Art. 1. - Art. 1: Modificarea Directivei (UE) 2018/2001 - Directiva 2413/18-oct-2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 şi a Directivei 98/70/CE în ceea ce priveşte promovarea energiei din surse regenerabile şi de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 10 Ianuarie 2025

Art. 1: Modificarea Directivei (UE) 2018/2001

1.La articolul 2, al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(a)punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

1^a. «lemn rotund industrial» înseamnă buşteni de gater, buşteni de furnir, lemn pentru celuloză rotund sau despicat, precum şi orice alt lemn rotund adecvat pentru scopuri industriale, cu excepţia lemnului rotund ale cărui caracteristici, cum ar fi specia, dimensiunile, verticalitatea şi densitatea nodurilor, îl fac inadecvat pentru utilizarea industrială după cum este definit şi justificat în mod corespunzător de statele membre în conformitate cu condiţiile forestiere relevante;"

(c)se introduc următoarele puncte:

(d)se introduc următoarele puncte:

(e)se introduc următoarele puncte:

(h)se introduc următoarele puncte:

2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că energia din biomasă este produsă astfel încât să se reducă la minimum distorsiunile nedorite pe piaţa materiilor prime de biomasă şi impactul negativ asupra biodiversităţii, a mediului şi a climei. În acest scop, statele membre ţin seama de ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE şi asigură aplicarea principiului utilizării în cascadă a biomasei, punând accentul pe schemele de sprijin şi ţinând seama în mod corespunzător de particularităţile naţionale.

(3^a) Statele membre pot deroga de la principiul utilizării în cascadă a biomasei menţionat la alineatul (3) atunci când este necesar pentru a se asigura securitatea aprovizionării cu energie. Statele membre pot, de asemenea, deroga de la principiul respectiv atunci când industria locală nu este în măsură, din punct de vedere cantitativ sau tehnic, să utilizeze biomasa forestieră pentru o valoare adăugată economică şi de mediu superioară producerii energiei, pentru materiile prime provenite din:

(c)se introduce următorul alineat:

"(4^a) Statele membre stabilesc un cadru, care poate include scheme de sprijin şi măsuri de facilitare a optării pentru contracte de achiziţie de energie electrică din surse regenerabile, care să permită implementarea energiei electrice din surse regenerabile la un nivel care să fie în concordanţă cu contribuţia la nivel naţional a statului membru, menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, şi într-un ritm corelat cu traiectoriile orientative menţionate la articolul 4 litera (a) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999. În special, cadrul respectiv abordează barierele rămase în calea unui nivel ridicat de aprovizionare cu energie din surse regenerabile, inclusiv pe cele legate de procedurile de acordare a autorizaţiei şi dezvoltarea infrastructurii de transport, de distribuţie şi de stocare necesare, inclusiv stocarea energiei în acelaşi amplasament. La elaborarea cadrului respectiv, statele membre ţin seama de cantitatea suplimentară de energie electrică din surse regenerabile necesară pentru a răspunde cererii în sectorul transporturilor, al industriei, al încălzirii şi răcirii clădirilor, precum şi pentru producţia de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică. Statele membre pot include un rezumat al politicilor şi măsurilor adoptate în temeiul cadrului şi, respectiv, o evaluare a punerii lor în aplicare în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima, prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat."

3.Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

Fără a aduce atingere celui de al treilea paragraf, statele membre pot conveni, prin intermediul unui acord de cooperare specific, să contabilizeze toţi sau o parte din combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică consumaţi într-un stat membru în ponderea consumului final brut de energie din surse regenerabile în statul membru în care sunt produşi combustibilii respectivi. Pentru a verifica faptul că aceiaşi combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică nu sunt contabilizaţi atât în statul membru în care sunt produşi, cât şi în statul membru în care sunt consumaţi şi pentru a înregistra cantitatea contabilizată, statele membre notifică Comisiei orice astfel de acord de cooperare. Un astfel de acord de cooperare include cantitatea totală de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică care urmează să fie luată în calcul pentru fiecare stat membru şi data la care acordul de cooperare va deveni operaţional."

(b)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile se calculează ca fiind cantitatea de energie electrică produsă într-un stat membru din surse regenerabile, incluzând producţia de energie electrică de la autoconsumatorii de energie din surse regenerabile şi de la comunităţile de energie din surse regenerabile, precum şi energia electrică din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică, şi excluzând producţia de energie electrică în centralele cu acumulare prin pompare din apă pompată anterior în sens ascendent, precum şi energia electrică utilizată pentru producerea de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică."

4.Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

Identificarea proiectelor comune privind energia din surse regenerabile offshore este corelată cu nevoile identificate în planurile strategice la nivel înalt de dezvoltare a reţelei offshore integrate pentru fiecare bazin maritim menţionat la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8) şi în planul pe zece ani de dezvoltare a reţelei la nivelul Uniunii menţionat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943, dar poate depăşi aceste nevoi şi poate implica autorităţi locale şi regionale şi întreprinderi private.

(b)se introduce următorul alineat:

"(7^a) Pe baza obiectivelor orientative privind producerea de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie utilizată în fiecare bazin maritim, identificate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2022/869, statele membre în cauză publică informaţii cu privire la volumele de energie din surse regenerabile offshore pe care intenţionează să le realizeze prin licitaţii, ţinând seama de fezabilitatea tehnică şi economică a infrastructurii reţelei şi de activităţile care au deja loc. Statele membre depun eforturi pentru a aloca spaţiu pentru proiectele privind energia din surse regenerabile offshore în planurile lor de amenajare a spaţiului maritim, ţinând seama de activităţile care au deja loc în zonele afectate. Pentru a facilita acordarea autorizaţiilor pentru proiectele comune privind energia din surse regenerabile offshore, statele membre reduc complexitatea şi sporesc eficienţa şi transparenţa procedurii de acordare a autorizaţiei, consolidează cooperarea dintre ele şi, după caz, instituie un punct unic de contact. Pentru a creşte gradul de acceptare publică pe scară largă, statele membre pot include comunităţile de energie din surse regenerabile în proiecte comune privind energia din surse regenerabile offshore."

5.Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre se asigură că orice norme naţionale referitoare la procedurile de acordare a autorizaţiilor, de certificare şi de acordare de licenţe care se aplică centralelor şi reţelelor conexe de transport şi de distribuţie pentru producţia de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile, procesului de transformare a biomasei în biocombustibili, biolichide, combustibili din biomasă sau în alte produse energetice, precum şi combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică sunt proporţionale şi necesare şi contribuie la punerea în aplicare a principiului «eficienţa energetică înainte de toate»."

(b)alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

"(2) Statele membre definesc în mod clar toate specificaţiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele şi de sistemele din domeniul energiei din surse regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin şi pentru a fi eligibile în cadrul achiziţiilor publice. În cazul în care există standarde armonizate sau standarde europene, inclusiv sisteme de referinţe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene, specificaţiile tehnice menţionate anterior se exprimă în raport cu aceste standarde. Se acordă prioritate standardelor armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în sprijinul dreptului Uniunii, inclusiv în sprijinul Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*10) sau al Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*11). În absenţa acestora, se utilizează alte standarde armonizate şi standarde europene, în această ordine. Specificaţiile tehnice în cauză nu prevăd în ce caz este necesară certificarea echipamentelor şi a sistemelor şi nu constituie o barieră în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

(2^a) Statele membre promovează testarea de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile pentru a produce, partaja şi stoca energie din surse regenerabile prin proiecte-pilot într-un mediu real, pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil şi însoţite de garanţii adecvate pentru a garanta funcţionarea în condiţii de siguranţă a sistemului de energie electrică şi pentru a evita impactul disproporţionat asupra funcţionării pieţei interne, sub supravegherea unei autorităţi competente.

(3) Statele membre se asigură că, la planificarea, inclusiv amenajarea timpurie a teritoriului, proiectarea, construirea şi renovarea infrastructurii urbane, a zonelor industriale, comerciale sau rezidenţiale şi a infrastructurii energetice şi de transport, inclusiv reţele electrice, de încălzire şi răcire centralizată, de gaze naturale şi de combustibili alternativi, autorităţile lor competente de la nivel naţional, regional şi local includ dispoziţii vizând integrarea şi implementarea energiei din surse regenerabile, inclusiv vizând autoconsumul de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile, precum şi utilizarea căldurii şi a răcorii reziduale inevitabile. În special, statele membre încurajează organele administrative locale şi regionale să includă încălzirea şi răcirea din surse regenerabile în planurile lor de infrastructură urbană, acolo unde este cazul, şi să se consulte cu operatorii de reţea pentru a se ţine cont de impactul pe care îl au, asupra planurilor de dezvoltare a infrastructurii ale operatorilor de reţea, programele vizând eficienţa energetică şi participarea activă a cererii, precum şi dispoziţiile specifice legate de autoconsumul de surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile."

(d)alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

"(8) Statele membre evaluează barierele normative şi administrative din calea contractelor pe termen lung de achiziţie de energie din surse regenerabile, îndepărtează obstacolele nejustificate din calea unor astfel de contracte şi promovează optarea pentru acestea, inclusiv prin explorarea modalităţilor de reducere a riscurilor financiare asociate acestora, în special prin utilizarea garanţiilor pentru credite. Statele membre se asigură că respectivele contracte nu fac obiectul unor proceduri sau taxe discriminatorii sau disproporţionate şi că orice garanţie de origine asociată poate fi transferată cumpărătorului de energie din surse regenerabile în temeiul contractului de achiziţie de energie din surse regenerabile.

Statele membre îşi descriu politicile şi măsurile care promovează optarea pentru contracte de achiziţie de energie din surse regenerabile în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat. În rapoartele intermediare respective, acestea indică, de asemenea, producţia de energie din surse regenerabile care este sprijinită prin contracte de achiziţie de energie din surse regenerabile.

