Directiva 2014/45/UE/03-apr-2014 privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculelor şi a remorcilor acestora şi de abrogare a directivei 2009/40/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 127L

În vigoare
Versiune de la: 27 Septembrie 2022
Directiva 2014/45/UE/03-apr-2014 privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculelor şi a remorcilor acestora şi de abrogare a directivei 2009/40/CE
Dată act: 3-apr-2014
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 91, având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 44, 15.2.2013, p. 128.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 11 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi decizia Consiliului din 24 martie 2014.
întrucât:
(1)Comisia, în Cartea albă din 28 martie 2011 intitulată "Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor - Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al resurselor", stabileşte obiectivul "viziunea zero", conform căruia Uniunea ar trebui să se apropie, până în 2050, de cifra zero în privinţa numărului de decese cauzate de accidente rutiere. Pentru a atinge acest obiectiv, se aşteaptă ca tehnologia auto să contribuie substanţial la îmbunătăţirea siguranţei transporturilor rutiere.
(2)În Comunicarea sa intitulată "Pentru un spaţiu european de siguranţă rutieră: orientări pentru politica de siguranţă rutieră 2011-2020", Comisia a propus o reducere adiţională la jumătate a numărului total de decese cauzate de accidentele rutiere în Uniune până în 2020, începând cu 2010. În vederea atingerii acestui obiectiv, Comisia a definit şapte obiective strategice şi a identificat măsuri de creştere a siguranţei vehiculelor, o strategie de reducere a numărului de răniri precum şi măsuri pentru îmbunătăţirea siguranţei participanţilor la trafic vulnerabili, în special a motocicliştilor.
(3)Inspecţia tehnică face parte dintr-un sistem mai amplu destinat să garanteze că vehiculele sunt menţinute în condiţii acceptabile din punctul de vedere al siguranţei şi al protecţiei mediului pe durata utilizării lor. Acest sistem ar trebui să acopere inspecţiile tehnice periodice pentru toate vehiculele şi controalele tehnice în trafic pentru vehiculele utilizate în activităţi de transport rutier comercial, precum şi prevederea unei proceduri de înmatriculare a vehiculelor care să permită suspendarea autorizării de a folosi în trafic un vehicul în cazul în care o astfel de utilizare reprezintă un risc imediat pentru siguranţa rutieră. Inspecţia tehnică periodică ar trebui să fie principalul instrument pentru a asigura conformitatea tehnică a vehiculelor. Controalele tehnice în trafic ale vehiculelor utilitare ar trebui doar să completeze inspecţiile tehnice periodice.
(4)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili standardele de inspecţie tehnică mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă.
(5)Punerea în aplicare a măsurilor privind inspecţia tehnică poate include campanii de sensibilizare adresate îndeosebi proprietarilor de vehicule şi menite să dezvolte bune practici şi obiceiuri privind verificările de bază ale vehiculului lor.
(6)Vehiculele cu sisteme tehnice defectuoase afectează siguranţa rutieră, putând provoca accidente rutiere care se soldează cu răniri sau decese. Impactul sistemelor tehnice defectuoase ar putea fi redus dacă sistemul de inspecţie ar fi îmbunătăţit corespunzător. Identificarea din timp a unei deficienţe în privinţa conformităţii tehnice a unui vehicul ar contribui la soluţionarea deficienţei în cauză şi, implicit, la prevenirea accidentelor.
(7)Vehiculele cu sisteme defectuoase de control al emisiilor au un impact mai semnificativ asupra mediului decât vehiculele întreţinute în mod adecvat. Prin urmare, periodicitatea inspecţiilor tehnice ar contribui la îmbunătăţirea stării mediului prin reducerea mediei emisiilor generate de vehicule.
(8)Statele membre ar trebui să aibă în vedere măsuri adecvate de prevenire a manipulării sau falsificării pieselor şi componentelor vehiculelor care ar putea afecta în mod negativ caracteristicile prevăzute de siguranţă şi de mediu ale vehiculului, în special prin intermediul inspecţiei tehnice periodice; măsurile respective ar putea include sancţiuni eficiente, proporţionale, disuasive şi nediscriminatorii.
(9)Pe parcursul ultimelor două decenii, cerinţele legate de emisii pentru omologarea de tip a vehiculelor au devenit din ce în ce mai stricte. Cu toate acestea, calitatea aerului nu s-a îmbunătăţit în măsura în care se estimase ca urmare a standardelor mai stricte în materie de emisii pentru vehicule, în special în ceea ce priveşte oxizii de azot (NOx) şi particulele fine în suspensie. Posibilităţile de îmbunătăţire a ciclurilor de testare pentru a corespunde condiţiilor rutiere ar trebui analizate cu atenţie pentru a dezvolta soluţii viitoare, inclusiv introducerea unor metode de testare în vederea măsurării nivelurilor de NOx şi a valorilor limită pentru emisiile de NOx.
(10)În cazul vehiculelor care fac parte din clasele de emisie Euro 6 şi Euro VI, sistemele de diagnosticare la bord (OBD) devin tot mai eficiente în ceea ce priveşte măsurarea emisiilor, ceea ce justifică echivalarea rezultatelor lor cu cele ale testelor standard pentru emisii în cadrul inspecţiilor tehnice. Pentru a face posibilă utilizarea sistemelor de diagnosticare la bord pentru vehiculele din clasele de emisie până la Euro 5 şi Euro V, statele membre ar trebui să poată permite această metodă de testare în conformitate cu recomandările producătorului şi cu alte cerinţe pentru astfel de vehicule cu condiţia ca, ţinându-se seama de legislaţia privind omologarea de tip relevantă, după caz, rezultatele sale să fi fost verificate independent.
(11)În Uniune au fost adoptate o serie de standarde şi cerinţe tehnice referitoare la siguranţa vehiculelor. Este necesar să se asigure, prin periodicitatea inspecţiilor tehnice, că vehiculele continuă să îndeplinească standardele de siguranţă. Această periodicitate a inspecţiilor ar trebui să se aplice anumitor categorii de vehicule definite în Directivele 2002/24/CE (1), 2003/37/CE (2) şi 2007/46/CE (3) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.
(1)Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roţi şi de abrogare a Directivei 92/61/CEE a Consiliului (JO L 124, 9.5.2002, p. 1).
(2)Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora şi a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele şi unităţile lor tehnice separate şi de abrogare a Directivei 74/150/CEE (JO L 171, 9.7.2003, p. 1).
(3)Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).
(12)Tractoarele cu roţi cu viteza maximă prin construcţie mai mare de 40 km/h sunt folosite tot mai mult pentru înlocuirea camioanelor în activităţile de transport local şi în activităţile comerciale de transport rutier de marfă. Potenţialul lor de risc este comparabil cu cel al camioanelor şi, în consecinţă, modul de tratate al vehiculelor din această categorie, folosite în special pe drumurile publice, ar trebui să facă obiectul inspecţiei tehnice.
(13)Se presupune că vehiculele de interes istoric sunt reprezentante ale perioadei în care au fost fabricate şi că circulă foarte rar pe drumurile publice. Statele membre ar trebui să fie cele care stabilesc durata perioadei dintre inspecţiile tehnice periodice. Tot statele membre ar trebui să aibă competenţa de a reglementa inspecţia tehnică a altor tipuri de vehicule specializate.
(14)Vehiculele care circulă exclusiv pe teritoriile îndepărtate ale statelor membre, în special pe insule mici cu mai puţin de 5 000 de locuitori sau în zone slab populate, unde densitatea populaţiei este mai mică de cinci locuitori pe kilometrul pătrat, sunt utilizate în condiţii care pot necesita un regim special de inspecţie tehnică. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie abilitate să excepteze astfel de vehicule de la aplicarea prezentei directive.
(15)Inspecţia tehnică este o activitate suverană şi, ca atare, ar trebui realizată de statele membre sau de organisme publice sau private desemnate de statele membre, sub supravegherea acestora. Statele membre ar trebui să rămână responsabile de inspecţia tehnică în orice situaţie, chiar şi atunci când sistemul naţional permite autorizarea organismelor private, inclusiv a celor implicate şi în activităţile de reparaţie a vehiculelor.
(16)Statele membre ar trebui să fie abilitate să desemneze centre de inspecţie care nu sunt situate pe teritoriul lor pentru a efectua inspecţii tehnice pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor, dacă respectivele centre de inspecţie au fost deja autorizate de statul membru în care se află să efectueze inspecţii ale vehiculelor.
(17)Pentru inspecţia vehiculelor şi în special pentru componentele electronice de siguranţă, este esenţial să fie disponibile specificaţiile tehnice ale fiecărui vehicul. Prin urmare, producătorii de autovehicule ar trebui să furnizeze datele necesare pentru verificarea funcţionalităţii componentelor de siguranţă şi cu efect asupra mediului. Dispoziţiile privind accesul la informaţiile despre reparaţii şi întreţinere ar trebui aplicate similar în acest scop, permiţând centrelor de inspecţie să aibă acces la elementele informative necesare pentru inspecţia tehnică. Datele ar trebui să includă detaliile care permit monitorizarea funcţionalităţii sistemelor de siguranţă ale vehiculului de o manieră care să permită inspectarea acestor sisteme în cadrul unei inspecţii tehnice periodice. Acest lucru este vital, în special pentru sistemele comandate electronic, şi trebuie să acopere toate elementele care au fost instalate de producător.
(18)Vehiculele utilizate pe drumurile publice trebuie să fie conforme cerinţelor aplicabile când sunt utilizate. Deţinătorul certificatului de înmatriculare şi, după caz, operatorul vehiculului ar trebui să fie responsabili de menţinerea vehiculului într-o stare conformă cu cerinţele.
(19)Pentru siguranţa rutieră şi pentru impactul său asupra societăţii, este important ca vehiculele utilizate pe drumuri să fie într-o stare adecvată din punct de vedere tehnic. În consecinţă, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să permită inspecţii tehnice suplimentare, pe bază voluntară.
(20)Pentru ca deţinătorii unui certificat de înmatriculare şi operatorii de vehicule să beneficieze de un anumit grad de flexibilitate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a specifica o perioadă de câteva săptămâni în decursul căreia să poată fi efectuată inspecţia periodică.
(21)Controalele efectuate pe parcursul duratei de viaţă a unui vehicul ar trebui să fie relativ simple, rapide şi necostisitoare, contribuind, totodată, la realizarea obiectivelor prezentei directive.
(22)Inspecţiile tehnice ar trebui să includă toate elementele relevante pentru concepţia, construcţia şi echipamentele specifice ale vehiculului supus inspecţiei. Compatibilitatea dintre piese şi componente, cum ar fi compatibilitatea dintre jante şi butucul roţii, ar trebui tratate ca element de siguranţă esenţial şi ar trebui verificate la inspecţia tehnică. În contextul acestor elemente şi ţinând cont de starea actuală a tehnologiei auto, în lista elementelor supuse inspecţiei ar trebui să figureze şi sistemele electronice moderne. Pentru a obţine o armonizare suplimentară a inspecţiilor tehnice, ar trebui stabilite metode de control pentru fiecare dintre elementele supuse inspecţiei. Aceste elemente ar trebui actualizate pentru a ţine cont de evoluţia cercetării şi de progresul tehnic în domeniul siguranţei vehiculelor.
(23)Pentru a facilita armonizarea şi pentru a asigura coerenţa standardelor, ar trebui întocmită o listă neexhaustivă a principalelor motive care determină defectarea fiecărui element supus inspecţiei. Pentru o evaluare consecventă a stării vehiculului inspectat, ar trebui instituit un standard comun de evaluare a defecţiunilor depistate.
(24)Pentru a aplica mai bine principiul libertăţii de circulaţie în cadrul Uniunii, la reînmatricularea unui vehicul, statele membre ar trebui să recunoască certificatele de inspecţie tehnică eliberate de un alt stat membru. Aceasta ar trebui să nu aducă atingere dreptului statului membru de a verifica certificatul de inspecţie tehnică şi identitatea vehiculului la reînmatriculare şi de a solicita efectuarea unei noi inspecţii tehnice în condiţiile stabilite în prezenta directivă.
(25)Fraudarea odometrului ar trebui considerată contravenţie pasibilă de sancţiune, întrucât aceasta poate cauza evaluarea incorectă a conformităţii tehnice a unui vehicul. Înregistrarea kilometrajului în certificatul de inspecţie tehnică şi accesul inspectorilor la aceste informaţii, ar trebui să faciliteze depistarea falsificării sau manipulării odometrului. Schimbul de informaţii între autorităţile competente privind kilometrajul indicat de odometru ar trebui examinat de Comisie.
(26)După fiecare inspecţie se eliberează un certificat de inspecţie tehnică. Acesta ar trebui să cuprindă, printre altele, informaţii legate de identitatea vehiculului şi de rezultatele inspecţiei. Rezultatele inspecţiei tehnice ar trebui să fie disponibile în format electronic. Statele membre ar trebui să colecteze şi să păstreze aceste informaţii într-o bază de date, în vederea unei monitorizări ulterioare corespunzătoare a acestor inspecţii, în special în vederea evaluării rezultatelor inspecţiilor tehnice.
(27)Deţinătorul certificatului de înmatriculare şi, după caz, operatorul unui vehicul care face obiectul unei inspecţii tehnice în decursul căreia se constată existenţa unor defecţiuni, mai ales dacă acestea periclitează siguranţa rutieră, ar trebui să le remedieze de urgenţă. În cazul unor defecţiuni periculoase, ar putea fi necesar să se limiteze utilizarea vehiculului până la remedierea totală a acestora.
(28)În cazul în care vehiculul face parte dintr-o categorie de vehicule care nu fac obiectul înmatriculării în statul membru în care au fost puse în circulaţie, ar trebui să i se permită statului membru în cauză să ceară ca dovada inspecţiei să fie afişată pe vehicul, la vedere.
(29)Pentru a se obţine o înaltă calitate a inspecţiilor pe întreg teritoriul Uniunii, atât echipamentele utilizate la inspecţia tehnică, cât şi întreţinerea şi calibrarea lor ar trebui să fie verificate, ţinându-se seama de specificaţiile furnizate de statul membru sau de producătorul echipamentelor.
(30)Ar trebui să fie posibilă utilizarea de echipamente alternative care reflectă progresele tehnologice şi inovaţiile, cu condiţia să asigure un nivel înalt echivalent al calităţii inspecţiei.
(31)La autorizarea centrelor de inspecţie de pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să ţină seama de faptul că Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) exclude din domeniul său de aplicare unele servicii de interes general din domeniul transportului.
(1)Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).
(32)Centrele de inspecţie ar trebui să asigure obiectivitatea şi nivelul înalt de calitate ale inspecţiei vehiculelor. Prin urmare, pentru a îndeplini cerinţele minime de management al calităţii, centrele de inspecţie ar trebui să respecte cerinţele stabilite de statul membru de autorizare.
(33)O calitate înaltă a inspecţiei tehnice necesită un nivel înalt de abilităţi şi competenţe ale personalului care efectuează inspecţiile. Ar trebui să se introducă un sistem de formare care să cuprindă o formare iniţială, formări ulterioare periodice cu scopul reîmprospătării cunoştinţelor sau o examinare adecvată. Ar trebui definită o perioadă de tranziţie care să permită o trecere lină a personalului de inspecţie existent la sistemul de formare sau examinare periodică. Pentru a garanta un nivel superior de formare, competenţă şi inspectare, statele membre ar trebui să poată introduce cerinţe suplimentare în materie de competenţe şi formare.
(34)Inspectorii, atunci când efectuează inspecţii tehnice, ar trebui să acţioneze independent, iar evaluarea lor nu ar trebui să fie afectată de conflicte de interese, fie ele de ordin economic sau personal. Recompensarea inspectorilor nu ar trebui să fie direct legată de rezultatele inspecţiilor tehnice. Statele membre ar trebui să poată impune cerinţe în ceea ce priveşte separarea activităţilor sau să poată autoriza un organism privat să realizeze atât inspecţiile tehnice, cât şi reparaţii ale vehiculelor, chiar şi ale aceluiaşi vehicul, în cazul în care organismul de supraveghere se asigură că este menţinut un nivel înalt de obiectivitate.
(35)Rezultatele unei inspecţii tehnice nu ar trebui să fie modificate în scopuri comerciale. Ele ar trebui să poată fi modificate de organismul de supraveghere numai dacă constatările unei inspecţii tehnice efectuate de un inspector sunt flagrant incorecte.
(36)Pentru a se asigura că o înaltă calitate a actului de inspecţie se menţine în timp, statele membre ar trebui să instituie un sistem de asigurare a calităţii, care să acopere procesele de autorizare, supraveghere şi retragere, suspendare ori anulare a autorizaţiei de a efectua inspecţii tehnice.
(37)Acreditarea centrelor de inspecţie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) nu ar trebui să constituie o obligaţie pentru statele membre.
(1)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(38)În mai multe state membre, un număr mare de centre private de inspecţie autorizate efectuează inspecţiile tehnice. Pentru ca schimbul de informaţii în această privinţă dintre statele membre să fie eficient, ar trebui să se desemneze puncte de contact naţionale.
(39)Inspecţia tehnică este o componentă a unui sistem de reglementare mai amplu, la care vehiculele participă pe toată durata ciclului lor de viaţă, de la omologare, trecând prin înmatriculare şi inspecţii tehnice, până la casare. Schimbul de informaţii conţinute în bazele de date electronice naţionale şi ale producătorilor ar trebui să contribuie, în principiu, la îmbunătăţirea eficienţei întregului lanţ administrativ şi la reducerea costurilor şi a sarcinilor administrative. Comisia ar trebui să examineze fezabilitatea, costurile şi beneficiile instituirii unei platforme electronice de informaţii privind vehiculele folosind soluţiile IT existente care au fost deja implementate în domeniul schimburilor internaţionale de date, în vederea reducerii la minimum a costurilor şi a evitării suprapunerilor. În realizarea examinării sale asupra acestui aspect, Comisia ar trebui să analizeze modul optim de realizare a unor legături între sistemele naţionale existente, prin intermediul cărora să se facă schimb de informaţii privind datele legate de inspecţia tehnică şi kilometrajele indicate de odometre între autorităţile competente ale statelor membre responsabile de inspecţia, înmatricularea şi omologarea vehiculelor, centrele de inspecţie, producătorii de echipamente de inspecţie şi producătorii de vehicule. Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, fezabilitatea, precum şi costurile şi beneficiile colectării şi stocării informaţiilor disponibile referitoare la principalele componente de siguranţă ale vehiculelor are au fost implicate în accidente grave, precum şi posibilitatea de a oferi inspectorilor, deţinătorilor certificatelor de înmatriculare şi persoanelor care se ocupă de studiul accidentelor, în mod anonim, informaţii despre istoricul accidentelor şi kilometrajul indicat de odometru.
(40)În scopul de a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare. Respectivele competenţe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(41)Comisia nu ar trebui să adopte acte de punere în aplicare legate de informaţiile care trebuie puse la dispoziţie de producătorii de vehicule în scopul inspecţiilor tehnice în cazul în care comitetul înfiinţat în temeiul prezentei directive nu emite niciun aviz referitor la proiectul de act de punere în aplicare prezentat de Comisie.
(42)Pentru a actualiza desemnarea categoriilor de vehicule de la articolul 2 alineatul (1) şi articolul 5 alineatele (1) şi (2), a actualiza anexa I punctul 3 în ceea ce priveşte metodele şi pentru a adapta anexa I punctul 3, în ceea ce priveşte lista elementelor verificate, metodele şi evaluarea deficienţelor, competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(43)Respectarea cerinţelor are un impact direct asupra siguranţei rutiere şi, în consecinţă, ar trebui să fie verificată periodic. Comisia ar trebui să ofere informaţii privind eficacitatea dispoziţiilor prezentei directive, incluzând informaţii privind domeniul de aplicare al acesteia, frecvenţa inspecţiilor, îmbunătăţirile ulterioare aduse sistemului de inspecţii tehnice prin schimburile electronice de informaţii, precum şi privind eventuala recunoaştere reciprocă în viitor a certificatelor de inspecţie tehnică.
(44)Echipamentele şi infrastructura de inspecţie utilizate în centrele de inspecţie ar trebui să îndeplinească cerinţele stabilite pentru efectuarea inspecţiei tehnice. Deoarece aceasta presupune investiţii şi adaptări majore care este posibil sa nu poată fi realizate imediat, ar trebui acordată o perioadă de cinci ani pentru punerea în conformitate cu cerinţele. Organismelor de supraveghere ar trebui să li se acorde o perioadă similară de cinci ani pentru a putea întruni toate criteriile şi cerinţele legate de autorizarea şi supravegherea centrelor de inspecţie.
(45)Dat fiind că obiectivul prezentei directive, şi anume acela de a îmbunătăţi siguranţa rutieră prin stabilirea de cerinţe şi norme comune minime privind inspecţiile tehnice ale vehiculelor pe teritoriul Uniunii, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre dar, având în vedere amploarea acţiunii, ar putea fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii enunţat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea realizării obiectivului menţionat.
(46)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se menţionează la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(47)Prezenta directivă integrează şi actualizează normele conţinute în Recomandarea 2010/378/UE a Comisiei (1) cu scopul de a reglementa mai eficient rezultatele inspecţiilor tehnice.
(1)Recomandarea Comisiei 2010/378/UE din 5 iulie 2010 privind evaluarea defecţiunilor în cadrul inspecţiilor tehnice auto, în conformitate cu Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind inspecţia tehnică auto pentru autovehicule şi remorcile acestora (JO L 173, 8.7.2010, p. 74).
(48)Prezenta directivă actualizează cerinţele tehnice cuprinse în Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) şi îi extinde domeniul de aplicare pentru a include în special dispoziţii privind înfiinţarea unor centre de inspecţie şi a organismelor de supraveghere aferente, precum şi desemnarea inspectorilor însărcinaţi cu efectuarea inspecţiilor tehnice. Prin urmare, directiva menţionată ar trebui abrogată,
(2)Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecţia tehnică auto pentru autovehicule şi remorcile acestora (JO L 141, 6.6.2009, p. 12).
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă instituie cerinţele minime privind sistemul de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor care circulă pe drumurile publice.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Această directivă se aplică vehiculelor cu o viteză prin construcţie mai mare de 25 km/h din următoarele categorii, astfel cum sunt menţionate în Regulamentele (UE) nr. 167/2013 (*1), (UE) nr. 168/2013 (*2) şi (UE) 2018/858 (*3) ale Parlamentului European şi ale Consiliului:
(*1)Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele agricole şi forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).
(*2)Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele cu două sau trei roţi şi pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).
(*3)Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi ale sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 şi (CE) nr. 595/2009 şi de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
- autovehicule proiectate şi fabricate în principal pentru transportul persoanelor şi al bagajelor lor, care au cel mult opt locuri pe scaune, în afara locului pe scaun al conducătorului auto - categoria M1;

