Titlul ii - AUTORITĂŢI COMPETENTE - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
TITLUL II:AUTORITĂŢI COMPETENTE
Art. 4: Desemnarea şi atribuţiile autorităţilor competente
(1)Statele membre desemnează autorităţi competente care îndeplinesc funcţiile şi atribuţiile prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Statele membre informează Comisia şi ABE în acest sens, indicând orice separare a funcţiilor şi atribuţiilor.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile competente monitorizează activităţile instituţiilor şi, acolo unde este cazul, cele ale societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding mixte pentru a verifica respectarea dispoziţiilor prezentei directive şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3)Statele membre se asigură că sunt instituite măsurile adecvate pentru a permite autorităţilor competente să obţină informaţiile necesare pentru a verifica respectarea de către instituţii şi, după caz, de societăţile financiare holding şi de societăţile financiare holding mixte, a cerinţelor menţionate la alineatul (2), precum şi să investigheze eventualele încălcări ale acestor cerinţe.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de cunoştinţele de specialitate, resursele, capacitatea operaţională, competenţele şi independenţa necesare pentru îndeplinirea unor funcţii legate de supravegherea prudenţială şi de investigaţii, precum şi de competenţele necesare pentru a impune penalităţile cu titlu cominatoriu şi sancţiunile prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5)Statele membre cer instituţiilor să comunice autorităţilor competente din statele membre de origine toate informaţiile necesare pentru evaluarea conformităţii lor cu normele adoptate în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. De asemenea, statele membre se asigură că mecanismele de control intern şi procedurile administrative şi contabile ale instituţiilor permit în orice moment verificarea conformităţii lor cu aceste norme.
(6)Statele membre se asigură că instituţiile îşi înregistrează toate tranzacţiile şi îşi documentează toate sistemele şi procesele care fac obiectul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 într-un mod care să le permită autorităţilor competente să verifice în orice moment conformitatea cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(7)Statele membre asigură faptul că funcţiile de supraveghere în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi orice alte funcţii ale autorităţilor competente sunt separate şi independente de funcţiile legate de rezoluţie. Statele membre informează Comisia şi ABE în acest sens, indicând orice separare a atribuţiilor.
(8)Statele membre se asigură că, atunci când competenţa de rezoluţie revine altor autorităţi decât autorităţilor competente, acele alte autorităţi cooperează îndeaproape cu autorităţile competente şi le consultă atunci când pregătesc planurile de rezoluţie şi în toate celelalte cazuri în care respectiva cooperare şi consultare este impusă de prezenta directivă, de Directiva 2014/59/UE sau de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Art. 4a: Independenţa în materie de supraveghere a autorităţilor competente
(1)În sensul prezentului articol, «membri ai organului de guvernanţă al autorităţii competente» înseamnă persoanele fizice care fac parte din organul decizional colectiv de cel mai înalt nivel al autorităţii competente şi care sunt învestite cu competenţa de a exercita funcţii executive în ceea ce priveşte gestionarea curentă a funcţiei de supraveghere a autorităţii competente, cu excepţia guvernatorilor băncilor centrale naţionale.
(2)În scopul menţinerii independenţei autorităţilor competente în exercitarea competenţelor lor, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autorităţile competente, inclusiv membrii personalului acestora şi membrii organelor lor de guvernanţă, îşi pot exercita competenţele de supraveghere independent şi obiectiv, fără a solicita sau a primi instrucţiuni din partea instituţiilor supravegheate, din partea oricărui organ al Uniunii sau a oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism public sau privat. Statele membre se asigură că organele de guvernanţă ale autorităţilor competente sunt independente din punct de vedere funcţional faţă de alte organisme publice şi private. Măsurile respective nu aduc atingere dispoziţiilor de drept intern în temeiul cărora autorităţile competente sunt supuse principiului responsabilităţii publice şi democratice.
Statele membre se asigură că niciun membru al organului de guvernanţă al unei autorităţi competente care este numit după 11 ianuarie 2026 nu rămâne în funcţie pentru mai mult de 14 ani. Statele membre se asigură că membrii organului de guvernanţă al unei autorităţi competente sunt numiţi pe baza unor criterii publicate care sunt obiective şi transparente şi că membrii respectivi pot fi destituiţi dacă nu mai îndeplinesc criteriile de numire sau dacă au fost condamnaţi pentru o infracţiune gravă. Motivele destituirii sunt făcute publice, cu excepţia cazului în care membrul organului de guvernanţă al autorităţii competente în cauză se opune publicării.
