privind energia din surse regenerabile prin realizarea, în coordonare cu autorităţile locale şi regionale, a unei cartografieri coordonate a implementării energiei din surse regenerabile şi a infrastructurii aferente pe teritoriul lor. Statele membre ar trebui să identifice zonele de uscat, de suprafaţă, de subsol şi de ape maritime sau de ape interioare necesare pentru instalarea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile şi a infrastructurii aferente, în vederea îndeplinirii cel puţin a contribuţiilor lor naţionale la obiectivul general revizuit pentru 2030 privind energia din surse regenerabile, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 şi în sprijinul atingerii obiectivului neutralităţii climatice până cel târziu în 2050, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119. Statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze documentele existente de amenajare a teritoriului în scopul identificării zonelor respective. Statele membre ar trebui să se asigure că astfel de zone reflectă traiectoriile lor estimate şi capacitatea instalată totală planificată şi ar trebui să identifice domenii specifice pentru diferitele tipuri de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile prevăzute în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 3 şi al articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Identificarea zonelor de uscat, de suprafaţă, de subsol şi de ape maritime sau de ape interioare necesare ar trebui să ţină seama în special de disponibilitatea energiei din surse regenerabile şi de potenţialul oferit de diferitele zone de uscat şi de ape maritime pentru producţia de energie din surse regenerabile a diferitelor tipuri de tehnologii, de cererea de energie preconizată, ţinând seama de eficienţa energetică şi a sistemului, în general şi în diferitele regiuni ale statului membru, precum şi de disponibilitatea infrastructurii energetice relevante, a stocării şi a altor instrumente de flexibilitate, ţinând seama de capacitatea necesară pentru a răspunde cantităţii tot mai mari de energie din surse regenerabile, precum şi de sensibilitatea ecologică în conformitate cu anexa III la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁴).

(26)Statele membre ar trebui să desemneze, ca subcategorie a acestor zone, zone specifice de uscat (inclusiv de suprafaţă şi de subsol) şi zone de ape maritime sau de ape interioare ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Respectivele zone ar trebui să fie deosebit de adecvate pentru dezvoltarea de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile, făcând distincţie între tipurile de tehnologii, pe baza faptului că nu se preconizează că implementarea tipului specific de sursă regenerabilă de energie va avea un impact semnificativ asupra mediului. La desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să evite zonele protejate şi să aibă în vedere planuri de refacere şi măsuri adecvate de atenuare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să desemneze zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile specifice pentru unul sau mai multe tipuri de centrale producătoare de energie din surse regenerabile şi ar trebui să indice tipul sau tipurile de energie din surse regenerabile care sunt adecvate pentru a fi produse în astfel de zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să desemneze astfel de zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru cel puţin un tip de tehnologie şi ar trebui să decidă dimensiunea acestor zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, având în vedere particularităţile şi cerinţele tipului sau tipurilor de tehnologie pentru care instituie zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. În acest sens, statele membre ar trebui să urmărească să asigure că dimensiunea combinată a respectivelor zone să fie semnificativă şi ca acestea să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în Directiva (UE) 2018/2001.

(27)Utilizarea multiplă a spaţiului pentru producerea de energie din surse regenerabile şi alte utilizări ale zonelor de uscat, de ape interioare şi de ape maritime, cum ar fi producţia de alimente sau protecţia ori refacerea naturii, atenuează constrângerile legate de utilizarea zonelor de uscat, de ape interioare şi maritime. În acest context, amenajarea teritoriului este un instrument esenţial prin intermediul căruia să se identifice şi ghideze sinergiile pentru utilizarea zonelor terestre, de ape interioare şi maritime într-un stadiu incipient. Statele membre ar trebui să studieze, să permită şi să înlesnească utilizările multiple ale zonelor identificate ca urmare a măsurilor de amenajare a teritoriului adoptate. În acest scop, statele membre ar trebui să înlesnească, acolo unde este necesar, schimbările în utilizarea terenurilor şi a mării, cu condiţia ca diferitele utilizări şi activităţi să fie compatibile unele cu celelalte şi să poată coexista.

(28)Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵) stabileşte că evaluările de mediu reprezintă un instrument important prin intermediul căruia să integreze consideraţiile de mediu în elaborarea şi adoptarea planurilor şi programelor. Pentru a desemna zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să elaboreze unul sau mai multe planuri care să cuprindă desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile şi normele şi măsurile de atenuare aplicabile pentru proiectele situate în fiecare dintre zonele respective. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să elaboreze un plan unic pentru toate zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile şi pentru toate tehnologiile în domeniul energiei din surse regenerabile sau planuri specifice pentru fiecare tehnologie, care să identifice una sau mai multe zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Fiecare plan ar trebui să facă obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE, pentru a se evalua impactul fiecărei tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile asupra zonelor relevante desemnate în planul respectiv. Efectuarea în acest scop a unei evaluări de mediu în temeiul Directivei respective ar permite statelor membre să adopte o abordare mai integrată şi mai eficientă în ceea ce priveşte planificarea, să asigure participarea publicului într-un stadiu incipient şi să ia în considerare aspectele de mediu într-o etapă incipientă a procesului de planificare la nivel strategic. Acest lucru ar contribui la intensificarea implementării diferitelor surse regenerabile de energie într-un mod mai rapid şi mai raţionalizat, reducând în acelaşi timp la minimum efectele negative ale proiectelor respective asupra mediului. Respectivele evaluări de mediu ar trebui să includă consultări transfrontaliere între statele membre în cazul în care planul ar putea avea efecte negative semnificative asupra mediului într-un alt stat membru.

(30)Pentru a spori acceptarea de către public a proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a promova participarea comunităţilor locale la proiectele privind energia din surse regenerabile. Dispoziţiile Convenţiei Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea de decizii şi accesul la justiţie în problemele de mediu (¹⁶), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, îndeosebi dispoziţiile referitoare la participarea publicului şi la accesul la justiţie, rămân aplicabile.

(31)Pentru a raţionaliza procesul de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile şi pentru a evita dublarea evaluărilor de mediu a unei singure zone, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a declara zonele care au fost deja desemnate ca fiind adecvate pentru o implementare accelerată a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile în temeiul dreptului intern ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Astfel de declaraţii ar trebui să fie supuse anumitor condiţii de mediu, asigurând un nivel ridicat de protecţie a mediului. Posibilitatea de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile în planurile existente de amenajare a teritoriului ar trebui să fie limitată în timp, pentru a se asigura că aceasta nu pune în pericol procesul standard de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Proiectele situate în zone naţionale desemnate existente în zone protejate care nu pot fi declarate zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să continue să funcţioneze în aceleaşi condiţii în care au fost stabilite.

(32)Zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, împreună cu centralele existente producătoare de energie din surse regenerabile, cu viitoarele centrale producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara acestor zone şi cu mecanismele de cooperare, ar trebui să vizeze asigurarea faptului că producţia de energie din surse regenerabile va fi suficientă pentru a realiza contribuţia statelor membre la obiectivul general al Uniunii privind energia din surse regenerabile prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a acorda autorizaţii pentru proiectele situate în afara unor astfel de zone.

(33)În zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, proiectele privind energia din surse regenerabile care respectă normele şi măsurile identificate în planurile elaborate de către statele membre ar trebui să beneficieze de prezumţia că nu au efecte semnificative asupra mediului. Prin urmare, astfel de proiecte ar trebui să fie exceptate de la obligaţia de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului la nivel de proiect în înţelesul Directivei 2011/92/UE, cu excepţia proiectelor cu privire la care un stat membru a hotărât să solicite o evaluare a impactului asupra mediului în lista sa naţională obligatorie de proiecte şi a proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită o astfel de evaluare. Obligaţiile care decurg din Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (¹⁷), semnată la Espoo la 25 februarie 1991, ar trebui să se aplice în continuare statelor membre în cazul în care proiectul ar putea avea un impact transfrontalier semnificativ într-o ţară terţă.

(34)Obligaţiile stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁸) rămân aplicabile în ceea ce priveşte centralele hidroelectrice, inclusiv în cazul în care un stat membru decide să desemneze zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile legate de energia hidroelectrică, cu scopul de a se asigura că potenţialul impact negativ asupra corpului de apă sau corpurilor de apă în cauză este justificat şi că sunt puse în aplicare toate măsurile de atenuare relevante.

(35)Desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să permită centralelor producătoare de energie din surse regenerabile şi stocării energiei în acelaşi amplasament, precum şi racordării unor astfel de centrale şi stocări la reţea să beneficieze de previzibilitate şi de proceduri administrative raţionalizate de acordare a autorizaţiilor. În special, proiectele situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să beneficieze de proceduri administrative accelerate de acordare a autorizaţiilor, inclusiv de o aprobare tacită în cazul lipsei unui răspuns din partea autorităţii competente cu privire la o etapă administrativă intermediară până la termenul stabilit, cu excepţia cazului în care proiectul respectiv face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau în cazul în care principiul aprobării administrative tacite nu există în dreptul intern al statului membru în cauză. Proiectele respective ar trebui, de asemenea, să beneficieze de termene clare şi de securitate juridică în ceea ce priveşte rezultatul preconizat al procedurii de acordare a autorizaţiilor. După depunerea unei cereri pentru un proiect într-o zonă pretabilă accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statul membru ar trebui să parcurgă o procedură de examinare rapidă cu scopul de a identifica dacă proiectul este foarte probabil să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care este situat şi care nu au fost identificate în cadrul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE şi dacă proiectul intră în domeniul de aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92/UE, ca urmare a probabilităţii ca acesta să aibă efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau ca urmare a unei cereri din partea unui stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ. În scopul unei astfel de proceduri de examinare, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a-i cere solicitantului să furnizeze informaţii suplimentare disponibile, fără a solicita o nouă evaluare sau colectare de date.

Toate proiectele situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile care respectă normele şi măsurile identificate în planurile elaborate de statele membre ar trebui considerate drept aprobate la sfârşitul unei astfel de proceduri de examinare. În cazul în care statele membre dispun de dovezi clare pentru a considera că este foarte probabil ca un anumit proiect să genereze astfel de efecte negative semnificative neprevăzute, statele membre ar trebui, în urma unei astfel de proceduri de examinare, să supună proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE şi, după caz, unei evaluări în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (¹⁹). Statele membre ar trebui să motiveze deciziile lor de a supune proiectele unor astfel de evaluări înainte ca evaluările respective să fie efectuate. Astfel de evaluări ar trebui să fie efectuate în termen de şase luni, cu posibilitatea de prelungire a termenului respectiv pe baza unor circumstanţe extraordinare. Este oportun să se permită statelor membre să introducă derogări de la obligaţia de a efectua astfel de evaluări pentru proiectele eoliene şi solare fotovoltaice în circumstanţe justificate, întrucât astfel de proiecte se preconizează că vor furniza marea majoritate a energiei electrice din surse regenerabile până în 2030. În acest caz, dezvoltatorul proiectului ar trebui să adopte măsuri proporţionale de atenuare sau, dacă nu sunt disponibile, măsuri compensatorii, care pot lua forma unei compensaţii monetare în cazul în care nu sunt disponibile alte măsuri compensatorii proporţionale, pentru a aborda efectele negative semnificative neprevăzute identificate în cursul procedurii de examinare.

(36)Ţinând cont de necesitatea de a accelera implementarea energiei din surse regenerabile, desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile nu ar trebui să împiedice instalarea în desfăşurare şi viitoare de proiecte privind energia din surse regenerabile în toate zonele disponibile pentru implementarea energiei din surse regenerabile. Astfel de proiecte ar trebui să facă în continuare obiectul obligaţiei de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE şi ar trebui să facă obiectul procedurilor de acordare a autorizaţiilor aplicabile proiectelor privind energia din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Pentru a accelera procedura de acordare a autorizaţiilor la scara necesară pentru realizarea obiectivului privind energia din surse regenerabile stabilit în Directiva (UE) 2018/2001, procedurile de acordare a autorizaţiilor aplicabile proiectelor din afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui, de asemenea, simplificate şi raţionalizate prin introducerea unor termene maxime clare pentru toate etapele procedurii de acordare a autorizaţiei, inclusiv evaluări de mediu specifice pentru fiecare proiect.

(37)Construirea şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile poate duce la uciderea sau perturbarea ocazională a păsărilor şi a altor specii protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁰). Cu toate acestea, o astfel de ucidere sau perturbare a speciilor protejate nu ar trebui să fie considerată deliberată în sensul respectivelor directive, dacă proiectul pentru construirea şi exploatarea respectivelor centrale producătoare de energie din surse regenerabile prevede măsuri adecvate de atenuare pentru a evita astfel de ucideri, pentru a preveni perturbările, pentru a evalua eficacitatea unor astfel de măsuri prin monitorizare adecvată şi, în considerarea informaţiilor colectate, pentru a lua măsuri suplimentare, după caz, pentru a se asigura că nu există niciun impact negativ semnificativ asupra populaţiei speciilor în cauză.

(38)Pe lângă instalarea de noi centrale producătoare de energie din surse regenerabile, retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile are un potenţial semnificativ de a contribui la realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile. Întrucât centralele existente producătoare de energie din surse regenerabile au fost instalate, în cele mai multe cazuri, pe amplasamente cu un potenţial semnificativ de surse regenerabile de energie, retehnologizarea poate asigura continuarea utilizării amplasamentelor respective, reducând în acelaşi timp necesitatea de a desemna noi amplasamente pentru proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile. Retehnologizarea include beneficii suplimentare, cum ar fi racordarea existentă la reţea, un grad probabil mai ridicat de acceptare de către public şi de cunoaştere a impactului asupra mediului.

(39)Directiva (UE) 2018/2001 introduce proceduri raţionalizate de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizare. Pentru a răspunde nevoii tot mai mari de retehnologizare a centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile şi pentru a utiliza pe deplin avantajele pe care le oferă, este oportun să se stabilească o procedură şi mai scurtă de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, inclusiv o procedură de examinare mai scurtă. Pentru retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să asigure o procedură simplificată şi rapidă de acordare a autorizaţiilor, care nu ar trebui să depăşească un an, ţinând seama totodată de principiul de a nu face rău enunţat în cadrul Pactului verde european.

(40)Pentru a promova şi a accelera în continuare retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile, ar trebui stabilită o procedură simplificată de acordare a autorizaţiilor pentru conectarea la reţea în cazurile în care retehnologizarea are ca rezultat o creştere limitată a capacităţii totale în raport cu proiectul iniţial. Retehnologizarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile implică modificarea sau extinderea proiectelor existente în grade diferite. Procedura de acordare a autorizaţiilor, inclusiv evaluările de mediu şi examinarea, pentru retehnologizarea proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să se limiteze la impactul potenţial care rezultă din modificare sau extindere, în comparaţie cu proiectul iniţial.

(42)Instalarea echipamentelor de energie solară şi a stocării aferente a energiei în acelaşi amplasament, precum şi racordarea unor astfel de echipamente şi stocări la reţea, în structuri artificiale existente sau viitoare create în alte scopuri decât producţia de energie solară sau stocarea energiei, cu excepţia suprafeţelor artificiale de apă, cum ar fi acoperişurile, zonele de parcare, drumurile şi căile ferate, nu ridică, de regulă, probleme legate de utilizările concurente ale spaţiului sau de impactul asupra mediului. Prin urmare, ar trebui să existe posibilitatea ca aceste instalaţii să beneficieze de proceduri mai scurte de acordare a autorizaţiilor şi de o exceptare de la obligaţia de a efectua o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE, permiţând în acelaşi timp statelor membre să ţină seama de circumstanţele specifice privitoare la protecţia patrimoniului cultural sau istoric, de interesele de apărare naţională sau de motive de siguranţă. Instalaţiile de autoconsum, inclusiv cele pentru autoconsumatorii colectivi, cum ar fi comunităţile energetice locale, contribuie, de asemenea, la reducerea cererii globale de gaze naturale, la creşterea rezilienţei sistemului şi la realizarea obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile. Instalarea echipamentelor de energie solară cu o capacitate de producere de energie electrică mai mică de 100 kW, inclusiv a instalaţiilor autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile, nu este susceptibilă să aibă efecte negative semnificative asupra mediului sau a reţelei şi nu ridică probleme de siguranţă. În plus, instalaţiile mici nu necesită, în general, extinderea capacităţii la punctul de racordare la reţea. Având în vedere efectele pozitive imediate ale acestor instalaţii pentru consumatori şi impactul limitat pe care acestea îl pot avea asupra mediului, este oportun ca, atunci când aceste instalaţii îndeplinesc condiţia de a nu depăşi capacitatea existentă a racordării la reţeaua de distribuţie, să se simplifice şi mai mult procedura de acordare a autorizaţiilor care li se aplică, prin introducerea conceptului de acord tacit al administraţiei în procedurile relevante de acordare a autorizaţiilor, pentru a promova şi accelera implementarea respectivelor instalaţii şi pentru a face posibilă valorificarea beneficiilor acestora pe termen scurt. Statelor membre ar trebui să li se permită să aplice, pe baza unor constrângeri interne, un prag sub 100 kW, dar superior valorii de 10,8 kW.

(43)Tehnologia pompelor de căldură este esenţială pentru producerea de încălzire şi răcire din energia ambientală, inclusiv din instalaţiile de tratare a apelor reziduale, precum şi din energia geotermică. Pompele de căldură permit, de asemenea, utilizarea căldurii şi a răcorii reziduale. Implementarea rapidă a pompelor de căldură care mobilizează surse regenerabile de energie insuficient utilizate, cum ar fi energia ambientală, energia geotermică şi căldura reziduală din sectoarele industriale şi terţiare, inclusiv din centrele de date, face posibilă înlocuirea cazanelor pe gaz natural şi a altor cazane pe bază de combustibili fosili cu o soluţie de încălzire din surse regenerabile, sporind în acelaşi timp eficienţa energetică. Acest lucru va accelera o reducere a utilizării gazului în furnizarea de căldură atât în sectorul industrial, cât şi în cel al clădirilor. Pentru a accelera instalarea şi utilizarea pompelor de căldură, este oportun să se introducă proceduri specifice mai scurte de acordare a autorizaţiilor pentru astfel de instalaţii, inclusiv o procedură de acordare a autorizaţiilor simplificată pentru racordarea pompelor de căldură mai mici la reţeaua de energie electrică, în cazul în care nu există probleme de siguranţă, nu sunt necesare lucrări suplimentare pentru racordările la reţea şi nu există o incompatibilitate tehnică a componentelor sistemului, cu excepţia cazului în care dreptul intern nu impune o astfel de procedură de acordare a autorizaţiilor. Datorită unei instalări mai rapide şi mai uşoare a pompelor de căldură, utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii, care reprezintă aproape jumătate din consumul de energie al Uniunii, este destinată să contribuie la securitatea aprovizionării şi să permită să se facă faţă unei situaţii mai dificile de piaţă.

(44)În sensul dreptului relevant al Uniunii din domeniul mediului, în evaluările necesare de la caz la caz pentru a stabili dacă o centrală producătoare de energie din surse regenerabile, racordarea centralei respective la reţea, reţeaua conexă sau activele de stocare prezintă un interes public superior într-un anumit caz, statele membre ar trebui să considere că respectivele centrale producătoare de energie din surse regenerabile şi infrastructura lor conexă sunt de interes public superior şi sunt în serviciul sănătăţii şi siguranţei publice, cu excepţia cazului în care există dovezi clare că aceste proiecte au efecte negative semnificative asupra mediului, care nu pot fi atenuate sau compensate, sau dacă statele membre decid să restricţioneze aplicarea respectivei prezumţii în circumstanţe specifice şi justificate în mod corespunzător, cum ar fi motive legate de apărarea naţională. Faptul de a considera că astfel de centrale producătoare de energie din surse regenerabile sunt de interes public superior şi sunt în serviciul sănătăţii şi siguranţei publice ar permite ca proiectele respective să beneficieze de o evaluare simplificată.

(45)Pentru a asigura o punere în aplicare fără probleme şi eficace a dispoziţiilor prevăzute în prezenta directivă, Comisia sprijină statele membre prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European şi al Consiliului (²¹), care oferă expertiză tehnică personalizată pentru conceperea şi punerea în aplicare a reformelor, inclusiv a celor care sporesc utilizarea energiei din surse regenerabile, promovează o mai bună integrare a sistemului energetic, identifică zone specifice deosebit de adecvate pentru instalarea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile, şi raţionalizează cadrul pentru procedurile de autorizare şi de acordare a autorizaţiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile. Sprijinul tehnic implică, de exemplu, consolidarea capacităţii administrative, armonizarea cadrelor legislative şi schimbul de bune practici relevante, cum ar fi să permită şi să faciliteze utilizările multiple.