- autovehicule proiectate şi fabricate în principal pentru transportul persoanelor şi al bagajelor lor, care au mai mult de opt locuri pe scaune, în afara locului pe scaun al conducătorului auto - categoriile M2 şi M3;
- autovehicule proiectate şi fabricate în principal pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă care nu depăşeşte 3,5 tone - categoria N1;
- autovehicule proiectate şi fabricate în principal pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone - categoriile N2 şi N3;
- remorci proiectate şi fabricate pentru transportul de mărfuri sau de persoane, precum şi pentru cazarea de persoane, cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone - categoriile O3 şi O4;
- de la 1 ianuarie 2022, vehicule cu două sau trei roţi - vehicule din categoriile L3e, L4e, L5e şi L7e echipate cu motor cu ardere internă cu o capacitate cilindrică mai mare de 125 cm3;

- tractoare cu roţi din categoriile T1b, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b şi T4.3b, utilizate în principal pe drumurile publice cu o viteză maximă prin construcţie mai mare de 40 km/h.

(2)Statele membre pot exclude următoarele vehicule înmatriculate pe teritoriul lor din domeniul de aplicare a prezentei directive:
- vehiculele care sunt utilizate sau care circulă în condiţii excepţionale şi vehiculele care nu circulă niciodată sau aproape niciodată pe drumurile publice, precum vehiculele de interes istoric sau vehiculele de competiţie,
- vehiculele care fac obiectul imunităţii diplomatice;
- vehiculele utilizate de forţele armate, forţele de ordine, serviciile de pompieri, serviciile de protecţie civilă, serviciile de urgenţă sau echipele de salvare;
- vehiculele utilizate în scopuri agricole, horticole, silvicole, zootehnice sau piscicole care sunt exploatate numai pe teritoriul statului membru respectiv şi numai pe terenurile unde se desfăşoară astfel de activităţi, inclusiv drumuri agricole, forestiere sau terenuri agricole;
- vehiculele utilizate exclusiv pe insule mici sau în zone cu densitate redusă a populaţiei;
- vehiculele specializate care transportă echipamente de circ sau divertisment, cu viteza maximă prin construcţie care nu depăşeşte 40 km/h şi care sunt utilizate numai pe teritoriul statului membru respectiv;
- vehicule din categoriile L3e, L4e, L5e şi L7e echipate cu un motor cu ardere internă cu o capacitate cilindrică mai mare de 125 cm3, în cazul în care statul membru a pus în aplicare măsuri alternative eficace de siguranţă rutieră pentru vehiculele cu două sau trei roţi, ţinând seama în special de statisticile relevante privind siguranţa rutieră din ultimii cinci ani. Statele membre notifică aceste derogări Comisiei.

(3)Statele membre pot introduce cerinţe naţionale privind inspecţiile tehnice pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor care nu fac obiectul prezentei directive şi pentru vehiculele enumerate la alineatul (2).
Art. 3: Definiţii
Următoarele definiţii se aplică numai în sensul prezentei directive:
1."vehicul" înseamnă orice autovehicul care nu circulă pe şine sau remorca sa;
2."autovehicul" înseamnă orice vehicul cu motor cu roţi care se deplasează prin propriile mijloace, cu o viteză maximă prin construcţie mai mare de 25 km/h;
3."remorcă" înseamnă orice vehicul cu roţi şi fără autopropulsie, conceput şi fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul;
4."semiremorcă" înseamnă orice remorcă concepută pentru a fi cuplată la un autovehicul astfel încât o parte a sa să se sprijine pe autovehicul şi o parte substanţială din masa ei şi masa încărcăturii sale să fie suportate de autovehicul;
5."vehicule cu două sau trei roţi" înseamnă orice vehicul cu motor pe două roţi, cu sau fără ataş, şi orice tricicluri sau cvadricicluri;
6."vehicul înmatriculat într-un stat membru" înseamnă un vehicul înmatriculat sau pus în circulaţie într-un stat membru;
7."vehicul de interes istoric" înseamnă orice vehicul care este considerat ca atare de statul membru de înmatriculare sau de unul dintre organismele sale de autorizare desemnate şi care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
- a fost fabricat sau înmatriculat pentru prima dată în urmă cu cel puţin 30 de ani;
- tipul său specific, astfel cum este definit în dreptul Uniunii sau cel naţional relevant, nu se mai află în fabricaţie;
- este bine întreţinut şi menţinut în starea sa iniţială şi nu a suferit nicio modificare substanţială a caracteristicilor tehnice ale componentelor sale principale;
8."deţinător al certificatului de înmatriculare" înseamnă persoana juridică sau fizică pe al cărei nume este înmatriculat vehiculul;
9."inspecţie tehnică" înseamnă o inspecţie efectuată în conformitate cu anexa I concepută pentru a garanta că un vehicul poate fi folosit în condiţii de siguranţă pe drumurile publice şi că respectă caracteristicile obligatorii de siguranţă şi de mediu impuse;
10."omologare" înseamnă procedura prin care un stat membru certifică faptul că un vehicul respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice relevante menţionate în Directiva 2002/24/CE, în Directiva 2003/37/CE şi în Directiva 2007/46/CE;
11."deficienţe" înseamnă defecţiuni tehnice şi alte neconformităţi constatate în timpul unei inspecţii tehnice;
12."certificat de inspecţie tehnică" înseamnă un raport al inspecţiei tehnice eliberat de autoritatea competentă sau de un centru de inspecţie, care conţine rezultatul inspecţiei tehnice;
13."inspector" înseamnă o persoană autorizată de un stat membru sau de autoritatea competentă a acestuia să efectueze inspecţii tehnice într-un centru de inspecţie sau, după caz, în numele unei autorităţi competente;
14."autoritate competentă" înseamnă o autoritate sau un organism public căruia un stat membru i-a acordat responsabilitatea administrării sistemului de inspecţie tehnică, inclusiv, dacă este cazul, a efectuării inspecţiilor tehnice;
15."centru de inspecţie" înseamnă organisme sau entităţi publice sau private, autorizate de un stat membru să efectueze inspecţii tehnice;
16."organism de supraveghere" înseamnă un organism sau organisme înfiinţat(e) de un stat membru, responsabil(e) de supravegherea centrelor de inspecţie. Organismul de supraveghere poate face parte din autoritatea sau autorităţile competente;
17."insulă mică" înseamnă o insulă cu mai puţin de 5 000 de locuitori care nu este legată de alte părţi ale teritoriului prin poduri rutiere sau tuneluri rutiere;
18."zonă cu densitate redusă a populaţiei" înseamnă o zonă prestabilită în care densitatea populaţiei este mai mică de cinci locuitori pe kilometrul pătrat;
19."drum public" înseamnă un drum de utilitate publică generală, cum ar fi drumurile locale, regionale sau naţionale, drumurile principale, drumurile expres sau autostrăzile.
Art. 4: Responsabilităţi
(1)Fiecare stat membru se asigură că vehiculele înmatriculate pe teritoriul său sunt inspectate periodic, conform prezentei directive, în centre de inspecţie autorizate de statul membru de înmatriculare a vehiculelor respective.
(2)Inspecţiile tehnice se efectuează de către statul membru în care este înmatriculat vehiculul, de către un organism public abilitat de acel stat membru în acest sens sau de către organisme sau instituţii desemnate şi supravegheate de către statul membru respectiv, inclusiv organisme private autorizate.
(3)În conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi în Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (2), Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi înainte de data de 28 mai 2018, adoptă:
(1)Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor şi a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) şi accesul la informaţii privind repararea şi întreţinerea vehiculelor şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 şi a Directivei 2007/46/CE şi de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE şi 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).
a)un set de informaţii tehnice privind echipamentul de frânare, direcţia, vizibilitatea, lămpile, dispozitivele reflectorizante, sistemul electric, punţile, jantele, anvelopele, suspensia, şasiul, accesoriile şasiului, alte echipamente şi emisiile poluante necesare pentru inspecţiile tehnice ale elementelor care trebuie testate şi privind utilizarea metodelor de testare recomandate, în conformitate cu anexa I punctul 3; şi
b)normele detaliate privind formatul datelor şi procedurile de acces la informaţiile tehnice relevante.
Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 19 alineatul (2).
Informaţiile tehnice menţionate la primul paragraf litera (a) sunt puse la dispoziţie gratuit sau la un preţ rezonabil de către producători centrelor de inspecţie şi autorităţilor competente relevante, în mod nediscriminatoriu.
Comisia analizează fezabilitatea înfiinţării unui punct unic de acces la aceste informaţii tehnice.
(4)Statele membre se asigură că dreptul intern defineşte răspunderea privind păstrarea vehiculelor într-o stare tehnică sigură şi conformă cerinţelor.
Art. 5: Data şi frecvenţa inspecţiilor
(1)Vehiculele sunt supuse unei inspecţii tehnice cel puţin la intervalele de mai jos, fără a aduce atingere perioadei de flexibilitate aplicate în statele membre conform alineatului (3):
a)vehiculele din categoriile M1 şi N1: la patru ani de la data primei înmatriculări şi, ulterior, o dată la doi ani;
b)vehiculele din categoria M1 utilizate ca taxiuri sau ambulanţe, vehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 şi O4: la un an de la data primei înmatriculări şi, ulterior, anual;
c)tractoare cu roţi din categoriile T1b, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b şi T4.3b, utilizate în principal pe drumurile publice, în activităţi comerciale de transport rutier de marfă: la patru ani de la data la care vehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată şi, ulterior, o dată la doi ani.

(2)statele membre stabilesc periodicitatea inspecţiilor tehnice auto la care trebuie supuse vehiculele din categoriile L3e, L4e, L5e şi L7e echipate cu un motor cu ardere internă cu o capacitate cilindrică mai mare de 125 cm3.

