Capitolul 4 - PROTECŢIA VICTIMELOR ŞI RECUNOAŞTEREA VICTIMELOR CU NEVOI DE PROTECŢIE SPECIFICE - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 315L
În vigoare Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
CAPITOLUL 4:PROTECŢIA VICTIMELOR ŞI RECUNOAŞTEREA VICTIMELOR CU NEVOI DE PROTECŢIE SPECIFICE
Art. 18: Dreptul la protecţie
Fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre garantează adoptarea unor măsuri de protecţie a siguranţei victimelor şi a membrilor familiilor acestora împotriva victimizării secundare şi repetate şi a intimidării şi răzbunării, inclusiv împotriva riscului unor vătămări emoţionale sau psihologice, şi de protecţie a demnităţii victimelor pe durata audierilor şi în momentul depunerii mărturiei. După caz, astfel de măsuri includ şi proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecţia fizică a victimelor şi a membrilor familiilor acestora.
Art. 19: Dreptul la evitarea contactului dintre victimă şi autorul infracţiunii
(1)Statele membre stabilesc condiţiile necesare pentru a se permite evitarea contactului dintre victime şi, după caz, membrii familiei acestora şi autorul infracţiunii în incinta în care se desfăşoară procedurile penale, în afară de cazul în care acest lucru este impus de procedurile penale.
(2)Statele membre se asigură că noile clădiri ale instanţelor judecătoreşti beneficiază de săli de aşteptare separate pentru victime.
Art. 20: Dreptul la protecţie al victimelor în cursul cercetării
Fără a se aduce atingere dreptului la apărare şi în conformitate cu normele privind marja de apreciere a instanţelor, statele membre se asigură că pe durata cercetărilor penale:
(a)audierile victimelor se desfăşoară fără întârzieri nejustificate, de îndată ce autoritatea competentă a înregistrat o plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni;
(b)numărul audierilor victimelor este cât mai redus cu putinţă, iar audierile au loc numai atunci când sunt strict necesare pentru desfăşurarea cercetării penale;
(c)victimele pot fi însoţite de reprezentantul lor legal şi de o persoană aleasă de acestea, cu excepţia cazului în care s-a luat o decizie contrară motivată în legătură cu una dintre persoanele respective sau cu amândouă;
(d)examinările medicale sunt reduse la minimum şi se desfăşoară numai atunci când sunt strict necesare în scopul procedurilor penale.
Art. 21: Dreptul la protecţia vieţii private
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente pot adopta, în cursul procedurilor penale, măsurile adecvate pentru a proteja viaţa privată, inclusiv caracteristicile personale ale victimei luate în considerare în evaluarea individuală prevăzută la articolul 22, şi imaginile victimelor şi ale membrilor familiilor acestora. În plus, statele membre se asigură că autorităţile competente pot adopta toate măsurile legale pentru a împiedica difuzarea publică a oricăror informaţii care ar putea duce la identificarea unei victime-copil.
(2)În vederea protejării vieţii private, a integrităţii personale şi a datelor cu caracter personal ale victimei, în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi de informare şi libertatea şi pluralismul mass-media, statele membre încurajează mass-media să adopte măsuri de autoreglementare.
Art. 22: Evaluarea individuală a victimelor pentru identificarea nevoilor de protecţie specifice
(1)Statele membre se asigură că victimele beneficiază de o evaluare promptă şi individuală, în conformitate cu procedurile naţionale, pentru a se identifica nevoile de protecţie specifice şi pentru a se determina dacă şi în ce măsură ar putea beneficia de măsuri speciale în cursul procedurilor penale, astfel cum se prevede la articolele 23 şi 24, datorită vulnerabilităţi deosebite la victimizare secundară şi repetată sau la intimidare şi răzbunare.
(2)Evaluarea individuală ia în considerare în special:
a)caracteristicile personale ale victimei;
b)tipul sau natura infracţiunii; şi
c)circumstanţele infracţiunii.
(3)În contextul evaluării individuale, se acordă o atenţie deosebită victimelor care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii, victimelor afectate de o infracţiune din cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale şi victimelor care sunt deosebit de vulnerabile din cauza relaţiei cu autorul infracţiunii şi a dependenţei de acesta, în special victimele terorismului, ale criminalităţii organizate, ale traficului de persoane, ale violenţei bazate pe gen, ale violenţei în cadrul relaţiilor apropiate, ale violenţei sexuale sau ale exploatării, ale infracţiunilor săvârşite din ură şi victimele cu dizabilităţi.