Statele membre se asigură că autorităţile competente îşi publică obiectivele, răspund de îndeplinirea atribuţiilor care le revin în legătură cu obiectivele respective şi sunt supuse controlului financiar într-un mod care nu le afectează independenţa.
Prezentul alineat nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor competente în temeiul sistemelor internaţionale sau europene de supraveghere financiară, în special al Sistemului european de supraveghere financiară instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (*3), al mecanismului unic de supraveghere instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (*4) şi al Regulamentului (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (*5) şi al mecanismului unic de rezoluţie instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6).
(*3)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(*4)Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
(*5)Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană şi autorităţile naţionale competente şi cu autorităţile naţionale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (BCE/2014/17) (JO L 141, 14.5.2014, p. 1).
(*6)Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor firme de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
(3)Statele membre se asigură, în special, că autorităţile competente au instituit toate măsurile necesare pentru a preveni conflictele de interese ale membrilor personalului lor şi ale membrilor organelor lor de guvernanţă. În acest scop, statele membre stabilesc norme care sunt proporţionale cu rolul şi responsabilităţile membrilor personalului şi ale membrilor organelor de guvernanţă şi care le interzic acestora cel puţin:
a)să tranzacţioneze instrumente financiare emise de sau raportate la instituţiile supravegheate de autorităţile competente şi întreprinderile-mamă directe sau indirecte, filialele ori entităţile afiliate ale instituţiilor respective, cu excepţia:
(i)instrumentelor gestionate de terţi, cu condiţia ca proprietarii instrumentelor respective să nu poată interveni în administrarea portofoliului;
(ii)investiţiilor în organisme de plasament colectiv;
b)să fie angajaţi de oricare dintre instituţiile sau entităţile următoare sau să accepte din partea acestora orice tip de contract de prestare de servicii profesionale pe parcursul unei anumite perioade («perioada de incompatibilitate»):
(i)instituţiile în care membrul personalului sau membrul organului de guvernanţă al autorităţii competente a fost implicat în mod direct în supravegherea sau în adoptarea deciziilor, inclusiv întreprinderile-mamă, filialele sau entităţile afiliate, directe sau indirecte, ale instituţiilor respective;
(ii)entităţile care prestează servicii oricăreia dintre entităţile menţionate la punctul (i), cu excepţia cazului în care membrului personalului sau membrului organului de guvernanţă al autorităţii competente îi este strict interzis să participe la prestarea serviciilor respective pe parcursul perioadei de incompatibilitate;
(iii)entităţile care desfăşoară activităţi de lobby şi activităţi de susţinere şi promovare pe lângă autoritatea competentă cu privire la chestiuni pentru care membrul personalului sau membrul organului de guvernanţă al autorităţii competente era responsabil pe durata contractului său de muncă sau a mandatului său.
Excepţiile prevăzute la litera (a) punctele (i) şi (ii) de la primul paragraf se aplică numai în cazul în care terţii şi organismele de plasament colectiv nu investesc predominant în instrumente emise de entităţile menţionate la litera (a) sau raportate la acestea.
(4)Perioada de incompatibilitate începe la data la care a încetat implicarea directă în supravegherea entităţilor menţionate la alineatul (3) litera (b) punctul (i). Autorităţile competente se asigură că membrii personalului lor şi membrii organelor lor de guvernanţă nu au acces la informaţii confidenţiale sau sensibile referitoare la entităţile respective pe parcursul perioadei de incompatibilitate. În cazul angajării de către entităţile menţionate la alineatul (3) litera (b) punctele (i) şi (ii), durata perioadei de incompatibilitate este de cel puţin şase luni pentru membrii personalului direct implicaţi în supravegherea entităţilor menţionate la alineatul (3) litera (b) punctul (i) şi de cel puţin 12 luni pentru membrii organului de guvernanţă al autorităţii competente. În cazul angajării de către entităţile menţionate la alineatul (3) litera (b) punctul (iii), durata perioadei de incompatibilitate este de cel puţin trei luni atât pentru membrii personalului, cât şi pentru membrii organului de guvernanţă al autorităţii competente.
Statele membre pot permite autorităţilor competente să impună membrilor personalului lor şi membrilor organelor lor de guvernanţă cărora li se aplică alineatul (3) litera (b) punctul (i) o perioadă de incompatibilitate în cazul în care aceştia sunt angajaţi de concurenţi direcţi ai uneia dintre entităţile menţionate la punctul respectiv. În acest scop, durata perioadei de incompatibilitate este de cel puţin trei luni pentru membrii personalului direct implicaţi în supravegherea entităţilor respective şi de cel puţin şase luni pentru membrii organului de guvernanţă al autorităţii competente.