6.Se introduc următoarele articole:

(1) Pentru a promova producţia şi utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor, statele membre determină o pondere naţională orientativă de energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere şi precum şi de energie din surse regenerabile preluată din reţea în consumul final de energie în sectorul clădirilor în anul 2030, care să fie corelată cu obiectivul orientativ ca, în 2030, ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor să reprezinte cel puţin 49 % din consumul final de energie al Uniunii din clădiri în 2030. Statele membre îşi includ ponderea naţională orientativă în planurile naţionale integrate privind energia şi clima menţionate la articolele 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, precum şi informaţii cu privire la modul în care intenţionează să realizeze acest obiectiv.

(3) Statele membre introduc măsuri adecvate în reglementările naţionale şi codurile lor privind construcţiile şi, după caz, în schemele lor de sprijin, pentru a mări ponderea energiei electrice şi a încălzirii şi răcirii din surse regenerabile produse la faţa locului sau în apropiere, precum şi a energiei din surse regenerabile preluate din reţea, în parcul imobiliar. Astfel de măsuri pot include măsuri naţionale referitoare la creşteri substanţiale ale autoconsumului de energie din surse regenerabile, ale comunităţilor de energie din surse regenerabile, ale stocării locale a energiei, ale reîncărcării inteligente şi reîncărcării bidirecţionale, ale altor servicii de flexibilitate, cum ar fi participarea activă a cererii, şi în combinaţie cu îmbunătăţiri ale eficienţei energetice legate de cogenerare şi renovări majore care măresc numărul de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero şi de clădiri care depăşesc cerinţele minime de performanţă energetică reglementată la articolul 4 din Directiva 2010/31/UE.

Pentru a atinge ponderea orientativă de energie din surse regenerabile prevăzută la alineatul (1), statele membre impun, în reglementările şi codurile lor naţionale privind construcţiile şi, după caz, în schemele lor de sprijin sau prin orice măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile, produse la faţa locului sau în apropiere, precum şi preluate din reţea, în clădirile noi şi în cele existente care fac obiectul unor renovări majore sau al unei reînnoiri a sistemului de încălzire, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, precum şi în situaţiile în care acest lucru este fezabil din punct de vedere economic, tehnic şi funcţional. Statele membre permit ca atingerea respectivelor niveluri minime să fie realizată, printre altele, prin intermediul unei încălziri şi răciri centralizate eficiente.

(4) Statele membre asigură îndeplinirea unui rol de exemplu de către clădirile publice de la nivel naţional, regional şi local în ceea ce priveşte ponderea energiei din surse regenerabile utilizate, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2010/31/UE şi articolul 5 din Directiva 2012/27/UE. Statele membre pot permite, printre altele, ca această obligaţie să fie îndeplinită prin prevederea utilizării acoperişurilor clădirilor publice sau cu caracter mixt public-privat de către părţi terţe pentru instalaţii care produc energie din surse regenerabile.

(6) Pentru a atinge ponderea orientativă de energie din surse regenerabile prevăzută la alineatul (1), statele membre promovează utilizarea sistemelor şi echipamentelor de încălzire şi răcire din surse regenerabile şi pot promova tehnologii inovatoare, cum ar fi sistemele şi echipamentele de încălzire şi răcire inteligente şi bazate pe surse regenerabile care sunt electrificate, completate, după caz, cu gestionarea inteligentă a consumului de energie în clădiri. În acest scop, statele membre utilizează toate măsurile, instrumentele şi stimulentele adecvate, inclusiv etichetele energetice dezvoltate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369, certificatele de performanţă energetică stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2010/31/UE, şi alte certificate sau standarde relevante elaborate la nivelul Uniunii sau la nivel naţional şi asigură furnizarea de informaţii şi consiliere adecvate privind alternativele din surse regenerabile, foarte eficiente din punct de vedere energetic, precum şi privind instrumentele financiare şi stimulentele disponibile pentru a promova creşterea ratei de înlocuire a sistemelor vechi de încălzire şi trecerea într-o proporţie mai mare la soluţii bazate pe energie din surse regenerabile.

(1) Până la 21 mai 2025, statele membre efectuează o cartografiere coordonată pentru implementarea energiei din surse regenerabile pe teritoriul lor cu scopul de a identifica potenţialul intern şi zonele de pe suprafaţa terestră, subterană, marină sau apele interioare disponibile necesare pentru crearea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile, precum şi a infrastructurii aferente, cum ar fi reţelele şi instalaţiile de stocare, inclusiv stocarea termică, care sunt necesare pentru a acoperi cel puţin contribuţiile lor naţionale la obiectivul privind energia din surse regenerabile pentru 2030, stabilite la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă. În acest scop, statele membre pot utiliza sau se pot baza pe documentele sau planurile lor existente de amenajare a teritoriului, inclusiv pe planurile de amenajare a spaţiului maritim întocmite în temeiul Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*12). Statele membre asigură coordonarea între toate autorităţile şi entităţile naţionale, regionale şi locale relevante, inclusiv operatorii de reţea, în ceea ce priveşte cartografierea zonelor necesare, după caz.

(1) Până la 21 februarie 2026, statele membre se asigură că autorităţile competente adoptă unul sau mai multe planuri care desemnează, ca subcategorie a zonelor menţionate la articolul 15b alineatul (1), zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru unul sau mai multe tipuri de surse regenerabile de energie. Statele membre pot exclude instalaţiile de ardere pe bază de biomasă şi hidrocentralele. În planurile respective, autorităţile competente:

(ii)exclud siturile Natura 2000 şi zonele desemnate în cadrul sistemelor naţionale de protecţie pentru conservarea naturii şi a biodiversităţii, principalele rute de migraţie a păsărilor şi a mamiferelor marine, precum şi alte zone identificate pe baza hărţilor de sensibilitate şi a instrumentelor menţionate la punctul (iii), cu excepţia suprafeţelor artificiale şi construite situate în zonele respective, cum ar fi acoperişurile, zonele de parcare sau infrastructura de transport;

(iii)utilizează toate instrumentele şi seturile de date adecvate şi proporţionale pentru a identifica zonele în care centralele producătoare de energie din surse regenerabile nu ar avea niciun impact semnificativ asupra mediului, inclusiv cartografierea zonelor sensibile de faună sălbatică, ţinând seama de datele disponibile în contextul dezvoltării unei reţele Natura 2000 coerente, atât în ceea ce priveşte tipurile de habitate şi specii reglementate de Directiva 92/43/CEE a Consiliului (^*13), cât şi păsările şi ariile protejate în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*14);

b) stabilesc norme adecvate pentru zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile în ceea ce priveşte măsurile de atenuare efective care trebuie adoptate pentru instalarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile şi a stocării energiei în acelaşi amplasament, precum şi pentru activele necesare pentru racordarea unor astfel de centrale şi stocări la reţea, cu scopul de a evita sau, dacă nu este posibil, de a reduce în mod semnificativ impactul negativ asupra mediului care poate apărea, asigurându-se, după caz, că măsurile de atenuare adecvate sunt aplicate în mod proporţional şi în timp util pentru a asigura respectarea obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) şi la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, la articolul 5 din Directiva 2009/147/CEE şi la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi al Consiliului (^*15) şi pentru a evita deteriorarea şi a obţine o stare ecologică bună sau un potenţial ecologic bun în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

Respectarea normelor menţionate la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat şi punerea în aplicare a măsurilor de atenuare adecvate de către proiectele individuale conduc la prezumţia că proiectele nu încalcă dispoziţiile respective, fără a aduce atingere articolului 16a alineatele (4) şi (5) din prezenta directivă. În cazul în care noile măsuri de atenuare menite să prevină pe cât posibil uciderea sau perturbarea speciilor protejate în temeiul Directivelor 92/43/CEE şi 2009/147/CE sau orice alt impact asupra mediului nu au fost testate pe scară largă în ceea ce priveşte eficacitatea lor, statele membre pot permite utilizarea lor pentru unul sau mai multe proiecte-pilot pentru o perioadă determinată, cu condiţia ca eficacitatea acestor măsuri să fie monitorizată îndeaproape şi să fie luate imediat măsuri adecvate, în cazul în care respectivele măsuri de atenuare nu se dovedesc a fi eficace.

(3) Statele membre trebuie să decidă dimensiunea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, având în vedere particularităţile şi cerinţele tipului sau tipurilor de tehnologie pentru care instituie zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Menţinându-şi libertatea de a decide cu privire la dimensiunea respectivelor zone, statele membre urmăresc ca dimensiunea combinată a respectivelor zone să fie semnificativă şi să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în prezenta directivă. Planurile care desemnează zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile menţionate la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol se publică şi se revizuiesc periodic, după caz, în special în contextul actualizării planurilor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(1) Statele membre pot adopta unul sau mai multe planuri de desemnare a unor zone de infrastructură dedicate pentru dezvoltarea proiectelor de reţea şi de stocare care sunt necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică, în cazul în care nu se preconizează că o astfel de dezvoltare va avea un impact semnificativ asupra mediului sau un astfel de impact poate fi atenuat în mod corespunzător sau, dacă nu este posibil, compensat. Scopul unor astfel de zone este de a sprijini şi completa zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Aceste planuri trebuie:

(2) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) şi de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*17), precum şi de la punctul 20 din anexa I şi de la punctul 3 litera (b) din anexa II la directiva menţionată şi prin derogare de la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE, statele membre pot, în circumstanţe justificate, inclusiv în cazul în care acest lucru este necesar pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile în vederea realizării obiectivelor privind clima şi energia din surse regenerabile, să excepteze proiectele de reţea şi de stocare necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică de la evaluarea impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE, de la o evaluare a implicaţiilor acestora pentru siturile Natura 2000 în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE şi de la evaluarea implicaţiilor acestora asupra protecţiei speciilor, în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE şi al articolului 5 din Directiva 2009/147/CE, cu condiţia ca proiectul de reţea sau de stocare să fie situat într-o zonă de infrastructură dedicată desemnată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol şi să respecte normele stabilite, inclusiv măsurile proporţionale de atenuare care urmează să fie adoptate, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Statele membre pot acorda astfel de excepţii în privinţa zonelor de infrastructură desemnate înainte de 20 noiembrie 2023, în cazul în care acestea au făcut obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE. Astfel de derogări nu se aplică proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, astfel cum se prevede la articolul 7 din Directiva 2011/92/UE.