(4)În sensul prezentei directive, se prezumă că victimele-copii au nevoi de protecţie specifice datorită vulnerabilităţii la victimizarea secundară şi repetată sau la intimidare şi răzbunare. Pentru a se determina dacă şi în ce măsură ar beneficia de măsurile speciale prevăzute la articolele 23 şi 24, victimele-copii fac obiectul unei evaluări individuale astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)Amploarea evaluării individuale poate fi adaptată în funcţie de gravitatea infracţiunii şi de nivelul prejudiciului aparent suferit de victimă.
(6)Evaluarea individuală se desfăşoară cu strânsa implicare a victimelor şi ia în considerare dorinţele acestora, inclusiv refuzul de a beneficia de măsurile speciale prevăzute la articolele 23 şi 24.
(7)În cazul în care elementele de bază ale evaluării individuale s-au modificat în mod semnificativ, statele membre se asigură că aceasta este actualizată pe toată durata procedurilor penale.
Art. 23: Dreptul la protecţie în cursul procedurilor penale de care beneficiază victimele cu nevoi specifice de protecţie
(1)Fără a se aduce atingere dreptului la apărare şi în conformitate cu normele privind marja de apreciere a instanţei, statele membre se asigură că victimele cu nevoi specifice de protecţie care beneficiază de măsurile speciale identificate ca urmare a unei evaluări individuale prevăzute la articolul 22 alineatul (1) pot beneficia de măsurile prevăzute la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol. O măsură specială preconizată ca urmare a evaluării individuale nu se pune la dispoziţie în cazul în care constrângeri de natură operaţională sau practică fac acest lucru imposibil sau în cazul în care există o nevoie urgentă de a audia victima şi neîndeplinirea acestui lucru ar putea aduce un prejudiciu victimei sau unei alte persoane ori ar putea afecta desfăşurarea procedurilor.
(2)Următoarele măsuri speciale se pun la dispoziţie în cursul cercetărilor penale pentru victimele cu nevoi specifice de protecţie identificate în conformitate cu articolul 22 alineatul (1):
a)audierea victimei se desfăşoară în incinte concepute sau adaptate în acest scop;
b)audierea victimei se desfăşoară de către sau prin intermediul unor profesionişti pregătiţi în acest scop;
c)toate audierile victimei sunt realizate de aceleaşi persoane, cu excepţia cazului în care acest lucru este contrar bunei administrări a justiţiei;
d)toate audierile victimelor violenţei sexuale, ale violenţei bazate pe gen sau ale violenţei în cadrul unor relaţii apropiate, cu excepţia cazului în care sunt efectuate de un procuror sau un judecător, sunt efectuate de către o persoană de acelaşi sex cu victima, dacă victima doreşte acest lucru, cu condiţia ca derularea procedurilor penale să nu fie afectată.
(3)Următoarele măsuri sunt disponibile în cursul procedurilor judiciare pentru victimele cu nevoi specifice de protecţie identificate în conformitate cu articolul 22 alineatul (1):
a)măsuri de evitare a contactului vizual între victime şi autorii infracţiunilor, inclusiv pe parcursul depunerii mărturiei, prin mijloace adecvate, inclusiv prin utilizarea mijloacelor tehnice de comunicare;
b)măsuri de garantare a posibilităţii ca victima să fie audiată în instanţă fără a fi prezentă, în special prin folosirea mijloacelor tehnice de comunicare adecvate;
c)măsuri de evitare a adresării de întrebări inutile victimei privind viaţa privată, care nu sunt legate de infracţiunea respectivă; şi
d)măsuri prin care să se permită derularea audierii în absenţa publicului.
Art. 24: Dreptul la protecţie al victimelor-copii în cursul procedurilor penale
(1)Pe lângă măsurile prevăzute la articolul 23, statele membre se asigură că atunci când victima este copil:
a)în cercetările penale, toate audierile victimei-copil pot fi înregistrate pe suport audiovizual şi că aceste înregistrări pot fi utilizate ca probe în procedurile penale;
b)în cercetările şi procedurile penale, în funcţie de rolul victimelor în sistemul judiciar penal relevant, autorităţile competente numesc un reprezentant special pentru victimele-copii în cazul în care, conform dreptului intern, titularii răspunderii părinteşti nu pot reprezenta victima-copil ca urmare a unui conflict de interese între aceştia şi victima-copil sau atunci când victima-copil este neînsoţită sau separată de familie;
c)în cazul în care victima-copil are dreptul la consiliere juridică, aceasta are dreptul la propriul consilier juridic şi la reprezentare în nume propriu în procedurile unde există sau ar putea exista un conflict de interese între victima-copil şi titularii răspunderi părinteşti sau alte părţi.
Normele procedurale pentru înregistrările audiovizuale menţionate la primul paragraf litera (a) şi pentru utilizarea acestora se stabilesc în cadrul dreptului intern.
(2)În cazul în care vârsta victimei nu este cunoscută şi există motive pentru a se considera că aceasta este copil, în sensul prezentei directive se prezumă că victima este copil.