Capitolul iii - Sprijin financiar intragrup - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL III:Sprijin financiar intragrup
Art. 19: Acord de sprijin financiar intragrup
(1)Statele membre se asigură că o instituţie-mamă dintr-un stat membru, o instituţie-mamă din Uniune sau o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) şi filialele sale din alte state membre sau din ţări terţe, care sunt instituţii sau instituţii financiare care fac obiectul supravegherii consolidate a întreprinderii-mamă, pot încheia un acord privind acordarea de sprijin financiar oricărei alte părţi la acord care îndeplineşte condiţiile de intervenţie timpurie în conformitate cu articolul 27, dacă sunt respectate condiţiile prevăzute în prezentul capitol.
(2)Prezentul capitol nu se aplică acordurilor financiare intragrup, inclusiv acordurilor de finanţare şi derulării acordurilor de finanţare centralizate, cu condiţia ca niciuna dintre părţile la respectivele acorduri să nu îndeplinească condiţiile de intervenţie timpurie.
(3)Un acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiţie prealabilă:
a)pentru acordarea de sprijin financiar intragrup oricărei entităţi din grup care întâmpină dificultăţi financiare, dacă instituţia decide acest lucru, pentru fiecare situaţie în mod individual şi conform politicilor grupului, în cazul în care aceasta nu reprezintă un risc pentru întreg grupul; sau
b)pentru a funcţiona într-un stat membru.
(4)Statele membre elimină din dreptul intern orice obstacole de natură juridică din calea tranzacţiilor de sprijin financiar intragrup desfăşurate în conformitate cu prezentul capitol, cu condiţia ca nicio dispoziţie din prezentul capitol să nu împiedice statele membre să impună limite tranzacţiilor intragrup în temeiul dreptului intern de punere în aplicare a opţiunilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau de transpunere a Directivei 2013/36/UE, sau care impune separarea, din motive de stabilitate financiară, a unor părţi dintr-un grup sau a activităţilor desfăşurate în cadrul unui grup.
(5)Acordul de sprijin financiar intragrup poate:
a)să acopere una sau mai multe filiale ale grupului şi poate prevedea sprijin financiar din partea întreprinderii-mamă către filiale, din partea filialelor către întreprinderea-mamă, între filialele din grup care sunt parte la acord sau orice combinaţie a acestor entităţi;
b)să prevadă sprijin financiar sub forma unui împrumut, a acordării de garanţii, a furnizării de active pentru a fi utilizate drept garanţie reală sau a oricărei combinaţii între aceste forme de sprijin financiar, în cadrul uneia sau mai multor tranzacţii, inclusiv între beneficiarul sprijinului şi o terţă parte.
(6)În cazul în care, în conformitate cu termenii acordului de sprijin financiar intragrup, o entitate din grup se angajează să acorde sprijin financiar unei alte entităţi din grup, acest acord poate include un altul, reciproc, prin care entitatea din grup care primeşte sprijinul se angajează, să acorde sprijin financiar entităţii din grup care acordă sprijinul.
(7)Acordul de sprijin financiar intragrup specifică principiile pentru calcularea contraprestaţiei datorată pentru orice tranzacţie efectuată în temeiul acordului. Aceste principii includ cerinţa de a stabili contraprestaţia în momentul furnizării sprijinului financiar. Acordul, inclusiv principiile pentru calcularea contraprestaţiei aferente furnizării sprijinului financiar, precum şi ceilalţi termeni ai acordului, respectă următoarele principii:
a)fiecare parte trebuie să decidă în mod liber cu privire la încheierea acordului;
b)la încheierea acordului şi la calcularea contraprestaţiei aferente furnizării sprijinului financiar, fiecare parte trebuie să acţioneze potrivit propriilor interese, care pot ţine seama de eventualele beneficii directe sau indirecte pe care le poate obţine partea în urma furnizării sprijinului financiar;
c)fiecare parte care acordă sprijin financiar trebuie să primească toate informaţiile relevante de la părţile care primesc sprijin financiar, înainte de stabilirea contraprestaţiei aferente furnizării acestuia şi înainte de luarea oricărei decizii privind furnizarea acestuia;
d)contraprestaţia aferentă furnizării sprijinului financiar poate ţine seama de informaţiile pe care partea furnizoare de sprijin financiar le deţine în virtutea faptului că aparţine aceluiaşi grup ca şi partea beneficiară a sprijinului financiar şi care nu sunt disponibile pentru piaţă; şi
e)în ceea ce priveşte principiile de calcul al contraprestaţiei aferente furnizării sprijinului financiar, nu există obligaţia de a se ţine seama de eventualele efecte temporare anticipate asupra preţurilor de pe piaţă ca urmare a unor evenimente externe grupului.