(46)Trebuie create infrastructuri energetice pentru a sprijini extinderea semnificativă a producţiei de energie din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna zone de infrastructură dedicate unde implementarea proiectelor de reţea sau de stocare care sunt necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra mediului, unde acest impact poate fi atenuat în mod corespunzător sau, dacă nu este posibil, compensat. Proiectele de infrastructură din astfel de zone pot beneficia de evaluări de mediu mai raţionalizate. În cazul în care statele membre decid să nu desemneze astfel de zone, evaluările şi normele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii în domeniul mediului rămân în vigoare. Pentru a desemna zonele de infrastructură, statele membre ar trebui să elaboreze unul sau mai multe planuri, inclusiv prin intermediul dreptului intern, care să cuprindă identificarea zonelor şi normele şi măsurile de atenuare aplicabile pentru proiectele situate în fiecare zonă de infrastructură. Planurile ar trebui să indice în mod clar domeniul de aplicare al zonei dedicate şi tipul de proiecte de infrastructură vizate. Fiecare plan ar trebui să facă obiectul unei evaluări de mediu efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE, pentru a se evalua impactul fiecărui tip de proiect asupra zonelor relevante desemnate. Proiectele de reţele din astfel de zone de infrastructură dedicate ar trebui să evite, în măsura posibilului, siturile Natura 2000 şi zonele desemnate în cadrul sistemelor naţionale de protecţie pentru conservarea naturii şi a biodiversităţii, cu excepţia cazului în care, având în vedere particularităţile proiectelor de reţea, nu există alternative proporţionale pentru implementarea unor astfel de proiecte. Atunci când evaluează proporţionalitatea, statele membre ar trebui să ţină seama de necesitatea de a garanta viabilitatea economică, fezabilitatea şi implementarea eficace şi accelerată a proiectului, pentru a se asigura că capacitatea suplimentară de producţie a energiei din surse regenerabile implementată poate fi integrată prompt în sistemul energetic, sau dacă există deja proiecte de infrastructură de diferite tipuri în situl Natura 2000 sau în zona protejată în cauză, ceea ce ar permite gruparea diferitelor proiecte de infrastructură într-un sit care ar avea un impact mai redus asupra mediului.

Planurile specifice pentru proiectele de stocare ar trebui să excludă întotdeauna siturile Natura 2000, dat fiind că există mai puţine constrângeri în ceea ce priveşte amplasarea lor. În astfel de zone, statele membre ar trebui, în circumstanţe justificate, inclusiv în cazul în care acest lucru este necesar pentru a accelera extinderea reţelei cu scopul de a sprijini implementarea energiei din surse regenerabile în vederea realizării obiectivelor privind clima şi energia din surse regenerabile, să poată introduce exceptări de la anumite obligaţii de evaluare prevăzute în dreptul Uniunii în materie de mediu, în anumite condiţii. Dacă statele membre decid să recurgă la astfel de exceptări, proiectele specifice ar trebui să facă obiectul unei proceduri de examinare raţionalizate, similare procedurii de examinare prevăzute pentru zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, care ar trebui să se bazeze pe datele existente. Cererile autorităţii competente de a furniza informaţii suplimentare disponibile nu ar trebui să necesite o nouă evaluare sau colectare de date. Dacă o astfel de procedură de examinare identifică proiecte care sunt foarte susceptibile să genereze efecte negative neprevăzute considerabile, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că se aplică măsuri de atenuare adecvate şi proporţionale sau, în lipsa acestora, măsuri de compensare. În cazul măsurilor de compensare, dezvoltarea proiectului poate fi continuată în timp ce sunt definite măsurile de compensare.

(47)Numărul insuficient de lucrători calificaţi, în special instalatori şi proiectanţi de sisteme de încălzire şi răcire din surse regenerabile, încetineşte înlocuirea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili cu sisteme pe bază de energie din surse regenerabile şi reprezintă un obstacol semnificativ în calea integrării energiei din surse regenerabile în clădiri, industrie şi agricultură. Statele membre ar trebui să coopereze cu partenerii sociali şi cu comunităţile de energie din surse regenerabile pentru a anticipa competenţele care vor fi necesare. Un număr suficient de strategii de perfecţionare şi recalificare şi de programe de formare de înaltă calitate şi eficiente şi de posibilităţi de certificare care să asigure instalarea corespunzătoare şi funcţionarea fiabilă a unei game largi de sisteme de încălzire şi răcire din surse regenerabile şi de tehnologie de stocare, precum şi puncte de reîncărcare a vehiculelor electrice ar trebui să fie puse la dispoziţie şi concepute astfel încât să atragă participarea la astfel de programe de formare şi sisteme de certificare. Statele membre ar trebui să analizeze ce măsuri ar trebui luate pentru a atrage grupurile care sunt în prezent insuficient reprezentate în domeniile profesionale în cauză. O listă a instalatorilor formaţi şi certificaţi ar trebui să fie făcută publică pentru a asigura încrederea consumatorilor şi accesul uşor la competenţe personalizate de instalare şi proiectare care să garanteze instalarea şi funcţionarea corespunzătoare a sistemelor de încălzire şi răcire din surse regenerabile.

(48)Garanţiile de origine reprezintă un instrument esenţial pentru informarea consumatorilor, precum şi pentru optarea în continuare pentru contractele de achiziţie de energie din surse regenerabile. Prin urmare, ar trebui să se asigure că emiterea, comercializarea, transferul şi utilizarea garanţiilor de origine pot fi efectuate într-un sistem uniform cu certificate standardizate în mod corespunzător, care să fie recunoscute reciproc în întreaga Uniune. În plus, pentru a oferi acces la dovezi justificative adecvate pentru persoanele care încheie contracte de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile, ar trebui să se asigure că orice garanţie de origine asociată poate fi transferată cumpărătorului. În contextul unui sistem energetic mai flexibil şi al cererii din ce în ce mai mari din partea consumatorilor este nevoie de un instrument mai inovator, digital, avansat din punct de vedere tehnologic şi fiabil pentru a sprijini şi a documenta producţia tot mai mare de energie din surse regenerabile. Pentru a facilita inovarea digitală în domeniul respectiv, statele membre ar trebui, după caz, să permită emiterea de garanţii de origine în fracţiuni şi cu o marcă temporală mai apropiată de cea în timp real. Având în vedere necesitatea de a îmbunătăţi responsabilizarea consumatorilor şi de a contribui la o pondere mai mare a energiei din surse regenerabile în aprovizionarea cu gaze, statele membre ar trebui să impună furnizorilor de gaze din reţea, care comunică clienţilor finali mixul lor de energie, să utilizeze garanţii de origine.

(49)Dezvoltarea infrastructurii pentru reţelele de încălzire şi răcire centralizată ar trebui să fie intensificată şi orientată către exploatarea unei game mai largi de surse regenerabile de căldură şi răcoare într-un mod eficient şi flexibil, pentru a spori implementarea energiei din surse regenerabile şi pentru a aprofunda integrarea sistemului energetic. Prin urmare, este oportun să se actualizeze lista surselor regenerabile de energie pe care reţelele de încălzire şi răcire centralizată ar trebui să le integreze din ce în ce mai mult şi să se solicite integrarea stocării energiei termice ca sursă de flexibilitate, de eficienţă energetică sporită şi de funcţionare mai eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(50)Cu peste 30 de milioane de vehicule electrice preconizate în Uniune până în 2030, este necesar să se asigure faptul că acestea pot contribui pe deplin la integrarea în sistem a energiei electrice din surse regenerabile şi că pot permite astfel atingerea unor ponderi mai mari de energie electrică din surse regenerabile într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor. Potenţialul vehiculelor electrice de a absorbi energia electrică din surse regenerabile atunci când aceasta este produsă în cantităţi mari şi de a o alimenta din nou într-o reţea atunci când există un deficit de energie, contribuind astfel la integrarea în sistem a energiei electrice din surse regenerabile variabile şi asigurând totodată o aprovizionare sigură şi fiabilă cu energie electrică, trebuie să fie valorificat pe deplin. Prin urmare, este oportun să se introducă măsuri specifice privind vehiculele electrice şi informaţii referitoare la energia din surse regenerabile şi la modul şi momentul în care poate fi accesată, care să vină în completarea celor din Regulamentele (UE) 2023/1804 (²²) şi (UE) 2023/1542 (²³) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(51)Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁴) şi Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵) impun statelor membre să permită şi să încurajeze participarea activă a cererii prin agregare, precum şi să prevadă contracte de energie electrică cu preţuri dinamice pentru consumatorii finali, după caz. Pentru a permite ca participarea activă a cererii să ofere mai uşor stimulente suplimentare pentru absorbţia energiei electrice verzi, aceasta trebuie să se bazeze nu numai pe preţuri dinamice, ci şi pe semnale cu privire la pătrunderea efectivă a energiei electrice verzi în sistem. Prin urmare, este necesar ca, prin diseminarea de informaţii specifice, să se îmbunătăţească semnalele pe care consumatorii şi participanţii de pe piaţă le primesc în ceea ce priveşte ponderea energiei electrice din surse regenerabile şi intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ale energiei electrice furnizate. Modelele de consum pot fi apoi ajustate pe baza gradului de pătrundere a energiei din surse regenerabile şi a prezenţei energiei electrice cu emisii zero de dioxid de carbon, împreună cu o ajustare efectuată pe baza semnalelor de preţ. Acest lucru ar răspunde obiectivului de a sprijini în continuare implementarea unor modele de afaceri şi a unor soluţii digitale inovatoare, care să fie capabile să coreleze consumul cu nivelul energiei din surse regenerabile în reţeaua de electricitate şi, astfel, să ofere stimulente pentru investiţiile adecvate în reţele pentru a susţine tranziţia către o energie curată.

(52)Pentru ca serviciile de flexibilitate şi de echilibrare provenite din agregarea activelor de stocare distribuite să fie dezvoltate în mod competitiv, accesul în timp real la informaţiile de bază privind bateriile, cum ar fi starea de sănătate, nivelul de încărcare, capacitatea şi valoarea de referinţă a puterii, ar trebui să fie furnizat în condiţii nediscriminatorii, în conformitate cu normele relevante de protecţie a datelor şi gratuit proprietarilor sau utilizatorilor bateriilor şi entităţilor care acţionează în numele acestora, cum ar fi administratorii de sisteme energetice ale clădirilor, furnizorii de servicii de mobilitate şi alţi participanţi la piaţa de energie electrică. Prin urmare, este oportun să se introducă măsuri care să răspundă nevoii de acces la astfel de date pentru a facilita operaţiunile legate de integrarea bateriilor de uz casnic şi a vehiculelor electrice, care să completeze dispoziţiile privind accesul la datele referitoare la baterii legate de facilitarea reafectării bateriilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1542. Dispoziţiile privind accesul la datele referitoare la baterii ale vehiculelor electrice ar trebui să se aplice în plus faţă de orice dispoziţii prevăzute în dreptul Uniunii privind omologarea de tip a vehiculelor.

(53)Numărul tot mai mare de vehicule electrice din modurile de transport rutier, feroviar, maritim şi din alte moduri de transport va necesita optimizarea şi gestionarea operaţiunilor de reîncărcare într-un mod care să nu cauzeze congestionare şi să valorifice pe deplin disponibilitatea energiei electrice din surse regenerabile şi preţurile scăzute ale energiei electrice din sistem. În cazul în care reîncărcarea inteligentă şi bidirecţională ar contribui la pătrunderea în continuare a energiei electrice din surse regenerabile în sectorul transporturilor şi în sistemul de energie electrică în general, prin intermediul parcurilor de vehicule electrice, o astfel de funcţionalitate ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziţie. Având în vedere durata lungă de viaţă a punctelor de reîncărcare, cerinţele privind infrastructura de reîncărcare ar trebui să fie actualizate în aşa fel încât să răspundă nevoilor viitoare şi să nu genereze efecte negative de blocare a dezvoltării tehnologiei şi a serviciilor.

(54)Punctele de reîncărcare în care vehiculele electrice sunt parcate de obicei pentru perioade lungi de timp, cum ar fi locurile de parcare legate de domiciliu sau de locul de muncă, sunt extrem de relevante pentru integrarea sistemului energetic. Prin urmare, trebuie asigurate funcţionalităţi de reîncărcare inteligentă şi, dacă este cazul, bidirecţională. În această privinţă, exploatarea infrastructurii de reîncărcare normală, care nu este accesibilă publicului, este deosebit de importantă pentru integrarea vehiculelor electrice în sistemul de energie electrică, deoarece aceasta este situată în locuri în care vehiculele electrice sunt parcate în mod repetat pentru perioade lungi de timp, cum ar fi în clădirile cu acces limitat, în parcările pentru angajaţi sau în spaţiile de parcare închiriate persoanelor fizice sau juridice.

(55)Participarea activă a cererii este esenţială pentru a permite reîncărcarea inteligentă a vehiculelor electrice şi a permite astfel integrarea eficace a vehiculelor electrice în reţeaua de energie electrică, ceea ce va fi crucial pentru procesul de decarbonizare a transporturilor şi pentru a facilita integrarea sistemului energetic. În plus, statele membre ar trebui să încurajeze, după caz, iniţiativele care promovează participarea activă a cererii prin interoperabilitate şi schimb de date pentru sistemele de încălzire şi răcire, unităţile de stocare a energiei termice şi alte dispozitive relevante legate de energie.

(56)Utilizatorii de vehicule electrice care încheie acorduri contractuale cu furnizorii de servicii de electromobilitate şi cu participanţii la piaţa de energie electrică ar trebui să aibă dreptul de a primi informaţii şi explicaţii cu privire la modul în care termenii acordului vor afecta utilizarea vehiculului lor şi starea de sănătate a bateriei vehiculului. Furnizorii de servicii de electromobilitate şi participanţii la piaţa energiei electrice ar trebui să explice în mod clar utilizatorilor de vehicule electrice modul în care vor fi remuneraţi pentru serviciile de flexibilitate, echilibrare şi stocare furnizate sistemului şi pieţei de energie electrică prin utilizarea vehiculului lor electric. Utilizatorilor de vehicule electrice trebuie, de asemenea, să li se garanteze protecţia drepturilor consumatorilor atunci când încheie astfel de acorduri, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor lor cu caracter personal, cum ar fi localizarea şi obiceiurile de conducere, în legătură cu utilizarea vehiculului lor. Preferinţa utilizatorilor de vehicule electrice în ceea ce priveşte tipul de energie electrică achiziţionată pentru a fi utilizată în vehiculul lor electric, precum şi alte preferinţe, pot fi, de asemenea, incluse în astfel de acorduri. Pentru aceste motive, este important să se asigure că infrastructura de reîncărcare implementată este folosită cât mai eficient posibil. Pentru a creşte încrederea consumatorilor în electromobilitate este esenţial ca utilizatorii de vehicule electrice să îşi poată utiliza abonamentul la mai multe puncte de reîncărcare. Acest lucru va permite, de asemenea, furnizorului de servicii ales de utilizatorul vehiculului electric să integreze în mod optim vehiculul electric în sistemul de energie electrică, printr-o planificare predictibilă şi prin stimulente bazate pe preferinţele utilizatorului de vehicule electrice. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu principiile unui sistem energetic axat pe consumator şi bazat pe prosumator, precum şi cu dreptul utilizatorilor de vehicule electrice de a alege furnizorul, în calitate de clienţi finali, în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/944.

(57)Activele de stocare distribuite, cum ar fi bateriile de uz casnic şi bateriile vehiculelor electrice, au potenţialul de a oferi reţelei servicii de flexibilitate şi de echilibrare considerabile prin agregare. Pentru a facilita dezvoltarea unor astfel de dispozitive şi servicii, dispoziţiile de reglementare privind conectarea şi exploatarea activelor de stocare, cum ar fi tarifele, termenele de angajament şi specificaţiile de conectare, ar trebui să fie concepute astfel încât să nu împiedice potenţialul tuturor activelor de stocare, inclusiv al celor mici şi mobile şi al altor dispozitive, cum ar fi pompele de căldură, panourile solare şi stocarea termică, pentru a oferi servicii de flexibilitate şi de echilibrare sistemului şi pentru a contribui la pătrunderea în continuare a energiei electrice din surse regenerabile, în comparaţie cu activele fixe de stocare mai mari. Pe lângă dispoziţiile generale de prevenire a discriminării pe piaţă prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/943 şi în Directiva (UE) 2019/944, ar trebui introduse cerinţe specifice pentru a aborda în mod global participarea respectivelor active şi pentru a elimina orice bariere şi obstacole rămase în calea valorificării potenţialului unor astfel de active de a contribui la decarbonizarea sistemului de energie electrică şi de a permite consumatorilor să participe activ la tranziţia energetică.

(58)Ca principiu general, statele membre ar trebui să asigure condiţii de concurenţă echitabile pentru sistemele descentralizate mici de producere şi stocare a energiei electrice, inclusiv prin baterii şi vehicule electrice, astfel încât acestea să poată participa la pieţele de energie electrică, inclusiv gestionarea congestiilor şi furnizarea de servicii de flexibilitate şi de echilibrare în mod nediscriminatoriu în comparaţie cu alte sisteme de producere şi de stocare a energiei electrice şi fără a impune o sarcină administrativă sau de reglementare disproporţionată. Statele membre ar trebui să încurajeze autoconsumatorii şi comunităţile de energie din surse regenerabile să participe activ la aceste pieţe de energie electrică, furnizând servicii de flexibilitate datorită participării active a cererii şi stocării, inclusiv prin baterii şi vehicule electrice.

(59)Industria este responsabilă de 25 % din consumul de energie al Uniunii şi este un mare consumator de energie pentru încălzire şi răcire, care este în prezent furnizată în proporţie de 91 % din combustibili fosili. Cu toate acestea, 50 % din necesarul de energie pentru încălzire şi răcire vizează o temperatură scăzută (< 200 °C), pentru care există alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor în materie de energie din surse regenerabile, inclusiv prin electrificare şi utilizarea directă a energiei din surse regenerabile. În plus, industria utilizează surse neregenerabile ca materii prime pentru a fabrica produse precum oţelul sau produsele chimice. Deciziile din prezent privind investiţiile industriale vor determina viitoarele procese industriale şi opţiuni energetice care pot fi luate în considerare de industrie. Prin urmare, este important ca aceste decizii privind investiţiile să fie adaptate la exigenţele viitorului şi să evite crearea de active depreciate. Prin urmare, ar trebui să se stabilească valori de referinţă pentru a oferi stimulente industriei să treacă la procese de producţie bazate pe energie din surse regenerabile care nu numai că sunt alimentate cu energie din surse regenerabile, ci utilizează şi materii prime pe bază de surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul produs din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să promoveze, în măsura în care este posibil, electrificarea proceselor industriale, de exemplu în cazul căldurii industriale la temperatură scăzută. În plus, statele membre ar trebui să promoveze utilizarea unei metodologii comune pentru produsele etichetate ca fiind produse parţial sau integral prin utilizarea energiei din surse regenerabile sau a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică ca materii prime, ţinând seama de metodologiile existente ale Uniunii de etichetare a produselor şi de iniţiativele privind produsele durabile. Acest lucru ar evita practicile înşelătoare şi ar spori încrederea consumatorilor. În plus, având în vedere preferinţa consumatorilor pentru produsele care contribuie la obiectivele de mediu şi de combatere a schimbărilor climatice, acest lucru ar stimula cererea de pe piaţă pentru produsele respective.

(61)Combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică pot fi utilizaţi în scopuri energetice, dar şi în scopuri neenergetice, ca materii prime în industrii precum industria siderurgică sau industria chimică. Utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în ambele scopuri le exploatează pe deplin potenţialul de a înlocui combustibilii fosili utilizaţi ca materii prime şi de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în procesele industriale dificil de electrificat şi, prin urmare, ar trebui să fie inclusă într-un obiectiv privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică. Măsurile naţionale de sprijinire a utilizării combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în sectoarele industriale dificil de electrificat nu ar trebui să conducă la creşteri nete ale poluării cauzate de creşterea cererii de producţie de energie electrică care este satisfăcută de cei mai poluanţi combustibili fosili, cum ar fi cărbunele, motorina, lignitul, turba şi şistul bituminos. Consumul de hidrogen în procesele industriale prin care hidrogenul este produs ca subprodus sau derivat dintr-un subprodus care este greu de înlocuit cu combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică ar trebui exclus din obiectivul respectiv. Hidrogenul consumat pentru a produce combustibili utilizaţi în transport este acoperit de obiectivele în materie de transport pentru combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică.