(3) Dacă un stat membru exceptează proiectele de reţea şi de stocare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol de la evaluările menţionate la respectivul alineat, autorităţile competente ale respectivului stat membru efectuează o procedură de examinare a proiectelor care sunt situate în zone de infrastructură dedicate. O astfel de procedură de examinare se bazează pe datele existente în evaluarea de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE. Autoritatea competentă îi poate cere solicitantului să furnizeze informaţii suplimentare disponibile. Procedura de examinare trebuie finalizată în termen de 30 de zile. Scopul său este de a identifica dacă este foarte probabil ca vreunul dintre proiecte să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care sunt situate, care nu au fost identificate în timpul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor de infrastructură dedicate, efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE şi, după caz, al Directivei 92/43/CEE.

(4) În cazul în care procedura de examinare concluzionează că este foarte probabil ca un proiect să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, astfel cum se menţionează la alineatul (3), autoritatea competentă se asigură, pe baza datelor existente, că se aplică măsuri de atenuare adecvate şi proporţionale pentru a aborda respectivele efecte. În cazul în care nu este posibil să fie aplicate astfel de măsuri de atenuare, autoritatea competentă se asigură că operatorul adoptă măsuri compensatorii adecvate pentru a contracara efectele respective, care, dacă nu sunt disponibile alte măsuri compensatorii proporţionale, pot lua forma unei compensaţii financiare pentru programele de protecţie a speciilor cu scopul de a asigura sau a îmbunătăţi starea de conservare a speciilor afectate.

(5) În cazul în care integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică necesită un proiect pentru a consolida infrastructura de reţea în zonele de infrastructură dedicate sau în afara acestora, iar un astfel de proiect face obiectul unei proceduri de examinare desfăşurate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, al unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau al unei evaluări al impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE, o astfel de procedură de examinare, de analiză sau de evaluare a impactului asupra mediului se limitează la efectele potenţiale care rezultă din modificare sau din extindere în comparaţie cu infrastructura de reţea originală."

7.Articolul 16 se înlocuieşte cu următorul text:

(1) Procedura de acordare a autorizaţiilor vizează toate autorizaţiile administrative relevante pentru construirea, retehnologizarea şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv cele care combină diferite surse regenerabile de energie, pompele de căldură şi stocarea energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţiile de producere a energiei electrice şi termice, precum şi activele necesare pentru conectarea unor astfel de centrale, pompe de căldură şi stocări la reţea şi pentru integrarea energiei din surse regenerabile în reţelele de încălzire şi de răcire, inclusiv autorizaţiile de racordare la reţea şi, atunci când sunt necesare, evaluările de mediu. Procedura de acordare a autorizaţiilor cuprinde toate etapele administrative, de la confirmarea caracterului complet al cererii de acordare a autorizaţiei în conformitate cu alineatul (2) până la notificarea deciziei finale privind rezultatul procedurii de acordare a autorizaţiei de către autoritatea sau autorităţile competente relevante.

(2) În termen de 30 de zile de la primirea unei cereri de acordare a unei autorizaţii, în cazul centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, şi de 45 de zile în cazul centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, autoritatea competentă confirmă caracterul complet al cererii sau, în cazul în care solicitantul nu a transmis toate informaţiile necesare pentru prelucrarea cererii, solicită din partea solicitantului să depună o cerere completă fără întârzieri nejustificate. Data confirmării caracterului complet al cererii de către autoritatea competentă reprezintă începutul procedurii de acordare a autorizaţiilor.

(3) Statele membre instituie sau desemnează unul sau mai multe puncte de contact. Respectivele puncte de contact, la cererea solicitantului, îl îndrumă şi asistă pe solicitant pe întreg parcursul procedurii administrative de solicitare şi de acordare a autorizaţiilor. Solicitantul nu este nevoit să contacteze decât un singur punct de contact pe durata întregii proceduri. Punctul de contact îndrumă solicitantul pe tot parcursul procedurii administrative de depunere a cererilor de acordare a autorizaţiei, inclusiv în etapele privind protecţia mediului, în mod transparent, până în momentul emiterii de către autorităţile competente a uneia sau mai multor decizii la finalul procedurii de acordare a autorizaţiei, furnizează solicitantului toate informaţiile necesare şi implică, atunci când este cazul, şi alte autorităţi administrative. Punctul de contact se asigură că termenele pentru procedurile de acordare a autorizaţiilor stabilite în prezenta directivă sunt respectate. Solicitanţii pot depune documentele relevante şi în format digital. Până la 21 noiembrie 2025, statele membre se asigură că toate procedurile de acordare a autorizaţiilor sunt efectuate în format electronic.

(4) Punctul de contact pune la dispoziţie un manual de proceduri pentru dezvoltatorii de centrale producătoare de energie din surse regenerabile şi publică informaţiile respective online, abordând de asemenea, în mod distinct, proiectele privind energia regenerabilă de mici dimensiuni, proiectele autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile. Informaţiile disponibile online indică punctul de contact relevant pentru cererea în cauză. În cazul în care un stat membru are mai multe puncte de contact, informaţiile disponibile online indică punctul de contact relevant pentru cererea în cauză.

(6) Statele membre se asigură că, în contextul unui proiect de dezvoltare a unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile, al racordării centralei respective la reţea şi al activelor necesare pentru a dezvolta reţelele de infrastructură energetică necesare pentru a integra energia din surse regenerabile în sistem, căile de atac administrative şi judiciare, inclusiv căile de atac legate de aspectele de mediu, fac obiectul celei mai rapide proceduri administrative şi judiciare disponibile la nivelul naţional, regional şi local relevant.

(7) Statele membre furnizează resurse adecvate pentru a asigura personal calificat, perfecţionarea şi recalificarea autorităţilor lor competente în conformitate cu capacitatea instalată planificată de producere a energiei din surse regenerabile prevăzută în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre acordă asistenţă autorităţilor regionale şi locale pentru a facilita procedura de acordare a autorizaţiilor.

(1) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la articolul 16 alineatul (1) nu depăşeşte 12 luni pentru proiectele privind energia din surse regenerabile din zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte doi ani. Statele membre pot prelungi oricare din aceste termene cu până la şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(2) Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, pentru instalaţiile noi cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW, pentru instalaţiile de stocare a energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţiile de energie electrică şi termică, precum şi pentru racordarea lor la reţea, atunci când se află în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, nu depăşeşte şase luni. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte un an. Dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale, de exemplu din motive imperative de siguranţă, când proiectul de retehnologizare are un impact substanţial asupra reţelei sau asupra puterii dimensiunii sau performanţei iniţiale a instalaţiei, statele membre pot prelungi termenul de şase luni cu cel mult trei luni, iar termenul de 12 luni pentru proiecte privind energia din surse regenerabile offshore poate fi prelungit cu cel mult şase luni. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o astfel de prelungire.

(3) Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (5) de la prezentul articol, prin derogare de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE şi de la punctul 3 literele (a), (b), (d), (h), (i) şi punctul 6 litera (c) din anexa II la directiva respectivă, individual sau în coroborare cu punctul 13 litera (a) din directiva respectivă, în ceea ce priveşte proiectele privind energia din surse regenerabile, noile cereri de acordare a autorizaţiei pentru centrale producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv centrale care combină diferite tipuri de tehnologie în domeniul energiei din surse regenerabile şi retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, în zonele desemnate ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru tehnologia relevantă şi stocarea în acelaşi amplasament, precum şi racordarea unor astfel de centrale şi stocări la reţea sunt exceptate de la obligaţia de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE, cu condiţia ca respectivele proiecte să respecte articolul 15c alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă. Respectiva derogare nu se aplică proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, astfel cum se prevede la articolul 7 din directiva 2011/92/UE.

(4) Autorităţile competente efectuează o procedură de examinare a cererilor menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol. O astfel de procedură de examinare are scopul de a identifica dacă este foarte probabil ca vreunul dintre proiectele privind energia din surse regenerabile să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care sunt situate, care nu au fost identificate în timpul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile menţionate la articolul 15c alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă, efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE şi, după caz, al Directivei 92/43/CEE. O astfel de procedură de examinare urmăreşte, de asemenea, să identifice dacă vreunul dintre aceste proiecte privind energia din surse regenerabile intră în domeniul de aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92/UE din cauza probabilităţii ca acesta să genereze efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau ca urmare a solicitării unui stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ.

În scopul unei astfel de proceduri de examinare, dezvoltatorul de proiect furnizează informaţii cu privire la caracteristicile proiectului de energie din surse regenerabile, la conformitatea acestuia cu normele şi măsurile identificate în temeiul articolului 15c alineatul (1) litera (b), pentru zona pretabilă accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile specifică, la eventualele măsuri suplimentare adoptate de către dezvoltatorul de proiect şi la modul în care măsurile respective abordează impactul asupra mediului. Autoritatea competentă îi poate cere dezvoltatorului de proiect să furnizeze informaţii suplimentare disponibile. Procedura de examinare referitoare la cereri de acordare a autorizaţiilor pentru centrale noi producătoare de energie din surse regenerabile se finalizează în termen de 45 de zile de la data depunerii informaţiilor suficiente necesare în acest scop. Cu toate acestea, în cazul cererilor pentru instalaţii cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW şi al cererilor noi de retehnologizare a centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, procedura de examinare se finalizează în termen de 30 de zile.