(8)Acordul de sprijin financiar intragrup poate fi încheiat numai dacă, la momentul elaborării proiectului de acord, autorităţile lor competente respective estimează că niciuna dintre părţi nu îndeplineşte condiţiile de intervenţie timpurie.
(9)Statele membre se asigură că toate drepturile, creanţele sau acţiunile decurgând din acordul de sprijin financiar intragrup pot fi exercitate numai de către părţile la acord, cu excluderea părţilor terţe.
Art. 20: Examinarea de către autorităţile competente a proiectului de acord şi medierea
(1)Instituţia-mamă din Uniune depune pe lângă supraveghetorul consolidant o cerere de autorizare pentru orice proiect de acord de sprijin financiar intragrup propus în temeiul articolului 19. Cererea trebuie să conţină textul proiectului de acord şi să indice entităţile din grup care intenţionează să fie parte la acord.
(2)Supraveghetorul consolidant transmite fără întârziere cererea autorităţilor competente ale fiecărei filiale care intenţionează să fie parte la acord, pentru a se ajunge la o decizie comună.
(3)În conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (5) şi (6) din prezentul articol, supraveghetorul consolidant acordă autorizaţia în cazul în care termenii acordului propus respectă condiţiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la articolul 23.
(4)Supraveghetorul consolidant poate, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (5) şi (6) din prezentul articol, să interzică încheierea acordului propus în cazul în care se consideră că acesta nu respectă condiţiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la articolul 23.
(5)Autorităţile competente trebuie să facă tot posibilul pentru ca, în termen de patru luni de la data primirii cererii de către supraveghetorul consolidant, să ajungă la o decizie comună, luând în considerare impactul potenţial, inclusiv orice consecinţe de ordin fiscal, al executării acordului în toate statele membre în care funcţionează grupul, cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condiţiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la articolul 23. Decizia comună se redactează într-un document conţinând decizia motivată temeinic, care va fi transmis solicitantului de către supraveghetorul consolidant.
ABE poate acorda asistenţă autorităţilor competente, la cererea uneia dintre acestea, pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(6)În cazul în care autorităţile competente nu ajung la o decizie comună în termen de patru luni, supraveghetorul consolidant adoptă propria decizie în legătură cu cererea respectivă. Decizia este prezentată într-un document conţinând decizia temeinic motivată şi ţine seama de avizele şi rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate pe parcursul perioadei de patru luni. Supraveghetorul consolidant notifică decizia sa solicitantului şi celorlalte autorităţi competente.
(7)Dacă până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile competente implicate aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia şi aşteaptă decizia luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni se consideră a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Art. 21: Aprobarea de către acţionari a proiectului de acord
(1)Statele membre solicită ca orice proiect de acord care a fost autorizat de autorităţile competente să fie prezentat pentru aprobare acţionarilor fiecărei entităţi din grup care intenţionează să fie parte la acord. În acest caz, acordul nu este valabil decât pentru acele părţi ai căror acţionari au aprobat acordul în conformitate cu alineatul (2).
(2)Un acord de sprijin financiar la nivelul grupului este valabil pentru o entitate din grup numai dacă acţionarii acesteia au aprobat organul de conducere al respectivei entităţi din grup să ia o decizie stipulând faptul că entitatea din grup acordă sau primeşte sprijin financiar în conformitate cu termenii acordului şi cu condiţiile stabilite în prezentul capitol şi numai dacă această autorizare din partea acţionarilor nu a fost revocată.