(62)Strategia Uniunii pentru hidrogen, stabilită în Comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată "O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic", recunoaşte rolul instalaţiilor de producţie a hidrogenului existente modernizate pentru a le reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu scopul de a realiza obiectivele mai ambiţioase în materie de climă pentru 2030. În considerarea respectivei strategii şi în cadrul cererii de proiecte organizate în cadrul Fondului pentru inovare al Uniunii instituit prin articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶), pionierii au luat decizii de investiţii în vederea modernizării instalaţiilor preexistente de producţie a hidrogenului pe baza tehnologiei de reformare a metanului cu abur, cu scopul de a decarboniza producţia de hidrogen. Pentru a calcula numitorul contribuţiei combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi în scopuri finale energetice şi neenergetice în industrie, nu ar trebui să fie luat în considerare hidrogenul produs în instalaţii de producţie modernizate pe baza tehnologiei de reformare a metanului cu abur, pentru care Comisia a publicat o decizie în vederea acordării unui grant în cadrul Fondului pentru inovare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive, şi care realizează o reducere medie a emisiilor de gaze cu efect de seră de 70 % pe an.

(64)În vederea realizării obiectivului Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050 şi de a decarboniza sectorul industrial al Uniunii, statele membre ar trebui să poată combina utilizarea surselor de energie nefosile şi a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în contextul situaţiei lor naţionale specifice şi al mixului lor de energie. În acest context, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a reduce obiectivul privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în sectorul industrial, cu condiţia ca aceştia să consume o cotă limitată de hidrogen sau de derivaţi ai acestuia produşi din combustibili fosili şi să se îndrepte către contribuţia lor naţională preconizată, în conformitate cu formula din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999.

(65)Creşterea nivelului de ambiţie în sectorul încălzirii şi răcirii este esenţială pentru realizarea obiectivului global privind energia din surse regenerabile, având în vedere că încălzirea şi răcirea constituie aproximativ jumătate din consumul de energie al Uniunii, acoperind o gamă largă de utilizări finale şi tehnologii în clădiri, industrie şi încălzirea şi răcirea centralizată. Pentru a accelera creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii, o creştere minimă anuală în puncte procentuale la nivelul statelor membre ar trebui să devină obligatorie pentru toate statele membre. Creşterea minimă medie anuală obligatorie de 0,8 puncte procentuale între 2021 şi 2025 şi de 1,1 puncte procentuale între 2026 şi 2030 în sectorul încălzirii şi răcirii, aplicabilă tuturor statelor membre, ar trebui să fie completată cu creşteri orientative suplimentare sau cu rate suplimentare calculate în mod specific pentru fiecare stat membru, pentru a atinge o creştere medie de 1,8 puncte procentuale la nivelul Uniunii. Respectivele suplimentări sau creşteri orientative suplimentare specifice fiecărui stat membru vizează să redistribuie efortul suplimentare necesar pentru a atinge nivelul dorit de energie din surse regenerabile în 2030 între statele membre, pe baza PIB-ului şi a rentabilităţii, precum şi să orienteze statele membre cu privire la ceea ce ar putea fi un nivel suficient de energie din surse regenerabile pentru a fi utilizată în acest sector. Statele membre ar trebui să îşi evalueze, în concordanţă cu principiul "eficienţa energetică înainte de toate", potenţialul de a folosi energie din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii şi de a utiliza căldură şi răcoare reziduale. Statele membre ar trebui să pună în aplicare două sau mai multe măsuri din lista de măsuri pentru a facilita creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii. Atunci când adoptă şi pun în aplicare măsurile respective, statele membre ar trebui să se asigure că respectivele măsuri sunt accesibile pentru toţi consumatorii, în special pentru cei care trăiesc în gospodării vulnerabile sau cu venituri mici.

(67)Sistemele eficiente moderne de încălzire şi răcire centralizată bazate pe surse regenerabile şi-au demonstrat potenţialul de a oferi soluţii eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru integrarea energiei din surse regenerabile, creşterea eficienţei energetice şi integrarea sistemului energetic, facilitând în acelaşi timp decarbonizarea generală a sectorului încălzirii şi răcirii. Pentru a se asigura valorificarea acestui potenţial, ponderea energiei din surse regenerabile sau a căldurii şi răcorii reziduale în sistemele de încălzire şi răcire centralizată ar trebui să crească anual de la 1 la 2,2 puncte procentuale, fără a schimba caracterul orientativ al acestei creşteri, reflectând dezvoltarea inegală a respectivului tip de reţea pe teritoriul Uniunii.

(68)Pentru a se reflecta importanţa sporită a încălzirii şi răcirii centralizate şi necesitatea de a orienta dezvoltarea respectivelor reţele către integrarea unei cantităţi mai mari de energie din surse regenerabile, este oportun să se încurajeze operatorii de sisteme de încălzire sau răcire centralizată să racordeze furnizorii terţi de energie din surse regenerabile şi de căldură şi răcoare reziduale la sisteme de încălzire sau răcire centralizată cu o capacitate mai mare de 25 MW.

(69)Sistemele de încălzire şi răcire, în special sistemele de încălzire şi răcire centralizată, contribuie din ce în ce mai mult la echilibrarea reţelei de energie electrică prin furnizarea unei cereri suplimentare de energie electrică variabilă din surse regenerabile, cum ar fi energia eoliană şi solară, atunci când această energie electrică din surse regenerabile este abundentă, ieftină şi ar fi altfel restricţionată. O asemenea echilibrare poate fi realizată prin utilizarea generatoarelor de căldură şi răcire de înaltă eficienţă acţionate electric, cum ar fi pompele de căldură, în special atunci când aceste generatoare de căldură şi răcire sunt cuplate cu sisteme mari de stocare a energiei termice, în mod special în sistemele de încălzire şi răcire centralizată sau în încălzirea individuală, unde nu sunt disponibile economiile de scară şi eficienţa sistemului de încălzire şi răcire centralizat. Beneficiile pompelor de căldură sunt duble, în primul rând prin sporirea în mod semnificativ a eficienţei energetice, economisind energie şi costuri considerabile pentru consumatori, şi în al doilea rând prin integrarea energiei din surse regenerabile, permiţând o mai mare utilizare a energiei geotermale şi ambientale. Pentru a oferi stimulente suplimentare pentru utilizarea energiei electrice din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire şi pentru stocarea căldurii, în special prin utilizarea pompelor de căldură, este oportun să se permită statelor membre să contabilizeze energia electrică din surse regenerabile care alimentează generatoarele de căldură şi de răcire respective, inclusiv pompele de căldură, în creşterea anuală obligatorie şi orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii şi în încălzirea şi răcirea centralizată.

(70)Deşi sunt disponibile pe scară largă, căldura şi răcoarea reziduale sunt insuficient utilizate, ceea ce duce la o risipă de resurse, la o eficienţă energetică mai scăzută în sistemele energetice naţionale şi la un consum de energie mai mare decât este necesar în Uniune. Este oportun să se permită căldurii şi răcorii reziduale să fie contabilizate pentru îndeplinirea parţială a obiectivelor privind energia din surse regenerabile în clădiri, industrie, încălzire şi răcire şi pentru îndeplinirea în totalitate a obiectivelor pentru încălzirea şi răcirea centralizată, cu condiţia furnizării de căldură şi răcoare reziduale din sisteme eficiente de încălzire şi răcire centralizată. Acest lucru ar permite ca sinergiile dintre energia din surse regenerabile şi căldura şi răcoarea reziduale în reţelele de încălzire şi răcire centralizată să fie valorificate prin creşterea motivaţiei economice a investiţiilor în modernizarea şi dezvoltarea acestor reţele. În special, includerea căldurii reziduale în valoarea de referinţă pentru energia din surse regenerabile industrială ar trebui să fie acceptabilă numai în ceea ce priveşte căldura sau răcoarea reziduale livrată prin intermediul unui operator de sisteme de încălzire şi răcire centralizată dintr-un alt amplasament industrial sau dintr-o altă clădire, asigurându-se astfel că operatori respectivi au ca activitate principală furnizarea de căldură sau răcoare, iar căldura reziduală contabilizată este clar diferenţiată de căldura reziduală internă recuperată în interiorul aceleiaşi întreprinderi sau clădiri sau al unei întreprinderi sau clădiri conexe.

(71)Pentru a asigura participarea deplină a încălzirii şi răcirii centralizate la integrarea sectorului energetic, este necesar să se extindă cooperarea cu operatorii de distribuţie a energiei electrice la operatorii de transport şi de sistem de energie electrică şi să se extindă domeniul de aplicare al cooperării la planificarea investiţiilor în reţea şi la pieţe, cu scopul de a se utiliza mai bine potenţialul încălzirii şi răcirii centralizate pentru furnizarea de servicii de flexibilitate pe pieţele energiei electrice. Cooperarea în continuare cu operatorii de reţele de gaze, inclusiv reţele de hidrogen şi alte reţele energetice, ar trebui, de asemenea, să fie posibilă pentru a asigura o mai mare integrare la nivelul vectorilor energetici şi utilizarea lor în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. În plus, cerinţele pentru o coordonare mai strânsă între operatorii de încălzire şi răcire centralizată, sectoarele industriale şi terţiare şi autorităţile locale ar putea facilita dialogul şi cooperarea necesare pentru a valorifica potenţialul încălzirii şi răcorii reziduale într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor prin intermediul sistemelor de încălzire şi răcire centralizată.

(72)Utilizarea combustibililor din surse regenerabile şi a energiei electrice din surse regenerabile în sectorul transporturilor poate contribui la decarbonizarea sectorului transporturilor din Uniune într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor şi poate îmbunătăţi, printre altele, diversificarea energetică din sectorul respectiv, concomitent cu promovarea inovării, a creşterii economice şi a creării de locuri de muncă în Uniune, reducând dependenţa de importurile de energie. În vederea realizării obiectivului mai ambiţios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/1119, nivelul energiei din surse regenerabile furnizate pentru toate modurile de transport din Uniune ar trebui să crească. Posibilitatea de a alege între un obiectiv în domeniul transporturilor exprimat ca obiectiv de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră sau exprimat ca pondere din consumul de energie din surse regenerabile oferă statelor membre un grad adecvat de flexibilitate în conceperea politicilor de decarbonizare a transporturilor. În plus, introducerea unui obiectiv combinat bazat pe energie pentru biocombustibilii avansaţi, biogazul şi combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, inclusiv o pondere minimă pentru combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, ar asigura o utilizare sporită a combustibililor din surse regenerabile cu cel mai mic impact asupra mediului în modurile de transport dificil de electrificat, cum ar fi transportul maritim şi aviaţia. Pentru a demara schimbarea combustibilului în transportul maritim, statele membre cu porturi maritime ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că, începând din 2030, ponderea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în cantitatea totală de energie furnizată sectorului transportului maritim este de cel puţin 1,2 %. Realizarea respectivelor obiective ar trebui să fie asigurată prin obligaţii impuse furnizorilor de combustibili, precum şi prin alte măsuri prevăzute în Regulamentele (UE) 2023/1805 (²⁷) şi (UE) 2023/2405 (²⁸) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Obligaţiile specifice ale furnizorilor de combustibili de aviaţie ar trebui impuse numai în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2405.

(73)Pentru a încuraja adoptarea furnizării de combustibili din surse regenerabile în sectorul greu de decarbonizat al buncherajului maritim internaţional, cu scopul de a calcula obiectivele în materie de transport, combustibilii din surse regenerabile furnizaţi buncherajului maritim internaţional ar trebui incluşi în consumul final de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor şi, în consecinţă, combustibilii furnizaţi buncherajului maritim internaţional ar trebui incluşi în consumul final de surse de energie în sectorul transporturilor. Cu toate acestea, pentru unele state membre, sectorul transportului maritim reprezintă o cotă semnificativă din consumul lor final brut de energie. Având în vedere actualele constrângeri tehnologice şi de reglementare care împiedică utilizarea comercială a biocombustibililor în sectorul transportului maritim, este oportun, prin derogare de la cerinţa de a include toată energia furnizată sectorului transportului maritim în calculul obiectivelor specifice în domeniul transportului, să se permită statelor membre să îşi plafoneze energia furnizată sectorului transportului maritim la 13 % din consumul final brut de energie într-un stat membru. Pentru statele membre insulare, în care consumul final brut de energie în sectorul transportului maritim este disproporţionat de ridicat, şi anume peste o treime din consumul înregistrat în sectoarele rutier şi feroviar, plafonul ar trebui să fie de 5 %. Cu toate acestea, pentru calcularea obiectivului general privind energia din surse regenerabile, având în vedere caracteristicile specifice ale buncherajului maritim internaţional, combustibilii care îi sunt furnizaţi ar trebui să fie incluşi în consumul final brut de energie al unui stat membru numai dacă sunt regenerabili.

(74)Electromobilitatea va juca un rol esenţial în decarbonizarea sectorului transporturilor. Pentru a încuraja dezvoltarea în continuare a electromobilităţii, statele membre ar trebui să instituie un mecanism de credite care să permită operatorilor de puncte de reîncărcare accesibile publicului să contribuie, prin furnizarea de energie electrică din surse regenerabile, la îndeplinirea obligaţiei impuse de statele membre furnizorilor de combustibili. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a include în acest mecanism punctele de reîncărcare private în respectivul mecanism de credite, dacă se poate demonstra că energia electrică din surse regenerabile furnizată respectivelor puncte de reîncărcare este furnizată exclusiv vehiculelor electrice. Deşi sprijină energia electrică în sectorul transporturilor printr-un astfel de mecanism de credite, este important ca statele membre să continue să stabilească un nivel ridicat de ambiţie în ceea ce priveşte decarbonizarea mixului lor de combustibili lichizi, mai ales în sectoarele de transport greu de decarbonizat, cum ar fi sectorul transportului maritim şi cel al aviaţiei, în care electrificarea directă este mult mai dificil de realizat.

(75)Combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică, inclusiv hidrogenul din surse regenerabile, pot fi folosiţi ca materie primă sau ca sursă de energie în procesele industriale şi chimice şi în transportul maritim şi aviaţie, ducând la decarbonizarea sectoarelor în care electrificarea directă nu este posibilă tehnologic sau nu este competitivă. Aceştia pot fi folosiţi, de asemenea, pentru stocarea energiei pentru a echilibra, acolo unde este necesar, sistemul energetic, jucând astfel un rol important în integrarea sistemului energetic.

(76)Politica Uniunii în domeniul energiei din surse regenerabile urmăreşte să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În urmărirea acestui obiectiv, este esenţial să se contribuie, de asemenea, la obiective de mediu mai ample, în special la prevenirea pierderii biodiversităţii, asupra căreia schimbarea indirectă a destinaţiei terenurilor asociată cu producţia de anumiţi biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă are un impact negativ. Contribuţia la aceste obiective climatice şi de mediu constituie o preocupare intergeneraţională profundă şi pe termen lung pentru cetăţenii Uniunii şi legiuitorii Uniunii. Aşadar, Uniunea ar trebui să promoveze respectivii combustibili în cantităţi care să echilibreze ambiţia necesară cu necesitatea de a evita contribuţia la schimbarea directă şi indirectă a utilizării terenurilor. Modul de calculare a obiectivului privind transporturile nu ar trebui să afecteze limitele stabilite cu privire la modul în care se contabilizează anumiţi combustibili produşi din culturi alimentare şi furajere, pe de o parte, şi de combustibili care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, pe de altă parte în vederea realizării respectivului obiectiv. În plus, pentru a nu crea un stimulent pentru utilizarea în transporturi a biocombustibililor şi a biogazului produse din culturi alimentare şi furajere, având în vedere, de asemenea, impactul războiului împotriva Ucrainei asupra aprovizionării cu alimente sau furaje, statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a alege dacă să contabilizeze sau nu biocombustibilii şi biogazul produşi din culturi alimentare şi furajere în vederea realizării obiectivului privind transporturile. Dacă statele membre nu le iau în calcul, ele ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să reducă obiectivul bazat pe energie sau să reducă în consecinţă obiectivul de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră, presupunând că biocombustibilii produşi din culturi alimentare şi furajere reduc cu 50 % emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce corespunde valorilor tipice stabilite într-o anexă la prezenta directivă pentru reducerile de emisii de gaze cu efect de seră generate de cele mai relevante filiere de producţie a biocombustibililor produşi din culturi alimentare şi furajere, precum şi pragul minim de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care se aplică majorităţii instalaţiilor care produc astfel de biocombustibili.

(77)Pentru a se asigura că utilizarea biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă reduce un volum tot mai mare de emisii de gaze cu efect de seră şi pentru a face faţă potenţialelor efecte indirecte ale promovării unor astfel de combustibili, cum ar fi defrişările, Comisia ar trebui să revizuiască nivelul ponderii maxime a expansiunii medii anuale a suprafeţei de cultură globale în terenurile cu stocuri mari de carbon, pe baza unor criterii obiective şi ştiinţifice, ţinând seama de obiectivele şi de angajamentele Uniunii în materie de climă şi ar trebui, dacă este necesar, să propună un nou prag pe baza rezultatelor revizuirii sale. În plus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de a concepe o traiectorie accelerată pentru a elimina treptat contribuţia acestor combustibili la obiectivele privind energia din surse regenerabile, astfel încât să se maximizeze volumul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

(78)Stabilirea obiectivului privind transporturile ca obiectiv de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră face necesar să se prevadă o metodologie care să ia în considerare că diferite tipuri de energie din surse regenerabile reduc cantităţi diferite de emisii de gaze cu efect de seră şi, prin urmare, contribuie în mod diferit la atingerea unui obiectiv dat. Ar trebui să se considere că energia electrică din surse regenerabile are emisii de gaze cu efect de seră zero, ceea ce înseamnă că reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 100 % în comparaţie cu energia electrică produsă din combustibili fosili. Acest lucru va crea un stimulent pentru utilizarea energiei electrice din surse regenerabile, deoarece este puţin probabil ca combustibilii din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat să atingă un procent atât de ridicat al reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră. Electrificarea bazată pe surse regenerabile de energie ar deveni, prin urmare, cea mai eficientă modalitate de decarbonizare a transportului rutier. În plus, pentru a promova utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în modurile de transport aerian şi maritim, care sunt dificil de electrificat, este oportun să se introducă un multiplicator pentru combustibilii furnizaţi în modurile respective de transport atunci când sunt luaţi în considerare în vederea realizării obiectivelor specifice stabilite pentru combustibilii respectivi.

(79)Electrificarea directă a sectoarelor de utilizare finală, inclusiv a sectorului transporturilor, contribuie la eficienţa sistemului şi facilitează tranziţia către un sistem energetic bazat pe energie din surse regenerabile. Prin urmare, aceasta constituie, în sine, un mijloc eficient de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Aşadar, nu este necesară crearea unui cadru privind adiţionalitatea care să se aplice în mod specific energiei electrice din surse regenerabile furnizate vehiculelor electrice în sectorul transporturilor. În plus, vehiculele electrice solare pot avea o contribuţie esenţială la decarbonizarea sectorului european al transporturilor.

(80)Întrucât combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică urmează să fie consideraţi ca energie din surse regenerabile, indiferent de sectorul în care sunt consumaţi, normele de stabilire a naturii lor regenerabile atunci când sunt produşi din energie electrică, care erau aplicabile numai acelor combustibili atunci când sunt consumaţi în sectorul transporturilor, ar trebui să fie extinse la toţi combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, indiferent de sectorul în care sunt consumaţi.

