Capitolul iv - ALTE DREPTURI ALE CONSUMATORILOR - Directiva 2011/83/UE/25-oct-2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 304L
În vigoare Versiune de la: 26 Martie 2024
CAPITOLUL IV:ALTE DREPTURI ALE CONSUMATORILOR
Art. 17: Domeniu de aplicare
(1)Articolele 18 şi 20 se aplică în cazul contractelor de vânzări. Aceste articole nu se aplică contractelor de furnizare a apei, gazului sau energiei electrice, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, şi nici contractelor de furnizare a încălzirii centralizate şi a conţinutului digital care nu este livrat pe un suport material.
(2)Articolele 19, 21 şi 22 se aplică contractelor de vânzare şi de prestări servicii şi contractelor de furnizare de apă, gaz, electricitate, încălzire centralizată sau conţinut digital.
Art. 18: Livrare
(1)Cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel cu privire la momentul livrării, comerciantul livrează bunurile transferând posesia fizică sau controlul asupra bunurilor către consumator, fără întârziere nejustificată şi în orice caz în decurs de cel mult 30 de zile de la încheierea contractului.
(2)În cazul în care comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a livra bunurile în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alineatul (1), consumatorul îi solicită să efectueze livrarea într-un termen suplimentar, corespunzător circumstanţelor. În cazul în care comerciantul nu livrează bunurile în termenul suplimentar respectiv, consumatorul are dreptul de a rezilia contractul.
Primul paragraf nu se aplică contractelor de vânzare în cazul în care comerciantul a refuzat să livreze bunurile sau în cazul în care livrarea în termenul convenit este esenţială având în vedere toate circumstanţele existente la încheierea contractului sau în cazul în care consumatorul informează comerciantul, înainte de încheierea contractului, că livrarea înainte de sau la o dată precizată este esenţială. În aceste cazuri, dacă comerciantul nu livrează bunurile în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alineatul (1), consumatorul are dreptul de a rezilia contractul imediat.
(3)La rezilierea contractului, comerciantul rambursează fără întârzieri nejustificate toate sumele plătite în temeiul contractului.
(4)În plus faţă de rezilierea contractului în conformitate cu alineatul (2), consumatorul poate recurge la alte căi de atac prevăzute de legislaţia naţională.
Art. 19: Comisioane pentru folosirea unor mijloace de plată
Statele membre interzic comercianţilor să perceapă de la consumatori comisioane aferente utilizării unui anumit mijloc de plată care depăşesc costul suportat de comerciant pentru utilizarea unor astfel de modalităţi de plată.
Art. 20: Transferarea riscului
În cazul contractelor în care comerciantul livrează bunurile către consumator, riscul de pierdere sau de deteriorare a bunurilor este transferat consumatorului în momentul în care acesta sau o parte terţă desemnată de acesta, alta decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor. Cu toate acestea, riscul este transferat consumatorului în momentul livrării bunurilor către transportator, dacă transportatorul a fost însărcinat de către consumator să transporte bunurile, iar această opţiune nu a fost oferită de către comerciant, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului faţă de transportator.
Art. 21: Comunicarea prin telefon
Statele membre se asigură că, în cazul în care un comerciant operează o linie telefonică în vederea contactării sale prin telefon cu privire la contractul încheiat, consumatorul nu este obligat să plătească, la contactarea comerciantului, mai mult decât tariful de bază.
Primul paragraf nu aduce atingere dreptului furnizorilor de servicii de telecomunicaţii de a taxa aceste apeluri.
Art. 22: Plăţi suplimentare
Înainte ca consumatorul să încheie un contract sau să accepte o ofertă, comerciantul solicită consimţământul explicit din partea consumatorului cu privire la orice plată suplimentară pe lângă cea asupra căreia s-au înţeles anterior prin care se remunerează obligaţia contractuală principală a comerciantului. În cazul în care comerciantul nu a obţinut consimţământul expres al consumatorului, însă l-a dedus utilizând opţiuni incluse în mod automat pe care consumatorul trebuie să le respingă pentru a evita plata suplimentară, consumatorul poate pretinde rambursarea acestei plăţi.