(3)Statele membre sau autorităţile competente pot stabili o perioadă rezonabilă pe parcursul căreia trebuie efectuată inspecţia tehnică, fără a depăşi intervalele stabilite la alineatul (1).
(4)Indiferent de data ultimei inspecţii tehnice a unui vehicul, statul membru sau autoritatea competentă vizată poate impune efectuarea unei inspecţii tehnice pentru respectivul vehicul înainte de data menţionată la alineatele (1) şi (2), în următoarele cazuri:
- după un accident care a afectat principalele componente de siguranţă ale vehiculului, precum roţile, suspensiile, zonele de deformare, sistemele de airbaguri, direcţia sau frânele;
- atunci când sistemele şi componentele de siguranţă şi cele legate de protecţia mediului ale vehiculului au fost transformate sau modificate;
- în cazul schimbării deţinătorului certificatului de înmatriculare al vehiculului;
- atunci când vehiculul a ajuns la un kilometraj de 160 000 km;
- în cazurile în care siguranţa rutieră este grav afectată.
Art. 6: Conţinutul inspecţiei şi metodele aplicate
(1)Pentru categoriile de vehicule care fac obiectul prezentei directive, cu excepţia categoriilor L3e, L4e, L5e şi L7e cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3, statele membre se asigură că inspecţiile tehnice acoperă cel puţin domeniile menţionate în anexa I punctul 2.
(2)Pentru fiecare domeniu menţionat la alineatul (1), autorităţile competente din statele membre sau centrele de inspecţie efectuează o inspecţie tehnică care vizează cel puţin elementele menţionate la anexa I punctul 3, utilizând metoda recomandată sau o metodă echivalentă aprobată de autoritatea competentă aplicabilă inspectării elementelor respective astfel cum se prevede în anexa I punctul 3 Inspecţia mai poate include, de asemenea, o verificare a faptului că piesele şi componentele vehiculului respectiv respectă caracteristicile de siguranţă şi de mediu obligatorii în vigoare la momentul omologării, sau, dacă este cazul, la momentul postechipării.
Inspecţiile se desfăşoară cu ajutorul tehnicilor şi echipamentelor disponibile în prezent, fără a se folosi unelte pentru a demonta sau îndepărta părţi ale vehiculului.
(3)Pentru vehiculele din vehiculele din categoriile L3e, L4e, L5e şi L7e cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3, statele membre stabilesc domeniile, elementele şi metodele de inspecţie.
Art. 7: Evaluarea deficienţelor
(1)Pentru fiecare element supus inspecţiei, în anexa I figurează o listă minimală a posibilelor deficienţe şi a gradului de gravitate asociat.
(2)Deficienţele identificate la inspecţiile periodice ale vehiculelor se clasifică într-una dintre următoarele categorii:
a)deficienţe minore care nu au un efect semnificativ asupra siguranţei vehiculului sau impact asupra mediului şi alte neconformităţi minore;
b)deficienţe majore susceptibile să compromită siguranţa vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să-i pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic şi alte neconformităţi mai importante;
(c)deficienţe periculoase, care constituie un risc direct şi imediat la adresa siguranţei rutiere sau care au impact asupra mediului, care justifică faptul că un stat membru sau autorităţile sale competente pot interzice utilizarea vehiculului pe drumurile publice.
(3)Un vehicul care prezintă deficienţe încadrabile la mai mult de o categorie de deficienţe dintre cele prezentate la alineatul (2) este clasificat în categoria care corespunde deficienţei mai grave. Un vehicul care prezintă mai multe deficienţe la acelaşi aspect inspectat, astfel cum este identificat în domeniul de aplicare al testului menţionat la punctul 2 din anexa I, poate fi clasificat în categoria imediat superioară de gravitate dacă se poate demonstra că efectul combinat al acestor deficienţe poate genera un risc mai mare la adresa siguranţei rutiere.
Art. 8: Certificatul de inspecţie tehnică
(1)Statele membre se asigură că centrele de inspecţie sau, dacă este cazul, autorităţile competente, care au efectuat inspecţia tehnică a unui vehicul eliberează un certificat de inspecţie tehnică pentru acel vehicul, conţinând cel puţin elementele standardizate aferente codurilor armonizate ale Uniunii prevăzute în anexa II.
(2)Statele membre se asigură că centrele de inspecţie sau, dacă este cazul, autorităţile competente, pun certificatul de inspecţie tehnică la dispoziţia persoanei care prezintă vehiculul la inspecţie sau, în cazul certificatelor electronice de inspecţie tehnică, o copie imprimată certificată a acestui certificat.
(3)Fără a aduce atingere articolului 5, în cazul reînmatriculării unui vehicul deja înmatriculat în alt stat membru, fiecare stat membru recunoaşte certificatul de inspecţie tehnică eliberat de celălalt stat membru, ca şi cum ar fi eliberat el însuşi certificatul de inspecţie tehnică, cu condiţia ca acesta să fie încă valabil din punct de vedere al respectării frecvenţei inspecţiilor stabilite pentru inspecţiile tehnice periodice de statul membru de reînmatriculare. În caz de dubiu, statul membru de reînmatriculare poate verifica valabilitatea certificatului de inspecţie tehnică înainte de recunoaşterea acestuia. Statele membre comunică Comisiei o descriere a certificatului de inspecţie tehnică înainte de 20 mai 2018. Comisia informează comitetul menţionat la articolul 19. Prezentul alineat nu se aplică vehiculelor din categoriile L3e, L4e, L5e şi L7e.
(4)Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (4) şi alineatului (3) de la prezentul articol, statele membre recunosc, în principiu, valabilitatea certificatului de inspecţie tehnică în cazul în care se schimbă proprietarul vehiculului, cu deţinerea dovezii valabile a efectuării unei inspecţii tehnice periodice.
(5)Începând cu 20 mai 2018 şi cel mai târziu până la 20 mai 2021, centrele de inspecţie comunică electronic autorităţii competente ale statului membru respectiv informaţiile menţionate în certificatele de inspecţie tehnică pe care le eliberează. O astfel de comunicare are loc într-un termen rezonabil de la eliberarea fiecărui certificat de inspecţie tehnică. Până la această din urmă dată, centrele de inspecţie pot comunica autorităţii competente aceste informaţii prin orice alte mijloace. Statele membre stabilesc perioada pe parcursul căreia autoritatea competentă este obligată să păstreze aceste informaţii. Această perioadă este de minimum 36 de luni, fără a aduce atingere sistemelor fiscale naţionale ale statelor membre.
(6)Statele membre se asigură că, în scopul verificării odometrului, în cazul în care acesta a fost montat în mod normal, informaţiile incluse la inspecţia tehnică anterioară sunt puse la dispoziţia inspectorilor imediat ce devin disponibile în format electronic. În cazurile în care se constată că odometrul a fost manipulat pentru a reduce kilometrajul sau pentru a falsifica kilometrajul unui vehicul, o astfel de manipulare se pedepseşte cu sancţiuni eficiente, proporţionale, disuasive şi nediscriminatorii.
(7)Statele membre se asigură că rezultatele inspecţiei tehnice se notifică autorităţii de înmatriculare a vehiculului sau se pun la dispoziţia acesteia în format electronic cât mai curând posibil. Notificarea respectivă conţine informaţiile menţionate în certificatul de inspecţie tehnică.
Art. 9: Urmărirea deficienţelor
(1)În cazul în care există doar deficienţe minore, inspecţia se consideră că a fost trecută, deficienţele se remediază, iar vehiculul nu mai este supus din nou inspecţiei.
(2)În cazul unor deficienţe majore, inspecţia se consideră că nu a fost trecută. Statul membru sau autoritatea competentă decide asupra intervalului de timp în care un astfel de vehicul poate circula înainte de reefectuarea inspecţiei tehnice. Se realizează o nouă inspecţie tehnică într-o perioadă definită de statul membru sau de autoritatea competentă, dar în termen de cel mult două luni de la inspecţia iniţială.
(3)În cazul unor deficienţe periculoase, inspecţia se consideră că nu a fost trecută. Statul membru sau autoritatea competentă poate decide că un astfel de vehicul nu poate să circule pe drumurile publice şi că autorizaţia de circulaţie în traficul rutier se suspendă pe o perioadă limitată de timp, fără ca aceasta să implice un nou proces de înmatriculare, până la remedierea deficienţelor şi la emiterea unui nou certificat de inspecţie tehnică în care se atestă că vehiculul respectă cerinţele.
Art. 10: Dovada inspecţiei
(1)Centrul de inspecţie sau, dacă este cazul, autoritatea competentă a statului membru care a efectuat o inspecţie tehnică la un vehicul înmatriculat pe teritoriul său emite o dovadă, cum ar fi o menţiune în documentul de înmatriculare al vehiculului, un autocolant, un certificat sau orice alt tip de informaţii uşor accesibile, în cazul fiecărui vehicul care a trecut cu succes o atare inspecţie. Dovada indică data până la care trebuie să se efectueze următoarea inspecţie tehnică.
Statele membre comunică Comisiei o descriere a dovezii inspecţiei înainte de 20 mai 2018. La rândul său, Comisia informează comitetul menţionat la articolul 19.
(2)În cazul în care vehiculul face parte dintr-o categorie de vehicule care nu fac obiectul înmatriculării în statul membru în care au fost puse în folosinţă, statul membru poate cere ca dovada inspecţiei să fie afişată în mod vizibil pe vehiculul respectiv.
(3)În scopul liberei circulaţii, fiecare stat membru recunoaşte dovada furnizată de centrul de inspecţie sau de autoritatea competentă a altui stat membru emisă în conformitate cu alineatul (1).
Art. 11: Echipamentele şi infrastructura de inspecţie
(1)Statele membre se asigură că echipamentele şi infrastructura de inspecţie utilizate la efectuarea inspecţiilor tehnice respectă cerinţele tehnice minime stabilite în anexa III.
(2)Statele membre se asigură că centrele de inspecţie sau, dacă este cazul, autoritatea competentă întreţin echipamentele şi infrastructura de inspecţie în conformitate cu specificaţiile producătorilor.
(3)Echipamentele de măsurare se calibrează periodic în conformitate cu dispoziţiile din anexa III şi sunt verificate în conformitate cu specificaţiile furnizate de statul membru respectiv sau de producătorul echipamentelor.
Art. 12: Centrele de inspecţie
(1)Centrele de inspecţie în care inspectorii efectuează inspecţiile tehnice sunt autorizate de statul membru sau de autoritatea sa competentă.
(2)Pentru a îndeplini cerinţele minime de management al calităţii, centrele de inspecţie respectă cerinţele stabilite de statul membru de autorizare. Centrele de inspecţie asigură obiectivitatea şi nivelul înalt de calitate ale inspecţiei tehnice.
Art. 13: Inspectorii
(1)Statele membre se asigură că inspecţiile tehnice se efectuează de către inspectori care îndeplinesc cerinţele minime de competenţă şi formare stabilite în anexa IV. Statele membre pot introduce cerinţe suplimentare în materie de competenţă şi formare.
(2)Autorităţile competente sau, după caz, centrele de formare autorizate eliberează un certificat inspectorilor care îndeplinesc cerinţele minime de competenţă şi de formare. Acest certificat conţine cel puţin informaţiile menţionate în anexa IV punctul 3.
(3)Inspectorii care sunt angajaţi sau autorizaţi de autorităţile competente ale statelor membre sau de un centru de inspecţie la 20 mai 2018 sunt exceptaţi de la cerinţele prevăzute în anexa IV punctul 1.
(4)La efectuarea unei inspecţii tehnice, inspectorii nu se află în niciun conflict de interese, astfel încât să se asigure, din perspectiva statului membru sau a autorităţii competente în cauză, că este menţinut un nivel ridicat de imparţialitate şi obiectivitate.
(5)Persoana care prezintă vehiculul la inspecţie este informată cu privire la orice deficienţe care au fost identificate la vehicul şi care necesită remediere.
(6)Rezultatele inspecţiei tehnice pot fi modificate, dacă este cazul, numai de către organismul de supraveghere sau în conformitate cu procedura instituită de autoritatea competentă, dacă constatările inspecţiei tehnice sunt flagrant incorecte.
Art. 14: Supravegherea centrelor de inspecţie
(1)Statele membre se asigură că centrele de inspecţie sunt supravegheate.
(2)Organismul de supraveghere efectuează cel puţin sarcinile prevăzute în anexa V punctul 1 şi îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctele 2 şi 3 din anexa respectivă.
Statele membre pun la dispoziţia publicului normele şi procedurile privind organizarea, sarcinile şi cerinţele aplicabile personalului din cadrul organismelor de supraveghere, inclusiv cerinţele de independenţă.
(3)Centrele de inspecţie operate direct de o autoritate competentă sunt exceptate de la cerinţele referitoare la autorizare şi supraveghere în cazurile în care organismul de supraveghere face parte din autoritatea competentă.
(4)Cerinţele menţionate la alineatele (2) şi (3) pot fi considerate ca fiind îndeplinite de statele membre care solicită acreditarea centrelor de inspecţie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.
Art. 15: Cooperarea administrativă dintre statele membre
(1)Statele membre desemnează un punct de contact naţional responsabil de schimbul de informaţii cu celelalte state membre şi cu Comisia, în ceea ce priveşte aplicarea prezentei directive.
(2)Statele membre transmit Comisiei denumirea şi datele de contact ale punctului lor naţional de contact cel târziu până la 20 mai 2015 şi informează Comisia fără întârziere cu privire la orice fel de modificări ale acestora. Comisia întocmeşte lista tuturor punctelor de contact şi o transmite statelor membre.
Art. 16: Platforma electronică de informaţii privind vehiculele
Comisia examinează fezabilitatea, costurile şi beneficiile instituirii unei platforme electronice de informaţii privind vehiculele, folosind soluţiile IT existente care au fost deja implementate în domeniul schimburilor internaţionale de date, în vederea reducerii la minimum a costurilor şi a evitării duplicărilor. La examinarea chestiunii, Comisia analizează modul optim de realizare a unor legături între sistemele naţionale existente, pentru facilitarea schimbului de informaţii privind datele legate de inspecţia tehnică şi kilometrajele indicate de odometre între autorităţile competente ale statelor membre responsabile de inspecţia, înmatricularea şi omologarea vehiculelor, centrele de inspecţie, producătorii de echipamente de inspecţie şi producătorii de vehicule.
Comisia analizează, de asemenea, fezabilitatea, precum şi costurile şi beneficiile colectării şi stocării informaţiilor disponibile referitoare la principalele componente de siguranţă ale vehiculelor care au fost implicate în accidente grave, precum şi posibilitatea de a pune la dispoziţia inspectorilor, deţinătorilor de certificate de înmatriculare şi persoanelor care se ocupă de studiul accidentelor, în mod anonim, informaţii despre istoricul accidentelor şi kilometrajul indicat de odometru.
Art. 17: Acte delegate
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18, în ceea ce priveşte:
- actualizarea exclusivă a desemnării categoriilor de vehicule menţionate la articolul 2 alineatul (1) şi articolul 5 alineatele (1) şi (2), după caz, în cazul în care sunt aduse modificări categoriilor de vehicule, generate de modificarea legislaţiei privind omologarea de tip menţionată la articolul 2 alineatul (1), fără a aduce atingere domeniului de aplicare şi frecvenţelor de inspecţie;
- actualizarea anexei I punctul 3 în ceea ce priveşte metodele de inspecţie în cazul în care metode de inspecţie mai eficiente şi mai eficace devin disponibile, fără a extinde lista elementelor care trebuie verificate;
- adaptarea anexei I punctul 3, în urma unei evaluări pozitive costuri-beneficii, în ceea ce priveşte lista elementelor verificate, metodele de inspecţie, motivele respingerii şi evaluarea deficienţelor în cazul modificării cerinţelor obligatorii referitoare la omologarea de tip din cadrul legislaţiei Uniunii privind siguranţa sau mediul.
Art. 18: Exercitarea delegării
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 17 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 19 mai 2014. Cel târziu cu nouă luni înainte de sfârşitul perioadei de cinci ani, Comisia elaborează un raport referitor la delegarea competenţelor. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 19: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet ("Comitetul de inspecţie tehnică"). Respectivul comitet este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 20: Raportarea
(1)Până la 30 aprilie 2020,Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive şi efectele acesteia, în special în ceea ce priveşte nivelul armonizării inspecţiilor tehnice periodice, eficacitatea dispoziţiilor referitoare la domeniul de aplicare, la frecvenţa inspecţiilor, la recunoaşterea reciprocă a certificatelor de inspecţie tehnică în cazul reînmatriculării vehiculelor provenite din alte state membre şi la rezultatele examinării fezabilităţii introducerii unei platforme electronice de informaţii privind vehiculele, astfel cum se menţionează la articolul 16. Raportul include şi o analiză a necesităţii actualizării anexelor, în special în funcţie de progresele şi tehnice şi aspectele practice. Raportul se transmite în urma consultării comitetului menţionat la articolul 19 şi se însoţeşte, după caz, de propuneri legislative.
(2)Până la 30 aprilie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport, realizat pe baza unor studii independente, privind eficacitatea includerii remorcilor uşoare şi a vehiculelor cu două sau trei roţi în domeniul de aplicare al prezentei directive. Raportul evaluează evoluţia situaţiei privind siguranţa rutieră în Uniune şi, pentru fiecare subcategorie de vehicule L, compară rezultatele măsurilor naţionale de siguranţă rutieră, ţinând seama de distanţa medie parcursă de respectivele vehicule. În special, Comisia evaluează dacă standardele şi costurile inspecţiilor tehnice periodice pentru fiecare categorie de vehicule sunt proporţionale cu obiectivele stabilite în materie de siguranţă rutieră. Raportul este însoţit de o evaluare de impact detaliată, care să analizeze costurile şi beneficiile pe întreg teritoriul Uniunii, inclusiv aspectele specifice din statele membre. Raportul este prezentat cu cel puţin şase luni înainte de transmiterea oricărei propuneri legislativi, dacă este cazul, pentru a include noile categorii în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Art. 21: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei directive şi iau toate măsurile necesare asigurării punerii în aplicare a acestora. Aceste sancţiuni sunt eficiente, proporţionale, disuasive şi nediscriminatorii.
Art. 22: Dispoziţii tranzitorii
(1)Statele membre pot autoriza utilizarea infrastructurii şi echipamentelor de inspecţie menţionate la articolul 11 care nu respectă cerinţele minime stabilite în anexa III pentru efectuarea inspecţiilor tehnice pentru o perioadă de maximum cinci ani de la 20 mai 2018.
(2)Statele membre aplică cerinţele stabilite în anexa V începând cel târziu de la 1 ianuarie 2023.
Art. 23: Transpunerea
(1)Statele membre adoptă şi publică până cel târziu la data de 20 mai 2017 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii.
Statele membre pun în aplicare măsurile respective de la 20 mai 2018.
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 24: Abrogare
Directiva 2009/40/CE se abrogă cu efect de la 20 mai 2018.
Art. 25: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă întră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 26: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 3 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

D. KOURKOULAS

ANEXA I:CERINŢE MINIME PRIVIND CONŢINUTUL INSPECŢIEI ŞI METODELE DE APLICARE RECOMANDATE
1.GENERALITĂŢI
Prezenta anexă stabileşte sistemele şi componentele vehiculelor supuse inspecţiei, detaliind metodele de inspecţie recomandate şi criteriile utilizate pentru a stabili dacă starea vehiculului este acceptabilă.
Inspecţia tehnică trebuie să acopere cel puţin elementele menţionate la punctul 3 de mai jos, cu condiţia ca ele să aibă legătură cu echipamentele vehiculului controlat în statul membru respectiv. Inspecţia mai poate include, de asemenea, o verificare a faptului că piesele şi componentele relevante ale vehiculului respectiv respectă caracteristicile de siguranţă şi de mediu obligatorii în vigoare la momentul omologării, sau, dacă este cazul, la momentul postechipării.
În cazul în care, prin construcţie, vehiculul nu permite aplicarea metodelor de inspecţie stabilite în prezenta anexă, inspecţia se desfăşoară în conformitate cu metodele de inspecţie recomandate acceptate de autorităţile competente. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că vor fi respectate standardele de siguranţă şi de mediu.
Testarea tuturor elementelor enumerate mai jos se consideră obligatorie la inspecţia tehnică periodică a vehiculelor, cu excepţia celor marcate cu (X), care fac referire la starea vehiculului şi la caracterul apt al utilizării acestuia în trafic, dar care nu sunt considerate esenţiale în contextul unei inspecţii periodice.
"Motivele respingerii" nu se aplică în cazurile în care acestea fac referire la cerinţe care nu au fost stabilite de legislaţia relevantă privind omologarea vehiculelor la data primei înmatriculări, a primei puneri în circulaţie sau la cerinţe privind postechiparea.
În cazul în care o metodă de inspecţie este indicată drept vizuală, aceasta înseamnă că, pe lângă examinarea vizuală a elementelor, inspectorul trebuie, după caz, să le manipuleze, să evalueze zgomotul sau să se servească de orice alte metode corespunzătoare de inspecţie fără ajutorul unui echipament.
2.ASPECTE VERIFICATE
Inspecţia vizează cel puţin următoarele aspecte:
0.identificarea vehiculului;
1.echipamentul de frânare;
2.direcţia;
3.vizibilitate;
4.echipamentele de iluminat şi componente ale sistemului electric;
5.punţi, jante, anvelope, suspensie;
6.şasiu şi accesorii şasiu;
7.alte echipamente;
8.elemente poluante;
9.inspecţii suplimentare la vehiculele pentru transport de călători din categoriile M2 şi M3.
3.CONŢINUTUL INSPECŢIEI ŞI METODELE APLICATE, EVALUAREA DEFICIENŢELOR VEHICULELOR
Inspecţia tehnică acoperă cel puţin elementele şi utilizează standardele minime şi metodele recomandate enumerate în tabelul de mai jos:
Pentru fiecare dintre sistemele şi componentele unui vehicul, supuse inspecţiei, evaluarea deficienţelor se desfăşoară în conformitate cu criteriile stabilite în tabel, de la caz la caz.
Deficienţele neenumerate în prezenta anexă se evaluează în ceea ce priveşte riscurile pe care le pun pentru siguranţa rutieră.

"Element

Metodă

Motivele respingerii

Evaluarea deficienţelor

 

Minoră

Majoră

Periculoasă

0. IDENTIFICAREA VEHICULULUI

0.1. Plăcuţele cu numărul de înmatriculare [dacă sunt prevăzute în cerinţe (1)]

Inspecţie vizuală

(a) Plăcuţă (plăcuţe) de înmatriculare lipsă sau atât de nesigur fixată (fixate) încât există riscul să cadă.

 

X

 

(b) Număr lipsă sau ilizibil.

 

X

 

(c) Neconform cu documentele sau certificatele vehiculului.

 

X

 

0.2. Identificarea/numărul de şasiu/numărul de serie ale vehiculului

Inspecţie vizuală

(a) Lipsă sau de negăsit.

 

X

 

(b) Incomplet, ilizibil, evident falsificat sau nu corespunde documentelor vehiculului.

 

X

 

(c) Documente ilizibile ale vehiculului sau inexactităţi materiale.

X

 

 

1. DISPOZITIV DE FRÂNARE

1.1. Starea mecanică şi funcţionare

1.1.1. Axul pedalei frânei de serviciu/axul pârghiei manuale

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare.

Notă: Vehiculele cu sisteme de servofrână trebuie verificate cu motorul oprit.

(a) Ax prea strâns.

 

X

 

(b) Uzură sau joc excesiv.

 

X

 

1.1.2. Starea pedalei/pârghiei manuale şi cursa dispozitivului de acţionare a frânei

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare.

Notă: Vehiculele cu sisteme de servofrână trebuie verificate cu motorul oprit.

(a) Cursă excesivă sau rezervă de cursă insuficientă.

 

X

 

(b) Degajare incorectă a comenzii de frână.

X

 

 

Dacă funcţionalitatea este afectată.

 

X

 

(c) Stratul antiderapant de pe pedala de frână lipsă, prost fixat sau tocit.

 

X

 

1.1.3. Pompa de vid sau compresorul şi rezervoarele

Inspecţie vizuală a componentelor la presiunea normală de lucru. Se verifică timpul necesar pompei sau compresorului să atingă valoarea de operare sigură şi funcţionarea avertizorului, a supapei de protecţie a multicircuitului şi a supapei de siguranţă.

(a) Presiune/vacuum insuficient pentru asigurarea a cel puţin patru acţionări ale frânei după declanşarea avertizorului (sau când manometrul indică un nivel periculos).

 

X

 

cel puţin două acţionări ale frânei după declanşarea dispozitivului de avertizare (sau când manometrul indică un nivel periculos).

 

 

X

(b) Timpul de formare a presiunii/vidului la valoarea sigură de operare este prea lung faţă de cerinţe (1).

 

X

 

(c) Nefuncţionarea supapei de protecţie a multicircuitului şi a supapei de decompresie.

 

X

 

(d) Lipsă a etanşeităţii care produce o scădere considerabilă a presiunii sau pierderi de aer perceptibile auditiv.

 

X

 

(e) Deteriorări externe care pot afecta funcţionarea sistemului de frânare.

 

X

 

Nivelul de performanţă a frânei secundare nu este respectat.

 

 

X

1.1.4. Indicator de nivel de presiune scăzută sau manometru

Verificare funcţională

Funcţionare defectuoasă sau defectarea indicatorului de presiune scăzută sau a manometrului.

X

 

 

Este imposibilă identificarea presiunii mici.

 

X

 

1.1.5. Supapă de comandă a frânei cu acţionare manuală

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare.

(a) Supapă fisurată, deteriorată sau uzată excesiv.

