Capitolul 3 - DISPOZIŢII ÎN MATERIE DE SIGURANŢĂ - Directiva 2014/28/UE/26-feb-2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă şi controlul explozivilor de uz civil

Acte UE

Jurnalul Oficial 96L

În vigoare
Versiune de la: 29 Martie 2014
CAPITOLUL 3:DISPOZIŢII ÎN MATERIE DE SIGURANŢĂ
Art. 11: Transferul explozivilor
(1)Explozivii pot fi transferaţi numai conform procedurii din alineatele (2)-(8).
(2)Pentru a putea realiza transferul explozivilor, destinatarul trebuie să obţină o autorizaţie de transfer de la autoritatea competentă din statul membru al destinatarului. Autoritatea competentă verifică dacă destinatarul este autorizat legal să achiziţioneze explozivi şi dacă deţine licenţele sau autorizaţiile necesare. Operatorul economic responsabil pentru transfer trebuie să înştiinţeze autorităţile competente din statul membru de tranzit cu privire la orice tranzit al explozivilor prin statul membru respectiv şi trebuie să obţină aprobarea prealabilă a statului membru de tranzit în cauză.
(3)Dacă un stat membru consideră că există o problemă legată de verificarea dreptului de a achiziţiona explozivi prevăzut la alineatul (2), statul membru transmite Comisiei informaţiile deţinute în acest sens, iar Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
(4)Dacă autoritatea competentă din statul membru al destinatarului autorizează transferul, aceasta eliberează destinatarului un document care include toate informaţiile menţionate la alineatul (5). Explozivii trebuie să fie însoţiţi de un astfel de document până la destinaţia prevăzută. Documentul trebuie prezentat ori de câte ori este solicitat de către autorităţile competente relevante. Destinatarul păstrează o copie a documentului, pe care o prezintă pentru examinare, la cerere, autorităţilor competente din statul membru al destinatarului.
(5)Dacă transferul explozivilor necesită controale specifice prin care să se poată determina dacă aceste transferuri răspund cerinţelor speciale de siguranţă pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului unui stat membru, înainte de transfer destinatarul trebuie să furnizeze autorităţii competente din statul membru al destinatarului următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorilor economici implicaţi;
b)numărul şi cantitatea explozivilor transferaţi;
c)o descriere completă a explozivilor în cauză, precum şi modul de identificare, inclusiv numărul de identificare al Organizaţiei Naţiunilor Unite;
d)dacă explozivii urmează a fi introduşi pe piaţă, informaţii privind respectarea condiţiilor impuse pentru introducerea pe piaţă;
e)modul în care se efectuează transferul şi itinerarul;
f)datele prevăzute de plecare şi de sosire;
g)dacă este necesar, punctele exacte de trecere la intrarea şi ieşirea din statele membre.
Informaţiile menţionate la primul paragraf litera (a) trebuie să fie îndeajuns de detaliate pentru a permite autorităţilor competente să contacteze operatorii economici şi să obţină confirmarea că operatorii economici în cauză sunt abilitaţi oficial să recepţioneze transportul.
Autoritatea competentă din statul membru al destinatarului examinează condiţiile în care trebuie să aibă loc transferul, acordând o atenţie deosebită cerinţelor speciale de siguranţă. În cazul în care sunt respectate cerinţele speciale de siguranţă, se autorizează transferul. În cazul tranzitului pe teritoriul altor state membre, aceste state membre trebuie, de asemenea, să examineze şi să aprobe informaţiile referitoare la transfer.
(6)Dacă autoritatea competentă dintr-un stat membru consideră că nu sunt necesare cerinţele speciale de siguranţă menţionate la alineatul (4) şi (5), explozivii pot fi transferaţi pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului acestui stat membru fără furnizarea în prealabil a informaţiilor stipulate la alineatul (5). Autoritatea competentă din statul membru al destinatarului eliberează atunci o autorizaţie pe durată determinată, care poate fi suspendată sau retrasă în orice moment, pe baza unei decizii motivate. Documentul menţionat la alineatul (4), care trebuie să însoţească explozivii până la destinaţie, se referă atunci numai la autorizaţia respectivă.