(3)Organul de conducere al fiecărei entităţi parte la un acord prezintă acţionarilor în fiecare an un raport privind executarea acordului şi punerea în aplicare a oricărei decizii luate în temeiul acestuia.
Art. 22: Transmiterea acordurilor de sprijin financiar la nivel de grup către autorităţile de rezoluţie
Autorităţile competente transmit autorităţilor de rezoluţie relevante acordurile de sprijin financiar la nivel de grup pe care le-au autorizat şi orice modificări la acestea.
Art. 23: Condiţii de acordare a sprijinului financiar la nivel de grup
(1)Sprijinul financiar poate fi acordat de o entitate din grup în conformitate cu articolul 19 doar dacă sunt îndeplinite toate următoarele condiţii:
a)există o perspectivă rezonabilă conform căreia sprijinul acordat va contribui în mod semnificativ la soluţionarea dificultăţilor financiare ale entităţii din grup beneficiare;
b)furnizarea de sprijin financiar are ca obiectiv menţinerea sau refacerea stabilităţii financiare a grupului în ansamblul său sau a oricărei entităţi din grup şi este în interesul entităţii din grup care furnizează sprijinul;
c)sprijinul financiar este oferit în termenii prevăzuţi la articolul 19 alineatul (7), inclusiv în ceea ce priveşte contra-prestaţia;
d)pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia organului de conducere al entităţii din grup furnizoare de sprijin financiar la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului financiar, există o perspectivă rezonabilă ca entitatea din grup beneficiară să achite contraprestaţia sprijinului acordat, iar dacă sprijinul este acordat sub formă de împrumut, ca entitatea din grup beneficiară să îl ramburseze. Dacă sprijinul este acordat sub forma unei garanţii sau a unui titlu de valoare de orice fel, se aplică aceeaşi condiţie datoriei rezultate pentru beneficiar în cazul executării garanţiei sau titlului de valoare respective;
e)furnizarea sprijinului financiar nu ar compromite lichiditatea sau solvabilitatea entităţii din grup care furnizează sprijinul;
f)furnizarea sprijinului financiar nu ar reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii financiare în statul membru al entităţii din grup care furnizează sprijinul;
g)entitatea din grup care furnizează sprijinul se conformează la momentul acordării cerinţelor Directivei 2013/36/UE referitoare la capital sau la lichidităţi, precum şi oricăror cerinţe impuse în temeiul articolului 104 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, iar furnizarea sprijinului financiar nu cauzează încălcarea de către entitate a acestor cerinţe, cu excepţia cazului în care este autorizată de autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea la nivel individual a entităţii care furnizează sprijinul;
h)entitatea din grup care furnizează sprijinul se conformează la momentul acordării acestuia cerinţelor Directivei 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoare la expunerile mari, inclusiv legislaţia naţională privind exercitarea opţiunilor prevăzute în aceasta, iar acordarea sprijinului financiar nu cauzează încălcarea, de către entitatea din grup, a acestor cerinţe, cu excepţia cazului în care este autorizată de autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea la nivel individual a entităţii din grup care acordă sprijinul;
i)furnizarea sprijinului financiar nu ar submina posibilităţile de soluţionare a entităţii din grup care furnizează sprijinul.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, precizând condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (c), (e) şi (i).
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 3 iulie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)Până la 3 ianuarie 2016, ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să promoveze convergenţa diferitelor practici şi să specifice condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (d), (f), (g) şi (h) din prezentul articol.
Art. 24: Decizia de a furniza sprijin financiar
Decizia de a furniza sprijin financiar intragrup în conformitate cu acordul este luată de organul de conducere al entităţii din grup care furnizează sprijinul financiar. Această decizie trebuie să fie motivată şi să indice scopul sprijinului financiar propus. Mai exact, decizia precizează modul în care furnizarea sprijinului financiar este conformă cu condiţiile prevăzute la articolul 23 alineatul (1). Decizia de a accepta sprijinul financiar la nivel de grup în conformitate cu acordul este luată de organul de conducere al entităţii din grup care primeşte sprijin financiar.