 

X

 

(b) Comandă nesigură asupra supapei sau supapă nesigură.

 

X

 

(c) Conexiuni prost fixate sau lipsa etanşeităţii în sistem.

 

X

 

(d) Funcţionare nesatisfăcătoare.

 

X

 

1.1.6. Activator frână de staţionare, pârghie de comandă, clichet de frână de staţionare, frână de staţionare electronică

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare.

(a) Blocare incorectă a clichetului de frână de staţionare.

 

X

 

(b) Uzură a axului pârghiei sau a mecanismului cu clichet.

X

 

 

Uzură excesivă.

 

X

 

(c) Cursă prea mare a pârghiei, indicând un reglaj incorect.

 

X

 

(d) Activator lipsă, deteriorat sau nefuncţional.

 

X

 

(e) Funcţionare incorectă, avertizorul indică o funcţionare defectuoasă.

 

X

 

1.1.7. Supape de frânare (supape de comandă, supape de degajare rapidă, regulatoare de presiune)

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare.

(a) Supapă deteriorată sau pierderi de aer excesive.

 

X

 

Funcţionalitatea este afectată.

 

 

X

(b) Pierdere excesivă de ulei din compresor.

X

 

 

(c) Supapă nesigură sau montată necorespunzător.

 

X

 

(d) Pierdere sau scurgere de lichid de frână.

 

X

 

Funcţionalitatea este afectată.

 

 

X

1.1.8. Elemente de cuplare ale frânelor remorcii (electrice şi pneumatice)

Deconectarea şi reconectarea elementelor de cuplare ale sistemului de frână dintre vehiculul tractor şi remorcă.

(a) Ventil de închidere defect sau supapă cu etanşare automată defectă.

X

 

 

Funcţionalitatea este afectată.

 

X

 

(b) Ventil de închidere sau supapă nesigură sau montată necorespunzător.

X

 

 

Funcţionalitatea este afectată.

 

X

 

(c) Scurgere excesivă.

 

X

 

Funcţionalitatea este afectată.

 

 

X

(d) Funcţionare defectuoasă.

 

X

 

Acţionarea frânei este afectată.

 

 

X

1.1.9. Acumulator, rezervor de presiune

Inspecţie vizuală.

(a) Rezervor uşor deteriorat sau corodat.

X

 

 

Rezervor foarte deteriorat. Corodat sau neetanş.

 

X

 

(b) Funcţionare diminuată a dispozitivului de purjare

X

 

 

Nefuncţionarea dispozitivului de purjare.

 

X

 

(c) Rezervor nesigur sau montat necorespunzător.

 

X

 

1.1.10. Servomecanism frână, cilindru principal (sisteme hidraulice)

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Servomecanism frână defect sau ineficace.

 

X

 

Nu funcţionează.

 

 

X

(b) Cilindrul principal defect, dar frâna încă funcţionează.

 

X

 

Cilindru principal defect sau neetanş.

 

 

X

(c) Cilindrul principal nesigur, dar frâna încă funcţionează.

 

X

 

Cilindru principal nesigur.

 

 

X

(d) Cantitate insuficientă de lichid de frână, sub marcajul MIN

X

 

 

Cantitatea de lichid de frână este considerabil sub marcajul MIN

 

X

 

Lichidul de frână nu este vizibil.

 

 

X

(e) Lipsă capac rezervor cilindru principal.

X

 

 

(f) Martor pentru lichidul de frână aprins sau defect.

X

 

 

(g) Funcţionare incorectă a dispozitivului de avertizare/martor în caz de nivel insuficient al lichidului de frână.

X

 

 

1.1.11. Conducte de frână rigide

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Risc iminent de fisurare sau rupere.

 

 

X

(b) Conducte sau conexiuni neetanşe (sisteme pneumatice)

 

X

 

Conducte sau conexiuni neetanşe (sisteme de frânare cu acţionare hidraulică)

 

 

X

(c) Conducte deteriorate sau excesiv de corodate.

 

X

 

Afectează funcţionarea frânelor prin blocaje sau prin riscul iminent de scurgere

 

 

X

(d) Conducte plasate greşit.

X

 

 

Risc de producere a unei avarii.

 

X

 

1.1.12. Furtunuri flexibile ale frânei

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Risc iminent de fisurare sau rupere.

 

 

X

(b) Furtunuri deteriorate, (cu) puncte de fricţiune, răsucite sau prea scurte.

X

 

 

Furtunuri deteriorate sau cu puncte de fricţiune.

 

X

 

(c) Lipsa etanşeităţii la nivelul furtunurilor şi al racordurilor (sisteme de frânare cu aer comprimat).

 

X

 

Conducte sau conexiuni neetanşe (sisteme de frânare cu acţionare hidraulică).

 

 

X

(d) Umflare exagerată a furtunului sub presiune.

 

X

 

Cord deteriorat.

 

 

X

(e) Furtunuri cu porozităţi.

 

X

 

1.1.13. Garnituri de frână

Inspecţie vizuală.

(a) Garnituri excesiv de uzate (la nivelul marcajului minim).

 

X

 

Garnituri excesiv de uzate (marcajul minim nu este vizibil).

 

 

X

(b) Garnituri ancrasate (ulei, unsoare etc.).

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(c) Garnituri sau plăcuţe lipsă sau montate în mod greşit.

 

 

X

1.1.14. Tamburi de frână, discuri de frână

Inspecţie vizuală.

(a) Tambur sau disc uzat

 

X

 

Tambur sau disc excesiv de uzat, fisurat excesiv, crăpat, nesigur sau spart.

 

 

X

(b) Tambur sau disc ancrasat (ulei, unsoare etc.).

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată

 

 

X

(c) Tambur sau disc lipsă.

 

 

X

(d) Platou spate nesigur.

 

X

 

1.1.15. Cabluri de frână, tije, cuplaj pârghii

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Cabluri deteriorate sau cu noduri.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(b) Componente excesiv de uzate sau corodate.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(c) Cablu, tijă sau îmbinare nesigură.

 

X

 

(d) Ghid de cablu defect.

 

X

 

(e) Restricţionare a mişcării libere a sistemului de frânare.

 

X

 

(f) Mişcare anormală a pârghiilor/cuplajului indicând reglare incorectă sau uzură excesivă.

 

X

 

1.1.16. Elemente de acţionare a frânei (inclusiv arcuri sau cilindri hidraulici)

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Element de acţionare fisurat sau deteriorat.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(b) Element de acţionare neetanş.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(c) Element de acţionare nesigur sau montat necorespunzător.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(d) Element de acţionare excesiv de corodat.

 

X

 

Risc de fisurare.

 

 

X

(e) Cursă insuficientă sau prea mare a pistonului sau a mecanismului cu membrană.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată (lipsa rezervei de mişcare)

 

 

X

(f) Deteriorarea învelişului de protecţie contra prafului.

X

 

 

Lipsa învelişului de protecţie contra prafului sau deteriorarea excesivă a acestuia.

 

X

 

1.1.17. Regulator automat al frânei în funcţie de sarcină

Inspecţie vizuală a componentelor în timpul funcţionării sistemului de frânare, dacă este posibil.

(a) Timonerie defectă.

 

X

 

(b) Timonerie incorect reglată.

 

X

 

(c) Blocarea sau nefuncţionarea regulatorului (funcţionare ABS).

 

X

 

Blocarea sau nefuncţionarea regulatorului.

 

 

X

(d) Lipsa regulatorului (dacă este necesar).

 

 

X

(e) Plăcuţă cu date lipsă.

X

 

 

(f) Date ilizibile sau neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

1.1.18. Dispozitive şi indicatori de reglare a jocurilor

Inspecţie vizuală.

(a) Dispozitiv de reglare deteriorat, blocat sau cu mişcare anormală, excesiv de uzat sau reglat incorect.

 

X

 

(b) Dispozitiv de reglare defect.

 

X

 

(c) Dispozitiv de reglare instalat incorect sau înlocuit.

 

X

 

1.1.19. Frâna încetinitoare (dacă este prevăzută sau necesară)

Inspecţie vizuală.

(a) Racorduri sau montări nesigure.

X

 

 

Dacă funcţionalitatea este afectată.

 

X

 

(b) Sistem defect în mod evident sau lipsă.

 

X

 

1.1.20. Acţionarea automată a frânelor remorcii

Deconectarea cuplării sistemului de frânare între tractor şi vehiculul remorcat.

Sistemul de frânare al remorcilor nu funcţionează automat dacă este deconectată cuplarea.

 

 

X

1.1.21. Sistem de frânare complet

Inspecţie vizuală

(a) Alte dispozitive ale sistemului (de exemplu, pompă antigel, uscător de aer etc.) deteriorate la exterior sau corodate astfel încât ar afecta sistemul de frânare.

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

(b) Pierderi de aer sau de antigel.

X

 

 

Funcţionalitatea sistemului afectată

 

X

 

(c) Orice componentă nesigură sau montată în mod necorespunzător.

 

X

 

(d) Modificare nesigură a unei componente3

 

X

 

Funcţionarea frânei este afectată.

 

 

X

1.1.22. Racorduri diagnoză (atunci când sunt montate sau obligatorii)

Inspecţie vizuală

(a) Lipsă.

 

X

 

(b) Deteriorate

X

 

 

Inutilizabile sau neetanşe.

 

X

 

1.1.23. Frânare inerţială

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării.

Eficienţă insuficientă

 

X

 

1.2. Performanţa şi eficienţa frânei de serviciu

1.2.1. Performanţă

Testare efectuată pe un aparat de testare frâne sau, dacă acest lucru nu este posibil, frânele sunt acţionate în mod progresiv până la forţa maximă.

(a) Forţă de frânare necorespunzătoare pe una sau pe mai multe roţi.

 

X

 

Lipsa forţei de frânare pe una sau pe mai multe roţi

 

 

X

(b) Forţa de frânare la oricare dintre roţi este mai mică decât 70 % din cea mai mare forţă înregistrată pe cealaltă roată de pe aceeaşi punte. În cazul încercării frânelor pe carosabil, vehiculul deviază excesiv de la direcţia dreaptă.

 

X

 

Forţa de frânare la oricare dintre roţi este mai mică decât 50 % din cea mai mare forţă înregistrată pe cealaltă roată de pe aceeaşi punte, în cazul punţilor directoare.

 

 

X

(c) Variaţie bruscă a forţei de frânare (blocaj).

 

X

 

(d) Timp de răspuns prea mare al frânei pe oricare dintre roţi.

 

X

 

(e) Fluctuaţie excesivă a forţei de frânare în cursul fiecărei rotaţii complete a roţii.

 

X

 

1.2.2. Eficienţă

Testare efectuată pe un aparat de testare frâne sau, dacă acest lucru nu este posibil din considerente tehnice, cu vehiculul în mişcare, utilizându-se un decelerometru cu înregistrare pentru a se determina coeficientul de frânare aferent masei maxime autorizate sau, în cazul semiremorcilor, sumei sarcinilor autorizate pe fiecare ax.

Vehiculele sau remorcile cu masa maximă admisibilă mai mare de 3,5 tone trebuie inspectate în conformitate cu standardele ISO 21069 sau cu metodele echivalente.

Testele rutiere trebuie desfăşurate pe un carosabil uscat, neted şi drept.

Coeficient de frânare mai mic decât următoarele valori (1):

1. Vehicule înmatriculate pentru prima dată după 1 ianuarie 2012:

- Categoria M1: 58 %

- Categoriile M2 şi M3: 50 %

- Categoria N1: 50 %

- Categoriile N2 şi N3: 50 %

- Categoriile O2, O3 şi O4:

- în cazul semiremorcilor: 45 % (2)

- în cazul remorcilor cu bară de tracţiune: 50 %

 

X

 

2. Vehicule înmatriculate pentru prima dată înainte de 1 ianuarie 2012:

- Categoriile M1, M2 şi M3: 50 % (3)

- Categoria N1: 45 %

- Categoriile N2 şi N3: 43 % (4)

- Categoriile O2,O3 şi O4: 40 % (5)

 

X

 

3. Alte categorii

Categoriile L (ambele frâne împreună):

- Categoria L1e: 42 %

- Categoriile L2e, L6e: 40 %

- Categoria L3e: 50 %

- Categoria L4e: 46 %

- Categoriile L5e, L7e: 44 %

Categoria L (frână pe roata din spate):

25 % din masa totală a vehiculului

 

X

 

Mai puţin de 50 % din valorile de mai sus atinse.

 

 

X

1.3. Performanţa şi eficienţa frânei secundare (de urgenţă) (dacă este asigurată de un sistem separat)

1.3.1. Performanţă

În cazul în care sistemul de frânare al frânei secundare este separat de sistemul frânei de serviciu, a se utiliza metoda menţionată la punctul 1.2.1

(a) Forţa de frânare necorespunzătoare pe una sau pe mai multe roţi.

 

X

 

Lipsa forţei de frânare pe una sau pe mai multe roţi

 

 

X

(b) Forţa de frânare la oricare dintre roţi este mai mică decât 70 % din cea mai mare forţă înregistrată pe cealaltă roată de pe aceeaşi punte. În cazul încercării frânelor pe carosabil, vehiculul deviază excesiv de la direcţia dreaptă.

 

X

 

Forţa de frânare la oricare dintre roţi este mai mică decât 50 % din cea mai mare forţă înregistrată pe cealaltă roată de pe aceeaşi punte, în cazul punţilor directoare.

 

 

X

(c) Variaţie bruscă a forţei de frânare (blocaj).

 

X

 

1.3.2. Eficienţă

În cazul în care sistemul de frânare al frânei secundare este separat de sistemul frânei de serviciu, a se utiliza metoda menţionată la punctul 1.2.2

Forţa de frânare mai mică decât 50 % (6) din performanţa frânei de serviciu definită la punctul 1.2.2 în raport cu masa maximă autorizată.

 

X

 

Mai puţin de 50 % din valorile puterii de frânare de mai sus atinse.

 

 

X

1.4. Performanţa şi eficienţa frânei de staţionare

1.4.1. Performanţă

A se acţiona frâna în timpul unei inspecţii pe un aparat de testare frâne.

Frână nefuncţională pe una sau mai multe roţi sau, în cazul testării pe carosabil, vehiculul deviază excesiv de la linia dreaptă.

 

X

 

Mai puţin de 50 % din valorile puterii de frânare menţionate la punctul 1.4.2 atinse în ceea ce priveşte masa vehiculului în timpul inspecţiei

 

 

X

1.4.2. Eficienţă

Testare efectuată cu un aparat de testare frâne. Dacă nu este posibil, atunci printr-un test rutier cu ajutorul unui instrument de înregistrare a decelerării sau cu vehiculul pe o pantă cu unghi de înclinare cunoscut.

Pentru toate categoriile de vehicule, un coeficient de frânare mai mic de 16 % în raport cu sarcina maximă autorizată sau, pentru autovehicule, mai mic de 12 % în raport cu sarcina combinată maximă autorizată a vehiculului, luându-se în considerare coeficientul cu cea mai mare valoare.

 

X

 

Mai puţin de 50 % din valorile puterii de frânare de mai sus atinse.

 

 

X

1.5. Performanţa frânei încetinitoare

Inspecţie vizuală şi, dacă este posibil, testarea funcţiilor sistemului.

(a) Variaţie bruscă a eficienţei (nu se aplică sistemului de frânare pe evacuare).

 

X

 

(b) Nefuncţionarea sistemului.

 

X

 

1.6. Sistem de frânare cu antiblocare (ABS)

Inspecţie vizuală şi inspecţia dispozitivului de avertizare şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Funcţionare defectuoasă a dispozitivului de avertizare.

 

X

 

(b) Dispozitivul de avertizare indică funcţionarea defectuoasă a sistemului.

 

X

 

(c) Senzorii de viteză ai roţilor lipsă sau deterioraţi.

 

X

 

(d) Instalaţie electrică deteriorată.

 

X

 

(e) Alte componente lipsă sau deteriorate.

 

X

 

(f) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

1.7. Sistem electronic de frânare (EBS)

Inspecţie vizuală şi inspecţia dispozitivului de avertizare şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Funcţionare defectuoasă a dispozitivului de avertizare.

 

X

 

(b) Dispozitivul de avertizare indică funcţionarea defectuoasă a sistemului.

 

X

 

(c) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

1.8. Lichid de frână

Inspecţie vizuală

Lichid de frână contaminat sau sedimentat.

 

X

 

 

 

Risc iminent de avarie

 

 

X

2. DIRECŢIE

2.1. Stare mecanică

2.1.1. Starea mecanismului de direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu roţile în aer sau pe plăci turnante, se învârte volanul de direcţie într-o parte şi-n alta. Inspecţie vizuală a modului de funcţionare a mecanismului de direcţie.

(a) Dificultate în acţionarea angrenajului.

 

X

 

(b) Palier de arbore răsucit sau caneluri uzate.

 

X

 

Funcţionalitate afectată

 

 

X

(c) Palier de arbore excesiv de uzat.

 

X

 

Funcţionalitate afectată

 

 

X

(d) Mişcare excesivă a palierului de arbore.

 

X

 

Funcţionalitate afectată

 

 

X

(e) Pierderi de lichid.

X

 

 

Formare de picături

 

X

 

2.1.2. Fixarea casetei de direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu greutatea roţilor pe pământ, se învârte volanul de direcţie sau ghidonul în sensul acelor de ceasornic şi în sensul invers sau cu ajutorul unui detector special adaptat pentru jocul de direcţie. Inspecţie vizuală a modului de prindere a cutiei de transmisie la şasiu.

(a) Fixarea necorespunzătoare a casetei de direcţie.

 

X

 

Fixare periculos de slăbită sau joc relativ vizibil faţă de şasiu/caroserie.

 

 

X

(b) Ovalizarea găurilor de fixare pe şasiu.

 

X

 

Fixare grav afectată.

 

 

X

(c) Lipsă sau fisurare a şuruburilor de fixare.

 

X

 

Fixare grav afectată.

 

 

X

(d) Casetă de direcţie fisurată.

 

X

 

Stabilitatea sau fixarea casetei afectată

 

 

X

2.1.3. Stare cuplaj direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu roţile pe pământ, se învârte volanul de direcţie în sensul acelor de ceasornic şi în sensul invers sau cu ajutorul unui detector special adaptat pentru jocul de direcţie. Inspecţie vizuală a componentelor de direcţie în ceea ce priveşte uzura, fisurile şi securitatea.

(a) Mişcare relativă a componentelor care ar trebui să fie fixe.

 

X

 

Mişcare excesivă sau posibilitate de desprindere

 

 

X

(b) Uzură excesivă a racordurilor/articulaţiilor.

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

(c) Componente fisurate sau deformate.

 

X

 

Funcţionalitate diminuată

 

 

X

(d) Lipsă a dispozitivelor de închidere.

 

X

 

(e) Aliniere greşită a componentelor (de exemplu, bara de conexiune sau bara de comandă a direcţiei).

 

X

 

(f) Modificare nesigură3.

 

X

 

Funcţionalitate afectată

 

 

X

(g) Învelişul de protecţie contra prafului stricat sau deteriorat.

X

 

 

Lipsa protecţiei contra prafului sau deteriorarea sa puternică.

 

X

 

2.1.4. Funcţionare cuplaj direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu roţile pe pământ, se învârte volanul de direcţie în sensul acelor de ceasornic şi în sensul invers sau cu ajutorul unui detector special adaptat pentru jocul de direcţie. Inspecţie vizuală a componentelor de direcţie în ceea ce priveşte uzura, fisurile şi securitatea.