(81)Combustibilii de origine nebiologică produşi din surse regenerabile sunt importanţi pentru creşterea ponderii energiei electrice din surse regenerabile în sectoarele despre care se preconizează că vor depinde de combustibilii lichizi şi gazoşi pe termen lung, inclusiv pentru aplicaţii industriale şi în transportul cu vehicule grele. Până la 1 iulie 2028, Comisia ar trebui să evalueze impactul metodologiei care defineşte situaţiile în care energia electrică utilizată pentru producerea de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică poate fi considerată ca fiind în întregime din surse regenerabile, inclusiv impactul adiţionalităţii şi al corelării temporale şi geografice asupra costurilor de producţie, a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a sistemului energetic, şi ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului. Raportul ar trebui să evalueze, în special, impactul asupra disponibilităţii şi accesibilităţii din punct de vedere financiar a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectorul industriei şi al transporturilor şi asupra capacităţii Uniunii de a-şi realiza obiectivele privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, ţinând seama de strategia Uniunii privind hidrogenul importat şi intern, reducând în acelaşi timp la minimum creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energiei electrice şi în sistemul energetic general. În cazul în care raport respectiv concluzionează că metodologia nu asigură o disponibilitate şi accesibilitate suficiente şi nu contribuie în mod substanţial la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la integrarea sistemului energetic şi la realizarea obiectivelor Uniunii privind combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile stabilite pentru 2030, Comisia ar trebui să revizuiască metodologia Uniunii şi, după caz, să adopte un act delegat pentru a modifica metodologia respectivă pentru a furniza ajustările necesare ale criteriilor, cu scopul de a facilita extinderea industriei hidrogenului.

(83)Directiva (UE) 2018/2001 a consolidat cadrul de durabilitate a bioenergiei şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin stabilirea de criterii pentru toate sectoarele de utilizare finală. Aceasta a stabilit norme specifice pentru biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă forestieră, solicitând sustenabilitatea operaţiunilor de recoltare şi contabilizarea emisiilor legate de schimbarea destinaţiei terenurilor. În concordanţă cu obiectivele de conservare a biodiversităţii şi de prevenire a distrugerii habitatelor în temeiul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE, al Directivei 2008/56/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului (²⁹) şi al Directivei 2009/147/CE, este necesar să se obţină o protecţie sporită a habitatelor deosebit de bogate în biodiversitate şi bogate în carbon, cum ar fi pădurile primare şi seculare, pădurile foarte bogate în biodiversitate, păşunile, turbăriile şi landele. Prin urmare, ar trebui introduse excluderi şi limitări ale recoltării de biomasă forestieră din zonele respective, în concordanţă cu abordarea privind biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă agricolă, cu excepţia cazului în care abordarea bazată pe riscuri prevede excluderile şi limitările necesare, iar operatorii oferă garanţiile necesare. În plus, sub rezerva unor perioade de tranziţie adecvate în scopul securităţii investiţiilor, criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să se aplice treptat şi instalaţiilor existente bazate pe biomasă, pentru a se asigura că producţia de bioenergie în toate aceste instalaţii duce la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparaţie cu energia produsă din combustibili fosili.

(85)Statele membre ar trebui să se asigure că utilizarea biomasei forestiere pentru producerea de energie este compatibilă cu obligaţiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰). În acest scop, statele membre ar trebui să efectueze evaluări prospective şi să pună în aplicare măsurile necesare în completarea obligaţiilor care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(86)Având în vedere situaţia specifică a regiunilor ultraperiferice menţionate la articolul 349 din TFUE şi caracterizată, în sectorul energetic, de izolare, de oferta limitată şi de dependenţa de combustibilii fosili, ar trebui să se prevadă prelungirea derogării care permite statelor membre să adopte criterii specifice cu scopul de a asigura eligibilitatea pentru sprijin financiar pentru consumul anumitor combustibili din biomasă în respectivele regiuni, cu scopul de a acoperi şi biolichidele şi biocombustibilii. Orice criteriu specific ar trebui să fie justificat în mod obiectiv din motive de independenţă energetică a regiunii ultraperiferice în cauză şi de asigurare, în această regiune ultraperiferică, a unei tranziţii line către adoptarea criteriilor de sustenabilitate, de eficienţă energetică şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001.

(88)Pentru a reduce sarcina administrativă pentru producătorii de combustibili din surse regenerabile şi de combustibili pe bază de carbon reciclat şi pentru statele membre, în cazul în care Comisia a recunoscut, printr-un act de punere în aplicare, că sistemele voluntare sau naţionale oferă date exacte cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a altor cerinţe prevăzute în dispoziţiile de modificare stabilite în prezenta directivă, statele membre ar trebui să accepte rezultatele certificării emise de astfel de sisteme în limitele recunoaşterii Comisiei. Pentru a reduce sarcina asupra instalaţiilor mici, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui un mecanism voluntar de verificare simplificat pentru instalaţiile cu o putere termică totală cuprinsă între 7,5 MW şi 20 MW.

(89)Pentru a atenua riscurile şi a preveni mai bine frauda în lanţurile de aprovizionare cu bioenergie şi combustibili pe bază de carbon reciclat, Directiva (UE) 2018/2001 prevede adăugiri valoroase în ceea ce priveşte transparenţa, trasabilitatea şi supravegherea. În acest context, baza de date a Uniunii care urmează să fie creată de către Comisie urmăreşte să permită urmărirea combustibililor lichizi şi gazoşi din surse regenerabile şi a combustibililor pe bază de carbon reciclat. Domeniul de aplicare al bazei de date ar trebui extins de la transporturi la toate celelalte sectoare de utilizare finală în care sunt consumaţi astfel de combustibili. O asemenea extindere este menită să contribuie în mod vital la monitorizarea cuprinzătoare a producţiei şi a consumului de astfel de combustibili, reducând riscurile de dublă contabilizare sau de nereguli de-a lungul lanţurilor de aprovizionare acoperite de baza de date a Uniunii. În plus, pentru a evita orice risc de suprapunere a cererilor pentru acelaşi gaz din surse regenerabile, ar trebui anulată garanţia de origine emisă pentru orice lot de gaze regenerabile înregistrat în baza de date. Baza de date ar trebui să fie pusă la dispoziţia publicului într-un mod deschis, transparent şi uşor de utilizat, respectând, în acelaşi timp, principiile protecţiei datelor private şi sensibile din punct de vedere comercial. Comisia ar trebui să publice rapoarte anuale cu privire la informaţiile raportate în baza de date a Uniunii, inclusiv la cantităţile, originea geografică şi tipul de materii prime ale biocombustibililor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă. Comisia şi statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a lucra la interconectivitatea dintre baza de date a Uniunii şi bazele de date naţionale existente, permiţând o tranziţie lină, precum şi bidirecţionalitatea bazelor de date. În completarea respectivei consolidări a transparenţei şi a trasabilităţii loturilor individuale de materii prime şi combustibili din lanţul de aprovizionare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (³¹), adoptat recent, a consolidat cerinţele în materie de audit pentru organismele de certificare şi competenţele acestora de supraveghere publică, inclusiv posibilitatea ca autorităţile competente să aibă acces, în cadrul controalelor lor, la documentele şi sediile operatorilor economici. Integritatea cadrului de verificare prevăzut de Directiva (UE) 2018/2001 a fost consolidată astfel semnificativ prin completarea auditului efectuat de organismele de certificare şi a bazei de date a Uniunii cu o capacitate de verificare şi supraveghere a autorităţilor competente ale statelor membre. Se recomandă ferm ca statele membre să utilizeze ambele posibilităţi de supraveghere publică.

(91)Trebuie stabilite dispoziţii antifraudă adecvate, în special în ceea ce priveşte utilizarea materiilor prime pe bază de deşeuri sau a biomasei care este identificată ca reprezentând un risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor. Întrucât detectarea şi prevenirea fraudelor sunt esenţiale pentru a preveni concurenţa neloială şi defrişările agresive, inclusiv în ţările terţe, ar trebui implementată trasabilitatea completă şi certificată a respectivelor materii prime.

(93)Regulamentul (UE) 2018/1999 face mai multe trimiteri la obiectivul obligatoriu la nivelul Uniunii privind o pondere de cel puţin 32 % a energiei din surse regenerabile consumate în Uniune în anul 2030. Întrucât acest obiectiv trebuie majorat pentru a contribui în mod eficace la ambiţia de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030, trimiterile respective ar trebui modificate. Eventualele cerinţe suplimentare în materie de planificare şi raportare nu vor crea un nou sistem de planificare şi raportare, ci ar trebui să facă obiectul cadrului existent de planificare şi raportare în temeiul regulamentului respectiv.

(94)Domeniul de aplicare al Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²) ar trebui modificat pentru a se evita duplicarea cerinţelor de reglementare în ceea ce priveşte obiectivele de decarbonizare a combustibililor utilizaţi în transporturi şi pentru a se alinia la Directiva (UE) 2018/2001.

(98)Directiva (UE) 2015/652 a Consiliului (³³), care prevede normele detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a articolului 7a din Directiva 98/70/CE, ar trebui abrogată, deoarece devine caducă odată cu abrogarea articolului 7a din Directiva 98/70/CE prin prezenta directivă.

(99)În ceea ce priveşte componenţii biologici din motorina diesel, trimiterea din Directiva 98/70/CE la motorina diesel B7, şi anume motorina diesel cu un conţinut de esteri metilici ai acizilor graşi (EMAG) de până la 7 %, limitează opţiunile disponibile pentru realizarea unor obiective mai ambiţioase privind încorporarea biocombustibililor, astfel cum sunt stabilite în Directiva (UE) 2018/2001. Acest lucru este determinat de faptul că aproape întreaga aprovizionare cu motorină diesel a Uniunii este deja cu B7. Din acest motiv, ponderea maximă a componenţilor biologici ar trebui să crească de la 7 % la 10 %. Menţinerea introducerii pe piaţă a B10, şi anume a motorinei diesel cu un conţinut de EMAG de până la 10 %, necesită un nivel de protecţie a B7 la nivelul întregii Uniuni pentru un conţinut de EMAG de 7 % în motorina diesel, din cauza proporţiei considerabile de vehicule incompatibile cu B10 care se preconizează că vor fi prezente în parcul auto până în 2030. Acest lucru ar trebui să se reflecte la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 98/70/CE.

(101)Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a dependenţei energetice şi a preţurilor energiei, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele acţiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(102)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (³⁴), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere şi unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată, în special în urma hotărârii Curţii Europene de Justiţie în cauza Comisia/Belgia (³⁵) (cauza C-543/17).

Art. 1: Modificarea Directivei (UE) 2018/2001

1.La articolul 2, al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(a)punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

1^a. «lemn rotund industrial» înseamnă buşteni de gater, buşteni de furnir, lemn pentru celuloză rotund sau despicat, precum şi orice alt lemn rotund adecvat pentru scopuri industriale, cu excepţia lemnului rotund ale cărui caracteristici, cum ar fi specia, dimensiunile, verticalitatea şi densitatea nodurilor, îl fac inadecvat pentru utilizarea industrială după cum este definit şi justificat în mod corespunzător de statele membre în conformitate cu condiţiile forestiere relevante;"

(c)se introduc următoarele puncte:

(d)se introduc următoarele puncte:

(e)se introduc următoarele puncte:

(h)se introduc următoarele puncte:

2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că energia din biomasă este produsă astfel încât să se reducă la minimum distorsiunile nedorite pe piaţa materiilor prime de biomasă şi impactul negativ asupra biodiversităţii, a mediului şi a climei. În acest scop, statele membre ţin seama de ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE şi asigură aplicarea principiului utilizării în cascadă a biomasei, punând accentul pe schemele de sprijin şi ţinând seama în mod corespunzător de particularităţile naţionale.

(3^a) Statele membre pot deroga de la principiul utilizării în cascadă a biomasei menţionat la alineatul (3) atunci când este necesar pentru a se asigura securitatea aprovizionării cu energie. Statele membre pot, de asemenea, deroga de la principiul respectiv atunci când industria locală nu este în măsură, din punct de vedere cantitativ sau tehnic, să utilizeze biomasa forestieră pentru o valoare adăugată economică şi de mediu superioară producerii energiei, pentru materiile prime provenite din:

(c)se introduce următorul alineat:

"(4^a) Statele membre stabilesc un cadru, care poate include scheme de sprijin şi măsuri de facilitare a optării pentru contracte de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile, care să permită implementarea energiei electrice din surse regenerabile la un nivel care să fie în concordanţă cu contribuţia la nivel naţional a statului membru, menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, şi într-un ritm corelat cu traiectoriile orientative menţionate la articolul 4 litera (a) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999. În special, cadrul respectiv abordează barierele rămase în calea unui nivel ridicat de aprovizionare cu energie din surse regenerabile, inclusiv pe cele legate de procedurile de acordare a autorizaţiei şi dezvoltarea infrastructurii de transport, de distribuţie şi de stocare necesare, inclusiv stocarea energiei în acelaşi amplasament. La elaborarea cadrului respectiv, statele membre ţin seama de cantitatea suplimentară de energie electrică din surse regenerabile necesară pentru a răspunde cererii în sectorul transporturilor, al industriei, al încălzirii şi răcirii clădirilor, precum şi pentru producţia de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică. Statele membre pot include un rezumat al politicilor şi măsurilor adoptate în temeiul cadrului şi, respectiv, o evaluare a punerii lor în aplicare în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima, prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat."

3.Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

Fără a aduce atingere celui de al treilea paragraf, statele membre pot conveni, prin intermediul unui acord de cooperare specific, să contabilizeze toţi sau o parte din combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică consumaţi într-un stat membru în ponderea consumului final brut de energie din surse regenerabile în statul membru în care sunt produşi combustibilii respectivi. Pentru a verifica faptul că aceiaşi combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică nu sunt contabilizaţi atât în statul membru în care sunt produşi, cât şi în statul membru în care sunt consumaţi şi pentru a înregistra cantitatea contabilizată, statele membre notifică Comisiei orice astfel de acord de cooperare. Un astfel de acord de cooperare include cantitatea totală de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică care urmează să fie luată în calcul pentru fiecare stat membru şi data la care acordul de cooperare va deveni operaţional."

(b)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile se calculează ca fiind cantitatea de energie electrică produsă într-un stat membru din surse regenerabile, incluzând producţia de energie electrică de la autoconsumatorii de energie din surse regenerabile şi de la comunităţile de energie din surse regenerabile, precum şi energia electrică din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică, şi excluzând producţia de energie electrică în centralele cu acumulare prin pompare din apă pompată anterior în sens ascendent, precum şi energia electrică utilizată pentru producerea de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică."

4.Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

Identificarea proiectelor comune privind energia din surse regenerabile offshore este corelată cu nevoile identificate în planurile strategice la nivel înalt de dezvoltare a reţelei offshore integrate pentru fiecare bazin maritim menţionat la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8) şi în planul pe zece ani de dezvoltare a reţelei la nivelul Uniunii menţionat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943, dar poate depăşi aceste nevoi şi poate implica autorităţi locale şi regionale şi întreprinderi private.

(b)se introduce următorul alineat:

"(7^a) Pe baza obiectivelor orientative privind producerea de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie utilizată în fiecare bazin maritim, identificate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2022/869, statele membre în cauză publică informaţii cu privire la volumele de energie din surse regenerabile offshore pe care intenţionează să le realizeze prin licitaţii, ţinând seama de fezabilitatea tehnică şi economică a infrastructurii reţelei şi de activităţile care au deja loc. Statele membre depun eforturi pentru a aloca spaţiu pentru proiectele privind energia din surse regenerabile offshore în planurile lor de amenajare a spaţiului maritim, ţinând seama de activităţile care au deja loc în zonele afectate. Pentru a facilita acordarea autorizaţiilor pentru proiectele comune privind energia din surse regenerabile offshore, statele membre reduc complexitatea şi sporesc eficienţa şi transparenţa procedurii de acordare a autorizaţiei, consolidează cooperarea dintre ele şi, după caz, instituie un punct unic de contact. Pentru a creşte gradul de acceptare publică pe scară largă, statele membre pot include comunităţile de energie din surse regenerabile în proiecte comune privind energia din surse regenerabile offshore."

5.Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre se asigură că orice norme naţionale referitoare la procedurile de acordare a autorizaţiilor, de certificare şi de acordare de licenţe care se aplică centralelor şi reţelelor conexe de transport şi de distribuţie pentru producţia de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile, procesului de transformare a biomasei în biocombustibili, biolichide, combustibili din biomasă sau în alte produse energetice, precum şi combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică sunt proporţionale şi necesare şi contribuie la punerea în aplicare a principiului «eficienţa energetică înainte de toate»."

(b)alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

"(2) Statele membre definesc în mod clar toate specificaţiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele şi de sistemele din domeniul energiei din surse regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin şi pentru a fi eligibile în cadrul achiziţiilor publice. În cazul în care există standarde armonizate sau standarde europene, inclusiv sisteme de referinţe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene, specificaţiile tehnice menţionate anterior se exprimă în raport cu aceste standarde. Se acordă prioritate standardelor armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în sprijinul dreptului Uniunii, inclusiv în sprijinul Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*10) sau al Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*11). În absenţa acestora, se utilizează alte standarde armonizate şi standarde europene, în această ordine. Specificaţiile tehnice în cauză nu prevăd în ce caz este necesară certificarea echipamentelor şi a sistemelor şi nu constituie o barieră în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

(2^a) Statele membre promovează testarea de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile pentru a produce, partaja şi stoca energie din surse regenerabile prin proiecte-pilot într-un mediu real, pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil şi însoţite de garanţii adecvate pentru a garanta funcţionarea în condiţii de siguranţă a sistemului de energie electrică şi pentru a evita impactul disproporţionat asupra funcţionării pieţei interne, sub supravegherea unei autorităţi competente.

(3) Statele membre se asigură că, la planificarea, inclusiv amenajarea timpurie a teritoriului, proiectarea, construirea şi renovarea infrastructurii urbane, a zonelor industriale, comerciale sau rezidenţiale şi a infrastructurii energetice şi de transport, inclusiv reţele electrice, de încălzire şi răcire centralizată, de gaze naturale şi de combustibili alternativi, autorităţile lor competente de la nivel naţional, regional şi local includ dispoziţii vizând integrarea şi implementarea energiei din surse regenerabile, inclusiv vizând autoconsumul de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile, precum şi utilizarea căldurii şi a răcorii reziduale inevitabile. În special, statele membre încurajează organele administrative locale şi regionale să includă încălzirea şi răcirea din surse regenerabile în planurile lor de infrastructură urbană, acolo unde este cazul, şi să se consulte cu operatorii de reţea pentru a se ţine cont de impactul pe care îl au, asupra planurilor de dezvoltare a infrastructurii ale operatorilor de reţea, programele vizând eficienţa energetică şi participarea activă a cererii, precum şi dispoziţiile specifice legate de autoconsumul de surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile."

(d)alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

"(8) Statele membre evaluează barierele normative şi administrative din calea contractelor pe termen lung de achiziţie de energie din surse regenerabile, îndepărtează obstacolele nejustificate din calea unor astfel de contracte şi promovează optarea pentru acestea, inclusiv prin explorarea modalităţilor de reducere a riscurilor financiare asociate acestora, în special prin utilizarea garanţiilor pentru credite. Statele membre se asigură că respectivele contracte nu fac obiectul unor proceduri sau taxe discriminatorii sau disproporţionate şi că orice garanţie de origine asociată poate fi transferată cumpărătorului de energie din surse regenerabile în temeiul contractului de achiziţie de energie din surse regenerabile.

Statele membre îşi descriu politicile şi măsurile care promovează optarea pentru contracte de achiziţie de energie din surse regenerabile în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat. În rapoartele intermediare respective, acestea indică, de asemenea, producţia de energie din surse regenerabile care este sprijinită prin contracte de achiziţie de energie din surse regenerabile.

6.Se introduc următoarele articole:

(1) Pentru a promova producţia şi utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor, statele membre determină o pondere naţională orientativă de energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere şi precum şi de energie din surse regenerabile preluată din reţea în consumul final de energie în sectorul clădirilor în anul 2030, care să fie corelată cu obiectivul orientativ ca, în 2030, ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor să reprezinte cel puţin 49 % din consumul final de energie al Uniunii din clădiri în 2030. Statele membre îşi includ ponderea naţională orientativă în planurile naţionale integrate privind energia şi clima menţionate la articolele 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, precum şi informaţii cu privire la modul în care intenţionează să realizeze acest obiectiv.