(5)Prin derogare de la alineatul (4), statele membre pot permite autorităţilor competente să impună perioade de incompatibilitate mai scurte, de cel puţin trei luni, membrilor personalului direct implicaţi în supravegherea instituţiilor numai în cazul în care o perioadă de incompatibilitate mai lungă:
a)ar restricţiona în mod nejustificat capacitatea autorităţii competente de a angaja noi membri ai personalului care să aibă competenţele adecvate sau necesare pentru exercitarea funcţiilor sale de supraveghere, ţinând seama în special de dimensiunea redusă a pieţei naţionale a muncii; sau
b)ar constitui o încălcare a oricărui drept fundamental relevant recunoscut în constituţia statului membru în cauză ori în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau a oricăror drepturi relevante ale lucrătorilor, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia naţională în domeniul muncii.
(6)Membrii personalului şi membrii organului de guvernanţă al unei autorităţi competente care fac obiectul interdicţiei prevăzute la alineatul (3) litera (b) au dreptul la o compensaţie adecvată pentru interdicţia respectivă. Statele membre decid cu privire la forma adecvată a unei astfel de compensaţii.
(7)Statele membre se asigură că membrii personalului şi membrii organului de guvernanţă al unei autorităţi competente au obligaţia de a prezenta o declaraţie de interese. Declaraţia respectivă include informaţii privind participaţiile membrilor sub formă de acţiuni, titluri de capital, obligaţiuni, fonduri mutuale, fonduri de investiţii, fonduri de tip mixt, fonduri de hedging şi fonduri tranzacţionate la bursă care pot genera îngrijorări legate de conflicte de interese. Persoanele în cauză prezintă declaraţia de interese înainte de numirea lor şi, ulterior, o dată pe an.
Declaraţia de interese nu aduce atingere niciunei cerinţe de a depune o declaraţie de avere în temeiul normelor naţionale aplicabile.
(8)În cazul în care un membru al personalului sau un membru al organului de guvernanţă al autorităţii competente deţine, în momentul angajării sau al numirii sau în orice moment ulterior, instrumente financiare care pot da naştere unor conflicte de interese, autoritatea competentă are competenţa de a solicita, de la caz la caz, ca instrumentele respective să fie vândute sau cedate într-un termen rezonabil. Autorităţile competente au de asemenea competenţa de a permite, de la caz la caz, membrilor respectivi să vândă sau să cedeze instrumentele financiare pe care le deţineau în momentul angajării sau al numirii.
(9)Pentru a asigura o aplicare proporţionată a prezentului articol, ABE emite, până la 10 iulie 2026, ghiduri adresate autorităţilor competente, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la prevenirea conflictelor de interese în cadrul autorităţilor competente şi la independenţa acestora, ţinând seama de cele mai bune practici internaţionale.

Art. 5: Coordonarea în cadrul statelor membre
Statele membre în care există mai multe autorităţi competente pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare iau măsurile necesare pentru a organiza coordonarea între aceste autorităţi.

Art. 6: Cooperarea în cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari
În exercitarea atribuţiilor care le revin, autorităţile competente iau în considerare convergenţa în ceea ce priveşte instrumentele de supraveghere şi practicile de supraveghere în punerea în aplicare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. În acest scop, statele membre se asigură că:
(a)autorităţile competente, ca părţi la Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF), cooperează în spiritul încrederii şi al respectului deplin şi reciproc, în special pentru a asigura circulaţia între ele şi alte părţi la SESF a unor informaţii pertinente şi fiabile, în conformitate cu principiul cooperării loiale menţionat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;
(b)autorităţile competente participă la activităţile ABE şi, dacă este cazul, la cele ale colegiilor autorităţilor de supraveghere;
(c)autorităţile competente depun toate eforturile necesare pentru a respecta orientările şi recomandările emise de ABE în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi pentru a da curs avertizărilor şi recomandărilor emise de CERS în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010;
(d)autorităţile competente cooperează îndeaproape cu CERS;
(e)mandatele naţionale conferite autorităţilor competente nu impietează asupra îndeplinirii atribuţiilor care le revin în calitate de membri ai ABE, după caz ai CERS, sau în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
Art. 7: Dimensiunea supravegherii în Uniune
În exercitarea atribuţiilor generale care le revin, autorităţile competente din fiecare stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din celelalte state membre în cauză şi, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.