(5) În urma procedurii de examinare, cererile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol sunt autorizate din perspectiva mediului, fără a fi necesară o decizie expresă din partea autorităţii competente, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă adoptă o decizie administrativă, stabilind motive corespunzătoare pe baza unor dovezi clare, prin care decide că un anumit proiect este foarte probabil să aibă efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care este situat proiectul, care nu pot fi atenuate prin măsurile identificate în planurile de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor sau propuse de dezvoltatorul de proiect. Decizia respectivă trebuie pusă la dispoziţia publicului. Astfel de proiecte privind energia din surse regenerabile fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE şi, dacă este cazul, al unei evaluări în temeiul Directivei 92/43/CEE, care se efectuează în termen de şase luni de la decizia administrativă care identifică probabilitatea ridicată a unor efecte negative neprevăzute semnificative. Acest termen de şase luni poate fi prelungit cu cel mult şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale.

În cazul în care statele membre exceptează proiectele eoliene şi solare fotovoltaice de la evaluările respective, operatorul trebuie să adopte măsuri proporţionale de atenuare sau, dacă astfel de măsuri de atenuare nu sunt disponibile, măsuri compensatorii, care, în cazul în care alte măsuri compensatorii proporţionale nu sunt disponibile, pot lua forma unei compensaţii monetare, pentru a aborda orice efecte negative. În cazul în care aceste efecte negative au un impact asupra protecţiei speciilor, operatorul plăteşte o compensaţie financiară pentru programele de protecţie a speciilor pe durata de funcţionare a centralei producătoare de energie din surse regenerabile, pentru a asigura sau a îmbunătăţi starea de conservare a speciilor afectate.

(6) În procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la alineatele (1) şi (2), statele membre se asigură că lipsa unui răspuns din partea autorităţilor competente relevante în termenul stabilit are drept consecinţă că etapele administrative intermediare specifice sunt considerate a fi aprobate, cu excepţia cazului în care proiectul privind energia din surse regenerabile specific face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul alineatului (5) sau a cazului în care principiul aprobării administrative tacite nu există în sistemul juridic naţional al statului membru în cauză. Prezentul alineat nu se aplică deciziilor finale privind rezultatul procedurii de acordare a autorizaţiei, care trebuie să fie explicite. Toate deciziile trebuie puse dispoziţia publicului.

(1) Statele membre se asigură că procesul de acordare a autorizaţiilor menţionat la articolul 16 alineatul (1) nu depăşeşte doi ani pentru proiectele privind energia din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiei nu trebuie să depăşească trei ani. Statele membre pot prelungi oricare dintre aceste termene cu cel mult şase luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale, inclusiv atunci când acestea necesită perioade prelungite în scopul unei evaluări în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii în domeniul mediului. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(2) În cazul în care este necesară o evaluare de mediu în temeiul Directivei 2011/92/UE sau 92/43/CEE, aceasta se efectuează în cadrul unei proceduri unice care combină toate evaluările relevante pentru un anumit proiect privind energia din surse regenerabile. În cazul în care este necesară o astfel de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea competentă, ţinând seama de informaţiile furnizate de dezvoltatorul de proiect, emite un aviz privind domeniul de aplicare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse de dezvoltatorul de proiect în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, al cărui domeniu de aplicare nu se extinde ulterior. În cazul în care un proiect privind energia din surse regenerabile a adoptat măsuri necesare de atenuare, eventuala ucidere sau perturbare a speciilor protejate în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE şi al articolului 5 din Directiva 2009/147/CE nu este considerată a fi deliberată. În cazul în care noile măsuri de atenuare menite să prevină pe cât posibil uciderea sau perturbarea speciilor protejate în temeiul Directivelor 92/43/CEE şi 2009/147/CE sau orice alt impact asupra mediului nu au fost testate pe scară largă în ceea ce priveşte eficacitatea lor, statele membre pot permite utilizarea lor pentru unul sau mai multe proiecte-pilot pentru o perioadă determinată, cu condiţia ca eficacitatea acestor măsuri de atenuare să fie monitorizată îndeaproape şi să fie luate imediat măsuri adecvate, în cazul în care respectivele măsuri de atenuare nu se dovedesc a fi eficace.

Procedura de acordare a autorizaţiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, pentru instalaţiile noi cu o capacitate electrică mai mică de 150 kW şi pentru stocarea energiei în acelaşi amplasament, precum şi pentru racordarea unor astfel de centrale, instalaţii şi stocări la reţea, situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, nu depăşeşte 12 luni, inclusiv în privinţa evaluărilor de mediu, în cazul în care sunt prevăzute în legislaţia relevantă. Cu toate acestea, în cazul proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore, procedura de acordare a autorizaţiilor nu depăşeşte doi ani. Statele membre pot prelungi oricare dintre aceste termene cu cel mult trei luni, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător din motive legate de circumstanţe excepţionale. Statele membre informează în mod clar dezvoltatorul de proiect cu privire la circumstanţele extraordinare care justifică o asemenea prelungire.

(1) În cazul în care retehnologizarea unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile nu duce la o creştere a capacităţii centralei producătoare de energie din surse regenerabile cu peste 15 % şi fără a aduce atingere oricărei evaluări a impactului potenţial asupra mediului impusă în temeiul alineatului (2), statele membre se asigură că procedurile de acordare a autorizaţiilor pentru racordările la reţeaua de transport sau de distribuţie nu depăşesc o durată de trei luni de la introducerea cererii adresate entităţii relevante, cu excepţia cazului în care există preocupări justificate în materie de siguranţă sau există o incompatibilitate tehnică a componentelor sistemului.

(2) În cazul în care retehnologizarea unei centrale producătoare de energie din surse regenerabile face obiectul procedurii de examinare prevăzute la articolul 16a alineatul (4), al unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului sau unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE, o astfel de procedură de examinare, de analiză sau de evaluare a impactului asupra mediului se limitează la efectele potenţiale care rezultă din modificare sau din extindere în comparaţie cu proiectul iniţial.

(3) În cazul în care retehnologizarea instalaţiilor solare nu implică utilizarea unui spaţiu suplimentar şi respectă măsurile aplicabile de atenuare a impactului asupra mediului stabilite pentru instalaţia iniţială, proiectul este exceptat de la orice cerinţe aplicabile de a fi supus unei proceduri de examinare prevăzute la articolul 16a alineatul (4), unei analize a necesităţii de a supune proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau de a realiza o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolului 4 din Directiva 2011/92/UE.

(1) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor menţionată la articolul 16 alineatul (1) pentru instalarea de echipamente de energie solară şi stocarea energiei în acelaşi amplasament, inclusiv instalaţii solare integrate în clădiri, în structuri artificiale existente sau viitoare, cu excepţia suprafeţelor artificiale de apă, nu depăşeşte trei luni, cu condiţia ca scopul principal al unor astfel de structuri artificiale să nu fie producerea de energie solară sau stocarea de energie. Prin derogare de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE şi de la punctul 3 literele (a) şi (b), individual sau coroborat cu punctul 13 litera (a), din anexa II la directiva respectivă, o astfel de instalare de echipamente solare este exceptată, dacă este cazul, de la cerinţa de a fi supusă unei evaluări specifice a impactului asupra mediului în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva menţionată.

(2) Statele membre se asigură că procedura de acordare a autorizaţiilor pentru instalarea de echipamente de energie solară cu o capacitate mai mică sau egală cu 100 kW, inclusiv pentru autoconsumatorii de energie din surse regenerabile şi comunităţile de energie din surse regenerabile, nu depăşeşte o lună. În absenţa unui răspuns din partea autorităţilor sau entităţilor competente în termenul stabilit după depunerea unei cereri complete, autorizaţia este considerată ca fiind acordată, cu condiţia ca capacitatea echipamentelor de energie solară să nu depăşească capacitatea existentă a racordării la reţeaua de distribuţie.

Până la 21 februarie 2024, până la obţinerea neutralităţii climatice, statele membre se asigură că, în cadrul procedurii de acordare a autorizaţiilor, planificarea, construcţia şi exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, racordarea unor astfel de structuri la reţea, reţeaua aferentă în sine şi activele de stocare sunt considerate de interes public superior şi că sunt în serviciul sănătăţii şi siguranţei publice, atunci când se pun în balanţă interese juridice în cazuri individuale, în sensul articolului 6 alineatul (4) şi al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE, al articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE şi al articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE. Statele membre pot limita, în împrejurări speciale şi bine justificate, aplicarea prezentului articol la anumite părţi ale teritoriului lor, precum şi la anumite tipuri de tehnologii sau la proiecte cu anumite caracteristici tehnice, în conformitate cu priorităţile prevăzute în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre informează Comisia cu privire la astfel de restricţii aplicate şi cu privire la justificarea acestora."

8.La articolul 18, alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:

"(3) Statele membre se asigură că sistemele lor de certificare sau sistemele lor de calificare echivalente sunt disponibile pentru instalatorii şi proiectanţii tuturor formelor de sisteme de încălzire şi răcire din surse regenerabile pentru clădiri, industrie şi agricultură, pentru instalatorii de sisteme fotovoltaice solare, inclusiv de sisteme de stocare a energiei, şi pentru instalatorii de puncte de reîncărcare care să permită răspunsul la variaţiile cererii. Respectivele sisteme pot ţine seama de sistemele şi structurile existente, după caz, şi au la bază criteriile prevăzute în anexa IV. Fiecare stat membru recunoaşte certificarea acordată de alte state membre în conformitate cu respectivele criterii.