(3) Statele membre introduc măsuri adecvate în reglementările naţionale şi codurile lor privind construcţiile şi, după caz, în schemele lor de sprijin, pentru a mări ponderea energiei electrice şi a încălzirii şi răcirii din surse regenerabile produse la faţa locului sau în apropiere, precum şi a energiei din surse regenerabile preluate din reţea, în parcul imobiliar. Astfel de măsuri pot include măsuri naţionale referitoare la creşteri substanţiale ale autoconsumului de energie din surse regenerabile, ale comunităţilor de energie din surse regenerabile, ale stocării locale a energiei, ale reîncărcării inteligente şi reîncărcării bidirecţionale, ale altor servicii de flexibilitate, cum ar fi participarea activă a cererii, şi în combinaţie cu îmbunătăţiri ale eficienţei energetice legate de cogenerare şi renovări majore care măresc numărul de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero şi de clădiri care depăşesc cerinţele minime de performanţă energetică reglementată la articolul 4 din Directiva 2010/31/UE.

Pentru a atinge ponderea orientativă de energie din surse regenerabile prevăzută la alineatul (1), statele membre impun, în reglementările şi codurile lor naţionale privind construcţiile şi, după caz, în schemele lor de sprijin sau prin orice măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile, produse la faţa locului sau în apropiere, precum şi preluate din reţea, în clădirile noi şi în cele existente care fac obiectul unor renovări majore sau al unei reînnoiri a sistemului de încălzire, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, precum şi în situaţiile în care acest lucru este fezabil din punct de vedere economic, tehnic şi funcţional. Statele membre permit ca atingerea respectivelor niveluri minime să fie realizată, printre altele, prin intermediul unei încălziri şi răciri centralizate eficiente.

(4) Statele membre asigură îndeplinirea unui rol de exemplu de către clădirile publice de la nivel naţional, regional şi local în ceea ce priveşte ponderea energiei din surse regenerabile utilizate, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2010/31/UE şi articolul 5 din Directiva 2012/27/UE. Statele membre pot permite, printre altele, ca această obligaţie să fie îndeplinită prin prevederea utilizării acoperişurilor clădirilor publice sau cu caracter mixt public-privat de către părţi terţe pentru instalaţii care produc energie din surse regenerabile.

(6) Pentru a atinge ponderea orientativă de energie din surse regenerabile prevăzută la alineatul (1), statele membre promovează utilizarea sistemelor şi echipamentelor de încălzire şi răcire din surse regenerabile şi pot promova tehnologii inovatoare, cum ar fi sistemele şi echipamentele de încălzire şi răcire inteligente şi bazate pe surse regenerabile care sunt electrificate, completate, după caz, cu gestionarea inteligentă a consumului de energie în clădiri. În acest scop, statele membre utilizează toate măsurile, instrumentele şi stimulentele adecvate, inclusiv etichetele energetice dezvoltate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369, certificatele de performanţă energetică stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2010/31/UE, şi alte certificate sau standarde relevante elaborate la nivelul Uniunii sau la nivel naţional şi asigură furnizarea de informaţii şi consiliere adecvate privind alternativele din surse regenerabile, foarte eficiente din punct de vedere energetic, precum şi privind instrumentele financiare şi stimulentele disponibile pentru a promova creşterea ratei de înlocuire a sistemelor vechi de încălzire şi trecerea într-o proporţie mai mare la soluţii bazate pe energie din surse regenerabile.

(1) Până la 21 mai 2025, statele membre efectuează o cartografiere coordonată pentru implementarea energiei din surse regenerabile pe teritoriul lor cu scopul de a identifica potenţialul intern şi zonele de pe suprafaţa terestră, subterană, marină sau apele interioare disponibile necesare pentru crearea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile, precum şi a infrastructurii aferente, cum ar fi reţelele şi instalaţiile de stocare, inclusiv stocarea termică, care sunt necesare pentru a acoperi cel puţin contribuţiile lor naţionale la obiectivul privind energia din surse regenerabile pentru 2030, stabilite la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă. În acest scop, statele membre pot utiliza sau se pot baza pe documentele sau planurile lor existente de amenajare a teritoriului, inclusiv pe planurile de amenajare a spaţiului maritim întocmite în temeiul Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*12). Statele membre asigură coordonarea între toate autorităţile şi entităţile naţionale, regionale şi locale relevante, inclusiv operatorii de reţea, în ceea ce priveşte cartografierea zonelor necesare, după caz.

(1) Până la 21 februarie 2026, statele membre se asigură că autorităţile competente adoptă unul sau mai multe planuri care desemnează, ca subcategorie a zonelor menţionate la articolul 15b alineatul (1), zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru unul sau mai multe tipuri de surse regenerabile de energie. Statele membre pot exclude instalaţiile de ardere pe bază de biomasă şi hidrocentralele. În planurile respective, autorităţile competente:

(ii)exclud siturile Natura 2000 şi zonele desemnate în cadrul sistemelor naţionale de protecţie pentru conservarea naturii şi a biodiversităţii, principalele rute de migraţie a păsărilor şi a mamiferelor marine, precum şi alte zone identificate pe baza hărţilor de sensibilitate şi a instrumentelor menţionate la punctul (iii), cu excepţia suprafeţelor artificiale şi construite situate în zonele respective, cum ar fi acoperişurile, zonele de parcare sau infrastructura de transport;

(iii)utilizează toate instrumentele şi seturile de date adecvate şi proporţionale pentru a identifica zonele în care centralele producătoare de energie din surse regenerabile nu ar avea niciun impact semnificativ asupra mediului, inclusiv cartografierea zonelor sensibile de faună sălbatică, ţinând seama de datele disponibile în contextul dezvoltării unei reţele Natura 2000 coerente, atât în ceea ce priveşte tipurile de habitate şi specii reglementate de Directiva 92/43/CEE a Consiliului (^*13), cât şi păsările şi ariile protejate în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*14);

b) stabilesc norme adecvate pentru zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile în ceea ce priveşte măsurile de atenuare efective care trebuie adoptate pentru instalarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile şi a stocării energiei în acelaşi amplasament, precum şi pentru activele necesare pentru racordarea unor astfel de centrale şi stocări la reţea, cu scopul de a evita sau, dacă nu este posibil, de a reduce în mod semnificativ impactul negativ asupra mediului care poate apărea, asigurându-se, după caz, că măsurile de atenuare adecvate sunt aplicate în mod proporţional şi în timp util pentru a asigura respectarea obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) şi la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, la articolul 5 din Directiva 2009/147/CEE şi la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi al Consiliului (^*15) şi pentru a evita deteriorarea şi a obţine o stare ecologică bună sau un potenţial ecologic bun în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

Respectarea normelor menţionate la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat şi punerea în aplicare a măsurilor de atenuare adecvate de către proiectele individuale conduc la prezumţia că proiectele nu încalcă dispoziţiile respective, fără a aduce atingere articolului 16a alineatele (4) şi (5) din prezenta directivă. În cazul în care noile măsuri de atenuare menite să prevină pe cât posibil uciderea sau perturbarea speciilor protejate în temeiul Directivelor 92/43/CEE şi 2009/147/CE sau orice alt impact asupra mediului nu au fost testate pe scară largă în ceea ce priveşte eficacitatea lor, statele membre pot permite utilizarea lor pentru unul sau mai multe proiecte-pilot pentru o perioadă determinată, cu condiţia ca eficacitatea acestor măsuri să fie monitorizată îndeaproape şi să fie luate imediat măsuri adecvate, în cazul în care respectivele măsuri de atenuare nu se dovedesc a fi eficace.

(3) Statele membre trebuie să decidă dimensiunea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, având în vedere particularităţile şi cerinţele tipului sau tipurilor de tehnologie pentru care instituie zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Menţinându-şi libertatea de a decide cu privire la dimensiunea respectivelor zone, statele membre urmăresc ca dimensiunea combinată a respectivelor zone să fie semnificativă şi să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în prezenta directivă. Planurile care desemnează zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile menţionate la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol se publică şi se revizuiesc periodic, după caz, în special în contextul actualizării planurilor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(1) Statele membre pot adopta unul sau mai multe planuri de desemnare a unor zone de infrastructură dedicate pentru dezvoltarea proiectelor de reţea şi de stocare care sunt necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică, în cazul în care nu se preconizează că o astfel de dezvoltare va avea un impact semnificativ asupra mediului sau un astfel de impact poate fi atenuat în mod corespunzător sau, dacă nu este posibil, compensat. Scopul unor astfel de zone este de a sprijini şi completa zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Aceste planuri trebuie:

(2) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) şi de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*17), precum şi de la punctul 20 din anexa I şi de la punctul 3 litera (b) din anexa II la directiva menţionată şi prin derogare de la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE, statele membre pot, în circumstanţe justificate, inclusiv în cazul în care acest lucru este necesar pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile în vederea realizării obiectivelor privind clima şi energia din surse regenerabile, să excepteze proiectele de reţea şi de stocare necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică de la evaluarea impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE, de la o evaluare a implicaţiilor acestora pentru siturile Natura 2000 în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE şi de la evaluarea implicaţiilor acestora asupra protecţiei speciilor, în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE şi al articolului 5 din Directiva 2009/147/CE, cu condiţia ca proiectul de reţea sau de stocare să fie situat într-o zonă de infrastructură dedicată desemnată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol şi să respecte normele stabilite, inclusiv măsurile proporţionale de atenuare care urmează să fie adoptate, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Statele membre pot acorda astfel de excepţii în privinţa zonelor de infrastructură desemnate înainte de 20 noiembrie 2023, în cazul în care acestea au făcut obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE. Astfel de derogări nu se aplică proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, astfel cum se prevede la articolul 7 din Directiva 2011/92/UE.

(3) Dacă un stat membru exceptează proiectele de reţea şi de stocare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol de la evaluările menţionate la respectivul alineat, autorităţile competente ale respectivului stat membru efectuează o procedură de examinare a proiectelor care sunt situate în zone de infrastructură dedicate. O astfel de procedură de examinare se bazează pe datele existente în evaluarea de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE. Autoritatea competentă îi poate cere solicitantului să furnizeze informaţii suplimentare disponibile. Procedura de examinare trebuie finalizată în termen de 30 de zile. Scopul său este de a identifica dacă este foarte probabil ca vreunul dintre proiecte să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care sunt situate, care nu au fost identificate în timpul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor de infrastructură dedicate, efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE şi, după caz, al Directivei 92/43/CEE.

(4) În cazul în care procedura de examinare concluzionează că este foarte probabil ca un proiect să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, astfel cum se menţionează la alineatul (3), autoritatea competentă se asigură, pe baza datelor existente, că se aplică măsuri de atenuare adecvate şi proporţionale pentru a aborda respectivele efecte. În cazul în care nu este posibil să fie aplicate astfel de măsuri de atenuare, autoritatea competentă se asigură că operatorul adoptă măsuri compensatorii adecvate pentru a contracara efectele respective, care, dacă nu sunt disponibile alte măsuri compensatorii proporţionale, pot lua forma unei compensaţii financiare pentru programele de protecţie a speciilor cu scopul de a asigura sau a îmbunătăţi starea de conservare a speciilor afectate.

(5) În cazul în care integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică necesită un proiect pentru a consolida infrastructura de reţea în zonele de infrastructură dedicate sau în afara acestora, iar un astfel de proiect face obiectul unei proceduri de examinare desfăşurate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, al unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau al unei evaluări al impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE, o astfel de procedură de examinare, de analiză sau de evaluare a impactului asupra mediului se limitează la efectele potenţiale care rezultă din modificare sau din extindere în comparaţie cu infrastructura de reţea originală."

7.Articolul 16 se înlocuieşte cu următorul text:

(1) Procedura de acordare a autorizaţiilor vizează toate autorizaţiile administrative relevante pentru construirea, retehnologizarea şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv cele care combină diferite surse regenerabile de energie, pompele de căldură şi stocarea energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţiile de producere a energiei electrice şi termice, precum şi activele necesare pentru conectarea unor astfel de centrale, pompe de căldură şi stocări la reţea şi pentru integrarea energiei din surse regenerabile în reţelele de încălzire şi de răcire, inclusiv autorizaţiile de racordare la reţea şi, atunci când sunt necesare, evaluările de mediu. Procedura de acordare a autorizaţiilor cuprinde toate etapele administrative, de la confirmarea caracterului complet al cererii de acordare a autorizaţiei în conformitate cu alineatul (2) până la notificarea deciziei finale privind rezultatul procedurii de acordare a autorizaţiei de către autoritatea sau autorităţile competente relevante.

(2) În termen de 30 de zile de la primirea unei cereri de acordare a unei autorizaţii, în cazul centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, şi de 45 de zile în cazul centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, autoritatea competentă confirmă caracterul complet al cererii sau, în cazul în care solicitantul nu a transmis toate informaţiile necesare pentru prelucrarea cererii, solicită din partea solicitantului să depună o cerere completă fără întârzieri nejustificate. Data confirmării caracterului complet al cererii de către autoritatea competentă reprezintă începutul procedurii de acordare a autorizaţiilor.

(3) Statele membre instituie sau desemnează unul sau mai multe puncte de contact. Respectivele puncte de contact, la cererea solicitantului, îl îndrumă şi asistă pe solicitant pe întreg parcursul procedurii administrative de solicitare şi de acordare a autorizaţiilor. Solicitantul nu este nevoit să contacteze decât un singur punct de contact pe durata întregii proceduri. Punctul de contact îndrumă solicitantul pe tot parcursul procedurii administrative de depunere a cererilor de acordare a autorizaţiei, inclusiv în etapele privind protecţia mediului, în mod transparent, până în momentul emiterii de către autorităţile competente a uneia sau mai multor decizii la finalul procedurii de acordare a autorizaţiei, furnizează solicitantului toate informaţiile necesare şi implică, atunci când este cazul, şi alte autorităţi administrative. Punctul de contact se asigură că termenele pentru procedurile de acordare a autorizaţiilor stabilite în prezenta directivă sunt respectate. Solicitanţii pot depune documentele relevante şi în format digital. Până la 21 noiembrie 2025, statele membre se asigură că toate procedurile de acordare a autorizaţiilor sunt efectuate în format electronic.

(4) Punctul de contact pune la dispoziţie un manual de proceduri pentru dezvoltatorii de centrale producătoare de energie din surse regenerabile şi publică informaţiile respective online, abordând de asemenea, în mod distinct, proiectele privind energia regenerabilă de mici dimensiuni, proiectele autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile. Informaţiile disponibile online indică punctul de contact relevant pentru cererea în cauză. În cazul în care un stat membru are mai multe puncte de contact, informaţiile disponibile online indică punctul de contact relevant pentru cererea în cauză.

(6) Statele membre se asigură că, în contextul unui proiect de dezvoltare a unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile, al racordării centralei respective la reţea şi al activelor necesare pentru a dezvolta reţelele de infrastructură energetică necesare pentru a integra energia din surse regenerabile în sistem, căile de atac administrative şi judiciare, inclusiv căile de atac legate de aspectele de mediu, fac obiectul celei mai rapide proceduri administrative şi judiciare disponibile la nivelul naţional, regional şi local relevant.

(7) Statele membre furnizează resurse adecvate pentru a asigura personal calificat, perfecţionarea şi recalificarea autorităţilor lor competente în conformitate cu capacitatea instalată planificată de producere a energiei din surse regenerabile prevăzută în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre acordă asistenţă autorităţilor regionale şi locale pentru a facilita procedura de acordare a autorizaţiilor.

(1) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la articolul 16 alineatul (1) nu depăşeşte 12 luni pentru proiectele privind energia din surse regenerabile din zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte doi ani. Statele membre pot prelungi oricare din aceste termene cu până la şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(2) Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, pentru instalaţiile noi cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW, pentru instalaţiile de stocare a energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţiile de energie electrică şi termică, precum şi pentru racordarea lor la reţea, atunci când se află în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, nu depăşeşte şase luni. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte un an. Dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale, de exemplu din motive imperative de siguranţă, când proiectul de retehnologizare are un impact substanţial asupra reţelei sau asupra puterii dimensiunii sau performanţei iniţiale a instalaţiei, statele membre pot prelungi termenul de şase luni cu cel mult trei luni, iar termenul de 12 luni pentru proiecte privind energia din surse regenerabile offshore poate fi prelungit cu cel mult şase luni. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o astfel de prelungire.

(3) Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (5) de la prezentul articol, prin derogare de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE şi de la punctul 3 literele (a), (b), (d), (h), (i) şi punctul 6 litera (c) din anexa II la directiva respectivă, individual sau în coroborare cu punctul 13 litera (a) din directiva respectivă, în ceea ce priveşte proiectele privind energia din surse regenerabile, noile cereri de acordare a autorizaţiei pentru centrale producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv centrale care combină diferite tipuri de tehnologie în domeniul energiei din surse regenerabile şi retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, în zonele desemnate ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru tehnologia relevantă şi stocarea în acelaşi amplasament, precum şi racordarea unor astfel de centrale şi stocări la reţea sunt exceptate de la obligaţia de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE, cu condiţia ca respectivele proiecte să respecte articolul 15c alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă. Respectiva derogare nu se aplică proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, astfel cum se prevede la articolul 7 din directiva 2011/92/UE.

(4) Autorităţile competente efectuează o procedură de examinare a cererilor menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. O astfel de procedură de examinare are scopul de a identifica dacă este foarte probabil ca vreunul dintre proiectele privind energia din surse regenerabile să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care sunt situate, care nu au fost identificate în timpul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile menţionate la articolul 15c alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă, efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE şi, după caz, al Directivei 92/43/CEE. O astfel de procedură de examinare urmăreşte, de asemenea, să identifice dacă vreunul dintre aceste proiecte privind energia din surse regenerabile intră în domeniul de aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92/UE din cauza probabilităţii ca acesta să genereze efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau ca urmare a solicitării unui stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ.

În scopul unei astfel de proceduri de examinare, dezvoltatorul de proiect furnizează informaţii cu privire la caracteristicile proiectului de energie din surse regenerabile, la conformitatea acestuia cu normele şi măsurile identificate în temeiul articolului 15c alineatul (1) litera (b), pentru zona pretabilă accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile specifică, la eventualele măsuri suplimentare adoptate de către dezvoltatorul de proiect şi la modul în care măsurile respective abordează impactul asupra mediului. Autoritatea competentă îi poate cere dezvoltatorului de proiect să furnizeze informaţii suplimentare disponibile. Procedura de examinare referitoare la cereri de acordare a autorizaţiilor pentru centrale noi producătoare de energie din surse regenerabile se finalizează în termen de 45 de zile de la data depunerii informaţiilor suficiente necesare în acest scop. Cu toate acestea, în cazul cererilor pentru instalaţii cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW şi al cererilor noi de retehnologizare a centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, procedura de examinare se finalizează în termen de 30 de zile.

(5) În urma procedurii de examinare, cererile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol sunt autorizate din perspectiva mediului, fără a fi necesară o decizie expresă din partea autorităţii competente, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă adoptă o decizie administrativă, stabilind motive corespunzătoare pe baza unor dovezi clare, prin care decide că un anumit proiect este foarte probabil să aibă efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care este situat proiectul, care nu pot fi atenuate prin măsurile identificate în planurile de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor sau propuse de dezvoltatorul de proiect. Decizia respectivă trebuie pusă la dispoziţia publicului. Astfel de proiecte privind energia din surse regenerabile fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE şi, dacă este cazul, al unei evaluări în temeiul Directivei 92/43/CEE, care se efectuează în termen de şase luni de la decizia administrativă care identifică probabilitatea ridicată a unor efecte negative neprevăzute semnificative. Acest termen de şase luni poate fi prelungit cu cel mult şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale.

În cazul în care statele membre exceptează proiectele eoliene şi solare fotovoltaice de la evaluările respective, operatorul trebuie să adopte măsuri proporţionale de atenuare sau, dacă astfel de măsuri de atenuare nu sunt disponibile, măsuri compensatorii, care, în cazul în care alte măsuri compensatorii proporţionale nu sunt disponibile, pot lua forma unei compensaţii monetare, pentru a aborda orice efecte negative. În cazul în care aceste efecte negative au un impact asupra protecţiei speciilor, operatorul plăteşte o compensaţie financiară pentru programele de protecţie a speciilor pe durata de funcţionare a centralei producătoare de energie din surse regenerabile, pentru a asigura sau a îmbunătăţi starea de conservare a speciilor afectate.