Art. 25: Dreptul de opoziţie al autorităţilor competente
(1)Înainte de a acorda sprijin conform unui acord de sprijin financiar intragrup, organul de conducere al unei entităţi din grup care intenţionează să acorde sprijinul financiar trebuie să notifice:
a)propria autoritate competentă;
b)dacă este vorba de o autoritate distinctă de autorităţile menţionate la literele (a) şi (c), după caz, supraveghetorul consolidant;
c)dacă este vorba de o autoritate distinctă de autorităţile menţionate la literele (a) şi (b), autoritatea competentă a entităţii din grup care primeşte sprijinul financiar; şi
d)ABE.
Notificarea trebuie să conţină decizia motivată a organului de conducere, în conformitate cu articolul 24, precum şi detalii cu privire la sprijinul financiar propus, inclusiv o copie a acordului de sprijin financiar la nivel de grup.
(2)În termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii unei notificări complete, autoritatea competentă a entităţii din grup care furnizează sprijin financiar poate aproba acordarea de sprijin financiar, poate interzice sau limita acest lucru în cazul în care evaluează că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru acordarea de sprijin financiar intragrup prevăzute la articolul 23. Orice decizie a autorităţii competente privind interzicerea sau limitarea sprijinului financiar trebuie să fie motivată.
(3)Decizia autorităţii competente privind aprobarea, interzicerea sau limitarea sprijinului financiar este notificată imediat către:
a)supraveghetorul consolidant;
b)autoritatea competentă a entităţii din grup care primeşte sprijinul financiar; şi
c)ABE.
Supraveghetorul consolidant informează imediat pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere şi pe membrii colegiului de rezoluţie.
(4)Dacă supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă care răspunde de entitatea din grup beneficiară a sprijinului au obiecţii privind decizia de interzicere sau de limitare a sprijinului financiar, ele pot sesiza ABE în termen de două zile şi pot solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)În cazul în care autoritatea competentă nu interzice sau nu limitează sprijinul financiar în termenul prevăzut la alineatul (2), sau a fost de acord cu acel sprijin înainte de sfârşitul acelei perioade, acesta poate fi acordat în conformitate cu condiţiile prezentate autorităţii competente.
(6)Decizia organului de conducere al instituţiei de a furniza sprijin financiar se transmite către:
a)autoritatea competentă;
b)dacă este vorba de o autoritate distinctă de autorităţile menţionate la literele (a) şi (c), după caz, supraveghetorul consolidant;
c)dacă este vorba de o autoritate distinctă de autorităţile menţionate la literele (a) şi (b), autoritatea competentă a entităţii din grup care primeşte sprijinul financiar; şi
d)ABE.
Supraveghetorul consolidant informează imediat pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere şi pe membrii colegiului de rezoluţie.
(7)Dacă autoritatea competentă limitează sau interzice sprijinul financiar la nivel de grup în temeiul alineatului (2) din prezentul articol şi dacă planul de redresare la nivel de grup în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) face referire la sprijinul financiar intragrup, autoritatea competentă a entităţii din grup pentru care sprijinul este refuzat sau interzis poate solicita supraveghetorului consolidant să lanseze o reevaluare a planului de redresare la nivel de grup în temeiul articolului 8 sau, dacă planul de redresare este întocmit cu titlu individual, să solicite entităţii din grup să prezinte un plan de redresare revizuit.
Art. 26: Prezentarea informaţiilor
(1)Statele membre se asigură că entităţile din grup fac public faptul că au încheiat sau nu un acord de sprijin financiar intragrup în conformitate cu articolul 19 şi publică o descriere a condiţiilor generale ale acordului şi denumirile entităţilor din grup care sunt parte la acesta şi actualizează aceste informaţii cel puţin o dată pe an.
Se aplică articolele 431-434 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica forma şi conţinutul descrierii menţionate la alineatul (1).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 3 iulie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.