Pentru a obţine un număr suficient de instalatori şi proiectanţi, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziţie suficiente programe de formare care să conducă la certificare sau calificare, care să cuprindă tehnologia de încălzire şi răcire din surse regenerabile, sistemele fotovoltaice solare, inclusiv sistemele de stocare a energiei, punctele de reîncărcare care să permită răspunsul la variaţiile cereri, precum şi cele mai recente soluţii inovatoare ale acestora, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu sistemele lor de certificare sau sistemele lor de calificare echivalente. Statele membre instituie măsuri de promovare a participării la astfel de programe de formare, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă. Statele membre pot institui acorduri voluntare cu furnizorii şi vânzătorii de tehnologie relevanţi pentru a forma un număr suficient de instalatori, care se poate baza pe estimări ale vânzărilor, cu privire la cele mai recente soluţii şi tehnologii inovatoare disponibile pe piaţă.

9.Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

"(2) În acest scop, statele membre se asigură că se emite o garanţie de origine ca răspuns la cererea unui producător de energie din surse regenerabile, inclusiv combustibili gazoşi de origine nebiologică din surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul, cu excepţia cazului în care statele membre decid, în scopul contabilizării valorii de piaţă a garanţiei de origine, să nu emită o astfel de garanţie de origine unui producător care beneficiază de sprijin financiar din partea unei scheme de sprijin. Statele membre pot prevedea emiterea de garanţii de origine pentru energia din surse neregenerabile. Emiterea de garanţii de origine poate fi condiţionată de existenţa unei limite minime a puterii. O garanţie de origine are dimensiunea standard de 1 MWh. Dacă este cazul, dimensiunea standard poate fi împărţită în fracţiuni, cu condiţia ca fracţiunea să fie un multiplu de 1 Wh. Pentru fiecare unitate de energie produsă nu se emite mai mult de o garanţie de origine."

(b)alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:

(c)la alineatul (7), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)la alineatul (8), după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:

(e)alineatul (13) se înlocuieşte cu următorul text:

10.La articolul 20, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) În funcţie de evaluarea inclusă în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în conformitate cu anexa I la regulamentul menţionat, cu privire la necesitatea de a construi o nouă infrastructură pentru încălzirea şi răcirea centralizată din surse regenerabile în vederea realizării obiectivului general al Uniunii stabilit la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, statele membre adoptă, după caz, măsurile necesare în vederea dezvoltării unei infrastructuri eficiente de încălzire şi răcire centralizată pentru a promova încălzirea şi răcirea din surse regenerabile, precum energia termică solară, energia fotovoltaică solară, pompele de căldură acţionate de energie electrică din surse regenerabile care utilizează energia ambientală şi energia geotermală, alte tehnologii de energie geotermală, biomasa, biogazul, biolichidele şi căldura şi răcoarea reziduală, unde este posibil în combinaţie cu stocarea energiei termice, sistemele de răspuns la variaţiile cererii şi instalaţii care transformă energia electrică în căldură."

11.Se introduce următorul articol:

(1) Statele membre solicită operatorilor de transport şi de sistem şi, dacă datele le sunt disponibile, operatorilor de distribuţie de pe teritoriul lor să pună la dispoziţie date privind ponderea energiei electrice din surse regenerabile şi conţinutul de emisii de gaze cu efect de seră din energia electrică furnizată în fiecare zonă de ofertare, cu cât mai multă precizie la intervale egale cu frecvenţa de decontare a pieţei, dar de cel mult o oră, cu previziuni, dacă sunt disponibile. Statele membre se asigură că operatorii de distribuţie au acces la datele necesare. Dacă operatorii de distribuţie nu au acces, în temeiul dreptului intern, la toate datele necesare, aceştia aplică sistemul existent de raportare a datelor în cadrul Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/944. Statele membre oferă stimulente pentru modernizarea reţelelor inteligente în scopul îmbunătăţirii monitorizării echilibrului reţelei şi al punerii la dispoziţie de informaţii în timp real.

(2) Datele menţionate la alineatul (1) se pun la dispoziţie în format digital, într-un mod care să asigure interoperabilitatea pe baza unor formate armonizate pentru date şi a unor seturi de date standardizate, astfel încât să poată fi utilizate în mod nediscriminatoriu de participanţii la piaţa de energie electrică, de agregatori, de consumatori şi de utilizatorii finali şi că pot fi citite prin intermediul dispozitivelor de comunicaţii electronice, cum ar fi sistemele de contorizare inteligentă, punctele de reîncărcare a vehiculelor electrice, sistemele de încălzire şi răcire şi sistemele de gestionare a energiei ale clădirilor.

(3) Pe lângă cerinţele stabilite în Regulamentul (UE) 2023/1542, statele membre se asigură că producătorii de baterii de uz casnic şi industrial permit accesul în timp real la informaţiile de bază privind sistemul de gestionare a bateriilor, inclusiv privind capacitatea, starea de sănătate, nivelul de încărcare şi valoarea de referinţă a puterii bateriilor, pentru proprietarii şi utilizatorii bateriilor, precum şi pentru părţile terţe care acţionează, cu consimţământul explicit al acestora, în numele lor, cum ar fi întreprinderile de gestionare a energiei din clădiri şi participanţii la piaţa de energie electrică, în condiţii nediscriminatorii, fără costuri şi în conformitate cu normele de protecţie a datelor.

Statele membre adoptă măsuri pentru a obliga producătorii de vehicule să pună la dispoziţie, în timp real, date de la bordul vehiculului privind starea de sănătate a bateriei, nivelul de încărcare a bateriei, punctul de setare a puterii bateriei, capacitatea bateriei, şi, dacă este cazul, locul în care se află vehiculele electrice, proprietarilor şi utilizatorilor de vehicule electrice, precum şi părţilor terţe care acţionează în numele proprietarilor şi utilizatorilor, precum participanţii la piaţa de energie electrică şi furnizorii de servicii de electromobilitate, în condiţii nediscriminatorii şi fără costuri, în conformitate cu normele de protecţie a datelor şi în plus faţă de cerinţele suplimentare privind omologarea de tip şi supravegherea pieţei prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*18).

(4) Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1804, statele membre sau autorităţile lor competente desemnate se asigură că punctele de reîncărcare de putere normală, noi sau înlocuite, care nu sunt accesibile publicului şi sunt instalate pe teritoriul lor pot accepta funcţionalităţi de reîncărcare inteligentă şi, după caz, interfaţa cu sistemele de contorizare inteligentă, atunci când sunt instalate de statele membre, precum şi funcţionalităţi de reîncărcare bidirecţională în conformitate cu cerinţele de la articolul 15 alineatele (3) şi (4) din regulamentul respectiv.

(5) Pe lângă cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/943 şi în Directiva (UE) 2019/944, statele membre se asigură că în baza cadrului naţional de reglementare se permite sistemelor mici sau mobile, cum ar fi bateriile de uz casnic şi vehiculele electrice, precum şi alte resurse de energie mici şi descentralizate, să participe la pieţele de energie electrică, inclusiv la gestionarea congestiilor şi furnizarea de servicii de flexibilitate şi de echilibrare, inclusiv prin agregare. În acest scop, statele membre, în strânsă cooperare cu toţi participanţii la piaţă şi cu autorităţile de reglementare, stabilesc cerinţele tehnice pentru participarea la pieţele de energie electrică, pe baza caracteristicilor tehnice ale sistemelor în cauză.

12.Se introduc următoarele articole:

Statele membre pot include căldura şi răcoarea reziduale în calculul creşterilor anuale medii menţionate la primul paragraf, până la o limită de 0,4 puncte procentuale, cu condiţia ca căldura şi răcoarea reziduale să fie furnizate din sisteme eficiente de încălzire şi răcire centralizată, cu excepţia reţelelor care furnizează căldură doar unei singure clădiri sau în cazul în care întreaga energie termică este consumată doar in situ şi dacă energia termică nu este vândută. În cazul în care decid să facă acest lucru, creşterea medie anuală menţionată la primul paragraf creşte cu jumătate din punctele procentuale utilizate pentru căldura şi răcoarea reziduale.

Atunci când electrificarea este luată în considerare ca o opţiune eficientă din punctul de vedere al costurilor, politicile şi măsurile respective promovează electrificarea bazată pe surse regenerabile a proceselor industriale. Politicile şi măsurile respective încearcă să creeze condiţii de piaţă favorabile pentru disponibilitatea unor alternative de energie din surse regenerabile viabile din punct de vedere economic şi fezabile din punct de vedere tehnic pentru a înlocui combustibilii fosili utilizaţi pentru încălzirea industrială, cu scopul de a reduce utilizarea combustibililor fosili utilizaţi pentru încălzire la o temperatură mai mică de 200 °C. Atunci când adoptă aceste politici şi măsuri, statele membre iau în considerare principiul «eficienţa energetică înainte de toate», eficacitatea şi competitivitatea internaţională şi nevoia de a lua măsuri în legătură cu barierele de reglementare, administrative şi economice.

(2) Statele membre promovează mecanisme voluntare de etichetare pentru produsele industriale despre care se pretinde că sunt produse cu energie din surse regenerabile şi combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică. Astfel de mecanisme voluntare de etichetare indică procentul de energie regenerabilă utilizată sau de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi în etapa de achiziţie şi operaţiuni anterioare prelucrării aferente materiilor prime, de fabricaţie şi de distribuţie, calculat pe baza metodologiilor prevăzute fie în Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei (^*19), fie în ISO 14067:2018.

(3) Statele membre raportează cantitatea de combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile pe care estimează că o vor importa şi exporta în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat. Pe baza acestui raport, Comisia elaborează o strategie a Uniunii pentru hidrogenul importat şi intern, cu scopul de a promova o piaţă europeană a hidrogenului şi producţia internă de hidrogen în Uniune, sprijinind punerea în aplicare a prezentei directive şi realizarea obiectivelor stabilite în aceasta, ţinând seama în mod adecvat de securitatea aprovizionării şi de autonomia strategică a Uniunii în domeniul energiei şi de condiţiile de concurenţă echitabile pe piaţa mondială a hidrogenului. Statele membre indică în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat modul în care intenţionează să contribuie la această strategie.