(6) În procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la alineatele (1) şi (2), statele membre se asigură că lipsa unui răspuns din partea autorităţilor competente relevante în termenul stabilit are drept consecinţă că etapele administrative intermediare specifice sunt considerate a fi aprobate, cu excepţia cazului în care proiectul privind energia din surse regenerabile specific face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul alineatului (5) sau a cazului în care principiul aprobării administrative tacite nu există în sistemul juridic naţional al statului membru în cauză. Prezentul alineat nu se aplică deciziilor finale privind rezultatul procedurii de acordare a autorizaţiei, care trebuie să fie explicite. Toate deciziile trebuie puse dispoziţia publicului.

(1) Statele membre se asigură că procesul de acordare a autorizaţiilor menţionat la articolul 16 alineatul (1) nu depăşeşte doi ani pentru proiectele privind energia din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiei nu trebuie să depăşească trei ani. Statele membre pot prelungi oricare dintre aceste termene cu cel mult şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale, inclusiv atunci când acestea necesită perioade prelungite în scopul unei evaluări în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii în domeniul mediului. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(2) În cazul în care este necesară o evaluare de mediu în temeiul Directivei 2011/92/UE sau 92/43/CEE, aceasta se efectuează în cadrul unei proceduri unice care combină toate evaluările relevante pentru un anumit proiect privind energia din surse regenerabile. În cazul în care este necesară o astfel de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea competentă, ţinând seama de informaţiile furnizate de dezvoltatorul de proiect, emite un aviz privind domeniul de aplicare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse de dezvoltatorul de proiect în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, al cărui domeniu de aplicare nu se extinde ulterior. În cazul în care un proiect privind energia din surse regenerabile a adoptat măsuri necesare de atenuare, eventuala ucidere sau perturbare a speciilor protejate în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE şi al articolului 5 din Directiva 2009/147/CE nu este considerată a fi deliberată. În cazul în care noile măsuri de atenuare menite să prevină pe cât posibil uciderea sau perturbarea speciilor protejate în temeiul Directivelor 92/43/CEE şi 2009/147/CE sau orice alt impact asupra mediului nu au fost testate pe scară largă în ceea ce priveşte eficacitatea lor, statele membre pot permite utilizarea lor pentru unul sau mai multe proiecte-pilot pentru o perioadă determinată, cu condiţia ca eficacitatea acestor măsuri de atenuare să fie monitorizată îndeaproape şi să fie luate imediat măsuri adecvate, în cazul în care respectivele măsuri de atenuare nu se dovedesc a fi eficace.

Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, pentru instalaţiile noi cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW şi pentru stocarea energiei în acelaşi amplasament, precum şi pentru racordarea unor astfel de centrale, instalaţii şi stocări la reţea, situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, nu depăşeşte 12 luni, inclusiv în privinţa evaluărilor de mediu, în cazul în care sunt prevăzute în legislaţia relevantă. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte doi ani. Statele membre pot prelungi oricare dintre aceste termene cu cel mult trei luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(1) În cazul în care retehnologizarea unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile nu duce la o creştere a capacităţii centralei producătoare de energie din surse regenerabile cu peste 15 % şi fără a aduce atingere oricărei evaluări a impactului potenţial asupra mediului impusă în temeiul alineatului (2), statele membre se asigură că procedurile de acordare a autorizaţiilor pentru racordările la reţeaua de transport sau de distribuţie nu depăşesc o durată de trei luni de la introducerea cererii adresate entităţii relevante, cu excepţia cazului în care există preocupări justificate în materie de siguranţă sau există o incompatibilitate tehnică a componentelor sistemului.

(2) În cazul în care retehnologizarea unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile face obiectul procedurii de examinare prevăzute la articolul 16a alineatul (4), al unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului sau unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE, o astfel de procedură de examinare, de analiză sau de evaluare a impactului asupra mediului se limitează la efectele potenţiale care rezultă din modificare sau din extindere în comparaţie cu proiectul iniţial.

(3) În cazul în care retehnologizarea instalaţiilor solare nu implică utilizarea unui spaţiu suplimentar şi respectă măsurile aplicabile de atenuare a impactului asupra mediului stabilite pentru instalaţia iniţială, proiectul este exceptat de la orice cerinţe aplicabile de a fi supus unei proceduri de examinare prevăzute la articolul 16a alineatul (4), unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau de a realiza o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE.

(1) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la articolul 16 alineatul (1) pentru instalarea de echipamente de energie solară şi stocarea energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţii solare integrate în clădiri, în structuri artificiale existente sau viitoare, cu excepţia suprafeţelor artificiale de apă, nu depăşeşte trei luni, cu condiţia ca scopul principal al unor astfel de structuri artificiale să nu fie producerea de energie solară sau stocarea de energie. Prin derogare de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE şi de la punctul 3 literele (a) şi (b), individual sau coroborat cu punctul 13 litera (a), din anexa II la directiva respectivă, o astfel de instalare de echipamente solare este exceptată, dacă este cazul, de la cerinţa de a fi supusă unei evaluări specifice a impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva menţionată.

(2) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor pentru instalarea de echipamente de energie solară cu o capacitate mai mică sau egală cu 100 kW, inclusiv pentru autoconsumatorii de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile, nu depăşeşte o lună. În absenţa unui răspuns din partea autorităţilor sau entităţilor competente în termenul stabilit după depunerea unei cereri complete, autorizaţia este considerată ca fiind acordată, cu condiţia ca capacitatea echipamentelor de energie solară să nu depăşească capacitatea existentă a racordării la reţeaua de distribuţie.

Până la 21 februarie 2024, până la obţinerea neutralităţii climatice, statele membre se asigură că, în cadrul procedurii de acordare a autorizaţiilor, planificarea, construcţia şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, racordarea unor astfel de structuri la reţea, reţeaua aferentă în sine şi activele de stocare sunt considerate de interes public superior şi că sunt în serviciul sănătăţii şi siguranţei publice, atunci când se pun în balanţă interese juridice în cazuri individuale, în sensul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE, al articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE şi al articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE. Statele membre pot limita, în împrejurări speciale şi bine justificate, aplicarea prezentului articol la anumite părţi ale teritoriului lor, precum şi la anumite tipuri de tehnologii sau la proiecte cu anumite caracteristici tehnice, în conformitate cu priorităţile prevăzute în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre informează Comisia cu privire la astfel de restricţii aplicate şi cu privire la justificarea acestora."

8.La articolul 18, alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:

"(3) Statele membre se asigură că sistemele lor de certificare sau sistemele lor de calificare echivalente sunt disponibile pentru instalatorii şi proiectanţii tuturor formelor de sisteme de încălzire şi răcire din surse regenerabile pentru clădiri, industrie şi agricultură, pentru instalatorii de sisteme fotovoltaice solare, inclusiv de sisteme de stocare a energiei, şi pentru instalatorii de puncte de reîncărcare care să permită răspunsul la variaţiile cererii. Respectivele sisteme pot ţine seama de sistemele şi structurile existente, după caz, şi au la bază criteriile prevăzute în anexa IV. Fiecare stat membru recunoaşte certificarea acordată de alte state membre în conformitate cu respectivele criterii.

Pentru a obţine un număr suficient de instalatori şi proiectanţi, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziţie suficiente programe de formare care să conducă la certificare sau calificare, care să cuprindă tehnologia de încălzire şi răcire din surse regenerabile, sistemele fotovoltaice solare, inclusiv sistemele de stocare a energiei, punctele de reîncărcare care să permită răspunsul la variaţiile cereri, precum şi cele mai recente soluţii inovatoare ale acestora, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu sistemele lor de certificare sau sistemele lor de calificare echivalente. Statele membre instituie măsuri de promovare a participării la astfel de programe de formare, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă. Statele membre pot institui acorduri voluntare cu furnizorii şi vânzătorii de tehnologie relevanţi pentru a forma un număr suficient de instalatori, care se poate baza pe estimări ale vânzărilor, cu privire la cele mai recente soluţii şi tehnologii inovatoare disponibile pe piaţă.

9.Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

"(2) În acest scop, statele membre se asigură că se emite o garanţie de origine ca răspuns la cererea unui producător de energie din surse regenerabile, inclusiv combustibili gazoşi de origine nebiologică din surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul, cu excepţia cazului în care statele membre decid, în scopul contabilizării valorii de piaţă a garanţiei de origine, să nu emită o astfel de garanţie de origine unui producător care beneficiază de sprijin financiar din partea unei scheme de sprijin. Statele membre pot prevedea emiterea de garanţii de origine pentru energia din surse neregenerabile. Emiterea de garanţii de origine poate fi condiţionată de existenţa unei limite minime a puterii. O garanţie de origine are dimensiunea standard de 1 MWh. Dacă este cazul, dimensiunea standard poate fi împărţită în fracţiuni, cu condiţia ca fracţiunea să fie un multiplu de 1 Wh. Pentru fiecare unitate de energie produsă nu se emite mai mult de o garanţie de origine."

(b)alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:

(c)la alineatul (7), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)la alineatul (8), după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:

(e)alineatul (13) se înlocuieşte cu următorul text:

10.La articolul 20, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) În funcţie de evaluarea inclusă în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în conformitate cu anexa I la regulamentul menţionat, cu privire la necesitatea de a construi o nouă infrastructură pentru încălzirea şi răcirea centralizată din surse regenerabile în vederea realizării obiectivului general al Uniunii stabilit la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, statele membre adoptă, după caz, măsurile necesare în vederea dezvoltării unei infrastructuri eficiente de încălzire şi răcire centralizată pentru a promova încălzirea şi răcirea din surse regenerabile, precum energia termică solară, energia fotovoltaică solară, pompele de căldură acţionate de energie electrică din surse regenerabile care utilizează energia ambientală şi energia geotermală, alte tehnologii de energie geotermală, biomasa, biogazul, biolichidele şi căldura şi răcoarea reziduală, unde este posibil în combinaţie cu stocarea energiei termice, sistemele de răspuns la variaţiile cererii şi instalaţii care transformă energia electrică în căldură."

11.Se introduce următorul articol:

(1) Statele membre solicită operatorilor de transport şi de sistem şi, dacă datele le sunt disponibile, operatorilor de distribuţie de pe teritoriul lor să pună la dispoziţie date privind ponderea energiei electrice din surse regenerabile şi conţinutul de emisii de gaze cu efect de seră din energia electrică furnizată în fiecare zonă de ofertare, cu cât mai multă precizie la intervale egale cu frecvenţa de decontare a pieţei, dar de cel mult o oră, cu previziuni, dacă sunt disponibile. Statele membre se asigură că operatorii de distribuţie au acces la datele necesare. Dacă operatorii de distribuţie nu au acces, în temeiul dreptului intern, la toate datele necesare, aceştia aplică sistemul existent de raportare a datelor în cadrul Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/944. Statele membre oferă stimulente pentru modernizarea reţelelor inteligente în scopul îmbunătăţirii monitorizării echilibrului reţelei şi al punerii la dispoziţie de informaţii în timp real.

(2) Datele menţionate la alineatul (1) se pun la dispoziţie în format digital, într-un mod care să asigure interoperabilitatea pe baza unor formate armonizate pentru date şi a unor seturi de date standardizate, astfel încât să poată fi utilizate în mod nediscriminatoriu de participanţii la piaţa de energie electrică, de agregatori, de consumatori şi de utilizatorii finali şi că pot fi citite prin intermediul dispozitivelor de comunicaţii electronice, cum ar fi sistemele de contorizare inteligentă, punctele de reîncărcare a vehiculelor electrice, sistemele de încălzire şi răcire şi sistemele de gestionare a energiei ale clădirilor.

(3) Pe lângă cerinţele stabilite în Regulamentul (UE) 2023/1542, statele membre se asigură că producătorii de baterii de uz casnic şi industrial permit accesul în timp real la informaţiile de bază privind sistemul de gestionare a bateriilor, inclusiv privind capacitatea, starea de sănătate, nivelul de încărcare şi valoarea de referinţă a puterii bateriilor, pentru proprietarii şi utilizatorii bateriilor, precum şi pentru părţile terţe care acţionează, cu consimţământul explicit al acestora, în numele lor, cum ar fi întreprinderile de gestionare a energiei din clădiri şi participanţii la piaţa de energie electrică, în condiţii nediscriminatorii, fără costuri şi în conformitate cu normele de protecţie a datelor.

Statele membre adoptă măsuri pentru a obliga producătorii de vehicule să pună la dispoziţie, în timp real, date de la bordul vehiculului privind starea de sănătate a bateriei, nivelul de încărcare a bateriei, punctul de setare a puterii bateriei, capacitatea bateriei, şi, dacă este cazul, locul în care se află vehiculele electrice, proprietarilor şi utilizatorilor de vehicule electrice, precum şi părţilor terţe care acţionează în numele proprietarilor şi utilizatorilor, precum participanţii la piaţa de energie electrică şi furnizorii de servicii de electromobilitate, în condiţii nediscriminatorii şi fără costuri, în conformitate cu normele de protecţie a datelor şi în plus faţă de cerinţele suplimentare privind omologarea de tip şi supravegherea pieţei prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*18).

(4) Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1804, statele membre sau autorităţile lor competente desemnate se asigură că punctele de reîncărcare de putere normală, noi sau înlocuite, care nu sunt accesibile publicului şi sunt instalate pe teritoriul lor pot accepta funcţionalităţi de reîncărcare inteligentă şi, după caz, interfaţa cu sistemele de contorizare inteligentă, atunci când sunt instalate de statele membre, precum şi funcţionalităţi de reîncărcare bidirecţională în conformitate cu cerinţele de la articolul 15 alineatele (3) şi (4) din regulamentul respectiv.

(5) Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/943 şi în Directiva (UE) 2019/944, statele membre se asigură că în baza cadrului naţional de reglementare se permite sistemelor mici sau mobile, cum ar fi bateriile de uz casnic şi vehiculele electrice, precum şi alte resurse de energie mici şi descentralizate, să participe la pieţele de energie electrică, inclusiv la gestionarea congestiilor şi furnizarea de servicii de flexibilitate şi de echilibrare, inclusiv prin agregare. În acest scop, statele membre, în strânsă cooperare cu toţi participanţii la piaţă şi cu autorităţile de reglementare, stabilesc cerinţele tehnice pentru participarea la pieţele de energie electrică, pe baza caracteristicilor tehnice ale sistemelor în cauză.

12.Se introduc următoarele articole:

Statele membre pot include căldura şi răcoarea reziduale în calculul creşterilor anuale medii menţionate la primul paragraf, până la o limită de 0,4 puncte procentuale, cu condiţia ca căldura şi răcoarea reziduale să fie furnizate din sisteme eficiente de încălzire şi răcire centralizată, cu excepţia reţelelor care furnizează căldură doar unei singure clădiri sau în cazul în care întreaga energie termică este consumată doar in situ şi dacă energia termică nu este vândută. În cazul în care decid să facă acest lucru, creşterea medie anuală menţionată la primul paragraf creşte cu jumătate din punctele procentuale utilizate pentru căldura şi răcoarea reziduale.

Atunci când electrificarea este luată în considerare ca o opţiune eficientă din punctul de vedere al costurilor, politicile şi măsurile respective promovează electrificarea bazată pe surse regenerabile a proceselor industriale. Politicile şi măsurile respective încearcă să creeze condiţii de piaţă favorabile pentru disponibilitatea unor alternative de energie din surse regenerabile viabile din punct de vedere economic şi fezabile din punct de vedere tehnic pentru a înlocui combustibilii fosili utilizaţi pentru încălzirea industrială, cu scopul de a reduce utilizarea combustibililor fosili utilizaţi pentru încălzire la o temperatură mai mică de 200 °C. Atunci când adoptă aceste politici şi măsuri, statele membre iau în considerare principiul «eficienţa energetică înainte de toate», eficacitatea şi competitivitatea internaţională şi nevoia de a lua măsuri în legătură cu barierele de reglementare, administrative şi economice.

(2) Statele membre promovează mecanisme voluntare de etichetare pentru produsele industriale despre care se pretinde că sunt produse cu energie din surse regenerabile şi combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică. Astfel de mecanisme voluntare de etichetare indică procentul de energie regenerabilă utilizată sau de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi în etapa de achiziţie şi operaţiuni anterioare prelucrării aferente materiilor prime, de fabricaţie şi de distribuţie, calculat pe baza metodologiilor prevăzute fie în Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei (^*19), fie în ISO 14067:2018.

(3) Statele membre raportează cantitatea de combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile pe care estimează că o vor importa şi exporta în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat. Pe baza acestui raport, Comisia elaborează o strategie a Uniunii pentru hidrogenul importat şi intern, cu scopul de a promova o piaţă europeană a hidrogenului şi producţia internă de hidrogen în Uniune, sprijinind punerea în aplicare a prezentei directive şi realizarea obiectivelor stabilite în aceasta, ţinând seama în mod adecvat de securitatea aprovizionării şi de autonomia strategică a Uniunii în domeniul energiei şi de condiţiile de concurenţă echitabile pe piaţa mondială a hidrogenului. Statele membre indică în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat modul în care intenţionează să contribuie la această strategie.

(2) În cazul în care un stat membru aplică reducerea menţionată la alineatul (1), acesta notifică acest lucru Comisiei, împreună cu planurile sale naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi ca parte a rapoartelor sale naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv. Notificarea include informaţii cu privire la ponderea actualizată a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică şi toate datele relevante pentru a demonstra că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol.

13.Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Pentru a promova utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii, fiecare stat membru creşte ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul menţionat cu cel puţin 0,8 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2021-2025 şi cu cel puţin 1,1 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2026-2030, pornind de la ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii în 2020, exprimată ca pondere naţională din consumul final brut de energie şi calculată în conformitate cu metodologia stabilită la articolul 7.

Statele membre informează Comisia în legătură cu intenţia lor de a contabiliza căldura şi răcoarea reziduale şi cantitatea estimată în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. În plus faţă de creşterile anuale în puncte procentuale minime menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, fiecare stat membru depune eforturi pentru a creşte ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul său de încălzire şi răcire cu punctele procentuale orientative suplimentare prevăzute în anexa Ia la prezenta directivă.

Statele membre pot lua în calcul energia electrică din surse regenerabile utilizată pentru încălzire şi răcire la calcularea creşterii medii anuale prevăzute la primul paragraf, până la o limită de 0,4 puncte procentuale, cu condiţia ca randamentul generatorului de căldură şi răcire să fie mai mare de 100 %. În cazul în care decid să facă acest lucru, creşterea medie anuală creşte cu jumătate din energia electrică din surse regenerabile respectivă exprimată în puncte procentuale până la o limită superioară de 1,0 puncte procentuale pentru perioada 2021-2025 şi de 1,3 puncte procentuale pentru perioada 2026-2030.

Statele membre informează Comisia cu privire la intenţia lor de a contabiliza energia electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată de la generatoarele de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în calculul creşterii anuale prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat. Statele membre includ capacităţile estimate de energie electrică din surse regenerabile ale generatoarelor de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre includ cantitatea de energie electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire de generatoare de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

(1^b) Statele membre efectuează o evaluare a potenţialului lor în materie de energie din surse regenerabile şi a utilizării căldurii şi răcorii reziduale în sectorul încălzirii şi răcirii, inclusiv, după caz, o analiză a zonelor adecvate pentru implementarea acestora cu un risc ecologic redus şi a potenţialului proiectelor la scară mică aplicabile în gospodării. Evaluarea ţine cont de tehnologiile disponibile şi fezabile economic pentru utilizările industriale şi casnice, cu scopul de a stabili etape fundamentale şi măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a energiei regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii şi, după caz, pentru utilizarea căldurii şi răcorii reziduale prin încălzire şi răcire centralizată, în vederea stabilirii unei strategii naţionale pe termen lung pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea aerului provenită din încălzire şi răcire. Evaluarea respectă principiul «eficienţa energetică pe primul loc», face parte din planurile naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi însoţeşte evaluarea cuprinzătoare a încălzirii şi răcirii prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE."

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(c)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

14.Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre se asigură că se pun la dispoziţia consumatorilor finali informaţii cu privire la performanţa energetică şi la ponderea energiei din surse regenerabile în sistemele lor de încălzire şi răcire centralizată, într-un mod uşor accesibil, cum ar fi în facturi sau pe site-urile furnizorilor şi la cerere. Informaţiile privind ponderea energiei din surse regenerabile sunt exprimate cel puţin ca procent din consumul final brut de energie pentru încălzire şi răcire alocat clienţilor unui anumit sistem de încălzire şi răcire centralizată, incluzând informaţii privind cantitatea de energie utilizată pentru a furniza o unitate de încălzire clientului sau utilizatorului final."