(7)Fără a aduce atingere controalelor obişnuite efectuate pe teritoriul său de către statul membru de plecare în conformitate cu prezenta directivă, destinatarii şi agenţii economici în cauză înaintează autorităţilor competente din statul membru de plecare, precum şi celor din statul membru de tranzit, la cererea acestora, orice informaţie utilă de care dispun în legătură cu transferul de explozivi.
(8)Niciun operator economic nu poate efectua transferul de explozivi dacă destinatarul nu a obţinut autorizaţiile necesare pentru transfer, conform alineatelor (2), (4), (5) şi (6).
Art. 12: Transferul de muniţie
(1)Muniţia nu poate fi transferată dintr-un stat membru în altul decât cu respectarea procedurii prevăzute la alineatele (2)- (5). Alineatele respective se aplică şi în cazul transferului muniţiei care a făcut obiectul unei vânzări prin corespondenţă.
(2)În ceea ce priveşte transferurile de muniţie către un alt stat membru, persoana interesată comunică statului membru în care se află muniţia, înainte de orice expediţie:
a)numele şi adresele persoanei care vinde sau transferă muniţia, ale persoanei care cumpără sau dobândeşte muniţia, şi, când este cazul, ale proprietarului;
b)adresa la care va fi trimisă sau transportată muniţia;
c)cantitatea de muniţie trimisă sau transportată;
d)datele care permit identificarea muniţiei, precum şi indicarea faptului că muniţia a făcut obiectul unui control conform dispoziţiilor Convenţiei din 1 iulie 1969 privind recunoaşterea reciprocă a marcării armelor de foc mici;
e)mijlocul de transfer;
f)data plecării şi data estimată de sosire a transportului.
Informaţiile menţionate la primul paragraf literele (e) şi (f) nu trebuie furnizate în cazul transferului între furnizori. Statul membru examinează condiţiile în care are loc transferul, în special în ceea ce priveşte siguranţa. În cazul în care un stat membru autorizează un astfel de transfer, el eliberează un permis care cuprinde toate informaţiile menţionate la primul paragraf. Acest permis însoţeşte muniţia până la destinaţie. El trebuie prezentat ori de câte ori autorităţile competente din statele membre solicită acest lucru.
(3)Fiecare stat membru poate acorda furnizorilor dreptul de a efectua transporturi de muniţie de pe teritoriul său către un furnizor stabilit în alt stat membru, fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei menţionate la alineatul (2). În acest sens, statul membru eliberează o autorizaţie valabilă timp de trei ani, care poate fi suspendată sau anulată în orice moment printr-o decizie motivată. Un document care face referire la această autorizaţie însoţeşte muniţia până la destinaţie. El trebuie prezentat ori de câte ori autorităţile competente din statele membre solicită acest lucru.
Înainte de efectuarea transferului, furnizorul comunică autorităţilor competente din statul membru din care se va efectua transferul toate informaţiile enumerate la alineatul (2) primul paragraf.
(4)Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre lista cu tipurile de muniţie pentru care transferul către teritoriul său poate fi autorizat fără consimţământ prealabil.
Astfel de liste de muniţie vor fi comunicate furnizorilor care au obţinut autorizaţie pentru transferul muniţiei fără autorizaţie prealabilă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).
(5)Fiecare stat membru transmite orice informaţie utilă de care dispune în legătură cu transferuri definitive de muniţie statului membru pe teritoriul căruia sunt efectuate aceste transferuri.
Toate informaţiile pe care statele membre le primesc în conformitate cu alineatele (2) şi (3) vor fi comunicate, cel târziu în momentul transferurilor relevante, statelor membre de destinaţie şi, dacă este cazul, cel târziu în momentul transferului, statelor membre de tranzit.
Art. 13: Derogări din motive de siguranţă
Prin derogare de la articolul 11 alineatele (2), (4), (5) şi (6) şi de la articolul 12, în cazul unor ameninţări grave sau al unor atentate la siguranţa publică ca urmare a deţinerii sau utilizării ilicite a explozivilor sau muniţiei, un stat membru poate lua toate măsurile necesare referitoare la transferul explozivilor sau muniţiei pentru a preveni astfel de situaţii de deţinere sau utilizare ilicită.
Măsurile menţionate la primul paragraf respectă principiul proporţionalităţii. Acestea nu trebuie să reprezinte nici mijloc de discriminare arbitrară şi nici restricţie mascată în comerţul dintre statele membre.