(2) În cazul în care un stat membru aplică reducerea menţionată la alineatul (1), acesta notifică acest lucru Comisiei, împreună cu planurile sale naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi ca parte a rapoartelor sale naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv. Notificarea include informaţii cu privire la ponderea actualizată a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică şi toate datele relevante pentru a demonstra că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol.

13.Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Pentru a promova utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii, fiecare stat membru creşte ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul menţionat cu cel puţin 0,8 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2021-2025 şi cu cel puţin 1,1 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2026-2030, pornind de la ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii în 2020, exprimată ca pondere naţională din consumul final brut de energie şi calculată în conformitate cu metodologia stabilită la articolul 7.

Statele membre informează Comisia în legătură cu intenţia lor de a contabiliza căldura şi răcoarea reziduale şi cantitatea estimată în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. În plus faţă de creşterile anuale în puncte procentuale minime menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, fiecare stat membru depune eforturi pentru a creşte ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul său de încălzire şi răcire cu punctele procentuale orientative suplimentare prevăzute în anexa Ia la prezenta directivă.

Statele membre pot lua în calcul energia electrică din surse regenerabile utilizată pentru încălzire şi răcire la calcularea creşterii medii anuale prevăzute la primul paragraf, până la o limită de 0,4 puncte procentuale, cu condiţia ca randamentul generatorului de căldură şi răcire să fie mai mare de 100 %. În cazul în care decid să facă acest lucru, creşterea medie anuală creşte cu jumătate din energia electrică din surse regenerabile respectivă exprimată în puncte procentuale până la o limită superioară de 1,0 puncte procentuale pentru perioada 2021-2025 şi de 1,3 puncte procentuale pentru perioada 2026-2030.

Statele membre informează Comisia cu privire la intenţia lor de a contabiliza energia electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată de la generatoarele de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în calculul creşterii anuale prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat. Statele membre includ capacităţile estimate de energie electrică din surse regenerabile ale generatoarelor de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima transmise în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre includ cantitatea de energie electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire de generatoare de căldură şi frig al căror randament este mai mare de 100 % în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

(1^b) Statele membre efectuează o evaluare a potenţialului lor în materie de energie din surse regenerabile şi a utilizării căldurii şi răcorii reziduale în sectorul încălzirii şi răcirii, inclusiv, după caz, o analiză a zonelor adecvate pentru implementarea acestora cu un risc ecologic redus şi a potenţialului proiectelor la scară mică aplicabile în gospodării. Evaluarea ţine cont de tehnologiile disponibile şi fezabile economic pentru utilizările industriale şi casnice, cu scopul de a stabili etape fundamentale şi măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a energiei regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii şi, după caz, pentru utilizarea căldurii şi răcorii reziduale prin încălzire şi răcire centralizată, în vederea stabilirii unei strategii naţionale pe termen lung pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea aerului provenită din încălzire şi răcire. Evaluarea respectă principiul «eficienţa energetică pe primul loc», face parte din planurile naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi însoţeşte evaluarea cuprinzătoare a încălzirii şi răcirii prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE."

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(c)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

14.Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre se asigură că se pun la dispoziţia consumatorilor finali informaţii cu privire la performanţa energetică şi la ponderea energiei din surse regenerabile în sistemele lor de încălzire şi răcire centralizată, într-un mod uşor accesibil, cum ar fi în facturi sau pe site-urile furnizorilor şi la cerere. Informaţiile privind ponderea energiei din surse regenerabile sunt exprimate cel puţin ca procent din consumul final brut de energie pentru încălzire şi răcire alocat clienţilor unui anumit sistem de încălzire şi răcire centralizată, incluzând informaţii privind cantitatea de energie utilizată pentru a furniza o unitate de încălzire clientului sau utilizatorului final."

(b)alineatele (4), (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:

"(4) Statele membre depun eforturi pentru a creşte ponderea energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată cu o valoare orientativă de 2,2 puncte procentuale, ca medie anuală calculată pentru perioada 2021-2030, pornind de la ponderea energiei din surse regenerabile şi din căldura şi răcoarea reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată în 2020, şi stabilesc măsurile necesare în acest scop, în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Ponderea energiei din surse regenerabile este exprimată ca pondere a consumului final brut de energie pentru încălzirea şi răcirea centralizată adaptată la condiţii climatice normale.

Statele membre informează Comisia cu privire la intenţia lor de a contabiliza energia electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată în calculul creşterii anuale prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat. Statele membre includ capacităţile estimate de energie electrică din surse regenerabile pentru sistemele de încălzire şi răcire centralizate în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre includ cantitatea de energie electrică din surse regenerabile utilizată în sistemele de încălzire şi răcire centralizată în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

Statele membre cu o pondere a energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată de peste 60 % pot considera că o astfel de pondere acoperă creşterea medie anuală menţionată la alineatul (4) primul paragraf. Statele membre cu o pondere a energiei din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală în încălzirea şi răcirea centralizată de peste 50 % şi de până la 60 % pot considera că o astfel de pondere acoperă jumătate din creşterea medie anuală menţionată la alineatul (4) primul paragraf.

(4^b) Statele membre asigură faptul că operatorii de sisteme de încălzire sau răcire centralizată cu o capacitate mai mare de 25 MWth sunt încurajaţi să racordeze furnizorii-părţi terţe de energie din surse regenerabile şi din căldură şi răcoare reziduală sau sunt încurajaţi să se ofere să racordeze şi să cumpere, de la furnizori-părţi terţe, căldură şi răcoare din surse regenerabile şi din căldură sau răcoare reziduală, pe baza unor criterii nediscriminatorii stabilite de autoritatea competentă a statului membru în cauză, atunci când operatorii respectivi trebuie să realizeze una sau mai multe dintre următoarele:

Statele membre se asigură că, în cazul în care un operator al sistemului de încălzire sau răcire centralizată refuză să racordeze un furnizor de încălzire sau de răcire în temeiul primului paragraf, operatorul respectiv pune la dispoziţia autorităţii competente informaţii cu privire la motivele refuzului, precum şi cu privire la condiţiile care trebuie îndeplinite şi la măsurile care trebuie luate în sistem pentru a face posibilă racordarea. Statele membre se asigură că există o procedură adecvată de remediere a refuzurilor nejustificate.

(c)alineatele (8), (9) şi (10) se înlocuiesc cu următorul text:

"(8) Statele membre stabilesc un cadru în care operatorii de distribuţie de energie electrică vor evalua, cel puţin la fiecare patru ani, în cooperare cu operatorii sistemelor de încălzire şi răcire centralizată din zonele lor respective, potenţialul sistemelor de încălzire şi răcire centralizată de a furniza servicii de echilibrare şi alte servicii de sistem, inclusiv participarea activă a cererii şi stocarea termică a energiei electrice excedentare din surse regenerabile şi vor evalua, de asemenea, dacă utilizarea potenţialului identificat ar fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor şi al utilizării resurselor decât soluţiile alternative.

15.Articolul 25 se înlocuieşte cu următorul text:

(4) Statele membre instituie un mecanism care să permită furnizorilor de combustibili de pe teritoriul lor să facă schimb de credite pentru furnizarea de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor. Operatorii economici care furnizează energie electrică din surse regenerabile vehiculelor electrice prin puncte publice de reîncărcare primesc credite, indiferent dacă operatorii economici fac obiectul obligaţiei stabilite de statul membru pentru furnizorii de combustibili, şi pot vinde creditele respective furnizorilor de combustibili, cărora li se permite să utilizeze creditele pentru a îndeplini obligaţia prevăzută la alineatul (1) primul paragraf. Statele membre pot include în respectivul mecanism puncte de reîncărcare private, cu condiţia să se poată demonstra că energia electrică din surse regenerabile livrată acestor puncte de reîncărcare private este furnizată exclusiv vehiculelor electrice."

16.Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"(1) Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile al unui stat membru menţionat la articolul 7 şi a ponderii minime a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ponderea biocombustibililor şi a biolichidelor, precum şi a combustibililor din biomasă consumaţi în transporturi, dacă sunt produşi din culturi alimentare şi furajere, nu depăşeşte cu mai mult de un punct procentual ponderea acestor combustibili în consumul final de energie în sectorul transporturilor în 2020 în statul membru respectiv, până la maximum 7 % din consumul final de energie în sectorul transporturilor în statul membru respectiv."

"În cazul în care ponderea biocombustibililor şi a biolichidelor, precum şi a combustibililor din biomasă consumaţi în transporturi, produşi din culturi alimentare şi furajere într-un stat membru este limitată la o pondere mai scăzută de 7 % sau un stat membru decide să limiteze ponderea şi mai mult, respectivul stat membru poate reduce în mod corespunzător ponderea minimă a energiei din surse regenerabile sau obiectivul de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a) având în vedere contribuţia pe care respectivii combustibili ar fi adus-o la ponderea minimă a energiei din surse regenerabile sau la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În scopul obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră, statele membre iau în considerare faptul că respectivii combustibili reduc cu 50 % emisiile de gaze cu efect de seră."

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

"(2) Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile al unui stat membru, menţionat la articolul 7, şi a ponderii minime a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionate la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ponderea biocombustibililor, a biolichidelor sau şi a combustibililor din biomasă produşi din culturi alimentare şi furajere care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, pentru care se observă o expansiune semnificativă a suprafeţei de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon, nu depăşesc nivelul de consum al acestor tipuri de combustibili în respectivul stat membru în 2019, cu excepţia cazului în care sunt certificaţi drept biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, în temeiul prezentului paragraf."

