Capitolul 1 - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 315L
În vigoare Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
CAPITOLUL 1:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiective
(1)Scopul prezentei directive este de a garanta faptul că victimele criminalităţii beneficiază de informaţii, de sprijin şi protecţie adecvate şi sunt în măsură să participe în procedurile penale.
Statele membre garantează faptul că victimele sunt recunoscute şi tratate cu respect, atenţie şi profesionalism şi de o manieră individualizată şi nediscriminatorie, în toate contactele cu serviciile de sprijinire a victimelor sau de justiţie reparatorie sau cu o autoritate competentă, care intervine în cadrul procedurilor penale. Drepturile prevăzute de prezenta directivă se aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce priveşte statutul acestora din punctul de vedere al reşedinţei.
(2)În punerea în aplicare a prezentei directive, în cazul în care victima este un copil, statele membre asigură luarea în considerare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual. Prevalează o abordare orientată spre copil, luând în considerare în mod corespunzător vârsta, nivelul de maturitate, opiniile, nevoile şi preocupările acestuia. Copilul şi, dacă există, titularul răspunderii parentale sau alt reprezentant legal al copilului sunt informaţi cu privire la orice măsuri sau drepturi destinate în mod specific copilului.
Art. 2: Definiţii
(1)În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
a)"victimă" înseamnă:
(i)o persoană fizică ce a suferit un prejudiciu, inclusiv o vătămare a integrităţii sale fizice, mentale sau emoţionale, sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracţiune;
(ii)membrii familiei unei persoane al cărei deces a fost cauzat în mod direct de o infracţiune şi care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective;
b)"membrii familiei" înseamnă soţul/soţia, persoana care convieţuieşte cu victima, fiind angajată într-o relaţie intimă şi gospodărind împreună cu aceasta de o manieră stabilă şi continuă, rudele în linie directă, fraţii şi surorile, precum şi persoanele aflate în întreţinerea victimei;
c)"copil" înseamnă orice persoană având o vârstă mai mică de 18 ani;
d)"justiţie reparatorie" înseamnă orice proces prin care victima şi autorul infracţiunii pot, în cazul în care consimt liber, să participe activ la soluţionarea problemelor generate de infracţiune cu ajutorul unei terţe părţi imparţiale.
(2)Statele membre pot stabili proceduri:
a)pentru limitarea numărului membrilor familiei care pot beneficia de drepturile prevăzute de prezenta directivă, ţinând seama de circumstanţele individuale ale fiecărui caz; şi
b)în sensul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), pentru stabilirea membrilor familiei care au prioritate în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta directivă.