(b)alineatele (4), (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:

"(4) Statele membre depun eforturi pentru a creşte ponderea energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată cu o valoare orientativă de 2,2 puncte procentuale, ca medie anuală calculată pentru perioada 2021-2030, pornind de la ponderea energiei din surse regenerabile şi din căldura şi răcoarea reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată în 2020, şi stabilesc măsurile necesare în acest scop, în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Ponderea energiei din surse regenerabile este exprimată ca pondere a consumului final brut de energie pentru încălzirea şi răcirea centralizată adaptată la condiţii climatice normale.

Statele membre informează Comisia cu privire la intenţia lor de a contabiliza energia electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată în calculul creşterii anuale prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat. Statele membre includ capacităţile estimate de energie electrică din surse regenerabile pentru sistemele de încălzire şi răcire centralizate în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre includ cantitatea de energie electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

Statele membre cu o pondere a energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată de peste 60 % pot considera că o astfel de pondere acoperă creşterea medie anuală menţionată la alineatul (4) primul paragraf. Statele membre cu o pondere a energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată de peste 50 % şi de până la 60 % pot considera că o astfel de pondere acoperă jumătate din creşterea medie anuală menţionată la alineatul (4) primul paragraf.

(4^b) Statele membre asigură faptul că operatorii de sisteme de încălzire sau răcire centralizată cu o capacitate mai mare de 25 MWth sunt încurajaţi să racordeze furnizorii-părţi terţe de energie din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală sau sunt încurajaţi să se ofere să racordeze şi să cumpere, de la furnizori-părţi terţe, căldură şi răcoare din surse regenerabile şi din căldură sau răcoare reziduală, pe baza unor criterii nediscriminatorii stabilite de autoritatea competentă a statului membru în cauză, atunci când operatorii respectivi trebuie să realizeze una sau mai multe dintre următoarele:

Statele membre se asigură că, în cazul în care un operator al sistemului de încălzire sau răcire centralizată refuză să racordeze un furnizor de încălzire sau de răcire în temeiul primului paragraf, operatorul respectiv pune la dispoziţia autorităţii competente informaţii cu privire la motivele refuzului, precum şi cu privire la condiţiile care trebuie îndeplinite şi la măsurile care trebuie luate în sistem pentru a face posibilă racordarea. Statele membre se asigură că există o procedură adecvată de remediere a refuzurilor nejustificate.

(c)alineatele (8), (9) şi (10) se înlocuiesc cu următorul text:

"(8) Statele membre stabilesc un cadru în care operatorii de distribuţie de energie electrică vor evalua, cel puţin la fiecare patru ani, în cooperare cu operatorii sistemelor de încălzire şi răcire centralizată din zonele lor respective, potenţialul sistemelor de încălzire şi răcire centralizată de a furniza servicii de echilibrare şi alte servicii de sistem, inclusiv participarea activă a cererii şi stocarea termică a energiei electrice excedentare din surse regenerabile şi vor evalua, de asemenea, dacă utilizarea potenţialului identificat ar fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor şi al utilizării resurselor decât soluţiile alternative.

15.Articolul 25 se înlocuieşte cu următorul text:

(4) Statele membre instituie un mecanism care să permită furnizorilor de combustibili de pe teritoriul lor să facă schimb de credite pentru furnizarea de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor. Operatorii economici care furnizează energie electrică din surse regenerabile vehiculelor electrice prin puncte publice de reîncărcare primesc credite, indiferent dacă operatorii economici fac obiectul obligaţiei stabilite de statul membru pentru furnizorii de combustibili, şi pot vinde creditele respective furnizorilor de combustibili, cărora li se permite să utilizeze creditele pentru a îndeplini obligaţia prevăzută la alineatul (1) primul paragraf. Statele membre pot include în respectivul mecanism puncte de reîncărcare private, cu condiţia să se poată demonstra că energia electrică din surse regenerabile livrată acestor puncte de reîncărcare private este furnizată exclusiv vehiculelor electrice."

16.Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"(1) Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile al unui stat membru menţionat la articolul 7 şi a ponderii minime a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ponderea biocombustibililor şi a biolichidelor, precum şi a combustibililor din biomasă consumaţi în transporturi, dacă sunt produşi din culturi alimentare şi furajere, nu depăşeşte cu mai mult de un punct procentual ponderea acestor combustibili în consumul final de energie în sectorul transporturilor în 2020 în statul membru respectiv, până la maximum 7 % din consumul final de energie în sectorul transporturilor în statul membru respectiv."

"În cazul în care ponderea biocombustibililor şi a biolichidelor, precum şi a combustibililor din biomasă consumaţi în transporturi, produşi din culturi alimentare şi furajere într-un stat membru este limitată la o pondere mai scăzută de 7 % sau un stat membru decide să limiteze ponderea şi mai mult, respectivul stat membru poate reduce în mod corespunzător ponderea minimă a energiei din surse regenerabile sau obiectivul de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a) având în vedere contribuţia pe care respectivii combustibili ar fi adus-o la ponderea minimă a energiei din surse regenerabile sau la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În scopul obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră, statele membre iau în considerare faptul că respectivii combustibili reduc cu 50 % emisiile de gaze cu efect de seră."

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

"(2) Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile al unui stat membru, menţionat la articolul 7, şi a ponderii minime a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionate la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ponderea biocombustibililor, a biolichidelor sau şi a combustibililor din biomasă produşi din culturi alimentare şi furajere care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, pentru care se observă o expansiune semnificativă a suprafeţei de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon, nu depăşesc nivelul de consum al acestor tipuri de combustibili în respectivul stat membru în 2019, cu excepţia cazului în care sunt certificaţi drept biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, în temeiul prezentului paragraf."

"Până la 1 septembrie 2023, Comisia revizuieşte criteriile stabilite prin actul delegat menţionat la al patrulea paragraf de la prezentul alineat, pe baza celor mai bune date ştiinţifice disponibile, şi adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a modifica aceste criterii, după caz, şi pentru a completa prezenta directivă prin includerea unei traiectorii de scădere treptată a contribuţiei la obiectivul general al Uniunii stabilit la articolul 3 alineatul (1) şi la ponderea minimă a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), a biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri crescute din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, produşi din materii prime pentru care se observă o expansiune semnificativă a producţiei în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon. Respectiva revizuire se bazează pe o versiune revizuită a raportului privind expansiunea materiilor prime, prezentat în conformitate cu al treilea paragraf de la prezentul alineat. Raportul respectiv evaluează, în special, dacă ponderea maximă a expansiunii anuale medii a suprafeţei totale de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon ar trebui redus pe baza unor criterii obiective şi ştiinţifice şi ţinând seama de obiectivele şi angajamentele Uniunii în materie de climă.

După caz, Comisia modifică criteriile stabilite în actul delegat menţionat la al patrulea paragraf pe baza rezultatelor evaluărilor menţionate la al cincilea paragraf. Comisia continuă să revizuiască, o dată la trei ani după data adoptării actelor delegate menţionate la al patrulea paragraf, datele care stau la baza actului delegat respectiv. Comisia actualizează actul delegat respectiv atunci când este necesar, în funcţie de evoluţia circumstanţelor şi de cele mai recente dovezi ştiinţifice disponibile."

17.Articolul 27 se înlocuieşte cu următorul text:

(iii)cantitatea de energie electrică din surse regenerabile furnizată sectorului transporturilor se determină prin înmulţirea cantităţii de energie electrică furnizată sectorului respectiv cu ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile, furnizată pe teritoriul statului membru în cei doi ani precedenţi, cu excepţia cazului în care energia electrică este obţinută prin racordarea directă la o instalaţie care produce energie electrică din surse regenerabile şi este furnizată sectorului transporturilor, caz în care energia electrică respectivă se consideră a fi în totalitate din surse regenerabile, iar energia electrică produsă de un vehicul electric solar şi utilizată pentru consumul vehiculului în sine poate fi considerată a fi în totalitate din surse regenerabile;

d) reducerea intensităţii gazelor cu efect de seră prin utilizarea energiei din surse regenerabile se determină prin împărţirea cantităţii de emisii de gaze cu efect de seră reduse prin utilizarea biocombustibililor, a biogazului, a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică şi a energiei electrice din surse regenerabile furnizate tuturor modurilor de transport la nivelul de referinţă; statele membre pot lua în considerare combustibilii pe bază de carbon reciclat.

i) cantitatea de energie electrică din surse regenerabile furnizată sectorului transporturilor se determină prin înmulţirea cantităţii de energie electrică furnizată sectorului respectiv cu ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile, furnizată pe teritoriul statului membru în cei doi ani precedenţi, cu excepţia cazului în care energia electrică este obţinută prin racordarea directă la o instalaţie care produce energie electrică din surse regenerabile şi este furnizată sectorului transporturilor, caz în care energia electrică respectivă se consideră a fi în totalitate din surse regenerabile, iar energia electrică produsă de un vehicul electric solar şi utilizată pentru consumul vehiculului în sine poate fi considerată a fi în totalitate din surse regenerabile.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a modifica prezenta directivă prin adaptarea limitei ponderii biocombustibililor şi a biogazelor produse din materiile prime enumerate în anexa IX partea B, pe baza unei evaluări a disponibilităţii materiilor prime. Limita este de cel puţin 1,7 %. În cazul în care Comisia adoptă un astfel de act delegat, limita prevăzută în acesta se aplică, de asemenea, statelor membre care au obţinut aprobarea Comisiei de a majora limita în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol, după o perioadă de tranziţie de cinci ani, fără a aduce atingere dreptului statului membru de a aplica respectiva nouă limită mai devreme. Statele membre pot solicita o nouă aprobare din partea Comisiei pentru o majorare faţă de limita stabilită în actul delegat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol.

(5) În scopul efectuării calculelor menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la alineatul (2) primul paragraf litera (a), cantitatea de energie furnizată sectorului transportului maritim, ca proporţie din consumul final brut de energie al statului membru respectiv, se consideră a nu fi mai mare de 13 %. Pentru Cipru şi Malta, cantitatea de energie consumată în sectorul transportului maritim, ca proporţie din consumul final brut de energie al statelor membre în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 5 %. Prezentul alineat se aplică până la 31 decembrie 2030.

Respectivul raport al Comisiei evaluează, în special, impactul asupra disponibilităţii şi accesibilităţii din punct de vedere financiar a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectoarele industriei şi transporturilor şi asupra capacităţii Uniunii de a-şi realiza obiectivele privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică ţinând seama de strategia Uniunii privind hidrogenul importat şi cel produs intern în conformitate cu articolul 22a, reducând în acelaşi timp la minimum creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energiei electrice şi în sistemul energetic general. În cazul în care raportul concluzionează că cerinţele nu asigură o disponibilitate şi accesibilitate din punct de vedere financiar suficiente a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectoarele industriei şi transporturilor şi nu contribuie în mod substanţial la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la integrarea sistemului energetic şi la realizarea obiectivelor Uniunii privind combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile stabilite pentru 2030, Comisia revizuieşte metodologia Uniunii şi, după caz, adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 35, pentru a modifica metodologia respectivă, furnizând ajustările necesare ale criteriilor stabilite la al doilea şi la al treilea paragraf de la prezentul alineat, cu scopul de a facilita extinderea industriei hidrogenului."

18.Articolul 28 se modifică după cum urmează:

(c)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) Până la 31 decembrie 2025, în contextul evaluării bienale a progreselor realizate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, Comisia evaluează dacă obligaţia privind biocombustibilii avansaţi şi biogazul produşi din materiile prime enumerate în partea A din anexa IX la prezenta directivă prevăzută la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă stimulează efectiv inovarea şi asigură reduceri de emisii de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor. Comisia analizează în evaluarea respectivă dacă aplicarea prezentului articol previne în mod eficace dubla contabilizare a energiei din surse regenerabile.

19.Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"Cu toate acestea, biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescuit şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la alineatul (10) pentru a fi luate în considerare în scopurile menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul utilizării deşeurilor mixte, statele membre ar putea obliga operatorii să aplice sisteme de sortare a deşeurilor mixte, care să vizeze îndepărtarea materialelor fosile. Prezentul paragraf se aplică şi deşeurilor şi reziduurilor care sunt prelucrate mai întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă."

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(ii)ca zone protejate în scopuri de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, care sunt recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, sub rezerva recunoaşterii lor în conformitate cu articolul 30 alineatul (4) primul paragraf, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producţia respectivei materii prime nu a adus atingere scopurilor de ocrotire a naturii;

(d)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă agricolă care sunt luaţi în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri care în ianuarie 2008 erau turbării, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora cultivarea şi recoltarea materiilor prime în cauză nu implică asanarea unor porţiuni de sol care nu erau asanate anterior. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (6) litera (a) punctele (vi) şi (vii), prezentul alineat se aplică şi biocombustibililor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă produşi din biomasă forestieră."

(e)alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(iv)că recoltarea se desfăşoară ţinându-se seama de menţinerea calităţii solului şi a biodiversităţii în conformitate cu principiile gospodăririi sustenabile a pădurilor, în scopul prevenirii oricăror efecte negative, astfel încât să se evite recoltarea buturugilor şi a rădăcinilor, degradarea pădurilor primare şi seculare, potrivit definiţiei din ţara unde este situată pădurea sau transformarea acestora în plantaţii forestiere, precum şi recoltarea pe soluri vulnerabile, că recoltarea se desfăşoară cu respectarea pragurilor maxime pentru tăieri la ras pe suprafeţe mari definite în ţara în care este situată pădurea şi cu pragurile de retenţie potrivite cu situaţia ecologică locală pentru extracţia lemnului mort şi că exploatarea se desfăşoară cu respectarea cerinţelor de utilizare a unor sisteme de exploatare forestieră care să reducă la minimum orice impact negativ asupra calităţii solului, inclusiv tasarea solului, precum şi asupra caracteristicilor biodiversităţii şi a habitatelor:"

(iv)că recoltarea se desfăşoară ţinându-se seama de menţinerea calităţii solului şi de biodiversitate, în concordanţă cu principiile gospodăririi sustenabile a pădurilor, cu scopul prevenirii oricărui impact negativ, astfel încât să se evite recoltarea buturugilor şi a rădăcinilor, degradarea pădurilor primare şi seculare, potrivit definiţiei din ţara unde este situată pădurea sau transformarea acestora în plantaţii forestiere, precum şi recoltarea pe soluri vulnerabile; că recoltarea se desfăşoară cu respectarea pragurilor maxime pentru tăieri la ras pe suprafeţe mari definite în ţara în care este situată pădurea şi cu pragurile de retenţie potrivite cu situaţia ecologică locală pentru extracţia lemnului mort şi că recoltarea se desfăşoară cu respectarea cerinţelor de utilizare a unor sisteme de exploatare forestieră care să reducă la minimum orice impact negativ asupra calităţii solului, inclusiv tasarea solului, precum şi asupra caracteristicilor biodiversităţii şi a habitatelor; şi"

(f)se introduc următoarele alineate:

(g)la alineatul (10) primul paragraf, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

(h)la alineatul (13), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:

(b) combustibilii din biomasă şi biolichidele folosiţi în instalaţiile menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf şi biocombustibilii produşi în aceste instalaţii, indiferent de locul de origine al biomasei în cauză, cu condiţia ca astfel de criterii să fie justificate obiectiv de nevoia de a asigura, pentru regiunea ultraperiferică respectivă, acces la energie sigură şi fiabilă şi trecerea treptată fără sincope la criteriile stabilite la alineatele (2)-(7), (10) şi (11) de la prezentul articol, stimulându-se în acest fel tranziţia de la combustibilii fosili către biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă durabili."

(i)se adaugă următorul alineat:

20.Se introduce următorul articol:

(1) Energia obţinută din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică se ia în calcul în vederea atingerii ponderii energiei din surse regenerabile a statelor membre şi a obiectivelor menţionate la articolul 3 alineatul (1), la articolul 15a alineatul (1), la articolul 22a alineatul (1), la articolul 23 alineatul (1), la articolul 24 alineatul (4) şi la articolul 25 alineatul (1) numai în cazul în care reducerile de emisii de gaze cu efect de seră obţinute prin utilizarea combustibililor respectivi sunt de cel puţin 70 %.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a completa prezenta directivă prin specificarea metodologiei de evaluare a reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră generate de combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică şi de combustibilii pe bază de carbon reciclat. Metodologia asigură faptul că nu se acordă credit pentru emisiile evitate pentru CO2 din surse fosile a cărui captură a primit deja un credit pentru emisii în temeiul altor dispoziţii de drept. Metodologia acoperă emisiile de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viaţă şi ia în considerare emisiile indirecte rezultate din deturnarea unor factori de producţie rigizi, ca deşeurile utilizate pentru producţia de combustibili din carbon reciclat."

21.Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) În cazul în care combustibilii din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat sunt luaţi în calcul în vederea atingerii obiectivelor menţionate la articolul 3 alineatul (1), articolul 15a alineatul (1), articolul 22a alineatul (1), articolul 23 alineatul (1), articolul 24 alineatul (4) şi articolul 25 alineatul (1), statele membre impun operatorilor economici, prin intermediul unor audituri obligatorii, independente şi transparente, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol, să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi alineatul (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2) pentru combustibili din surse regenerabile şi combustibili pe bază de carbon reciclat. În acest scop, statele membre impun operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:"

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

a) atunci când prelucrarea unui lot de materii prime duce la obţinerea unui singur rezultat al producţiei care este destinat producerii de biocombustibili, de biolichide sau de combustibili din biomasă, de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică sau de combustibili pe bază de carbon reciclat, dimensiunea lotului şi cantităţile aferente ale caracteristicilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt ajustate prin aplicarea unui factor de conversie care reprezintă raportul dintre masa rezultatului producţiei care este destinat unei astfel de produceri şi masa de materii prime care intră în proces;

(c)la alineatul (3), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următoarele texte:

"Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii economici prezintă informaţii fiabile privind respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2) şi că operatorii economici pun la dispoziţia statelor membre relevante, la cerere, datele utilizate pentru elaborarea informaţiilor respective. Statele membre solicită operatorilor economici luarea de măsuri în vederea elaborării unui nivel corespunzător de audit independent al informaţiilor prezentate de către aceştia şi furnizarea de dovezi în acest sens. Pentru conformitatea cu articolul 29 alineatul (3) literele (a), (b), (d) şi (e), articolul 29 alineatul (4) litera (a), articolul 29 alineatul (5), articolul 29 alineatul (6) litera (a) şi articolul 29 alineatul (7) litera (a), se poate recurge la audituri interne sau externe până la primul punct de colectare a biomasei forestiere. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile şi protejate împotriva fraudelor, incluzând verificarea în scopul garantării faptului că materialele nu sunt modificate sau eliminate în mod intenţionat astfel încât lotul sau o parte a acestuia să poată deveni deşeu sau reziduu. Auditul evaluează, de asemenea, frecvenţa şi metodologia prelevării de probe şi soliditatea datelor.

Obligaţiile prevăzute la prezentul alineat se aplică indiferent dacă combustibilii din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat sunt produşi sau importaţi în interiorul Uniunii. Informaţiile privind originea geografică şi tipul de materii prime ale biocombustibililor, ale biolichidelor şi ale combustibililor din biomasă pentru fiecare furnizor de combustibil se pun la dispoziţia consumatorilor într-o versiune actualizată, uşor de accesat şi de utilizat, pe site-urile internet ale operatorilor, ale furnizorilor şi ale autorităţilor competente relevante, precum şi la staţiile de realimentare, şi se actualizează anual."

(d)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Comisia poate decide ca sistemele internaţionale sau naţionale voluntare de stabilire a standardelor de producţie a combustibililor din surse regenerabile şi a combustibililor pe bază de carbon reciclat să furnizeze date exacte privind reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră în scopurile articolului 29 alineatul (10) şi ale articolului 29a alineatele (1) şi (2), să demonstreze respectarea articolului 27 alineatul (6) şi a articolului 31a alineatul (5) sau să demonstreze că loturile de biocombustibili, de biolichide şi de combustibili din biomasă respectă criteriile de durabilitate stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7). Atunci când demonstrează că criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (6) şi (7) sunt îndeplinite, operatorii pot decide să furnizeze direct dovezile necesare la nivel de zonă de aprovizionare. Comisia poate recunoaşte zonele de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 29 alineatul (3) primul paragraf litera (c) punctul (ii)."