"Până la 1 septembrie 2023, Comisia revizuieşte criteriile stabilite prin actul delegat menţionat la al patrulea paragraf de la prezentul alineat, pe baza celor mai bune date ştiinţifice disponibile, şi adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a modifica aceste criterii, după caz, şi pentru a completa prezenta directivă prin includerea unei traiectorii de scădere treptată a contribuţiei la obiectivul general al Uniunii stabilit la articolul 3 alineatul (1) şi la ponderea minimă a energiei din surse regenerabile şi a obiectivului de reducere a intensităţii gazelor cu efect de seră menţionat la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (a), a biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri crescute din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, produşi din materii prime pentru care se observă o expansiune semnificativă a producţiei în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon. Respectiva revizuire se bazează pe o versiune revizuită a raportului privind expansiunea materiilor prime, prezentat în conformitate cu al treilea paragraf de la prezentul alineat. Raportul respectiv evaluează, în special, dacă ponderea maximă a expansiunii anuale medii a suprafeţei totale de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon ar trebui redus pe baza unor criterii obiective şi ştiinţifice şi ţinând seama de obiectivele şi angajamentele Uniunii în materie de climă.

După caz, Comisia modifică criteriile stabilite în actul delegat menţionat la al patrulea paragraf pe baza rezultatelor evaluărilor menţionate la al cincilea paragraf. Comisia continuă să revizuiască, o dată la trei ani după data adoptării actelor delegate menţionate la al patrulea paragraf, datele care stau la baza actului delegat respectiv. Comisia actualizează actul delegat respectiv atunci când este necesar, în funcţie de evoluţia circumstanţelor şi de cele mai recente dovezi ştiinţifice disponibile."

17.Articolul 27 se înlocuieşte cu următorul text:

(iii)cantitatea de energie electrică din surse regenerabile furnizată sectorului transporturilor se determină prin înmulţirea cantităţii de energie electrică furnizată sectorului respectiv cu ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile, furnizată pe teritoriul statului membru în cei doi ani precedenţi, cu excepţia cazului în care energia electrică este obţinută prin racordarea directă la o instalaţie care produce energie electrică din surse regenerabile şi este furnizată sectorului transporturilor, caz în care energia electrică respectivă se consideră a fi în totalitate din surse regenerabile, iar energia electrică produsă de un vehicul electric solar şi utilizată pentru consumul vehiculului în sine poate fi considerată a fi în totalitate din surse regenerabile;

d) reducerea intensităţii gazelor cu efect de seră prin utilizarea energiei din surse regenerabile se determină prin împărţirea cantităţii de emisii de gaze cu efect de seră reduse prin utilizarea biocombustibililor, a biogazului, a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică şi a energiei electrice din surse regenerabile furnizate tuturor modurilor de transport la nivelul de referinţă; statele membre pot lua în considerare combustibilii pe bază de carbon reciclat.

i) cantitatea de energie electrică din surse regenerabile furnizată sectorului transporturilor se determină prin înmulţirea cantităţii de energie electrică furnizată sectorului respectiv cu ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile, furnizată pe teritoriul statului membru în cei doi ani precedenţi, cu excepţia cazului în care energia electrică este obţinută prin racordarea directă la o instalaţie care produce energie electrică din surse regenerabile şi este furnizată sectorului transporturilor, caz în care energia electrică respectivă se consideră a fi în totalitate din surse regenerabile, iar energia electrică produsă de un vehicul electric solar şi utilizată pentru consumul vehiculului în sine poate fi considerată a fi în totalitate din surse regenerabile.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a modifica prezenta directivă prin adaptarea limitei ponderii biocombustibililor şi a biogazelor produse din materiile prime enumerate în anexa IX partea B, pe baza unei evaluări a disponibilităţii materiilor prime. Limita este de cel puţin 1,7 %. În cazul în care Comisia adoptă un astfel de act delegat, limita prevăzută în acesta se aplică, de asemenea, statelor membre care au obţinut aprobarea Comisiei de a majora limita în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol, după o perioadă de tranziţie de cinci ani, fără a aduce atingere dreptului statului membru de a aplica respectiva nouă limită mai devreme. Statele membre pot solicita o nouă aprobare din partea Comisiei pentru o majorare faţă de limita stabilită în actul delegat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol.

(5) În scopul efectuării calculelor menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la alineatul (2) primul paragraf litera (a), cantitatea de energie furnizată sectorului transportului maritim, ca proporţie din consumul final brut de energie al statului membru respectiv, se consideră a nu fi mai mare de 13 %. Pentru Cipru şi Malta, cantitatea de energie consumată în sectorul transportului maritim, ca proporţie din consumul final brut de energie al statelor membre în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 5 %. Prezentul alineat se aplică până la 31 decembrie 2030.

Respectivul raport al Comisiei evaluează, în special, impactul asupra disponibilităţii şi accesibilităţii din punct de vedere financiar a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectoarele industriei şi transporturilor şi asupra capacităţii Uniunii de a-şi realiza obiectivele privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică ţinând seama de strategia Uniunii privind hidrogenul importat şi cel produs intern în conformitate cu articolul 22a, reducând în acelaşi timp la minimum creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energiei electrice şi în sistemul energetic general. În cazul în care raportul concluzionează că cerinţele nu asigură o disponibilitate şi accesibilitate din punct de vedere financiar suficiente a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectoarele industriei şi transporturilor şi nu contribuie în mod substanţial la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la integrarea sistemului energetic şi la realizarea obiectivelor Uniunii privind combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile stabilite pentru 2030, Comisia revizuieşte metodologia Uniunii şi, după caz, adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 35, pentru a modifica metodologia respectivă, furnizând ajustările necesare ale criteriilor stabilite la al doilea şi la al treilea paragraf de la prezentul alineat, cu scopul de a facilita extinderea industriei hidrogenului."

18.Articolul 28 se modifică după cum urmează:

(c)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) Până la 31 decembrie 2025, în contextul evaluării bienale a progreselor realizate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, Comisia evaluează dacă obligaţia privind biocombustibilii avansaţi şi biogazul produşi din materiile prime enumerate în partea A din anexa IX la prezenta directivă prevăzută la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă stimulează efectiv inovarea şi asigură reduceri de emisii de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor. Comisia analizează în evaluarea respectivă dacă aplicarea prezentului articol previne în mod eficace dubla contabilizare a energiei din surse regenerabile.

19.Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"Cu toate acestea, biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescuit şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la alineatul (10) pentru a fi luate în considerare în scopurile menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul utilizării deşeurilor mixte, statele membre ar putea obliga operatorii să aplice sisteme de sortare a deşeurilor mixte, care să vizeze îndepărtarea materialelor fosile. Prezentul paragraf se aplică şi deşeurilor şi reziduurilor care sunt prelucrate mai întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă."

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(ii)ca zone protejate în scopuri de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, care sunt recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, sub rezerva recunoaşterii lor în conformitate cu articolul 30 alineatul (4) primul paragraf, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producţia respectivei materii prime nu a adus atingere scopurilor de ocrotire a naturii;

(d)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Biocombustibilii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă agricolă care sunt luaţi în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri care în ianuarie 2008 erau turbării, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora cultivarea şi recoltarea materiilor prime în cauză nu implică asanarea unor porţiuni de sol care nu erau asanate anterior. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (6) litera (a) punctele (vi) şi (vii), prezentul alineat se aplică şi biocombustibililor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă produşi din biomasă forestieră."

(e)alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(iv)că recoltarea se desfăşoară ţinându-se seama de menţinerea calităţii solului şi a biodiversităţii în conformitate cu principiile gospodăririi sustenabile a pădurilor, în scopul prevenirii oricăror efecte negative, astfel încât să se evite recoltarea buturugilor şi a rădăcinilor, degradarea pădurilor primare şi seculare, potrivit definiţiei din ţara unde este situată pădurea sau transformarea acestora în plantaţii forestiere, precum şi recoltarea pe soluri vulnerabile, că recoltarea se desfăşoară cu respectarea pragurilor maxime pentru tăieri la ras pe suprafeţe mari definite în ţara în care este situată pădurea şi cu pragurile de retenţie potrivite cu situaţia ecologică locală pentru extracţia lemnului mort şi că exploatarea se desfăşoară cu respectarea cerinţelor de utilizare a unor sisteme de exploatare forestieră care să reducă la minimum orice impact negativ asupra calităţii solului, inclusiv tasarea solului, precum şi asupra caracteristicilor biodiversităţii şi a habitatelor:"

(iv)că recoltarea se desfăşoară ţinându-se seama de menţinerea calităţii solului şi de biodiversitate, în concordanţă cu principiile gospodăririi sustenabile a pădurilor, cu scopul prevenirii oricărui impact negativ, astfel încât să se evite recoltarea buturugilor şi a rădăcinilor, degradarea pădurilor primare şi seculare, potrivit definiţiei din ţara unde este situată pădurea sau transformarea acestora în plantaţii forestiere, precum şi recoltarea pe soluri vulnerabile; că recoltarea se desfăşoară cu respectarea pragurilor maxime pentru tăieri la ras pe suprafeţe mari definite în ţara în care este situată pădurea şi cu pragurile de retenţie potrivite cu situaţia ecologică locală pentru extracţia lemnului mort şi că recoltarea se desfăşoară cu respectarea cerinţelor de utilizare a unor sisteme de exploatare forestieră care să reducă la minimum orice impact negativ asupra calităţii solului, inclusiv tasarea solului, precum şi asupra caracteristicilor biodiversităţii şi a habitatelor; şi"

(f)se introduc următoarele alineate:

(g)la alineatul (10) primul paragraf, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

(h)la alineatul (13), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:

(b) combustibilii din biomasă şi biolichidele folosiţi în instalaţiile menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf şi biocombustibilii produşi în aceste instalaţii, indiferent de locul de origine al biomasei în cauză, cu condiţia ca astfel de criterii să fie justificate obiectiv de nevoia de a asigura, pentru regiunea ultraperiferică respectivă, acces la energie sigură şi fiabilă şi trecerea treptată fără sincope la criteriile stabilite la alineatele (2)-(7), (10) şi (11) de la prezentul articol, stimulându-se în acest fel tranziţia de la combustibilii fosili către biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă durabili."