Orice stat membru care adoptă astfel de măsuri înştiinţează imediat Comisia. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
Art. 14: Schimbul de informaţii
(1)Statele membre stabilesc reţele de schimb de informaţii pentru aplicarea articolelor 11 şi 12. Statele membre înştiinţează celelalte state membre şi Comisia cu privire la autorităţile naţionale responsabile pentru trimiterea şi primirea informaţiilor şi pentru aplicarea procedurilor prevăzute la articolele respective.
Statele membre păstrează la dispoziţia celorlalte state membre şi a Comisiei informaţii actualizate referitoare la operatorii economici care posedă o licenţă sau o autorizaţie menţionate la articolul 16.
(2)În scopul aplicării prezentei directive, Regulamentul (CE) nr. 515/97, în special cerinţele acestuia referitoare la confidenţialitate, se aplică mutatis mutandis.
Art. 15: Identificarea şi trasabilitatea explozivilor
(1)Operatorii economici vor adera la un sistem uniform pentru identificarea şi trasabilitatea explozivilor, care ţine seama de dimensiunea, forma sau caracteristicile din proiectare ale acestora, cu excepţia situaţiei în care nu este necesar să se aplice o identificare unică explozivului din cauza gradului său redus de periculozitate, pe baza caracteristicilor sale şi a unor factori precum efectul său scăzut de detonare, utilizările sale şi gradul redus de siguranţă pe care îl prezintă ca urmare a efectelor potenţiale reduse ale utilizării incorecte.
Sistemul nu se aplică explozivilor transportaţi şi livraţi fără ambalaj sau în camioane cu pompă pentru descărcarea lor directă în gaura pentru explozivi sau explozivilor fabricaţi la locul de producere a exploziei şi care sunt încărcaţi imediat după fabricare (aşa-numita producţie "in situ").
(2)Acest sistem prevede colectarea şi păstrarea datelor, inclusiv, dacă este cazul, prin mijloace electronice, pentru a permite identificarea unică şi trasabilitatea explozivului, precum şi aplicarea unei identificări unice pe exploziv şi/sau ambalajul acestuia care să permită accesul la date. Datele respective se referă la identificarea unică a explozivului, inclusiv locul în care se află acesta cât timp este în posesia operatorilor economici şi identitatea operatorilor economici în cauză.
(3)Datele menţionate la alineatul (2) sunt verificate la intervale regulate şi protejate împotriva deteriorării sau distrugerii accidentale sau rău intenţionate. Datele sunt păstrate o perioadă de 10 ani după ce a avut loc tranzacţia sau, în cazul în care explozivii au fost utilizaţi sau eliminaţi, 10 ani după ce au fost utilizaţi sau eliminaţi, chiar dacă operatorul economic şi-a încetat activitatea. Acestea trebuie să fie disponibile imediat la cererea autorităţilor competente.
(4)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare:
a)pentru a stabili aspectele practice ale funcţionării sistemului de identificare unică şi trasabilitate menţionat la alineatul (1), ţinând seama de dimensiunea, forma sau caracteristicile din proiectare ale explozivilor, în special de formatul şi structura identificării unice, astfel cum se prevede la alineatul (2);
b)pentru a identifica situaţiile menţionate la alineatul (1) în care, din cauza riscului redus asociat cu un exploziv, nu este necesar ca operatorii economici să adere la sistemul de identificare unică şi trasabilitate în sensul acelui alineat.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 49 alineatul (3).
Art. 16: Licenţe sau autorizaţii
Operatorii economici sunt în posesia unei licenţe sau autorizaţii care le conferă dreptul de a fabrica, a depozita, a utiliza, a importa, a exporta, a transfera sau a comercializa explozivi.
Primul paragraf nu se aplică angajaţilor unui operator economic care posedă o licenţă sau o autorizaţie.
Art. 17: Licenţa acordată activităţilor de fabricare
Când un stat membru eliberează o licenţă sau o autorizaţie menţionată la articolul 16 pentru fabricarea explozivilor, acesta verifică în special dacă operatorii economici responsabili sunt în măsură să asigure respectarea angajamentelor tehnice asumate.
Art. 18: Confiscări
Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite autorităţilor competente confiscarea oricărui exploziv, dacă există suficiente probe care să ateste că explozivul respectiv va face obiectul unei achiziţionări, utilizări sau trafic ilicite.