(a) Mişcarea levierului de direcţie produce ciocnirea cu un element fix al şasiului.

 

X

 

(b) Nefuncţionarea sau lipsa limitatoarelor de cursă.

 

X

 

2.1.5. Servodirecţie

Se verifică sistemul de direcţie în ceea ce priveşte etanşeitatea şi nivelul lichidului de frână din rezervor (dacă este vizibil). Cu roţile pe pământ şi cu motorul pornit, se verifică dacă sistemul de servodirecţie funcţionează.

(a) Scurgere de lichid sau funcţionare afectată.

 

X

 

(b) Cantitate insuficientă de lichid (sub marcajul MIN)

X

 

 

Capacitate a rezervorului insuficientă.

 

X

 

(c) Nefuncţionare a mecanismului.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

(d) Mecanism fisurat sau nesigur.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

(e) Aliniere necorespunzătoare sau tamponarea/ciocnirea componentelor.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

(f) Modificare nesigură3.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

(g) Cabluri/furtunuri deteriorate, corodate excesiv.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

2.2. Volanul, coloana şi bara de direcţie

2.2.1. Starea volanului/barei de direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu greutatea vehiculului pe pământ, se aliniază volanul la coloană, se mişcă volanul/ghidonul în diferite direcţii, perpendicular pe coloană/furci. Inspecţie vizuală a jocului şi a stării cuplajelor flexibile sau a articulaţiilor cardanice.

(a) Deplasare relativă între volan şi coloana de direcţie, indicând o fixare proastă.

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

(b) Lipsa dispozitivului de reţinere (a siguranţei) pe butucul volanului.

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

(c) Butucul, coroana sau spiţele volanului de direcţie fisurate sau prost fixate.

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

2.2.2. Coloană/juguri, furci de direcţie şi amortizoare de direcţie

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal şi cu greutatea vehiculului pe pământ, se aliniază volanul la coloană, se mişcă volanul/ghidonul în diferite direcţii, perpendicular pe coloană/furci Inspecţie vizuală a jocului şi a stării cuplajelor flexibile sau a articulaţiilor cardanice.

(a) Joc excesiv axial al centrului volanului în raport cu coloana.

 

X

 

(b) Joc excesiv radial al centrului volanului în raport cu coloana.

 

X

 

(c) Cuplaj flexibil deteriorat.

 

X

 

(d) Dispozitiv de cuplare defect.

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

(e) Modificare nesigură3

 

 

X

2.3. Jocul direcţiei

Cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal, greutatea vehiculului pe roţi, motorul, dacă este posibil, pornit pentru vehiculele cu servodirecţie şi cu roţile în poziţie dreaptă, se învârte uşor volanul de direcţie în sensul acelor de ceasornic şi invers pe cât posibil fără a mişca roţile. Inspecţia vizuală a mişcării libere.

Joc excesiv al direcţiei (de exemplu, un punct de pe coroana volanului poate fi rotit pe un arc de cerc pe o distanţă mai mare de o cincime din diametrul volanului fără ca roţile directoare să se mişte) sau neconformitate cu cerinţele1.

 

X

 

Siguranţa este afectată

 

 

X

2.4. Aliniament roţi (X)2

Se verifică alinierea roţilor de direcţie cu ajutorul unor echipamente corespunzătoare.

Aliniament neconform cu datele producătorului sau cu cerinţele1.

X

 

 

Deplasarea în linie dreaptă este afectată, stabilitatea direcţională afectată

 

X

 

2.5. Platformă cu punte directoare remorci

Inspecţie vizuală sau cu ajutorul unui detector special adaptat pentru jocul de direcţie.

(a) Componentă uşor deteriorată

 

X

 

Componentă puternic deteriorată sau fisurată.

 

 

X

(b) Joc excesiv.

 

X

 

Deplasarea în linie dreaptă este afectată, stabilitatea direcţională afectată

 

 

X

(c) Dispozitiv de cuplare defect.

 

X

 

Fixare grav afectată.

 

 

X

2.6. Servodirecţie electronică (EPS)

Inspecţie vizuală şi verificarea concordanţei dintre unghiul volanului şi unghiul roţilor în momentul pornirii sau opririi motorului şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Martorul indicator de defecţiuni (MIL) al servodirecţiei electronice (EPS) indică o funcţionare defectuoasă a sistemului.

 

X

 

(b) Neconcordanţă între unghiul volanului şi unghiul roţilor.

 

X

 

Direcţia afectată

 

 

X

(c) Nefuncţionarea asistenţei electrice.

 

X

 

(d) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

3. VIZIBILITATE

3.1. Câmpul de vizibilitate

Inspecţie vizuală de pe scaunul conducătorului auto.

Obstrucţionarea câmpului de vizibilitate al conducătorului auto, care nu poate privi clar în faţă sau în lateral (în afara zonei de baleiaj a ştergătoarelor de parbriz).

X

 

 

Zona din raza de acţiune a ştergătoarelor de parbriz afectată sau oglinzile exterioare nevizibile

 

X

 

3.2. Stare geamuri

Inspecţie vizuală.

(a) Sticlă fisurată sau decolorată sau panou transparent (dacă este permis) (în afara zonei de baleiaj a ştergătoarelor de parbriz).

X

 

 

Zona din raza de acţiune a ştergătoarelor de parbriz afectată sau oglinzile exterioare nevizibile.

 

X

 

(b) Sticlă sau panou transparent (inclusiv folie reflectorizantă sau colorată uşor) neconforme cu specificaţiile cerinţelor1, (în afara razei de acţiune a ştergătoarelor de parbriz).

X

 

 

Zona din raza de acţiune a ştergătoarelor de parbriz afectată sau oglinzile exterioare nevizibile.

 

X

 

(c) Sticlă sau panou transparent în stare inacceptabilă.

 

X

 

Vizibilitatea în interiorul razei de acţiune a ştergătoarelor de parbriz puternic diminuată

 

 

X

3.3. Oglinzi sau dispozitive retrovizoare

Inspecţie vizuală.

(a) Oglindă sau dispozitiv lipsă sau nemontat în conformitate cu cerinţele1 (există cel puţin două dispozitive retrovizoare)

 

X

 

Există mai puţin de două dispozitive retrovizoare.

 

X

 

(b) Oglindă sau dispozitiv uşor deteriorat sau prost fixat.

X

 

 

Oglindă sau dispozitiv nefuncţional, puternic deteriorat, prost fixat sau nesigur.

 

X

 

(c) Câmp vizual necesar neacoperit.

 

X

 

3.4. Ştergătoare de parbriz

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Ştergătoarele nu funcţionează sau lipsesc sau sunt neconforme cu cerinţele1.

 

X

 

(b) Lamela ştergătorului deteriorată.

X

 

 

Lamele lipsă sau deteriorate în mod evident.

 

X

 

3.5. Spălătoare de parbriz

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării.

Spălătoarele nu funcţionează corespunzător (lichidul de spălat lipseşte, dar pompa funcţionează sau jetul de apă nu este bine aliniat)

X

 

 

Nefuncţionarea spălătoarelor.

 

X

 

3.6. Sistem de dezaburire (X)2

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Sistem nefuncţional sau în mod evident defect.

X

 

 

4. LUMINI, DISPOZITIVE REFLECTORIZANTE ŞI ECHIPAMENTE ELECTRICE

4.1. Faruri

4.1.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lumină/sursă de lumină defectă sau lipsă. (lumini/surse de lumină multiple; în cazul LED, cel mult 1/3 nu funcţionează).

X

 

 

Lumină/sursă de lumină unică; în cazul LED, vizibilitate foarte afectată.

 

X

 

(b) Defecţiune uşoară a sistemului de proiecţie (dispozitiv reflectorizant şi dispersoare).

X

 

 

Funcţionare defectuoasă sau lipsa sistemului de proiecţie (dispozitiv reflectorizant şi dispersoare).

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

 

X

 

4.1.2. Aliniere

Se determină centrul de focalizare orizontal al fiecărui far cu lumină de întâlnire cu ajutorul unui dispozitiv de focalizare a luminii sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Centrul de focalizare al unui far nu se încadrează în limitele stabilite în cerinţe1.

 

X

 

(b) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

4.1.3. Comutarea lămpilor de marşarier

Inspecţie vizuală şi funcţională sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Comutator care nu funcţionează în conformitate cu cerinţele1 (un număr de faruri iluminate concomitent)

X

 

 

Depăşirea luminozităţii maxime admise în partea din faţă.

 

X

 

(b) Funcţionarea dispozitivului de comandă este afectată.

 

X

 

(c) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

4.1.4. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lumină, culoare emisă, poziţie, intensitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

 

X

 

(b) Dispersoare sau sursă de lumină obstrucţionate, reducând luminozitatea sau modificând culoarea luminii emise.

 

X

 

(c) Sursă de lumină şi lampă incompatibile.

 

X

 

4.1.5. Dispozitive de corectare a orientării farurilor (acolo unde este obligatoriu)

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării, dacă este posibil, sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Nefuncţionarea dispozitivului.

 

X

 

(b) Dispozitivul manual nu poate fi acţionat de pe scaunul conducătorului auto.

 

X

 

(c) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

4.1.6. Dispozitiv de spălare a farurilor (acolo unde este obligatoriu)

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării, dacă este posibil.

Nefuncţionarea dispozitivului.

X

 

 

În cazul lămpilor cu descărcare în gaz.

 

X

 

4.2. Lumini de poziţie faţă şi spate, lămpi de gabarit laterale, lămpi de contur şi lumini de zi.

4.2.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Sursă de lumină defectă.

 

X

 

(b) Dispersoare defecte.

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.2.2. Switching

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

 

X

 

Lămpile de poziţie din spate şi lămpile de contur pot fi stinse când lămpile din faţă sunt aprinse.

 

X

 

(b) Funcţionarea dispozitivului de comandă este afectată.

 

X

 

4.2.3. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lumină, culoare emisă, poziţie, luminozitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Lumină roşie în faţă sau lumină albă în spate; luminozitate puternic redusă.

 

X

 

(b) Dispersoare sau sursă de lumină obstrucţionate, reducând intensitatea luminii, luminozitatea sau modificând culoarea luminii emise.

X

 

 

Lumină roşie în faţă sau lumină albă în spate; luminozitate puternic redusă.

 

X

 

4.3. Lămpi de stop

4.3.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Sursă de lumină defectă (surse de lumină multiple; în cazul LED, cel mult 1/3 nu funcţionează.

X

 

 

Sursă de lumină unică; (în cazul LED, funcţionează mai puţin de 2/3).

 

X

 

Nicio sursă de lumină nu funcţionează.

 

 

X

(b) dispersoare uşor deficiente (fără influenţă asupra luminii emise).

X

 

 

Dispersoare cu deficienţe mari (afectează lumina emisă).

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.3.2. Comutare

Inspecţie vizuală şi funcţională sau prin utilizarea interfeţei electronice a vehiculului.

(a) Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Acţionare întârziată.

 

X

 

Complet nefuncţional.

 

 

X

(b) Funcţionarea dispozitivului de comandă este afectată.

 

X

 

(c) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

(d) Lampa pentru frâna de urgenţă nu funcţionează sau nu funcţionează corect.

 

X

 

4.3.3. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Lumină, culoare emisă, poziţie, luminozitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Lumină albă în spate; luminozitate puternic redusă.

 

X

 

4.4. Lămpi de semnalizare direcţie şi de avarie

4.4.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Sursă de lumină defectă (surse de lumină multiple; în cazul LED, cel mult 1/3 nu funcţionează.

X

 

 

Sursă de lumină unică; (în cazul LED, funcţionează mai puţin de 2/3).

 

X

 

(b) Dispersor cu defecţiune uşoară. (fără influenţă asupra luminii emise).

X

 

 

Dispersoare cu deficienţe mari (afectează lumina emisă).

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.4.2. Comutarea lămpilor de marşarier

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Complet nefuncţional.

 

X

 

4.4.3. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Lumină, culoare emisă, poziţie, luminozitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

 

X

 

4.4.4. Frecvenţă semnal luminos

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Frecvenţa semnalului luminos neconformă cu cerinţele1 (frecvenţa deviază mai mult de 25 %).

X

 

 

4.5. Faruri şi lămpi de ceaţă)

4.5.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Sursă de lumină defectă, (sursă multiplă de lumină în cazul LED, cel mult 1/3 nu funcţionează).

X

 

 

Sursă de lumină unică; (în cazul LED, funcţionează mai puţin de 2/3).

 

X

 

(b) Dispersor cu defecţiune uşoară. (fără influenţă asupra luminii emise).

X

 

 

Dispersoare cu deficienţe mari (afectează lumina emisă).

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere sau de orbire a traficului din sens opus.

 

X

 

4.5.2. Aliniere (X)2

Funcţională şi cu ajutorul unui dispozitiv de focalizare a luminii

Deviere a lămpii de ceaţă faţă de la orientarea orizontală în momentul în care modelul de lumină are o linie întreruptă (linia întreruptă prea jos).

X

 

 

Linia întreruptă deasupra celei de faruri.

 

X

 

4.5.3. Comutare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Nefuncţionare.

 

X

 

4.5.4. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lumină, culoare emisă, poziţie, luminozitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

 

X

 

(b) Nefuncţionarea sistemului în conformitate cu cerinţele1.

 

X

 

4.6. Lămpi marşarier

4.6.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Sursă de lumină defectă.

X

 

 

(b) Dispersoare defecte.

X

 

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.6.2. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lumină, culoare emisă, poziţie, luminozitate sau marcaj neconform cu cerinţele1.

 

X

 

(b) Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

 

X

 

4.6.3. Comutare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Lampa de marşarier poate fi aprinsă fără ca schimbătorul să se afle în poziţia de marşarier.

 

X

 

4.7. Dispozitiv de iluminare a plăcuţei de înmatriculare spate

4.7.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lampă care proiectează lumina direct în spate sau lumină albă în spate.

X

 

 

(b) Sursă de lumină defectă, surse de lumină multiple.

X

 

 

Sursă de lumină defectă, sursă unică.

 

X

 

(c) Lampă fixată nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.7.2. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Nefuncţionarea comutatorului în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

4.8. Catadioptrii, marcaje de vizibilitate (reflectorizante) şi plăcuţe de marcaj spate

4.8.1. Stare

Inspecţie vizuală.

(a) Echipament reflectorizant defect sau deteriorat.

X

 

 

Capacitatea de reflecţie este diminuată.

 

X

 

(b) Element reflectorizant fixat nesigur.

X

 

 

Se poate desprinde.

 

X

 

4.8.2. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală.

Dispozitiv, culoare reflectată sau poziţie neconformă cu cerinţele1.

X

 

 

Lipsă ori reflectând culoarea roşie spre faţă sau culoarea albă spre spate.

 

X

 

4.9. Martori luminoşi obligatorii pentru echipamentul de iluminare

4.9.1. Stare şi funcţionare

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Nefuncţionali.

X

 

 

Nefuncţionali pentru faza lungă sau pentru lampa de ceaţă spate

 

X

 

4.9.2. Respectarea cerinţelor1

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

4.10. Conexiuni electrice între vehiculul tractor şi (semi)remorcă

Inspecţia vizuală: dacă este posibil, se examinează continuitatea electrică a conexiunii.

(a) Componente fixe ataşate nesigur.

X

 

 

Priză cu fixare nesigură

 

X

 

(b) Izolaţie stricată sau deteriorată.

X

 

 

Poate provoca scurtcircuit.

 

X

 

(c) Funcţionare necorespunzătoare a conexiunilor electrice ale remorcii sau ale vehiculului de remorcare.

 

X

 

Luminile de frână ale remorcii nu funcţionează deloc.

 

 

X

4.11. Instalaţie electrică

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal, inclusiv, dacă este cazul, a compartimentului motorului

(a) Instalaţie electrică nesigură sau securizată necorespunzător.

X

 

 

Prinderi slăbite, care ating margini ascuţite, conectori ce se pot deconecta.

 

X

 

Cablajul poate atinge pământul, componente de stop sau rotative. Conectorii sunt deconectaţi (părţile relevante pentru frână şi direcţie).

 

 

X

(b) Instalaţie electrică deteriorată.

X

 

 

Instalaţie electrică foarte deteriorată.

 

X

 

Instalaţie electrică extrem de deteriorată (elemente necesare pentru frânare, direcţie).

 

 

X

(c) Izolaţie stricată sau deteriorată.

X

 

 

Poate provoca scurtcircuit.

 

X

 

Risc major de incendiu, formare de scântei.

 

 

X

4.12. Catadioptri şi lămpi facultative (X)2

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Lampă/catadioptru nemontat în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Emisie sau reflexie de lumină roşie în faţă sau lumină albă în spate.

 

X

 

(b) Nefuncţionarea lămpii în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Numărul farurilor care se aprind simultan depăşeşte luminozitatea permisă; Emisie de lumină roşie în faţă sau lumină albă în spate.

 

X

 

(c) Lampă/catadioptru ataşat nesigur.

X

 

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

X

 

4.13. Baterie (baterii) de acumulatori

Inspecţie vizuală.

(a) Nesigură (Nesigure).

X

 

 

Ataşată necorespunzător; Poate provoca scurtcircuit.

 

X

 

(b) Lipsă a etanşeităţii.

X

 

 

Pierde substanţe periculoase.

 

X

 

(c) Comutator defect (dacă este necesar).

 

X

 

(d) Siguranţe defecte (dacă sunt necesare).

 

X

 

(e) Ventilaţie necorespunzătoare (dacă este necesară).

 

X

 

5. PUNŢI, JANTE, ANVELOPE ŞI SUSPENSIE

5.1. Punţi (axe)

5.1.1. Punţi (axe)

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă de cel mult 3,5 tone.

(a) Punte fisurată sau deformată.

 

 

X

(b) Ataşare nesigură la vehicul.

 

X

 

Stabilitate afectată, funcţionalitate afectată: Mişcare semnificativă faţă de dispozitivele de fixare.

 

 

X

(c) Modificare nesigură3.

 

X

 

Stabilitatea afectată, funcţionalitatea afectată, spaţiu insuficient faţă de alte componente sau faţă de sol.

 

 

X

5.1.2. Fuzete

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă de cel mult 3,5 tone. Se aplică o forţă verticală sau laterală la fiecare roată şi se constată gradul de mişcare dintre fuzetă şi ax.

(a) Fuzetă fisurată.

 

 

X

(b) Uzură excesivă a pivotului fuzetei şi/sau a bucşelor.

 

X

 

Posibilitate de slăbire(/desprindere); stabilitatea direcţională afectată.

 

 

X

(c) Mişcare excesivă între fuzetă şi axa rigidă.

 

X

 

Posibilitate de slăbire(/desprindere); stabilitatea direcţională afectată.

 

 

X

(d) Joc al pivotului fuzetei în punte.

 

X

 

Posibilitate de slăbire(/desprindere); stabilitatea direcţională afectată.

 

 

X

5.1.3. Rulmenţi roată

Inspecţie vizuală cu vehiculul pe un elevator sau pe canal. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă de cel mult 3,5 tone. Se aplică o forţă laterală sau verticală la fiecare roată şi se constată gradul de ridicare a roţii faţă de fuzetă.

(a) Joc excesiv al unui rulment.

 

X

 

Stabilitate direcţională afectată; pericol de distrugere.

 

 

X

(b) Rulment roată prea strâns, gripat.

 

X

 

Pericol de supraîncălzire; pericol de distrugere.

 

 

X

5.2. Jante şi anvelope

5.2.1. Butuc

Inspecţie vizuală.

(a) Prezon sau piuliţe de fixare a roţilor lipsă sau slab strânse.

 

X

 

Fixare lipsă sau slabă astfel încât afectează foarte grav siguranţa rutieră.

 

 

X

(b) Butuc uzat sau deteriorat.

 

X

 

Butuc uzat sau deteriorat într-un mod care periclitează fixarea sigură a jantelor respective.

 

 

X

5.2.2. Jante

Inspecţie vizuală a ambelor părţi ale fiecărei roţi cu vehiculul pe un elevator sau pe canal.

(a) Sudură fisurată sau defectă.

 

 

X

(b) Montare necorespunzătoare a inelelor de reţinere a anvelopelor.

 

X

 

Riscă să cadă.

 

 

X

(c) Roată deformată sau uzată excesiv.

 

X

 

Este afectată prinderea sigură de butuc; este afectată prinderea sigură a anvelopei.

 

 

X

(d) Dimensiunea, proiectarea tehnică, compatibilitatea sau tipul roţii neconform cu cerinţele1 şi afectează siguranţa rutieră.

 

X

 

5.2.3. Anvelope

Inspecţie vizuală a întregii anvelope fie prin rotirea roţii în aer şi cu vehiculul pe un elevator sau pe canal, fie prin împingerea vehiculului înainte şi înapoi deasupra canalului.

(a) Dimensiunea anvelopei, indicele de încărcare, marca de omologare sau indicele de viteză neconform cu cerinţele1, afectând siguranţa rutieră.

 

X

 

Indice de sarcină sau viteză insuficient pentru utilizarea efectivă, anvelopa atinge alte părţi fixe ale vehiculului şi periclitează condusul în siguranţă.

 

 

X

(b) Anvelopele de pe aceeaşi punte sau de pe roţile pereche sunt de dimensiuni diferite.

 

X

 

(c) Anvelopele de pe aceeaşi axă au o construcţie diferită (radial/diagonal).

 

X

 

(d) Anvelope grav deteriorate sau tăiate.

 

X

 

Cord vizibil sau deteriorat.

 

 

X

(e) Indicatorul de uzură a profilului anvelopelor devine expus.

 

X

 

Adâncimea profilului anvelopelor neconformă cu cerinţele1.

 

 

X

(f) Anvelopa se freacă de alte componente (dispozitive flexibile antiîmproşcare).

X

 

 

Anvelopa se freacă de alte componente (nu este periclitat condusul în siguranţă)

 

X

 

(g) Anvelopele reşapate neconforme cu cerinţele1.

 

X

 

Stratul de protecţie a cordului afectat.

 

 

X

(h) Sistemul de monitorizare a presiunii anvelopelor funcţionează defectuos sau anvelopele nu sunt umflate, în mod evident, la nivelul corespunzător.

X

 

 

Nefuncţionare evidentă.

 

X

 

5.3. Sistem de suspensie

5.3.1. Arcuri şi stabilizatori

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone.

(a) Arcuri ataşate necorespunzător la şasiu sau punte.

 

X

 

Mişcare relativă vizibilă. Fixări foarte slăbite.

 

 

X

(b) O componentă a arcului deteriorată sau fisurată.

 

X

 

Foaia de arc principală deteriorată sau restul foilor foarte afectate.

 

 

X

(c) Lipsă arc.

 

X

 

Foaia de arc principală deteriorată sau restul foilor foarte afectate.

 

 

X

(d) Modificare nesigură3

 

X

 

Spaţiu prea mic faţă de alte componente ale vehiculului; sistemul de arcuri nu funcţionează.

 

 

X

5.3.2. Amortizoare

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal sau cu ajutorul unor echipamente speciale, dacă acestea sunt disponibile.

(a) Amortizoare ataşate necorespunzător la şasiu sau punte.

X

 

 

Amortizor slăbit.

 

X

 

(b) Amortizor deteriorat prezentând semne grave de neetanşeitate sau funcţionare necorespunzătoare.

 

X

 

5.3.2.1. Testarea eficienţei amortizării (X)2

Se utilizează un echipament special şi se compară diferenţele dintre dreapta/stânga

(a) Diferenţe semnificative între cele două direcţii, stânga şi dreapta.

 

X

 

(b) Neatingerea valorilor minime stipulate.

 

X

 

5.3.3. Bară de torsiune, bielete antiruliu, bare şi leviere ale suspensiei

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone.

(a) Ataşare necorespunzătoare a componentei pe şasiu sau punte.

 

X

 

Posibilitate de slăbire(/desprindere); stabilitatea direcţională afectată.

 

 

X

(b) Componentă deteriorată sau corodată excesiv.

 

X

 

Stabilitatea componentei este afectată sau o componentă este fisurată.

 

 

X

(c) Modificare nesigură3.

 

X

 

Spaţiu prea mic faţă de alte componente ale vehiculului; sistemul nu funcţionează.

 

 

X

5.3.4. Articulaţiile suspensiei

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului. Pot fi utilizate şi sunt recomandate detectoare de jocuri ale roţilor pentru vehiculele cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone.

(a) Uzură excesivă a pivotului fuzetei şi/sau a bucşelor sau a articulaţiilor.

 

X

 

Posibilitate de slăbire(/desprindere); stabilitatea direcţională afectată.

 

 

X

(b) Învelişul de protecţie contra prafului deteriorat foarte grav.

X

 

 

Protecţia la praf lipsă sau fisurată.

 

X

 

5.3.5. Suspensie pneumatică

Inspecţie vizuală

(a) Sistem inoperabil.

 

 

X

(b) Componente defecte, modificate sau deteriorate care afectează funcţionarea sistemului.

 

X

 

Funcţionarea sistemului puternic afectată.

 

 

X

(c) Pierderi de aer audibile.

 

X

 

6. ŞASIU ŞI ACCESORII ŞASIU

6.1. Şasiu sau cadru şi accesorii

6.1.1. Stare generală

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului.

(a) Fisură sau deformare uşoară a lonjeroanelor sau traverselor.

 

X

 

Fisură sau deformare gravă a lonjeroanelor sau a traverselor.

 

 

X

(b) Plăci de strângere sau legături nesigure.

 

X

 

Majoritatea legăturilor slăbite; piesele nu sunt suficient de solide.

 

 

X

(c) Corodare excesivă care afectează rigiditatea ansamblului.

 

X

 

Rezistenţă insuficientă a pieselor.

 

 

X

6.1.2. Tubulatură de evacuare şi amortizoare de zgomot

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau deasupra canalului.

(a) Sistem de evacuare nesigur sau neetanş.

 

X

 

(b) Pătrunderea de gaze în cabina sau compartimentul călătorilor.

 

X

 

Periclitarea sănătăţii persoanelor aflate la bord.

 

 

X

6.1.3. Rezervor şi conducte de combustibil şi conducte de alimentare (inclusiv rezervorul de combustibil pentru dispozitivul de încălzire şi conductele)

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal cu ajutorul dispozitivelor de detectare a scurgerilor în cazul sistemelor GPL/GNC/GNL.

(a) Rezervor sau conducte nesigure, creând un risc deosebit de incendiu.

 

 

X

(b) Scurgeri de combustibil sau capacul de la rezervor lipsă sau ineficient.

 

X

 

Risc de incendiu; pierdere importantă de materiale periculoase.

 

 

X

(c) Conducte uzate din cauza frecării.

X

 

 

Conducte deteriorate.

 

X

 

(d) Funcţionare necorespunzătoare a robinetului de oprire (dacă este necesar).

 

X

 

(e) Risc de izbucnire a incendiului din cauza:

- scurgerilor de combustibil;

- rezervorului de combustibil sau sistemului de evacuare protejat necorespunzător;

- stării compartimentului motorului.

 

 

X

(f) Sistem GPL/GNC/GNL sau de hidrogen neconform cu cerinţele, oricare parte a sistemului este defectă1.

 

 

X

6.1.4. Bare de protecţie, dispozitive de protecţie laterală şi dispozitive de protecţie antiîmpănare

Inspecţie vizuală.

(a) Fixare incorectă sau deteriorare care poate cauza accidente la zgâriere sau contact.

 

X

 

Se pot desprinde componente; funcţionalitate puternic afectată.

 

 

X

(b) Dispozitiv în mod evident neconform cu cerinţele1.

 

X

 

6.1.5. Suport pentru roata de rezervă (dacă este prevăzut de producător)

Inspecţie vizuală.

(a) Suport în stare precară.

X

 

 

(b) Suport fisurat sau nesigur.

 

X

 

(c) O roată de rezervă nefixată sigur pe suport

 

X

 

Risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

6.1.6. Cuplare mecanică şi echipament de remorcare

Inspecţie vizuală a uzurii şi operării corecte, cu atenţie specială la montarea fiecărui dispozitiv de securitate şi/sau cu utilizarea unor calibre de măsură.

(a) Componentă deteriorată, defectă sau fisurată (dacă nu este în uz).

 

X

 

Componentă deteriorată, defectă sau fisurată (dacă este în uz).

 

 

X

(b) Uzură excesivă a unui component.

 

X

 

Sub limita de uzură.

 

 

X

(c) Dispozitiv de cuplare defect.

 

X

 

Orice dispozitiv de cuplare slăbit, cu un risc foarte mare de desprindere.

 

 

X

(d) Lipsa sau funcţionarea necorespunzătoare a dispozitivelor de siguranţă.

 

X

 

(e) Nefuncţionarea oricărui indicator de cuplare.

 

X

 

(f) Obstrucţionarea plăcuţelor de înmatriculare sau a lămpilor (atunci când nu sunt aprinse)

X

 

 

Placa cu numărul de înmatriculare ilizibilă (când nu este în uz).

 

X

 

(g) Modificare nesigură3 (piese secundare).

 

X

 

Modificare nesigură3 (piese principale).

 

 

X

(h) Cuplare prea slabă.

 

X

 

6.1.7. Transmisie

Inspecţie vizuală.

(a) Şurub de siguranţă fixat necorespunzător sau lipsă.

 

X

 

Şurub de siguranţă fixat necorespunzător sau lipsă, astfel încât siguranţa rutieră este pusă în pericol în mod grav.

 

 

X

(b) Palierele arborilor de transmisie uzate excesiv.

 

X

 

Risc foarte mare de slăbire sau de fisurare.

 

 

X

(c) Uzură excesivă a articulaţiilor cardanice sau a lanţurilor/curelelor de transmisie.

 

X

 

Risc foarte mare de slăbire sau de fisurare.

 

 

X

(d) Cuplaje flexibile deteriorate.

 

X

 

Risc foarte mare de slăbire sau de fisurare.

 

 

X

(e) Arbore deteriorat sau îndoit.

 

X

 

(f) Carcasa lagărului fisurat sau nesigur.

 

X

 

Risc foarte mare de slăbire sau de fisurare.

 

 

X

(g) Învelişul de protecţie contra prafului deteriorat foarte grav.

X

 

 

Protecţia la praf lipsă sau fisurată.

 

X

 

(h) Modificare ilegală a transmisiei.

 

X

 

6.1.8. Suporţi motor

Inspecţie vizuală fără a fi nevoie de urcarea vehiculului pe un elevator sau pe canal.

Elemente de fixare deteriorate grav şi evident

 

X

 

Elemente de fixare slăbite sau rupte.

 

 

X

6.1.9. Performanţa motorului (X)2

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice

(a) Unitate de comandă modificată, afectând siguranţa şi/sau mediul.

 

X

 

(b) Modificarea motorului, afectând siguranţa şi/sau mediul.

 

 

X

6.2. Cabină conducător auto şi caroserie

6.2.1. Stare

Inspecţie vizuală

(a) Panou fixat necorespunzător sau deteriorat ori element care poate provoca răniri.

 

X

 

Se poate desprinde.

 

 

X

(b) Montant nesigur.

 

X

 

Stabilitate afectată.

 

 

X

(c) Pătrunderea de emisii de gaze ale motorului sau de gaze de evacuare.

 

X

 

Periclitarea sănătăţii persoanelor aflate la bord.

 

 

X

(d) Modificare nesigură3.

 

X

 

Spaţiu insuficient faţă de drum sau de piesele rotative sau în mişcare.

 

 

X

6.2.2. Montare

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal.

(a) Caroserie sau cabină nesigură.

 

X

 

Stabilitatea este afectată.

 

 

X

(b) Caroserie/cabină în mod evident centrată necorespunzător pe şasiu.

 

X

 

(c) Fixare nesigură sau lipsa fixării caroseriei/cabinei pe şasiu sau pe traverse şi dacă se menţine simetrică.

 

X

 

Fixare nesigură sau lipsa fixării caroseriei/cabinei pe şasiu sau pe traverse, astfel încât siguranţa rutieră este pusă în pericol în mod grav.

 

 

X

(d) Corodare excesivă în punctele de fixare pe caroseria integrală.

 

X

 

Stabilitate afectată.

 

 

X

6.2.3. Uşi şi încuietori de uşi

Inspecţie vizuală.

(a) Uşă care nu se deschide sau nu se închide corespunzător.

 

X

 

(b) Uşă care se poate deschide inopinat sau care nu rămâne închisă (uşi glisante).

 

X

 

Uşă care se poate deschide inopinat sau care nu rămâne închisă (uşi batante).

 

 

X

(c) Uşă, balamale, dispozitiv de asigurare sau montant deterioraţi.

X

 

 

Uşă, balama, dispozitiv de asigurare sau montant lipsă sau slăbit.

 

X

 

6.2.4. Podea

Inspecţie vizuală cu vehiculul urcat pe un elevator sau pe canal.

Podea nesigură sau foarte deteriorată.

 

X

 

Stabilitate insuficientă

 

 

X

6.2.5. Scaunul conducătorului auto

Inspecţie vizuală.

(a) Scaun cu structură defectă.

 

X

 

Scaun fixat necorespunzător.

 

 

X

(b) Funcţionare necorespunzătoare a mecanismului de reglare.

 

X

 

Scaunul se mişcă sau spătarul scaunului nu poate fi fixat.

 

 

X

6.2.6. Alte scaune

Inspecţie vizuală.

(a) Scaune defecte sau nesigure (piese secundare).

X

 

 

Scaune defecte sau nesigure (piese principale).

 

X

 

(b) Scaune care nu au fost montate în conformitate cu cerinţele1.

X

 

 

Numărul permis de scaune a fost depăşit; poziţionarea neconformă cu omologarea.

 

X

 

6.2.7. Comenzi de conducere

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Funcţionare incorectă a oricărei comenzi necesare pentru funcţionarea în siguranţă a vehiculului.

 

X

 

Siguranţa este afectată

 

 

X

6.2.8. Treptele cabinei

Inspecţie vizuală.

(a) Treaptă sau inel de treaptă nesigur.

X

 

 

Stabilitate insuficientă.

 

X

 

(b) Treaptă sau inel care pot provoca rănirea utilizatorilor.

 

X

 

6.2.9. Alte echipamente şi accesorii interioare şi exterioare

Inspecţie vizuală.

(a) Fixare a altor accesorii sau echipamente defect(ă).

 

X

 

(b) Accesorii sau echipamente neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Elementele montate pot provoca răniri; siguranţa este afectată.

 

X

 

(c) Neetanşeitatea echipamentelor hidraulice.

X

 

 

Pierdere semnificativă de materiale periculoase.

 

X

 

6.2.10. Apărători de noroi, aripi, dispozitive antiîmproşcare

Inspecţie vizuală.

(a) Lipsă, prost fixate sau foarte corodate.

X

 

 

Pot provoca răniri; posibilitate de cădere.

 

X

 

(b) Spaţiu insuficient faţă de anvelope/roţi (dispozitive antiîmproşcare).

X

 

 

Spaţiu insuficient faţă de anvelope/roţi (apărători).

 

X

 

(c) Neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Acoperire insuficientă a profilului anvelopei.

 

X

 

6.2.11. Stativ

Inspecţie vizuală.

(a) Lipsă, prost fixat sau foarte corodat.

 

X

 

(b) Neconform cu cerinţele1.

 

X

 

(c) Risc de desfacere atunci când vehiculul se află în mişcare.

 

 

X

6.2.12. Mânere şi suporturi pentru picioare

Inspecţie vizuală.

(a) Lipsă, prost fixate sau foarte corodate.

 

X

 

(b) Neconforme cu cerinţele1.

 

X

 

7. ALTE ECHIPAMENTE

7.1. Centuri de siguranţă/catarame şi sisteme de reţinere

7.1.1. Siguranţa montării centurilor de siguranţă şi a cataramelor aferente

Inspecţie vizuală.

(a) Punct de fixare deteriorat excesiv.

 

X

 

Stabilitatea este afectată.

 

 

X

(b) Fixarea slăbită.

 

X

 

7.1.2. Starea centurilor de siguranţă/cataramelor

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Centura de siguranţă obligatorie lipsă sau nemontată.

 

X

 

(b) Centură de siguranţă deteriorată.

X

 

 

Orice tăietură sau semn de supratensionare.

 

X

 

(c) Centură de siguranţă neconformă cu cerinţele1.

 

X

 

(d) Deteriorarea sau funcţionarea incorectă a cataramei centurii de siguranţă.

 

X

 

(e) Deteriorarea sau funcţionarea incorectă a retractorului centurii de siguranţă.

 

X

 

7.1.3. Limitatorul sarcinii la centura de siguranţă

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Lipsa evidentă sau nepotrivirea limitatorului de sarcină pentru vehiculul în cauză.

 

X

 

(b) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

7.1.4. Centură de siguranţă cu dispozitiv de pretensionare

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Lipsa evidentă a dispozitivului de pretensionare sau nepotrivirea acestuia cu vehiculul.

 

X

 

(b) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

7.1.5. Airbaguri

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Lipsa evidentă a airbagurilor sau nepotrivirea acestora cu vehiculul.

 

X

 

(b) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

(c) Airbag evident nefuncţional.

 

X

 

7.1.6. Sisteme SRS

Inspecţie vizuală a MIL şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Martorul indicator de defecţiuni (MIL) al SRS indică funcţionarea defectuoasă a sistemului.

 

X

 

(b) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

7.2. Extinctor (X)2

Inspecţie vizuală.

(a) Lipsă.

 

X

 

(b) Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Dacă este necesar (taxi, autobuz, autocar etc.).

 

X

 

7.3. Dispozitive de închidere şi dispozitiv antifurt

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării.

(a) Dispozitivul este defect şi nu împiedică conducerea vehiculului.

X

 

 

(b) Defect

 

X

 

Închidere sau blocare inopinată.

 

 

X

7.4. Triunghi reflectorizant (dacă este obligatoriu) (X)2

Inspecţie vizuală.

(a) Lipsă sau incomplet.

X

 

 

(b) Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

7.5. Trusă de prim ajutor (dacă este obligatorie) (X)2

Inspecţie vizuală.

Lipsă, incompletă sau neconformă cu cerinţele1.

X

 

 

7.6. Cală (cale) de roată (prisme) (dacă sunt obligatorii) (X)2

Inspecţie vizuală.

Lipsă sau în stare precară, stabilitate insuficientă sau dimensiune prea mică.

 

X

 

7.7. Dispozitive de avertizare acustică

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Nu funcţionează corespunzător.

X

 

 

Nu funcţionează deloc.

 

X

 

(b) Comandă nesigură.

X

 

 

(c) Neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Sunetul emis poate fi confundat cu sirenele oficiale.

 

X

 

7.8. Vitezometru

Inspecţie vizuală sau funcţională în timpul unui control în trafic sau prin mijloace electronice.

(a) Nu este montat conform cerinţelor1.

X

 

 

Lipsă (dacă este obligatoriu).

 

X

 

(b) Funcţionare defectuoasă.

X

 

 

Nefuncţional.

 

X

 

(c) Insuficient iluminat.

X

 

 

Lipsa iluminării.

 

X

 

7.9. Tahograf (dacă este prevăzut/obligatoriu)

Inspecţie vizuală.

(a) Nemontat conform cerinţelor1.

 

X

 

(b) Nefuncţional.

 

X

 

(c) Sigilii defecte sau lipsă.

 

X

 

(d) Placă de instalare lipsă, ilizibilă sau expirată.

 

X

 

(e) Falsificare sau manipulare evidentă.

 

X

 

(f) Mărimea anvelopelor incompatibilă cu parametrii de calibrare.

 

X

 

7.10. Dispozitiv limitator de viteză (dacă este prevăzut/obligatoriu)

Inspecţie vizuală şi funcţională dacă echipamentul este disponibil.

(a) Nu este montat conform cerinţelor1.

 

X

 

(b) Evident nefuncţional.

 

X

 

(c) Limita de viteză incorect fixată (dacă este verificat).

 

X

 

(d) Sigilii defecte sau lipsă.

 

X

 

(e) Placă lipsă sau ilizibilă.

 

X

 

(f) Mărimea anvelopelor incompatibilă cu parametrii de calibrare.

 

X

 

7.11. Odometru (dacă este disponibil) (X)2

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Manipulare evidentă (fraudă) pentru a reduce kilometrajul sau pentru a falsifica kilometrajul unui vehicul

 

X

 

(b) Nefuncţionare evidentă.

 

X

 

7.12. Sistemul de control electronic al stabilităţii (ESC) (dacă este prevăzut/obligatoriu)

Inspecţie vizuală şi/sau prin utilizarea interfeţei electronice.

(a) Senzorii de viteză ai roţilor lipsă sau deterioraţi.

 

X

 

(b) Instalaţie electrică deteriorată.

 

X

 

(c) Alte componente lipsă sau deteriorate.

 

X

 

(d) Deteriorare sau nefuncţionare corespunzătoare a comutatorului.

 

X

 

(e) Martorul indicator de defecţiuni (MIL) al ESC indică funcţionarea defectuoasă a sistemului.

 

X

 

(f) Sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului.

 

X

 

8. ELEMENTE POLUANTE

8.1. Zgomotul

8.1.1. Sistem de eliminare a zgomotului

Evaluare subiectivă (doar dacă inspectorul nu consideră că nivelul de zgomot este la limita acceptată, situaţie în care poate fi efectuată o măsurare a zgomotului emise de un vehicul staţionar cu ajutorul unui sonometru).

(a) Nivelurile sonore depăşesc nivelurile maxime permise de cerinţe1

 

X

 

(b) O parte a sistemului de reducere a zgomotului fixată necorespunzător, este deteriorată, montată incorect, lipsă sau modificată în mod evident şi poate afecta nivelurile de zgomot.

 

X

 

Risc foarte mare de cădere.

 

 

X

8.2. Gaze de evacuare

8.2.1. Emisii produse de motoarele cu aprindere prin scânteie

8.2.1.1. Echipament de control al gazelor de evacuare

Inspecţie vizuală

(a) Echipamentul de control al gazelor montat de producător este absent, modificat sau evident defect.

 

X

 

(b) Scurgeri de gaze care pot afecta măsurătorile emisiilor.

 

X

 

8.2.1.2. Emisii gazoase

- pentru vehiculele din clasele de emisie până la Euro 5 şi Euro V (7):

Măsurătoare cu analizorul de gaze de evacuare în conformitate cu cerinţele1 sau citirea OBD. Măsurarea efectuată la ţeava de evacuare reprezintă metoda de bază pentru evaluarea emisiilor de gaze de evacuare. Pe baza evaluării echivalenţei şi ţinând seama de legislaţia privind omologarea de tip, statele membre pot autoriza utilizarea OBD în conformitate cu recomandările producătorului şi cu alte cerinţe.

- pentru vehiculele din clasele de emisie Euro 6 şi Euro VI (8):

măsurătoare cu analizorul de gaze de evacuare conform cerinţelor1 sau prin citirea OBD în conformitate recomandările producătorului şi cu alte cerinţe1.

Măsurătorile nu se aplică în cazul motoarelor în doi timpi.

(a) Fie emisiile de gaze depăşesc nivelurile specifice stabilite de producător,

 

X

 

(b) Fie, în cazul în care aceste informaţii nu sunt disponibile, emisiile de CO depăşesc,

(i) pentru vehiculele care nu sunt controlate prin intermediul unui sistem avansat de control al emisiilor:

- 4,5 %; sau

- 3,5 %

în funcţie de data primei înmatriculări sau utilizări menţionate în cerinţe1.

(ii) pentru vehiculele controlate prin intermediul unui sistem avansat de control al emisiilor,

- la turaţia de mers în gol încet: 0,5 %;

- la turaţia de mers în gol accelerat: 0,3 %; sau

- la turaţia de mers în gol încet: 0,3 % (7);

- la turaţia de mers în gol accelerat: 0,2 %,

în funcţie de data primei înmatriculări sau utilizări menţionate în cerinţe1.

 

X

 

(c) Coeficientul lambda nu se încadrează în seria de valori de 1 ± 0,03 sau nu este conform cu specificaţiile producătorului.

 

X

 

(d) Citirea OBD care indică o funcţionare defectuoasă semnificativă.

 

X

 

8.2.2. Emisii produse de motoarele cu aprindere prin compresie

8.2.2.1 Echipament de control al emisiilor de gaze de evacuare

Inspecţie vizuală

(a) Echipamentul de control al emisiilor instalat de producător este absent sau în mod evident defect.

 

X

 

(b) Pierderi de gaze care pot afecta măsurătorile emisiilor.

 

X

 

8.2.2.2. Opacitate

Vehiculele înmatriculate sau puse în circulaţie înainte de 1 ianuarie 1980 sunt scutite de această obligaţie

- pentru vehiculele din clasele de emisie până la Euro 5 Euro V (7):

Măsurarea opacităţii gazelor de evacuare în timpul accelerării libere (, de la turaţia de mers în gol încet până la turaţia de întrerupere a alimentării) cu schimbătorul de viteză la punctul mort şi ambreiajul cuplat sau citirea OBD. Măsurarea efectuată la ţeava de evacuare reprezintă metoda de bază pentru evaluarea emisiilor de gaze de evacuare. Pe baza evaluării echivalenţei, statele membre pot autoriza utilizarea OBD în conformitate cu recomandările producătorului şi cu alte cerinţe.

- pentru vehiculele din clasele de emisie Euro 6 şi Euro VI (8):

Măsurarea opacităţii gazelor de evacuare în timpul accelerării libere (de la turaţia de mers în gol încet până la turaţia de întrerupere a alimentării) cu schimbătorul de viteză la punctul mort şi ambreiajul cuplat sau citirea OBD în conformitate cu recomandările producătorului şi cu alte cerinţe1.

Condiţionarea prealabilă a vehiculului:

1. Vehiculele pot fi testate fără condiţionare prealabilă, cu toate că, din motive de siguranţă, trebuie să se verifice dacă motorul este cald şi într-o stare mecanică satisfăcătoare.

(a) Pentru vehiculele înmatriculate sau puse în circulaţie pentru prima dată după data menţionată în cerinţe1,

opacitatea depăşeşte nivelul înregistrat pe placa producătorului fixată pe vehicul;

 

X

 

2. Cerinţele specifice condiţionării prealabile:

(i) Motorul trebuie să fie complet încălzit; de exemplu, temperatura uleiului de motor măsurată printr-o sondă în tubul jojei de ulei să fie de cel puţin 80 °C sau temperatura normală de funcţionare, dacă aceasta este mai scăzută, ori temperatura blocului motor, măsurată în funcţie de nivelul de radiaţii infraroşii, să atingă cel puţin o temperatură echivalentă. Dacă, din cauza configuraţiei vehiculului, această măsurătoare nu poate fi efectuată, temperatura normală de funcţionare a motorului poate fi stabilită prin alte mijloace, de exemplu pe baza funcţionării ventilatorului de răcire a motorului.

(ii) Sistemul de evacuare trebuie să fie purjat prin cel puţin trei cicluri de accelerare liberă sau printr-o metodă echivalentă.

(b) Dacă această informaţie nu este disponibilă sau cerinţele1 nu permit utilizarea valorilor de referinţă,

- pentru motoare cu aspiraţie naturală: 2,5 m– 1;

- pentru motoare supraalimentate: 3,0 m– 1;

- pentru vehiculele identificate în cerinţe 1 sau înmatriculate ori puse în circulaţie pentru prima oară după data menţionată în cerinţe1;

- 1,5 m– 1 (9)

- sau 0,7 m– 1 (8)

 

X

 

Procedura de încercare:

1. Motorul şi orice turbocompresor instalat trebuie să se afle la turaţia de ralanti înainte de începerea fiecărui ciclu de accelerare liberă. Pentru motoarele diesel ale vehiculelor grele, aceasta înseamnă să se aştepte cel puţin 10 secunde după eliberarea pedalei de acceleraţie.

2. Pentru iniţierea fiecărui ciclu de accelerare liberă, pedala de acceleraţie trebuie să fie apăsată total, în mod rapid şi continuu (în mai puţin de o secundă), dar nu brutal, pentru a se obţine debitul maxim de la pompa de injecţie.

3. În timpul fiecărui ciclu de accelerare liberă, motorul trebuie să atingă turaţia de întrerupere a alimentării sau, pentru vehicule cu transmisie automată, turaţia specificată de producător sau, dacă aceste date nu sunt disponibile, două treimi din turaţia de întrerupere a alimentării, înainte de eliberarea pedalei de acceleraţie. De exemplu, această condiţie poate fi verificată prin monitorizarea turaţiei motorului sau permiţând trecerea unui timp suficient între apăsarea pedalei de acceleraţie şi eliberarea sa, interval care, în cazul vehiculelor din categoriile M2, M3, N2 şi N3, trebuie să fie de cel puţin două secunde.

4. Un vehicul poate fi respins doar dacă media aritmetică a cel puţin ultimelor trei cicluri de accelerare liberă depăşeşte valoarea limită. Această medie poate fi calculată ignorând orice măsurătoare care se abate semnificativ de la media măsurată sau poate rezulta din orice alt calcul statistic care ţine seama de dispersia valorilor măsurate. Statele membre pot limita numărul ciclurilor de testare.

 

 

 

 

5. Pentru a evita testările inutile, statele membre pot respinge vehicule ale căror valori măsurate după mai puţin de trei cicluri de accelerare liberă sau după ciclurile de purjare sunt semnificativ mai mari decât valorile limită. Tot pentru a evita testările inutile, statele membre pot admite vehicule ale căror valori măsurate după mai puţin de trei cicluri de accelerare liberă sau după ciclurile de purjare sunt semnificativ mai mici decât valorile limită.

 

 

 

 

8.3. Suprimarea interferenţei electromagnetice

Interferenţa radio (X)2

 

Orice nerespectare a cerinţelor1.

X

 

 

8.4. Alte elemente legate de mediu

8.4.1 Scurgeri de lichide

 

Orice scurgere excesivă de lichid, în afară de apă, care poate afecta negativ mediul înconjurător sau care reprezintă un factor de risc în ce priveşte siguranţa altor participanţi la trafic.

 

X

 

Formare constantă de picături, care constituie un risc foarte mare.

 

 

X

9. INSPECŢII SUPLIMENTARE PENTRU VEHICULELE DIN CATEGORIILE M2 ŞI M3 PENTRU TRANSPORTUL PASAGERILOR

9.1. Uşi

9.1.1. Uşi de intrare şi ieşire

Inspecţie vizuală şi funcţională.

(a) Funcţionare defectuoasă.

 

X

 

(b) Stare deteriorată.

X

 

 

Poate provoca răniri.

 

X

 

(c) Comandă urgenţă defectă.

 

X

 

(d) Comandă la distanţă a uşilor sau dispozitive de avertizare defecte.

 

X

 

(e) Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Lăţime insuficientă a uşii.

 

X

 

9.1.2. Ieşiri de urgenţă

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării (dacă este cazul).

(a) Funcţionare defectuoasă.

 

X

 

(b) Indicatoare ilizibile pentru ieşirile de urgenţă.

X

 

 

Indicatoare lipsă pentru ieşirile de urgenţă.

 

X

 

(c) Lipsa ciocanului pentru spart geamurile.

X

 

 

(d) Neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Lăţime insuficientă sau acces blocat.

 

X

 

9.2. Sistem de dezaburire şi dezgheţ (X)2

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării.

(a) Funcţionare necorespunzătoare.

X

 

 

Afectează operarea în siguranţă a vehiculului.

 

X

 

(b) Emisii de gaze toxice sau de evacuare în cabina conducătorului auto sau în habitaclu.

 

X

 

Periclitarea sănătăţii persoanelor aflate la bord.

 

 

X

(c) Dejivrare defectă (dacă este obligatorie).

 

X

 

9.3. Sistem de ventilaţie şi de încălzire (X)2

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării.

(a) Funcţionare defectuoasă.

X

 

 

Periclitarea sănătăţii persoanelor aflate la bord.

 

X

 

(b) Emisii de gaze toxice sau de evacuare în cabina conducătorului auto sau în habitaclu.

 

X

 

Periclitarea sănătăţii persoanelor aflate la bord.

 

 

X

9.4. Scaune

9.4.1. Scaune pentru călători (inclusiv scaune pentru personalul însoţitor)

Inspecţie vizuală

Strapontinele (dacă sunt permise) nu funcţionează automat.

X

 

 

Blochează o ieşire de urgenţă.

 

X

 

9.4.2. Scaunul conducătorului auto (cerinţe suplimentare)

Inspecţie vizuală

(a) Dispozitive speciale defecte, cum ar fi protecţia antireflexie.

X

 

 

Câmpul vizual diminuat.

 

X

 

(b) Protecţie pentru conducătorul auto nesigură sau neconformă cu cerinţele1.

X

 

 

Poate provoca răniri.

 

X

 

9.5. Iluminatul interior şi dispozitivele de ghidare (X)2

Inspecţie vizuală şi funcţională

Dispozitiv defect sau neconform cu cerinţele1

X

 

 

Nu funcţionează deloc.

 

X

 

9.6. Culoare centrale, zone pentru călătoria în picioare

Inspecţie vizuală

(a) Podea nesigură.

 

X

 

Stabilitatea este afectată.

 

 

X

(b) Bare sau mânere de susţinere defecte.

X

 

 

Fixate necorespunzător sau inutilizabile.

 

X

 

(c) Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Lăţime sau spaţiu insuficient.

 

X

 

9.7. Scări şi trepte

Inspecţie vizuală şi în timpul funcţionării (dacă este cazul).

(a) Stare deteriorată.

X

 

 

Avariate.

 

X

 

Stabilitatea este afectată.

 

 

X

(b) Funcţionare necorespunzătoare a scărilor retractabile.

 

X

 

(c) Neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Lăţime insuficientă sau înălţime excesivă.

 

X

 

9.8. Sistem de comunicare cu călătorii (X)2

Inspecţie vizuală şi funcţională.

Sistem defect.

X

 

 

Nu funcţionează deloc.

 

X

 

9.9. Notificări (X)2

Inspecţie vizuală.

(a) Notificări lipsă, eronate sau ilizibile.

X

 

 

(b) Neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

Informaţii false.

 

X

 

9.10. Cerinţe privind transportul copiilor. (X)2

9.10.1. Uşi

Inspecţie vizuală

Siguranţa uşilor neconformă cu cerinţele1 privind acest tip de transport.

 

X

 

9.10.2. Echipamente de semnalizare şi speciale

Inspecţie vizuală

Echipamente de semnalizare sau speciale absente sau neconforme cu cerinţele1.

X

 

 

9.11. Cerinţe privind transportul persoanelor cu mobilitate redusă (X)2

9.11.1. Uşi, rampe şi lifturi

Inspecţie vizuală şi funcţională

(a) Funcţionare defectuoasă.

X

 

 

Siguranţa este afectată.

 

X

 

(b) Stare deteriorată.

X

 

 

Stabilitatea este afectată; poate provoca răniri.

 

X

 

(c) Comandă sau comenzi defectă (defecte).

X

 

 

Siguranţa este afectată.

 

X

 

(d) Dispozitiv(e)

X

 

 

de avertizare defect(e). Nu funcţionează deloc.

 

X

 

(e) Neconform cu cerinţele1.

 

X

 

9.11.2. Sistemul de blocare a scaunului rulant

Inspecţie vizuală şi funcţională, dacă este cazul.

(a) Funcţionare defectuoasă.

X

 

 

Siguranţa este afectată

 

X

 

(b) Stare deteriorată.

X

 

 

Stabilitatea este afectată; poate provoca răniri.

 

X

 

(c) Comandă sau comenzi defectă (defecte).

X

 

 

Siguranţa este afectată.

 

X

 

(d) Neconform cu cerinţele1.

 

X

 

9.11.3. Echipamente de semnalizare şi speciale

Inspecţie vizuală

Echipamente de semnalizare sau speciale absente sau neconforme cu cerinţele1.

 

X

 

9.12. Alte echipamente speciale (X)2

9.12.1. Instalaţii de preparare a alimentelor

Inspecţie vizuală

(a) Instalaţie neconformă cu cerinţele1.

 

X

 

(b) Instalaţie deteriorată în aşa măsură încât utilizarea sa ar putea deveni periculoasă.

 

X

 

9.12.2. Instalaţie sanitară

Inspecţie vizuală

Instalaţie neconformă cu cerinţele1.

X

 

 

Poate provoca răniri.

 

X

 

9.12.3. Alte dispozitive (de exemplu, sisteme audiovizuale).

Inspecţie vizuală

Neconform cu cerinţele1.

X

 

 

Funcţionarea în siguranţă a vehiculului este afectată.

 

X

 

(1) Categoriile de vehicule care nu fac obiectul prezentei directive sunt incluse în scop de orientare.

(2) 43 % în cazul semiremorcilor aprobate înainte de 1 ianuarie 2012.

(3) 48 % pentru vehiculele care nu sunt dotate cu ABS sau sunt omologate înainte de 1 octombrie 1991.

(4) 45 % pentru vehiculele înmatriculate după 1988 sau de la data menţionată în cerinţe, oricare dintre acestea este mai recentă.

(5) 43 % pentru semiremorci şi remorcile cu bară de tracţiune înmatriculate după 1988 sau de la data menţionată în cerinţe, oricare dintre acestea este mai recentă.

(6) De exemplu, 2,5 m/s2 pentru vehiculele din categoriile N1, N2 şi N3 înmatriculate pentru prima dată după 1 ianuarie 2012.

(7) Omologare de tip în conformitate cu Directiva 70/220/CEE, Regulamentul (CE) nr. 715/2007 anexa I tabelul 1 (Euro 5), Directiva 88/77/CEE şi Directiva 2005/55/CE.

(8) Omologare de tip în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 anexa I tabelul 2 (Euro 6) şi Regulamentul (CE) nr. 595/2009 (Euro VI).

(9) Omologare de tip în conformitate cu limitele de la rândul B secţiunea 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE modificată prin Directiva 98/69/CE sau ulterior, rândul B1, B2 sau C secţiunea 6.2.1 din anexa I la Directiva 88/77/CEE sau înmatriculate pentru prima dată ori puse în circulaţie după 1 iulie 2008.

OBSERVAŢII:

1. "Cerinţele" sunt stabilite în omologarea de tip la data omologării, a primei înmatriculări sau a primei puneri în circulaţie, precum şi de obligaţiile privind postechiparea sau de dreptul intern al ţării de înmatriculare. Aceste motive de respingere se aplică numai în cazul în care a fost verificată conformitatea cu cerinţele.

2. (X) identifică elementele referitoare la starea vehiculului şi la caracterul apt al utilizării acestuia pe carosabil, dar care nu sunt considerate esenţiale pentru o inspecţie tehnică.

3. Modificare nesigură înseamnă o modificare cu efecte negative asupra siguranţei rutiere a vehiculului sau cu efecte disproporţionate asupra mediului.

*) La punctul 3 din anexa I, la secţiunea 7 se adaugă următorul punct:

Articol

Metodă

Motivele respingerii

Evaluarea deficienţelor

Minoră

Majoră

Periculoasă

7.13 Sistem eCall (dacă există, în conformitate cu legislaţia UE privind omologarea de tip)

7.13.1 Instalare şi configurare la data d

Inspecţie vizuală completată, atunci când este posibil, de caracteristicile tehnice ale vehiculului şi, în cazul în care sunt puse la dispoziţie datele necesare, de utilizarea interfeţei electronice

(a) lipsa sistemului sau a oricărei componente

X

(b) versiune incorectă a software-ului

X

(c) (codificare incorectă a sistemului

X

7.13.2 Condiţie

Inspecţie vizuală completată, atunci când este posibil, de caracteristicile tehnice ale vehiculului şi, în cazul în care sunt puse la dispoziţie datele necesare, de utilizarea interfeţei electronice

(a) sistem sau componente deteriorate

X

(b) martorul indicator de defecţiuni al sistemului eCall indică o funcţionare defectuoasă a sistemului

X

(c) defectarea unităţii electronice de control eCall

X

(d) defectarea dispozitivului de comunicare cu reţeaua mobilă

X

(e) defecţiune a semnalului GPS

X

(f) componente audio neconectate

X

(g) sursa de energie neconectată sau încărcată insuficient

X

(h) sistemul indică o defecţiune prin interfaţa electronică a vehiculului

X

7.13.3 Performanţă

Inspecţie vizuală completată, atunci când este posibil, de caracteristicile tehnice ale vehiculului şi, în cazul în care sunt puse la dispoziţie datele necesare, de utilizarea interfeţei electronice

(a) set minim de date (MSD) incorect

X

(b) componente audio care nu funcţionează în ordine

X

ANEXA II:CONŢINUTUL MINIM AL UNUI CERTIFICAT DE INSPECŢIE TEHNICĂ
Certificatul de inspecţie tehnică eliberat în urma unei inspecţii tehnice cuprinde cel puţin următoarele elemente, precedate de codurile armonizate corespunzătoare ale Uniunii:
1.Numărul de identificare al vehiculului (numărul VIN sau numărul de şasiu);
2.Numărul de înmatriculare al vehiculului şi simbolul statului de înmatriculare;
3.Locul şi data inspecţiei;
4.Indicaţia odometrului la data efectuării inspecţiei, dacă este disponibil;
5.Categoria vehiculului, dacă este disponibilă;
6.Deficienţele identificate şi nivelul de gravitate al acestora;
7.Rezultatul inspecţiei tehnice;
8.Data următoarei inspecţii tehnice sau data expirării certificatului în vigoare, în cazul în care aceste informaţii nu sunt furnizate prin alte mijloace;
9.Denumirea organismului sau centrului de inspecţie şi semnătura sau identificarea inspectorului responsabil de inspecţie;
10.Alte informaţii.
ANEXA III:CERINŢE MINIME PRIVIND INFRASTRUCTURA ŞI ECHIPAMENTELE DE INSPECŢIE PENTRU INSPECŢIA TEHNICĂ
I.Instalaţiile şi echipamentele
Inspecţiile tehnice realizate în conformitate cu metodele recomandate precizate în anexa I se desfăşoară prin utilizarea infrastructurii şi a echipamentelor adecvate. Acestea pot include, dacă este cazul, utilizarea de unităţi mobile de inspecţie. Echipamentele de inspecţie necesare depind de categoriile de vehicule care urmează a fi supuse inspecţiei, astfel cum sunt descrise în tabelul I. Infrastructura şi echipamentele respectă următoarele cerinţe minime:
1.o incintă cu spaţiu suficient pentru evaluarea vehiculelor, care îndeplineşte cerinţele privind sănătatea şi siguranţa;
2.o linie de inspecţie cu dimensiuni care să permită efectuarea tuturor testelor, un canal sau un elevator, iar pentru vehiculele cu masa maximă mai mare de 3,5 tone, un dispozitiv care să ridice vehiculul pe una dintre punţi, cu iluminare corespunzătoare şi, dacă este cazul, cu sistem de ventilaţie;
3.pentru inspectarea oricărui vehicul, un stand cu role pentru încercarea sistemului de frânare capabil să măsoare, să afişeze şi să înregistreze forţele de frânare şi presiunea aerului din sistemele de frânare pneumatice, în conformitate cu anexa A la Standardul ISO 21069-1 privind cerinţele tehnice pentru încercarea sistemelor de frânare ale vehiculelor utilizând un stand cu role sau cu standarde echivalente;
4.pentru inspecţia vehiculelor cu masa maximă mai mare de 3,5 tone, un stand cu role pentru încercarea sistemului de frânare, în conformitate cu punctul 3, care poate să nu înregistreze şi să nu afişeze forţele de frânare, efortul la pedală şi presiunea aerului din sistemele de frânare pneumatice;
sau
Un stand de încercare a frânelor cu plăci, echivalent standului cu role menţionat la punctul 3, care poate să nu înregistreze şi să nu afişeze forţele de frânare, efortul la pedală şi presiunea aerului din sistemele de frânare pneumatice;
5.un instrument de înregistrare a decelerării, instrumentele care nu măsoară continuu trebuind să înregistreze/ stocheze măsurătorile cel puţin de 10 ori pe secundă;
6.instalaţii pentru încercarea sistemelor de frânare pneumatice, cum ar fi manometre, conectori şi furtunuri;
7.un dispozitiv de măsurare a sarcinii pe punte/pe roată pentru a determina sarcinile pe punte (instalaţii opţionale pentru măsurarea sarcinii pe două roţi, cum ar fi platforme de cântărire pe fiecare roată şi platforme de cântărire pe fiecare ax);
8.un dispozitiv de detectare a jocului excesiv la articulaţiile suspensiei fără ridicarea punţii, care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)dispozitivul trebuie prevăzut cu cel puţin două plăci acţionate electric care să poată fi mişcate în sens opus atât pe direcţia longitudinală, cât şi pe cea transversală;
b)mişcarea plăcilor trebuie să fie controlabilă de către operatorul aflat la postul de inspecţie;
c)pentru vehiculele cu masa maximă mai mare de 3,5 tone, plăcile trebuie să respecte următoarele cerinţe tehnice:
- mişcare longitudinală şi transversală de cel puţin 9 5 mm;
- viteza mişcării longitudinale şi transversale între 5 cm/s şi 15 cm/s;
9.un sonometru din clasa II, în cazul în care se măsoară nivelul sonor;
10.analizor de gaze pentru patru gaze, în conformitate cu Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (JO L 135, 30.4.2004, p. 1).
11.un dispozitiv de măsurare a coeficientului de absorbţie cu suficientă precizie;
12.un dispozitiv de verificare a farurilor care permite verificarea orientării farurilor în conformitate cu dispoziţiile privind orientarea farurilor (lămpilor) autovehiculelor (Directiva 76/756/CEE), diferenţa dintre aprins şi stins trebuie să poată fi sesizată cu uşurinţă pe timp de zi (nu în lumina directă a soarelui);
13.un dispozitiv de măsurare a adâncimii profilului anvelopelor;
14.un dispozitiv de conectare la interfaţa electronică a vehiculului, cum ar fi un instrument de scanare OBD;
15.un dispozitiv de detectare a pierderilor de GPL/GNC/GNL, în cazul în care sunt inspectate astfel de vehicule.
Oricare dintre dispozitivele menţionate anterior pot fi combinate într-un dispozitiv compus, cu condiţia ca acesta să nu afecteze precizia fiecărui dispozitiv.
II.Calibrarea echipamentelor utilizate la măsurători
Cu excepţia cazului în care legislaţia Uniunii conţine dispoziţii contrarii, intervalul dintre două calibrări succesive nu trebuie să depăşească:
(i)24 de luni pentru măsurarea masei, presiunii şi nivelului sonor;
(ii)24 de luni pentru măsurarea forţelor;
(iii)12 luni pentru măsurarea emisiilor de gaze.
Tabelul I (1)

Echipamente minime necesare pentru efectuarea inspecţiei tehnice

Vehicule

Categoria

Echipamente necesare pentru fiecare element sin secţiunea I

 

Masa maximă

 

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

1. Motociclete

  

1

               
  

L1e

P

x

       

x

x

 

x

x

x

 
  

L3e,L4e

P

x

       

x

x

 

x

x

x

 
  

L3e,L4e

D

x

       

x

 

x

x

x

x

 
  

L2e

P

x

x

      

x

x

 

x

x

x

 
  

L2e

D

x

x

      

x

 

x

x

x

x

 
  

L5e

P

x

x

      

x

x

 

x

x

x

 
  

L5e

D

x

x

      

x

 

x

x

x

x

 
  

L6e

P

x

x

      

x

x

 

x

x

x

 
  

L6e

D

x

x

      

x

 

x

x

x

x

 
  

L7e

P

x

x

      

x

x

 

x

x

x

 
  

L7e

D

x

x

      

x

 

x

x

x

x

 

2. Vehicule pentru transportul persoanelor

                  
 

Masa maximă

                 
 

Până la 3 500 kg

m1,m2

P

x

x

 

x

    

x

x

 

x

x

x

x

 

Până la 3 500 kg

m1,m2

D

x

x

 

x

    

x

 

x

x

x

x

 
 

> 3 500 kg

m2,m3

P

x

x

x

 

x

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

> 3 500 kg

m2,m3

D

x

x

x

 

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

3. Vehicule pentru transportul de mărfuri

                  
 

Până la 3 500 kg

N1

P

x

x

 

x

    

x

x

 

x

x

x

x

 

Până la 3 500 kg

N1

D

x

x

 

x

    

x

 

x

x

x

x

 
 

> 3 500 kg

n2,n3

P

x

x

x

 

x

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

> 3 500 kg

n2,n3

D

x

x

x

 

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

4. Vehicule speciale derivate dintr-un vehicul din categoria N, T5

                  
 

Până la 3 500 kg

N1

P

x

x

 

x

    

x

x

 

x

x

x

x

 

Până la 3 500 kg

N1

D

x

x

 

x

    

x

 

x

x

x

x

 
 

Masa maximă

                 
 

> 3 500 kg

N2, N3,T5

P

x

x

x

 

x

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

> 3 500 kg

N2, N3,T5

D

x

x

x

 

x

x

x

x

x

 

x

x

x

x

 

5. Remorci

Până la 750 kg

O1

 

x

           

x

  
 

> 750 la 3 500 kg

O2

 

x

x

 

x

        

x

  
 

> 3 500 kg

O3, O4

 

x

x

x

  

x

x

x

    

x

  

(1) Categoriile de vehicule care nu fac obiectul prezentei directive sunt incluse în scop de orientare.

1 B... benzină (aprindere prin scânteie); D... diesel (aprindere prin compresie)

*) punctul 4 din tabelul I se modifică după cum urmează:
- titlul se înlocuieşte cu următorul text:
Vehicule speciale derivate dintr-un vehicul din categoria N, T1b, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b şi T4.3b
- trimiterile la vehiculele "T5" se înlocuiesc cu o trimitere la următoarele categorii:
T1B, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b şi T4.3b (P) şi T1b, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b şi T4.3b (D)".

ANEXA IV:CERINŢE MINIME PRIVIND COMPETENŢA, FORMAREA ŞI CERTIFICAREA INSPECTORILOR
1.Competenţă
Înainte de autorizarea unui solicitant pentru un post de inspector care efectuează inspecţii tehnice periodice, statele membre sau autorităţile competente trebuie să verifice dacă solicitantul:
a)are o capacitate de înţelegere şi cunoştinţe certificate în materie de vehicule rutiere, în următoarele domenii:
- mecanică;
- dinamică;
- dinamica vehiculului;
- motoarele cu ardere internă;
- materiale şi prelucrarea materialelor;
- electronică;
- electricitate;
- componentele electronice ale vehiculului;
- aplicaţii IT;
b)are cel puţin trei ani de experienţă documentată sau experienţă echivalentă, cum ar fi mentorat sau studii documentate, precum şi formare adecvată în domeniul vehiculelor rutiere menţionat anterior.
2.Formarea iniţială şi ulterioară
Statele membre sau autorităţile competente se asigură că inspectorii beneficiază de formarea iniţială şi ulterioară corespunzătoare sau sunt examinaţi în mod adecvat, inclusiv cu privire la elemente teoretice şi practice, pentru a fi autorizaţi să efectueze inspecţii tehnice periodice.
Conţinutul minim al formării iniţiale şi ulterioare sau al examinării adecvate include următoarele subiecte:
a)Formarea iniţială sau examinarea adecvată
Formarea iniţială asigurată de statul membru sau de un centru de formare autorizat de statul membru acoperă cel puţin următoarele aspecte:
(i)tehnologia vehiculului:
- sisteme de frânare;
- sisteme de direcţie;
- câmpul de vizibilitate;
- instalaţii electrice de iluminare, echipamente de iluminare şi componente electronice;
- punţi, jante şi anvelope;
- şasiu şi caroserie;
- emisii şi poluanţi;
- cerinţe suplimentare pentru vehicule speciale;
(ii)metode de inspecţie;
(iii)evaluarea deficienţelor;
(iv)cerinţe legale aplicabile privind starea vehiculului în vederea omologării;
(v)cerinţe legale privind inspecţia tehnică;
(vi)dispoziţii administrative privind omologarea, înmatricularea şi inspecţia tehnică a vehiculelor
(vii)aplicaţii IT folosite în procedura de inspecţie şi în cea administrativă.
b)Formare ulterioară sau examinarea adecvată
Statele membre se asigură că inspectorii urmează periodic o formare ulterioară sau fac obiectul unei examinări adecvate, asigurată de statul membru sau de un centru de formare autorizat de către statul membru.
Statele membre se asigură că conţinutul acestei formări ulterioare sau al examinării adecvate permite inspectorilor menţinerea şi actualizarea cunoştinţelor şi abilităţilor cerute inspectorilor în domeniile menţionate la litera (a) punctele (i) - (vii) de mai sus.
3.Certificatul de competenţă
Certificatul sau documentele echivalente care se eliberează unui inspector autorizat să efectueze inspecţii tehnice trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile următoare:
- datele de identificare ale inspectorului (prenume, nume);
- categoriile de vehicule pentru care inspectorul este autorizat să efectueze inspecţia tehnică;
- denumirea autorităţii emitente;
- data eliberării.
ANEXA V:ORGANISME DE SUPRAVEGHERE
Normele şi procedurile referitoare la organismele de supraveghere instituite de statele membre în conformitate cu articolul 14 trebuie să acopere următoarele cerinţe minime:
1.Sarcinile şi activităţile organismelor de supraveghere
Organismele de supraveghere trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele sarcini:
a)supravegherea centrelor de inspecţie:
- să verifice dacă sunt îndeplinite cerinţele minime referitoare la incintă şi echipamente;
- să verifice cerinţele obligatorii aplicabile entităţii autorizate;
b)verificarea formării şi examinării inspectorilor:
- verificarea pregătirii iniţiale a inspectorilor;
- verificarea pregătirii ulterioare periodice a inspectorilor;
- formare periodică ulterioară a examinatorilor din cadrul organismului de supraveghere;
- efectuarea sau supravegherea examinării;
c)auditul
- preauditarea centrului de inspecţie înainte de autorizare;
- reauditarea periodică a centrului de inspecţie;
- audit special dacă se constată existenţa unor nereguli;
- auditul centrului de formare/examinare;
d)monitorizarea, prin intermediul utilizării de măsuri precum următoarele:
- reinspectarea unui eşantion statistic reprezentativ din vehiculele inspectate;
- verificări incognito (opţional cu utilizarea unui vehicul defect);
- analiza rezultatelor inspecţiilor tehnice periodice (metode statistice);
- inspecţii în urma contestaţiei
- examinarea reclamaţiilor;
e)validarea rezultatelor măsurătorilor din cadrul inspecţiilor tehnice;
f)propunerea de retragere sau suspendare a autorizaţiilor centrelor de inspecţie şi/sau a autorizaţiilor inspectorilor:
- în caz de nerespectare, de către centru sau inspector, a cerinţelor importante de autorizare;
- în cazul depistării unor nereguli majore;
- în cazul unor rezultate negative repetate la audit;
- în cazul pierderii bunei reputaţii a centrului sau a inspectorului în cauză.
2.Cerinţe referitoare la organismul de supraveghere
Cerinţele aplicabile personalului angajat de un organism de supraveghere trebuie să acopere următoarele domenii:
- competenţă tehnică;
- imparţialitate;
- standarde de calificare şi formare.
3.Conţinutul normelor şi procedurilor
Fiecare stat membru sau autoritate competentă dintr-un stat membru stabileşte normele şi procedurile relevante care includ cel puţin elementele de mai jos:
a)Cerinţe privind autorizarea şi supravegherea centrelor de inspecţie:
- cererea de autorizare a unui centru de inspecţie;
- responsabilităţile centrului de inspecţie;
- vizită sau vizite la faţa locului înainte de autorizare pentru a se verifica îndeplinirea tuturor cerinţelor;
- autorizarea centrelor de inspecţie;
- auditarea/reverificarea periodică a centrelor de inspecţie;
- verificări periodice ale centrelor de inspecţie pentru a constata dacă acestea continuă să respecte normele şi procedurile aplicabile;
- verificări sau audituri speciale inopinate ale centrelor de inspecţie, pe baza dovezilor;
- analiza datelor referitoare la inspecţii pentru a constata dacă există dovezi privind nerespectarea normelor şi procedurilor aplicabile;
- retragerea sau suspendarea autorizaţiilor acordate centrelor de inspecţie.
b)Inspectorii din centrele de inspecţie:
- cerinţele pentru a deveni inspector certificat;
- formarea iniţială, formarea ulterioară şi examinările;
- retragerea sau suspendarea certificării de inspector.
c)Echipamente şi incinte:
- cerinţe pentru echipamentele de inspecţie;
- cerinţele pentru incintele în care se desfăşoară inspecţiile;
- cerinţe pentru semnalizare;
- cerinţe pentru întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de testare;
- cerinţe pentru sistemele computerizate.
d)Organisme de supraveghere:
- competenţele organismelor de supraveghere;
- cerinţe aplicabile personalului organismelor de supraveghere;
- contestaţii şi reclamaţii.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 127L din data de 29 aprilie 2014