(i)se adaugă următorul alineat:

20.Se introduce următorul articol:

(1) Energia obţinută din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică se ia în calcul în vederea atingerii ponderii energiei din surse regenerabile a statelor membre şi a obiectivelor menţionate la articolul 3 alineatul (1), la articolul 15a alineatul (1), la articolul 22a alineatul (1), la articolul 23 alineatul (1), la articolul 24 alineatul (4) şi la articolul 25 alineatul (1) numai în cazul în care reducerile de emisii de gaze cu efect de seră obţinute prin utilizarea combustibililor respectivi sunt de cel puţin 70 %.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 pentru a completa prezenta directivă prin specificarea metodologiei de evaluare a reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră generate de combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică şi de combustibilii pe bază de carbon reciclat. Metodologia asigură faptul că nu se acordă credit pentru emisiile evitate pentru CO2 din surse fosile a cărui captură a primit deja un credit pentru emisii în temeiul altor dispoziţii de drept. Metodologia acoperă emisiile de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viaţă şi ia în considerare emisiile indirecte rezultate din deturnarea unor factori de producţie rigizi, ca deşeurile utilizate pentru producţia de combustibili din carbon reciclat."

21.Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) În cazul în care combustibilii din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat sunt luaţi în calcul în vederea atingerii obiectivelor menţionate la articolul 3 alineatul (1), articolul 15a alineatul (1), articolul 22a alineatul (1), articolul 23 alineatul (1), articolul 24 alineatul (4) şi articolul 25 alineatul (1), statele membre impun operatorilor economici, prin intermediul unor audituri obligatorii, independente şi transparente, în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol, să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi alineatul (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2) pentru combustibili din surse regenerabile şi combustibili pe bază de carbon reciclat. În acest scop, statele membre impun operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:"

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

a) atunci când prelucrarea unui lot de materii prime duce la obţinerea unui singur rezultat al producţiei care este destinat producerii de biocombustibili, de biolichide sau de combustibili din biomasă, de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică sau de combustibili pe bază de carbon reciclat, dimensiunea lotului şi cantităţile aferente ale caracteristicilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt ajustate prin aplicarea unui factor de conversie care reprezintă raportul dintre masa rezultatului producţiei care este destinat unei astfel de produceri şi masa de materii prime care intră în proces;

(c)la alineatul (3), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu următoarele texte:

"Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii economici prezintă informaţii fiabile privind respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2) şi că operatorii economici pun la dispoziţia statelor membre relevante, la cerere, datele utilizate pentru elaborarea informaţiilor respective. Statele membre solicită operatorilor economici luarea de măsuri în vederea elaborării unui nivel corespunzător de audit independent al informaţiilor prezentate de către aceştia şi furnizarea de dovezi în acest sens. Pentru conformitatea cu articolul 29 alineatul (3) literele (a), (b), (d) şi (e), articolul 29 alineatul (4) litera (a), articolul 29 alineatul (5), articolul 29 alineatul (6) litera (a) şi articolul 29 alineatul (7) litera (a), se poate recurge la audituri interne sau externe până la primul punct de colectare a biomasei forestiere. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile şi protejate împotriva fraudelor, incluzând verificarea în scopul garantării faptului că materialele nu sunt modificate sau eliminate în mod intenţionat astfel încât lotul sau o parte a acestuia să poată deveni deşeu sau reziduu. Auditul evaluează, de asemenea, frecvenţa şi metodologia prelevării de probe şi soliditatea datelor.

Obligaţiile prevăzute la prezentul alineat se aplică indiferent dacă combustibilii din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat sunt produşi sau importaţi în interiorul Uniunii. Informaţiile privind originea geografică şi tipul de materii prime ale biocombustibililor, ale biolichidelor şi ale combustibililor din biomasă pentru fiecare furnizor de combustibil se pun la dispoziţia consumatorilor într-o versiune actualizată, uşor de accesat şi de utilizat, pe site-urile internet ale operatorilor, ale furnizorilor şi ale autorităţilor competente relevante, precum şi la staţiile de realimentare, şi se actualizează anual."

(d)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Comisia poate decide ca sistemele internaţionale sau naţionale voluntare de stabilire a standardelor de producţie a combustibililor din surse regenerabile şi a combustibililor pe bază de carbon reciclat să furnizeze date exacte privind reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră în scopurile articolului 29 alineatul (10) şi ale articolului 29a alineatele (1) şi (2), să demonstreze respectarea articolului 27 alineatul (6) şi a articolului 31a alineatul (5) sau să demonstreze că loturile de biocombustibili, de biolichide şi de combustibili din biomasă respectă criteriile de durabilitate stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7). Atunci când demonstrează că criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (6) şi (7) sunt îndeplinite, operatorii pot decide să furnizeze direct dovezile necesare la nivel de zonă de aprovizionare. Comisia poate recunoaşte zonele de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 29 alineatul (3) primul paragraf litera (c) punctul (ii)."

(e)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

"(6) Statele membre pot institui sisteme naţionale în cadrul cărora respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) şi la articolul 29a alineatele (1) şi (2), în conformitate cu metodologia elaborată în temeiul articolului 29a alineatul (3), este verificată de-a lungul întregului lanţ de custodie implicând autorităţile competente. Sistemele respective pot fi utilizate, de asemenea, pentru a verifica exactitatea şi caracterul complet al informaţiilor incluse de operatorii economici în baza de date a Uniunii, pentru a demonstra respectarea articolului 27 alineatul (6) şi pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor.

Un stat membru poate notifica un astfel de sistem naţional Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem pentru a facilita recunoaşterea reciprocă bilaterală şi multilaterală a acestor sisteme. Comisia poate decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă un astfel de sistem naţional respectă condiţiile stabilite prin prezenta directivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 34 alineatul (3).

Pentru instalaţiile care produc energie electrică pentru încălzire şi răcire cu o putere termică instalată totală cuprinsă între 7,5 şi 20 MW, statele membre pot stabili sisteme naţionale de verificare simplificate pentru a asigura îndeplinirea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10). Pentru aceleaşi instalaţii, actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol stabilesc condiţii uniforme pentru sistemele simplificate de verificare voluntară menite să asigure îndeplinirea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10)."

(g)alineatul (10) se înlocuieşte cu următorul text:

22.Se introduce următorul articol:

(2) Statele membre impun operatorilor economici relevanţi să introducă în timp util în respectiva bază de date a Uniunii date exacte privind tranzacţiile realizate şi caracteristicile de durabilitate ale combustibililor care fac obiectul tranzacţiilor respective, inclusiv emisiile lor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă, începând de la punctul lor de producţie şi până la momentul în care sunt introduşi pe piaţă în Uniune. În scopul introducerii de date în baza de date a Uniunii, sistemul interconectat de gaze este considerat a fi un sistem unic de echilibrare a masei. Date despre injectarea şi retragerea de combustibili gazoşi din surse regenerabile sunt furnizate în baza de date a Uniunii. În baza de date a Uniunii se includ, de asemenea, date din care să reiasă dacă producerea unui anumit lot de combustibil a beneficiat de sprijin şi, în caz afirmativ, care este tipul schemei de sprijin. Respectivele date pot fi introduse în baza de date a Uniunii prin intermediul bazelor de date naţionale.

În pofida primului, celui de al doilea şi celui de al treilea paragraf, pentru combustibilii gazoşi injectaţi în infrastructura interconectată de gaze a Uniunii, operatorii economici introduc informaţii privind tranzacţiile efectuate, privind caracteristicile de durabilitate şi alte date relevante, precum emisiile de GES ale combustibililor până la punctul de injecţie în infrastructura de gaze interconectată, în cazul în care statul membru decide să completeze un sistem de echilibrare a masei cu un sistem de garanţii de origine.

(4) În cazul în care au fost emise garanţii de origine pentru producerea unui lot de gaze din surse regenerabile, statele membre se asigură că respectivele garanţii de origine sunt transferate în baza de date a Uniunii în momentul în care o livrare de gaze din surse regenerabile este înregistrată în baza de date a Uniunii şi sunt anulate după ce lotul de gaze regenerabile este retras din infrastructura de gaze interconectată a Uniunii. Aceste garanţii de origine, odată transferate, nu pot fi comercializate în afara bazei de date a Uniunii.

Verificarea calităţii datelor introduse în baza de date a Uniunii prin intermediul bazelor de date naţionale, a caracteristicilor de sustenabilitate ale combustibililor în raport cu datele respective şi aprobarea finală a tranzacţiilor au loc exclusiv prin baza de date a Uniunii. Exactitatea şi caracterul complet al datelor respective se verifică în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (^*21). Acestea pot fi verificate de organismele de certificare.

23.Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

24.Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, la articolul 27 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (4), la articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, la articolul 28 alineatul (5), la articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, la articolul 29a alineatul (3), la articolul 31 alineatul (5) al doilea paragraf şi la articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 20 noiembrie 2023. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade."

(b)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 7 alineatul (3) al cincilea paragraf, la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, la articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, la articolul 27 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (4), la articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, la articolul 28 alineatul (5), la articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, la articolul 29a alineatul (3), la articolul 31 alineatul (5) şi la articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare."

(c)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) al cincilea paragraf, cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf, cu articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf, cu articolul 26 alineatul (2) al cincilea paragraf, cu articolul 27 alineatul (3), cu articolul 27 alineatul (4), cu articolul 27 alineatul (6) al patrulea paragraf, cu articolul 28 alineatul (5), cu articolul 28 alineatul (6) al doilea paragraf, cu articolul 29a alineatul (3), cu articolul 31 alineatul (5) sau cu articolul 31a alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul nu au informat Comisia. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."