(e)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

"(6) Statele membre pot institui sisteme naţionale în cadrul cărora respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2), în conformitate cu metodologia elaborată în temeiul articolului 29a alineatul (3), este verificată de-a lungul întregului lanţ de custodie implicând autorităţile competente. Sistemele respective pot fi utilizate, de asemenea, pentru a verifica exactitatea şi caracterul complet al informaţiilor incluse de operatorii economici în baza de date a Uniunii, pentru a demonstra respectarea articolului 27 alineatul (6) şi pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor.

Un stat membru poate notifica un astfel de sistem naţional Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem pentru a facilita recunoaşterea reciprocă bilaterală şi multilaterală a acestor sisteme. Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă un astfel de sistem naţional respectă condiţiile stabilite prin prezenta directivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 34 alineatul (3).

Pentru instalaţiile care produc energie electrică pentru încălzire şi răcire cu o putere termică instalată totală cuprinsă între 7,5 şi 20 MW, statele membre pot stabili sisteme naţionale de verificare simplificate pentru a asigura îndeplinirea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10). Pentru aceleaşi instalaţii, actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol stabilesc condiţii uniforme pentru sistemele simplificate de verificare voluntară menite să asigure îndeplinirea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10)."

(g)alineatul (10) se înlocuieşte cu următorul text:

22.Se introduce următorul articol:

(2) Statele membre impun operatorilor economici relevanţi să introducă în timp util în respectiva bază de date a Uniunii date exacte privind tranzacţiile realizate şi caracteristicile de durabilitate ale combustibililor care fac obiectul tranzacţiilor respective, inclusiv emisiile lor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă, începând de la punctul lor de producţie şi până la momentul în care sunt introduşi pe piaţă în Uniune. În scopul introducerii de date în baza de date a Uniunii, sistemul interconectat de gaze este considerat a fi un sistem unic de echilibrare a masei. Date despre injectarea şi retragerea de combustibili gazoşi din surse regenerabile sunt furnizate în baza de date a Uniunii. În baza de date a Uniunii se includ, de asemenea, date din care să reiasă dacă producerea unui anumit lot de combustibil a beneficiat de sprijin şi, în caz afirmativ, care este tipul schemei de sprijin. Respectivele date pot fi introduse în baza de date a Uniunii prin intermediul bazelor de date naţionale.

În pofida primului, celui de al doilea şi celui de al treilea paragraf, pentru combustibilii gazoşi injectaţi în infrastructura interconectată de gaze a Uniunii, operatorii economici introduc informaţii privind tranzacţiile efectuate, privind caracteristicile de durabilitate şi alte date relevante, precum emisiile de GES ale combustibililor până la punctul de injecţie în infrastructura de gaze interconectată, în cazul în care statul membru decide să completeze un sistem de echilibrare a masei cu un sistem de garanţii de origine.

(4) În cazul în care au fost emise garanţii de origine pentru producerea unui lot de gaze din surse regenerabile, statele membre se asigură că respectivele garanţii de origine sunt transferate în baza de date a Uniunii în momentul în care o livrare de gaze din surse regenerabile este înregistrată în baza de date a Uniunii şi sunt anulate după ce lotul de gaze regenerabile este retras din infrastructura de gaze interconectată a Uniunii. Aceste garanţii de origine, odată transferate, nu pot fi comercializate în afara bazei de date a Uniunii.

Verificarea calităţii datelor introduse în baza de date a Uniunii prin intermediul bazelor de date naţionale, a caracteristicilor de sustenabilitate ale combustibililor în raport cu datele respective şi aprobarea finală a tranzacţiilor au loc exclusiv prin baza de date a Uniunii. Exactitatea şi caracterul complet al datelor respective se verifică în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (^*21). Acestea pot fi verificate de organismele de certificare.

23.Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

24.Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, la articolul 27 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (4), la articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, la articolul 28 alineatul (5), la articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, la articolul 29a alineatul (3), la articolul 31 alineatul (5) al doilea paragraf şi la articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 20 noiembrie 2023. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade."

(b)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 7 alineatul (3) al cincilea paragraf, la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, la articolul 27 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (4), la articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, la articolul 28 alineatul (5), la articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, la articolul 29a alineatul (3), la articolul 31 alineatul (5) şi la articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare."

(c)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) al cincilea paragraf, cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, cu articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, cu articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, cu articolul 27 alineatul (3), cu articolul 27 alineatul (4), cu articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, cu articolul 28 alineatul (5), cu articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, cu articolul 29a alineatul (3), cu articolul 31 alineatul (5) sau cu articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul nu au informat Comisia. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."

Art. 2: Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1999

1.Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 11 se înlocuieşte cu următorul text:

"11. «obiectivele Uniunii privind energia şi clima pentru 2030» înseamnă obiectivul obligatoriu la nivelul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în 2030 menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, obiectivul obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, obiectivul la nivelul Uniunii de îmbunătăţire a eficienţei energetice în 2030 menţionat la articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*24) şi obiectivul de 15 % privind interconectarea electrică pentru 2030 sau orice obiective ulterioare convenite în acest sens de Consiliul European sau de Parlamentul European şi de Consiliu pentru anul 2030.

(b)la punctul 20, litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

"(b) în contextul recomandărilor Comisiei bazate pe evaluarea efectuată în temeiul articolului 29 alineatul (1) litera (b) cu privire la energia din surse regenerabile, realizarea timpurie de către un stat membru a contribuţiei sale la obiectivul obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, măsurată în raport cu punctele sale naţionale de referinţă privind energia din surse regenerabile;"

2.La articolul 4, litera (a) punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

În vederea realizării obiectivului obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, o contribuţie la respectivul obiectiv în ceea ce priveşte ponderea ce revine statului membru a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie în 2030, cu o traiectorie orientativă pentru această contribuţie începând din anul 2021. Până în 2022, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referinţă de cel puţin 18 % din creşterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul naţional obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv şi contribuţia sa la obiectivul pentru 2030. Până în 2025, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referinţă de cel puţin 43 % din creşterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul naţional obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv şi contribuţia sa la obiectivul pentru 2030. Până în 2027, traiectoria orientativă trebuie să ajungă la un punct de referinţă de cel puţin 65 % din creşterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul naţional obligatoriu pentru 2020 al statului membru respectiv şi contribuţia sa la obiectivul pentru 2030.

Până în 2030, traiectoria orientativă trebuie să ajungă cel puţin la nivelul contribuţiei planificate a statului membru. Dacă un stat membru estimează că îşi va depăşi obiectivul naţional obligatoriu pentru 2020, traiectoria sa orientativă poate începe la nivelul prevăzut a fi atins. Traiectoriile orientative ale statelor membre constituie împreună punctele de referinţă ale Uniunii în 2022, în 2025 şi în 2027 şi obiectivul obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Pe lângă contribuţia sa la obiectivul Uniunii şi traiectoria sa orientativă în sensul prezentului regulament, un stat membru poate să indice niveluri mai ambiţioase în cadrul politicilor naţionale."

4.La articolul 29, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) În domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul evaluării sale menţionate la alineatul (1), Comisia evaluează progresele înregistrate în ceea ce priveşte ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii, pe baza unei traiectorii orientative a Uniunii care porneşte de la 20 % în 2020, atinge puncte de referinţă de cel puţin 18 % în 2022, 43 % în 2025 şi 65 % în 2027 din creşterea totală a ponderii energiei din surse regenerabile între obiectivul Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2020 şi obiectivul Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, şi atinge obiectivul obligatoriu al Uniunii în materie de energie din surse regenerabile pentru 2030, stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001."

Art. 3: Modificarea Directivei 98/70/CE

1.Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

Prezenta directivă stabileşte, cu privire la vehiculele rutiere şi utilajele mobile nerutiere, inclusiv navele de navigaţie interioară atunci când nu se află pe mare, tractoarele agricole şi forestiere, precum şi ambarcaţiunile de agrement atunci când nu se află pe mare, specificaţii tehnice bazate pe considerente de sănătate şi de mediu pentru carburanţii care sunt folosiţi pentru motoare cu aprindere prin scânteie şi motoare cu aprindere prin compresie, ţinând seama de cerinţele tehnice ale acestor motoare."

2.La articolul 2, punctele 8 şi 9 se înlocuiesc cu următorul text:

3.Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Statele membre se asigură că motorina destinată utilizării de către utilajele mobile nerutiere, inclusiv navele de navigaţie interioară, de către tractoarele agricole şi forestiere şi de către ambarcaţiunile de agrement are un conţinut maxim admis de sulf de 10 mg/kg statele membre se asigură că combustibilii lichizi, alţii decât motorina respectivă, pot fi utilizaţi de navele de navigaţie interioară şi de ambarcaţiunile de agrement doar în cazul în care conţinutul de sulf al carburanţilor lichizi respectivi nu depăşeşte conţinutul maxim permis al motorinei în cauză."

Art. 4: Dispoziţii tranzitorii

Art. 5: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 21 mai 2025.

ANEXA I:

2.Se introduce următoarea anexă:

	Suplimentări la articolul 23 alineatul (1) (în puncte procentuale) pentru perioada 2021-2025 (^*1)	Suplimentări la articolul 23 alineatul (1) (în puncte procentuale) pentru perioada 2026-2030 (^*2)	Ponderile obţinute în urma suplimentărilor, fără căldura şi răcoarea reziduală (în puncte procentuale)
Belgia	1,0	0,7	1,8
Bulgaria	0,7	0,4	1,5
Cehia	0,8	0,5	1,6
Danemarca	1,2	1,1	1,6
Germania	1,0	0,7	1,8
Estonia	1,3	1,2	1,7
Irlanda	2,3	2,0	3,1
Grecia	1,3	1,0	2,1
Spania	0,9	0,6	1,7
Franţa	1,3	1,0	2,1
Croaţia	0,8	0,5	1,6
Italia	1,1	0,8	1,9
Cipru	0,8	0,5	1,6
Letonia	0,7	0,6	1,1
Lituania	1,7	1,6	2,1
Luxemburg	2,3	2,0	3,1
Ungaria	0,9	0,6	1,7
Malta	0,8	0,5	1,6
Ţările de Jos	1,1	0,8	1,9
Austria	1,0	0,7	1,8
Polonia	0,8	0,5	1,6
Portugalia	0,7	0,4	1,5
România	0,8	0,5	1,6
Slovenia	0,8	0,5	1,6
Slovacia	0,8	0,5	1,6
Finlanda	0,6	0,5	1,0
Suedia	0,7	0,7	0,7
(^1) Măsurile de flexibilitate prevăzute la articolul 23 alineatul (2) literele (b) şi (c) în care au fost luate în considerare la calcularea suplimentărilor şi a ponderilor obţinute. (^2) Măsurile de flexibilitate prevăzute la articolul 23 alineatul (2) literele (b) şi (c) în care au fost luate în considerare la calcularea suplimentărilor şi a ponderilor obţinute.

3.Anexa III se înlocuieşte cu următorul text:

Combustibil	Conţinut masic de energie (putere calorifică inferioară, MJ/kg)	Conţinut volumic de energie (putere calorifică inferioară, MJ/l)
COMBUSTIBILI PROVENIŢI DIN BIOMASĂ ŞI/SAU DIN OPERAŢIUNI DE PRELUCRARE A BIOMASEI
Biopropan	46	24
Ulei vegetal pur (ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracţie sau procedee comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic)	37	34
Biomotorină - ester metilic al acizilor graşi (ester metilic produs din ulei produs din biomasă)	37	33
Biomotorină - ester etilic al acizilor graşi (ester etilic produs din ulei produs din biomasă)	38	34
Biogaz care se poate purifica pentru a obţine calitatea gazelor naturale	50	-
Ulei hidrotratat (tratat termochimic cu hidrogen) produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea motorinei	44	34
Ulei hidrotratat (tratat termochimic cu hidrogen) produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea benzinei	45	30
Ulei hidrotratat (tratat termochimic cu hidrogen) produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea combustibilului pentru avioane	44	34
Ulei hidrotratat (tratat termochimic cu hidrogen) produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea gazului petrolier lichefiat	46	24
Ulei coprelucrat (prelucrat într-o rafinărie simultan cu combustibili fosili) produs din biomasă sau biomasă supusă pirolizei, destinat a fi folosit la înlocuirea motorinei	43	36
Ulei coprelucrat (prelucrat într-o rafinărie simultan cu combustibili fosili) produs din biomasă sau biomasă supusă pirolizei, destinat a fi folosit la înlocuirea benzinei	44	32
Ulei coprelucrat (prelucrat într-o rafinărie simultan cu combustibili fosili) produs din biomasă sau biomasă supusă pirolizei, destinat a fi folosit la înlocuirea combustibilului pentru avioane	43	33
Ulei coprelucrat (prelucrat într-o rafinărie simultan cu combustibili fosili) produs din biomasă sau biomasă supusă pirolizei, destinat a fi folosit la înlocuirea gazului petrolier lichefiat	46	23
COMBUSTIBILI DIN SURSE REGENERABILE CARE POT FI PRODUŞI DIN DIFERITE SURSE REGENERABILE, INCLUSIV BIOMASĂ
Metanol din surse regenerabile	20	16
Etanol din surse regenerabile	27	21
Propanol din surse regenerabile	31	25
Butanol din surse regenerabile	33	27
Motorină Fischer-Tropsch (hidrocarbură sintetică sau amestec de hidrocarburi sintetice destinat a fi folosit la înlocuirea motorinei)	44	34
Benzină Fischer-Tropsch (hidrocarbură sintetică sau amestec de hidrocarburi sintetice produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea benzinei)	44	33
Combustibil pentru avioane Fischer-Tropsch (hidrocarbură sintetică sau amestec de hidrocarburi sintetice produs din biomasă, destinat a fi folosit la înlocuirea combustibilului pentru avioane)	44	33
Gaz petrolier lichefiat Fischer-Tropsch (hidrocarbură sintetică sau amestec de hidrocarburi sintetice destinat a fi folosit la înlocuirea gazului petrolier lichefiat)	46	24
DME (dimetileter)	28	19
Hidrogen din surse regenerabile	120	-
ETBE (etil-terţ-butil-eter produs pe bază de etanol)	36 (din care 33 % din surse regenerabile)	27 (din care 33 % din surse regenerabile)
MTBE (metil-terţ-butil-eter produs pe bază de metanol)	35 (din care 22 % din surse regenerabile)	26 (din care 22 % din surse regenerabile)
TAEE (terţiar-amil-etil-eter produs pe bază de etanol)	38 (din care 29 % din surse regenerabile)	29 (din care 29 % din surse regenerabile)
TAME (terţiar-amil-metil-eter produs pe bază de metanol)	36 (din care 18 % din surse regenerabile)	28 (din care 18 % din surse regenerabile)
THxEE (terţiar-hexil-etil-eter produs pe bază de etanol)	38 (din care 25 % din surse regenerabile)	30 (din care 25 % din surse regenerabile)
THxME (terţiar-hexil-metil-eter produs pe bază de metanol)	38 (din care 14 % din surse regenerabile)	30 (din care 14 % din surse regenerabile)
COMBUSTIBILI DIN SURSE NEREGENERABILE
Benzină	43	32
Motorină	43	36
Combustibil pentru avioane	43	34
Hidrogen din surse neregenerabile	120	-

4.Anexa IV se modifică după cum urmează:

(b)teza introductivă şi punctele 1, 2 şi 3 se înlocuiesc cu următorul text:

De asemenea, organismul de formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri mai scurte de actualizare şi de perfecţionare organizate în module de formare care să le permită instalatorilor şi proiectanţilor să obţină noi competenţe, să îşi extindă şi să îşi diversifice aptitudinile cu privire la mai multe tipuri de tehnologii şi combinaţii ale acestora. Organismul de formare asigură adaptarea formării la noile tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile în contextul clădirilor, al industriei şi al agriculturii. Organismele de formare recunosc competenţele relevante dobândite.

(c)punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:

(d)punctul 6 litera (c) se modifică după cum urmează:

"(c) Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu asupra situaţiei pe piaţa pompelor de căldură şi să prezinte sursele geotermale de energie şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementările privind utilizarea surselor geotermale de energie, fezabilitatea utilizării pompelor de căldură în clădiri şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul sistemului şi integrarea soluţiilor de stocare a energiei, inclusiv în combinaţie cu instalaţiile solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a tuturor standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a dreptului aplicabil de la nivel intern şi de la nivelul Uniunii. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:"

"(iii)capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice de instalare, inclusiv de a determina valorile tipice ale sarcinii termice pentru diferite clădiri şi pentru producerea apei calde pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de căldură privind sarcina termică pentru producerea apei calde, privind masa de stocare a clădirii şi privind asigurarea neîntreruptă cu curent electric; de a determina soluţiile de stocare a energiei, inclusiv prin intermediul rezervorului tampon şi al volumului acestuia şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire;

(e)punctul 6 litera (d) se modifică după cum urmează:

"(d) Partea teoretică a formării instalatorilor pentru instalaţiile fotovoltaice solare şi cele termice solare ar trebui să ofere o privire de ansamblu asupra situaţiei de pe piaţa produselor solare şi o comparaţie între costuri şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componentele, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energia solară, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de căldură, opţiuni pentru integrarea soluţiilor de stocare a energiei, protecţia împotriva incendiilor, subvenţiile aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor fotovoltaice solare şi a celor termice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a tuturor standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, cum ar fi Solar Keymark, precum şi a dreptului intern şi al Uniunii aferent. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:"

5.Anexa V partea C se modifică după cum urmează:

(a)punctul 6 se înlocuieşte cu următorul text:

"6. Pentru calculul menţionat la punctul 1 litera (a), reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din îmbunătăţirea gestionării în agricultură, esca, cum ar fi trecerea la aratul de conservare sau la semănarea direct în mirişte, îmbunătăţirea culturilor şi a sistemului de rotaţie a culturilor, utilizarea culturilor de protecţie, inclusiv gestionarea reziduurilor de culturi, precum şi utilizarea unui ameliorator organic de soluri, precum compost şi digestat fermentat din gunoi de grajd, se ia în considerare doar în cazul în care nu există riscul ca acestea să aibă un efect negativ asupra biodiversităţii. În plus, se furnizează dovezi solide şi verificabile cu privire la creşterea cantităţii de carbon din sol sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că aceasta a crescut în perioada în care au fost cultivate materiile prime respective, ţinând seama, în acelaşi timp, de emisiile existente acolo unde astfel de practici presupun utilizarea la scară crescută de îngrăşăminte şi erbicide (^*3).

(^*3)Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării şi prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câţiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creşterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea creşterii cantităţii carbonului din sol şi a amplorii acestei creşteri."

(c)punctul 18 se înlocuieşte cu următorul text:

"18. Pentru calculele menţionate la punctul 17, emisiile care trebuie împărţite sunt eec + el + esca + acele fracţii ale ep, etd, eccs şi eccr care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat vreo valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viaţă, fracţia din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor. În cazul biocombustibililor şi biolichidelor, toate coprodusele care nu se încadrează în domeniul de aplicare a punctului 17 se iau în considerare în scopul acestor calcule.

6.La anexa VI, partea B se modifică după cum urmează:

(a)punctul 6 se înlocuieşte cu următorul text:

(^*4)Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării şi prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câţiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creşterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea existenţei unei creşteri a cantităţii carbonului din sol şi a amplorii acestei creşteri."

(c)punctul 18 se înlocuieşte cu următorul text:

8.Anexa IX se modifică după cum urmează:

ANEXA II:

1.Anexa I se modifică după cum urmează:

(b)nota de subsol 2 se înlocuieşte cu următorul text:

"⁽²⁾Valorile menţionate în specificaţie sunt «valori reale». La stabilirea valorilor lor limită, s-au aplicat termenii EN ISO 4259-1:2017/A1:2021 «Produse petroliere şi produse înrudite. Fidelitatea metodelor de măsurare şi a rezultatelor - Partea 1: Determinarea valorilor de fidelitate referitoare la metodele de încercare», iar pentru stabilirea unei valori minime s-a luat în considerare o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitatea). Rezultatele măsurărilor individuale se interpretează pe baza criteriilor descrise în EN ISO 4259-2:2017/A1:2019."

2.Anexa II se modifică după cum urmează:

(c)textul notei de subsol 2 se înlocuieşte cu următorul text: