Directiva 2011/83/UE/25-oct-2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 304L

În vigoare

Versiune de la: 26 Martie 2024

Dată act: 25-oct-2011

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Directivele respective au fost revizuite având în vedere experienţa acumulată, în scopul simplificării şi al actualizării normelor aplicabile, înlăturând neconcordanţele şi lacunele nedorite din cadrul acestor norme. Revizuirea a demonstrat faptul că este oportun să se înlocuiască cele două directive cu o singură directivă. Prezenta directivă ar trebui să prevadă, aşadar, norme standard privind aspectele comune ale contractelor la distanţă şi ale contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale şi să renunţe la abordarea armonizării minime adoptată în directivele anterioare, permiţând totodată statelor membre să menţină sau să adopte, în legătură cu anumite aspecte, norme la nivel naţional.

(4)În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piaţa internă este concepută să cuprindă un spaţiu fără frontiere interne, în care sunt garantate libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, precum şi libertatea de stabilire. Armonizarea anumitor aspecte în materie de contracte cu consumatorii negociate la distanţă şi în afara spaţiilor comerciale este necesară pentru promovarea unei pieţe interne reale a consumatorilor care să menţină echilibrul corect între un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi competitivitatea întreprinderilor, asigurând în acelaşi timp respectarea principiului subsidiarităţii.

(5)Potenţialul transfrontalier al vânzărilor la distanţă, care ar trebui să fie unul dintre principalele rezultate concrete ale pieţei interne, nu este utilizat de deplin. În comparaţie cu creşterea semnificativă din ultimii ani a vânzărilor naţionale la distanţă, creşterea vânzărilor transfrontaliere la distanţă a fost limitată. Această discrepanţă este remarcabilă în mod deosebit în cazul vânzărilor prin Internet, pentru care există un potenţial ridicat de creştere viitoare. Potenţialul transfrontalier al contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale (vânzările directe) este restricţionat de anumiţi factori, printre care diferitele norme naţionale de protecţie a consumatorilor impuse întreprinderilor. În comparaţie cu creşterea din ultimii ani a vânzărilor directe naţionale, în mod special în sectorul serviciilor (de exemplu, al utilităţilor), numărul consumatorilor care utilizează acest mijloc pentru a efectua achiziţii transfrontaliere a rămas constant. Ca răspuns la multiplicarea oportunităţilor de afaceri în multe state membre, întreprinderile mici şi mijlocii (inclusiv comercianţii individuali) sau agenţii societăţilor care efectuează vânzări directe ar trebui să fie tentaţi să caute oportunităţi de afaceri în alte state membre, în special în regiunile de frontieră. Prin urmare, armonizarea completă a informaţiilor destinate consumatorilor şi a drepturilor de retragere din contractele la distanţă şi din cele negociate în afara spaţiilor comerciale va contribui la un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi la o mai bună funcţionare a pieţei interne a raporturilor între comercianţi şi consumatori.

(7)Armonizarea deplină a unor aspecte cheie de reglementare ar trebui să crească în mod semnificativ securitatea juridică, atât pentru consumatori, cât şi pentru comercianţi. Atât consumatorii, cât şi comercianţii ar trebui să poată, astfel, să se sprijine pe un cadru de reglementare unic, bazat pe concepte juridice clar definite, care să reglementeze anumite aspecte ale raporturilor dintre comercianţi şi consumatori în cadrul Uniunii. Efectul unei astfel de armonizări ar trebui să fie eliminarea barierelor care îşi au originea în fragmentarea normelor şi definitivarea pieţei interne în acest domeniu. Barierele respective pot fi eliminate numai prin stabilirea unor norme uniforme la nivelul Uniunii. În plus, consumatorii ar trebui să beneficieze de un nivel comun ridicat de protecţie în întreaga Uniune.

(9)Prezenta directivă stabileşte norme privind informaţiile care trebuie furnizate în cazul contractelor la distanţă şi al celor negociate în afara spaţiilor comerciale, precum şi al altor contracte decât cele la distanţă şi cele negociate în afara spaţiilor comerciale. Prezenta directivă reglementează, de asemenea, şi dreptul de retragere din contractele la distanţă şi din cele negociate în afara spaţiilor comerciale şi armonizează anumite dispoziţii referitoare la executare şi la alte câteva aspecte ale contractelor dintre comercianţi şi consumatori.

(12)Cerinţele în materie de informare prevăzute de prezenta directivă ar trebui să le completeze pe cele ale Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne (²) şi ale Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic) (³). Statele membre ar trebui să menţină posibilitatea de a impune cerinţe suplimentare de informare aplicabile furnizorilor de servicii stabiliţi pe teritoriul acestora.

(13)Statele membre ar trebui să fie în continuare competente, în conformitate cu dreptul Uniunii, să aplice dispoziţiile prezentei directive în domenii care nu intră în sfera sa de aplicare. Prin urmare, un stat membru ar putea să menţină sau să introducă dispoziţii de drept intern care să corespundă celor din prezenta directivă, sau unei părţi din acestea, privind contractele care nu intră sub incidenţa prezentei directive. De exemplu, statele membre pot hotărî să extindă aplicarea normelor prezentei directive la persoane juridice sau fizice care nu sunt consumatori în sensul prezentei directive, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale, întreprinderile nou-create sau întreprinderile mici şi mijlocii. În mod similar, statele membre pot aplica dispoziţiile prezentei directive contractelor care nu sunt contracte la distanţă în sensul prezentei directive, de exemplu pentru că nu sunt încheiate în cadrul unor sisteme de vânzări sau de prestări de servicii la distanţă organizate. În plus, statele membre pot, de asemenea, să menţină sau să introducă dispoziţii interne referitoare la chestiuni care nu fac în mod specific obiectul prezentei directive, precum norme suplimentare referitoare la contractele de vânzare, inclusiv în legătură cu livrarea de bunuri sau cerinţe privind furnizarea de informaţii pe durata contractului.

(14)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern în domeniul dreptului contractelor în ceea ce priveşte aspectele care privesc dreptul contractelor care nu sunt reglementate de prezenta directivă. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere dreptului intern care reglementează, de exemplu, încheierea sau valabilitatea unui contract (de exemplu, în cazul lipsei consimţământului). În mod similar, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern în ceea ce priveşte remediile juridice contractuale, normele privind ordinea publică economică, de exemplu normele privind preţurile excesive sau de speculă, şi normele privind tranzacţiile juridice neetice.

(17)Definiţia consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acţionează în afara activităţii lor comerciale, a afacerii, meseriei sau profesiei lor. Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parţial circumscrise activităţii comerciale şi parţial aflate în afara acesteia, şi dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană trebuie să fie şi ea considerată drept un consumator.

(19)Conţinut digital înseamnă acele date care sunt produse şi livrate în formă digitală, cum sunt programele de calculator, aplicaţiile, jocurile, muzica, înregistrările video sau textele, indiferent dacă sunt accesate prin descărcare sau prin flux continuu, de pe un suport material sau prin orice alte mijloace. Contractele de livrare a conţinutului digital ar trebui incluse în sfera de aplicare a prezentei directive. Dacă un conţinut digital este livrat pe un suport material, cum sunt CD-urile sau DVD-urile, acesta ar trebui considerat drept un bun, în sensul prezentei directive. Asemenea contractelor de furnizare a apei, gazelor sau energiei electrice, în cazul în care acestea nu prevăd vânzarea într-un volum limitat sau o cantitate stabilită, sau a încălzirii centralizate, contractele privind conţinutul digital care nu este livrat pe un suport material nu ar trebui să fie considerate, în sensul prezentei directive, nici contracte de vânzare, nici contracte de servicii. Pentru astfel de contracte, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a se retrage, cu excepţia cazului în care el şi-a dat acordul la începerea executării contractului în cursul perioadei de retragere şi a acceptat că, în consecinţă, îşi va pierde dreptul de retragere din contract. Pe lângă cerinţele generale în materie de informare, comerciantul ar trebui să îl informeze pe consumator cu privire la funcţionalitatea şi interoperabilitatea pertinentă a conţinutului digital. Noţiunea de funcţionalitate ar trebui să se refere la modul în care poate fi utilizat conţinutul digital, de exemplu pentru urmărirea comportamentului consumatorului; aceasta ar trebui să se refere şi la absenţa sau prezenţa oricăror restricţii tehnice, cum ar fi protecţia prin intermediul administrării drepturilor digitale sau codarea pe regiuni. Noţiunea de interoperabilitate pertinentă este concepută să descrie informaţiile referitoare la echipamentul hardware şi mediul software standard cu care este compatibil conţinutul digital, de exemplu sistemul de operare, versiunea necesară, anumite caracteristici ale echipamentului hardware. Comisia ar trebui să examineze necesitatea unei armonizări suplimentare privind conţinutul digital şi să înainteze, dacă este necesar, o propunere legislativă care să abordeze această chestiune.

(20)Definiţia contractului la distanţă ar trebui să se aplice în toate cazurile în care se încheie un contract între comerciant şi consumator în cadrul unor sisteme de vânzări sau de prestări de servicii la distanţă organizate cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanţă (cum ar fi comanda prin poştă, Internet, telefon sau fax), până la şi incluzând momentul încheierii contractului. Definiţia respectivă ar trebui să includă, de asemenea, situaţiile în care consumatorul doar vizitează spaţiile comerciale cu scopul de a se informa cu privire la bunuri sau servicii, ulterior negociază şi încheie contractul la distanţă. Prin contrast, un contract negociat în spaţiile comerciale ale comerciantului şi în final încheiat prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă nu ar trebui considerat un contract la distanţă. Nici un contract iniţiat prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, dar încheiat în final în spaţiile comerciale ale comerciantului, nu ar trebui considerat un contract la distanţă. În mod similar, conceptul de contract la distanţă nu ar trebui să includă rezervele efectuate de consumator printr-un mijloc de comunicare la distanţă pentru a solicita furnizarea unui serviciu de către un profesionist, cum este cazul unui consumator care telefonează pentru a solicita o programare la coafor. Noţiunea de sistem de vânzări sau de prestări de servicii la distanţă organizat ar trebui să includă acele sisteme oferite de terţi, alţii decât comerciantul, dar care sunt utilizate de comerciant, cum ar fi platformele online. Aceasta nu ar trebui să includă însă cazurile în care site-urile Internet oferă doar informaţii despre comerciant, bunurile şi/sau serviciile acestuia şi datele de contact.

(21)Un contract negociat în afara spaţiilor comerciale ar trebui definit drept un contract încheiat în prezenţa fizică simultană a comerciantului şi a consumatorului, într-un loc care nu este spaţiul comercial al comerciantului, de exemplu la domiciliul sau la locul de muncă al consumatorului. În afara spaţiilor comerciale, consumatorul poate fi supus unei presiuni psihologice potenţiale sau poate fi confruntat cu un element de surpriză, indiferent dacă a solicitat sau nu vizita din partea comerciantului. Definiţia unui contract negociat în afara spaţiilor comerciale ar trebui să includă şi situaţiile în care consumatorul este abordat personal şi individual în afara spaţiilor comerciale, dar contractul este încheiat imediat după aceea, în spaţiile comerciale ale comerciantului sau prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă. Definiţia unui contract negociat în afara spaţiilor comerciale nu ar trebui să includă situaţiile în care comerciantul vine mai întâi la domiciliul consumatorului exclusiv pentru a lua măsuri sau a oferi un deviz, fără niciun angajament din partea consumatorului, şi în care contractul nu este încheiat decât ulterior în spaţiile comerciale ale comerciantului sau prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă pe baza devizului comerciantului. În aceste situaţii, contractul nu se consideră a fi fost încheiat imediat după ce comerciantul a abordat consumatorul, dacă consumatorul a avut timp să se gândească la devizul comerciantului înainte de încheierea contractului. Achiziţiile efectuate în timpul unei excursii organizate de către comerciant în cadrul căreia produsele achiziţionate sunt promovate şi oferite spre vânzare ar trebui considerate contracte negociate în afara spaţiilor comerciale.

(22)Spaţiile comerciale ar trebui să includă localurile, indiferent sub ce formă se prezintă acestea (de exemplu, magazine, tarabe sau camioane) care sunt utilizate de comerciant drept loc permanent sau obişnuit de desfăşurare a activităţii comerciale. Tarabele din pieţe şi standurile din târguri ar trebui considerate de asemenea spaţii comerciale dacă îndeplinesc această condiţie. Spaţiile pentru vânzarea cu amănuntul unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea în mod sezonier, de exemplu în timpul sezonului turistic într-o staţiune de ski sau pe litoral, ar trebui considerate spaţii comerciale întrucât comerciantul îşi desfăşoară activitatea sa în spaţiile respective în mod obişnuit. Spaţiile accesibile publicului precum străzile, malurile, plajele, infrastructurile sportive şi transportul public, pe care comerciantul le utilizează în mod excepţional pentru activităţile sale comerciale, precum şi locuinţele particulare şi locurile de muncă, nu ar trebui considerate drept spaţii comerciale. Spaţiile comerciale ale unei persoane care acţionează în numele comerciantului în conformitate cu prezenta directivă ar trebui considerate spaţii comerciale în sensul prezentei directive.

(24)O licitaţie publică implică participarea comercianţilor şi a consumatorilor sau posibilitatea acestora de a participa personal la licitaţie. Bunurile sau serviciile sunt oferite de către comerciant consumatorului printr-o procedură de licitare autorizată prin lege în unele state membre să ofere bunuri sau servicii în cadrul unei licitaţii publice. Ofertantul care câştigă este obligat să achiziţioneze bunurile sau serviciile. Utilizarea platformelor online aflate la dispoziţia consumatorilor şi a comercianţilor în vederea desfăşurării unei licitaţii nu ar trebui să fie considerată o licitaţie publică în sensul prezentei directive.

(26)Contractele privind transferul bunurilor imobile ori al drepturilor asupra bunurilor imobile sau privind crearea sau dobândirea unor astfel de bunuri imobile ori drepturi, contractele pentru construirea de noi clădiri, pentru transformarea substanţială a clădirilor existente, precum şi contractele de închiriere de locuinţe pentru scopuri rezidenţiale fac deja obiectul unui număr de cerinţe specifice în legislaţia internă. Printre aceste contracte se numără, de exemplu, vânzarea de bunuri imobile care urmează să fie construite şi închirierea cu posibilitatea cumpărării. Dispoziţiile prezentei directive nu sunt adaptate contractelor respective, care ar trebui, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. O transformare substanţială este comparabilă cu construirea unei noi clădiri, de exemplu în cazul în care se păstrează numai faţada unei clădiri vechi. Contractele de servicii, în special cele referitoare la construcţia unor anexe la clădiri (de exemplu, un garaj sau o verandă), şi cele referitoare la repararea şi renovarea clădirilor, cu excepţia transformărilor substanţiale, ar trebui să fie incluse în sfera de aplicare a prezentei directive, ca şi contractele referitoare la serviciile agenţilor imobiliari şi cele referitoare la închirierea unor spaţii în scopuri nerezidenţiale.

(27)Serviciile de transport se referă la transportul de pasageri şi la transportul de bunuri. Transportul de pasageri ar trebui să fie exclus din domeniul de aplicare al prezentei directive, întrucât face deja obiectul altor acte legislative ale Uniunii sau, în cazul transportului public sau al taxiurilor, al reglementării la nivel naţional. Cu toate acestea, dispoziţiile prezentei directive referitoare la protecţia consumatorilor împotriva taxelor excesive percepute pentru utilizarea mijloacelor de plată sau împotriva costurilor ascunse ar trebui să se aplice şi la contractele de transport de pasageri. În ceea ce priveşte transportul de bunuri şi închirierea de autoturisme, care constituie servicii, consumatorii ar trebui să beneficieze de protecţia oferită de prezenta directivă, cu excepţia dreptului de retragere.

(28)Pentru a evita ca sarcinile administrative să revină comercianţilor, statele membre pot hotărî să nu aplice prezenta directivă în cazul în care bunuri sau servicii cu valoare redusă sunt vândute în afara spaţiilor comerciale. Pragul valorii monetare ar trebui stabilit la un nivel suficient de scăzut pentru a exclude numai achiziţiile puţin semnificative. Statele membre ar trebui să poată defini această valoare în legislaţia lor internă, cu condiţia să nu depăşească 50 EUR. În cazul în care consumatorul încheie în acelaşi timp două sau mai multe contracte care au obiecte conexe, costul total ar trebui avut în vedere la aplicarea respectivului prag.

(29)Serviciile sociale prezintă caracteristici fundamental diferite care se reflectă în legislaţia specifică sectorului, parţial la nivelul Uniunii şi parţial la nivel naţional. Serviciile sociale includ, pe de o parte, servicii pentru persoane deosebit de dezavantajate sau cu venituri scăzute, precum şi servicii pentru persoane şi familii care au nevoie de asistenţă în desfăşurarea activităţilor de rutină, a activităţilor zilnice, şi, pe de altă parte, servicii pentru toate persoanele care au o nevoie specială de asistenţă, sprijin, protecţie sau încurajare într-o etapă specifică a vieţii. Aceste servicii sociale includ, printre altele, servicii pentru copii şi tineret, servicii de asistenţă pentru familii, familii monoparentale şi persoane în vârstă şi servicii pentru migranţi. Serviciile sociale cuprind atât servicii de îngrijire pe termen scurt, cât şi pe termen lung, de exemplu servicii furnizate de către servicii de îngrijire la domiciliu sau furnizate în unităţi specializate de asistenţă socială şi în cămine ("case de îngrijire"). Serviciile sociale nu sunt numai cele furnizate de stat la nivel naţional, regional sau local de către furnizori mandataţi de către stat sau de organizaţii filantropice recunoscute de stat, ci şi cele furnizate de operatorii privaţi. Dispoziţiile prezentei directive nu sunt adecvate serviciilor sociale, care ar trebui să fie aşadar excluse din sfera de aplicare a acesteia.

(30)Asistenţa medicală impune reglementări speciale din cauza complexităţii sale tehnice, a importanţei sale în calitate de serviciu de interes general, precum şi a finanţării publice extensive. Asistenţa medicală este definită în Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (¹) ca "servicii de sănătate furnizate pacienţilor de către cadrele medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale". Termenul de cadru medical este definit în directiva respectivă ca fiind orice doctor în medicină, asistent medical generalist, medic dentist, moaşă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale (²) sau orice altă persoană care exercită activităţi în sectorul asistenţei medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE, sau o persoană considerată cadru medical conform legislaţiei statului membru în care se efectuează tratamentul. Dispoziţiile prezentei directive nu sunt adecvate pentru asistenţa medicală, care ar trebui să fie aşadar exclusă din sfera de aplicare a acesteia.

(32)Legislaţia actuală a Uniunii care priveşte, printre altele, serviciile financiare sau pachetele de servicii de călătorie şi serviciile care implică folosinţa partajată a bunurilor imobile, destinate consumatorilor, conţine numeroase norme privind protecţia consumatorilor. Din aceste motive, prezenta directivă ar trebui să nu se aplice contractelor din sectoarele respective. În ceea ce priveşte serviciile financiare, statele membre ar trebui să fie încurajate să se inspire din legislaţia actuală a Uniunii în acest domeniu atunci când legiferează în domenii care nu sunt reglementate la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi consumatorii şi pentru toate contractele privind servicii financiare.

(34)Comerciantul ar trebui să transmită consumatorului informaţii clare şi inteligibile înainte ca acesta din urmă să îşi asume obligaţii în temeiul unui contract la distanţă sau al unuia negociat în afara spaţiilor comerciale sau al oricărui contract, altul decât un contract la distanţă sau unul negociat în afara spaţiilor comerciale, sau al oricărei oferte similare. Atunci când furnizează informaţiile respective, comerciantul ar trebui să ţină seama de nevoile specifice ale consumatorilor care prezintă o vulnerabilitate deosebită ca urmare a infirmităţii psihice, fizice sau psihologice a acestora, a vârstei sau a credulităţii lor, într-un mod pe care comerciantul l-ar putea prevedea în mod rezonabil. Cu toate acestea, faptul că se ţine seama de astfel de nevoi specifice nu ar trebui să ducă la niveluri diferite de protecţie a consumatorului.

(36)În cazul contractelor la distanţă, cerinţele de informare ar trebui să fie adaptate pentru a ţine cont de constrângerile tehnice impuse de anumite mijloace de comunicare, precum restricţiile privind numărul de caractere care pot fi afişate pe ecranul anumitor telefoane mobile sau constrângerile legate de timpul acordat spoturilor publicitare televizate. În astfel de cazuri, comerciantul ar trebui să respecte un set minim de cerinţe de informare şi să indice consumatorului o altă sursă de informaţii, de exemplu prin asigurarea unui număr de telefon netaxat sau a unei legături hipertext către o pagină Internet a comerciantului pe care pot fi accesate în mod direct şi cu uşurinţă informaţiile relevante. În ceea ce priveşte cerinţa de a informa consumatorul cu privire la costul returnării bunurilor care, datorită caracteristicilor acestora, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, se va considera că aceasta este îndeplinită, de exemplu, dacă comerciantul specifică un transportator (cum ar fi cel pe care l-a desemnat pentru livrarea bunului) şi un preţ pentru costul de returnare a bunurilor. În cazul în care comerciantul nu poate calcula anticipat în mod rezonabil costul returnării bunurilor, de exemplu din cauză că nu oferă el însuşi un aranjament pentru returnarea bunurilor, comerciantul ar trebui să menţioneze că un astfel de cost urmează a fi plătit şi că acesta ar putea fi ridicat, dând totodată o estimare rezonabilă a costului maxim, care s-ar putea baza pe costul de livrare către consumator.

(37)Deoarece în cazul vânzărilor la distanţă consumatorul nu are posibilitatea de a vedea bunurile înainte de încheierea contractului, acesta ar trebui să aibă dreptul de a se retrage. Din acelaşi motiv, consumatorului ar trebui să i se permită să testeze şi să verifice bunurile pe care le-a cumpărat în măsura în care este necesar pentru a stabili natura, caracteristicile şi modul de funcţionare a bunurilor. În ceea ce priveşte contractele negociate în afara spaţiilor comerciale, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de retragere datorită elementului surpriză şi/sau presiunii psihologice potenţiale. Retragerea din contract ar trebui să determine încetarea obligaţiei părţilor contractante de a executa contractul.

(39)Este important ca, în cazul contractelor la distanţă încheiate prin intermediul unor site-uri Internet, consumatorul să poată citi şi înţelege integral elementele principale ale contractului, înainte de a face comanda. În acest scop, ar trebui prevăzut în prezenta directivă ca respectivele elemente să fie afişate în imediata apropiere a confirmării solicitate pentru efectuarea comenzii. Este de asemenea important să se garanteze că, în astfel de situaţii, consumatorul dispune de posibilitatea de a stabili care este momentul în care îşi asumă obligaţia de a plăti comerciantului. În consecinţă, consumatorului ar trebui să i se atragă atenţia, în mod specific, printr-o formulare lipsită de ambiguitate, asupra faptului că efectuarea comenzii atrage după sine obligaţia de a plăti comerciantului.

(40)Diferenţele actuale în privinţa duratei perioadelor de retragere, existente atât între statele membre, cât şi în cadrul contractelor la distanţă şi al celor negociate în afara spaţiilor comerciale, creează insecuritate juridică şi generează costuri de conformare. Ar trebui ca aceeaşi perioadă de retragere să se aplice tuturor contractelor la distanţă şi tuturor contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale. În cazul contractelor de prestări de servicii, perioada de retragere ar trebui să expire în termen de 14 zile de la data încheierii contractului. În cazul contractelor de vânzare, perioada de retragere ar trebui să expire în termen de 14 zile din ziua în care consumatorul sau un terţ indicat de acesta, altul decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor, în timp ce consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exercita dreptul de retragere înainte de dobândirea posesiei fizice asupra bunurilor. În cazul în care consumatorul comandă mai multe bunuri printr-o singură comandă, iar acestea sunt livrate separat, perioada de retragere ar trebui să expire în 14 zile de la ziua în care consumatorul intră în posesia fizică a ultimului bun. În cazul în care bunurile sunt livrate în mai multe loturi sau bucăţi, perioada de retragere ar trebui să expire după 14 zile din ziua în care consumatorul intră în posesia fizică a ultimului lot sau a ultimei bucăţi.

(41)Pentru a asigura securitatea juridică, este adecvat ca Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea normelor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (¹) să se aplice la calcularea termenelor prevăzute de prezenta directivă. Prin urmare, toate termenele incluse în prezenta directivă ar trebui interpretate drept termene exprimate în zile calendaristice. Dacă un termen exprimat în zile se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu ar trebui luată în seamă la calculul termenului.

(44)Diferenţele privind modalităţile de exercitare a dreptului de retragere în statele membre au generat costuri suportate de comercianţii care efectuează vânzări trans-frontaliere. Introducerea unui formular tipizat de retragere, armonizat, care să poată fi utilizat de consumatori ar trebui să simplifice procesul de retragere şi să aducă securitate juridică. Din aceste motive, statele membre ar trebui să se abţină de la adăugarea unor cerinţe de prezentare suplimentare referitoare la formularul tipizat la nivelul Uniunii, de exemplu cu privire la dimensiunea caracterelor tipărite pe acesta. Cu toate acestea, consumatorul ar trebui să aibă în continuare libertatea de a se retrage folosind propriile formulări, cu condiţia ca declaraţia sa către comerciant, care conţine decizia sa de a se retrage din contract, să fie lipsită de echivoc. O scrisoare, un apel telefonic sau returnarea bunurilor însoţită de o declaraţie clar formulată ar putea satisface această cerinţă, dar sarcina probei privind retragerea în termenul fixat prin directivă ar trebui să îi revină consumatorului. Din acest motiv, este în interesul acestuia din urmă să utilizeze un suport durabil atunci când comunică comerciantului retragerea sa.

(46)În eventualitatea în care consumatorul se retrage din contract, comerciantul ar trebui să ramburseze toate sumele primite ca plată de la consumator, inclusiv sumele aferente cheltuielilor suportate de comerciant pentru livrarea bunurilor către consumator. Rambursarea nu ar trebui făcută prin bonuri valorice cu excepţia situaţiei în care consumatorul a folosit bonuri valorice pentru tranzacţia iniţială sau le-a acceptat în mod expres. În cazul în care consumatorul alege explicit un anumit tip de livrare (de exemplu, livrarea expres în termen de 24 de ore), deşi comerciantul oferă un tip de livrare obişnuit şi general acceptabil, care ar implica costuri de livrare reduse, consumatorul ar trebui să suporte diferenţa de cost dintre aceste două tipuri de livrare.

(47)Unii consumatori îşi exercită dreptul de retragere după ce au utilizat bunurile într-o măsură care depăşeşte limita necesară stabilirii naturii, caracteristicilor şi modului de funcţionare a bunurilor. În acest caz, consumatorul nu ar trebui să îşi piardă dreptul de retragere, ci să răspundă pentru eventuala diminuare a valorii bunurilor. Pentru a stabili natura, caracteristicile şi modul de funcţionare a bunurilor, consumatorul ar trebui să le mânuiască şi să le inspecteze în acelaşi mod în care i s-ar permite să o facă într-un magazin. De exemplu, consumatorul ar trebui doar să probeze un articol de îmbrăcăminte, nu să îl poarte. Prin urmare, în timpul perioadei de retragere, consumatorul ar trebui să mânuiască şi să inspecteze bunurile cu grija necesară. Obligaţiile consumatorului în cazul retragerii nu ar trebui să descurajeze consumatorul să exercite dreptul său de retragere.

(49)Ar trebui să existe anumite excepţii de la dreptul de retragere, atât în cazul contractelor la distanţă, cât şi al celor negociate în afara spaţiilor comerciale. Un drept la retragere ar putea fi inadecvat, de exemplu, având în vedere natura anumitor bunuri sau servicii. Acesta, de exemplu, este cazul vinurilor furnizate cu mult timp după încheierea contractului cu caracter speculativ, valoarea vinului depinzând de fluctuaţiile pieţei ("vin en primeuf"). Dreptul de retragere ar trebui să nu se aplice nici în cazul bunurilor realizate în conformitate cu cerinţele consumatorului sau clar personalizate, cum sunt perdelele confecţionate la cerere, nici în cazul furnizării de combustibil, de exemplu, care prin natura sa face parte dintr-un amestec inseparabil cu alte bunuri după livrare. Acordarea unui drept de retragere consumatorului ar putea de asemenea să fie inadecvată în cazul anumitor servicii în situaţia în care încheierea contractului implică rezervarea unor capacităţi pe care, în cazul exercitării dreptului de retragere, comerciantul poate să nu fie în măsură să le exploateze. De exemplu, o astfel de situaţie ar fi atunci când se fac rezervări la hotel sau pentru cabane de vacanţă ori evenimente culturale sau sportive.

(50)Pe de o parte, consumatorul ar trebui să beneficieze de dreptul său de retragere chiar şi în cazul în care a solicitat prestarea serviciilor înainte de terminarea perioadei de retragere. Pe de altă parte, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere, comerciantul ar trebui să aibă garanţia că va fi plătit în mod adecvat pentru serviciul prestat. Calculul procentual al sumei ar trebui să se bazeze pe preţul convenit în contract, cu excepţia situaţiei în care consumatorul demonstrează că preţul total este, el însuşi, disproporţionat, în care caz suma de achitat se calculează pe baza valorii de piaţă a serviciului prestat. Valoarea de piaţă ar trebui să se stabilească prin comparaţie cu preţul unui serviciu echivalent, prestat de alţi comercianţi, din momentul încheierii contractului. Prin urmare, consumatorul ar trebui să solicite prestarea serviciilor înainte de încheierea perioadei de retragere prin înaintarea unei cereri exprese şi, în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, pe un suport durabil. În mod similar, comerciantul ar trebui să informeze consumatorul pe un suport durabil în legătură cu orice obligaţie de a plăti în mod proporţional costurile serviciilor deja prestate. În cazul contractelor având drept obiect atât bunuri, cât şi servicii, normele prevăzute de prezenta directivă cu privire la returnarea bunurilor ar trebui să se aplice la aspectele legate de bunuri, iar regimul de compensare pentru servicii ar trebui să se aplice aspectelor legate de servicii.

(51)Principalele dificultăţi întâmpinate de consumatori şi una dintre principalele surse de litigii cu comercianţii privesc livrarea de bunuri, inclusiv livrarea bunurilor care sunt pierdute sau deteriorate pe parcursul transportului şi livrarea cu întârziere sau parţială. Prin urmare, este oportun să se clarifice şi să se armonizeze normele naţionale referitoare la momentul în care ar trebui să efectueze livrarea. Locul şi modalităţile de livrare, precum şi normele privind stabilirea condiţiilor transferului de proprietate a bunurilor şi momentul în care acest transfer are loc ar trebui să rămână sub incidenţa legislaţiei naţionale şi astfel ar trebui să nu fie afectate de prezenta directivă. Normele privind livrarea din prezenta directivă ar trebui să includă posibilitatea consumatorului de a permite unei terţe părţi să dobândească în numele său posesia fizică sau controlul asupra bunurilor. Ar trebui să se considere că consumatorul are controlul asupra bunurilor în cazul în care acesta sau un terţ indicat de el are acces la bunuri pentru a le utiliza ca un proprietar sau le poate revinde (de exemplu atunci când a primit cheile sau a intrat în posesia documentelor care atestă proprietatea).

(52)În contextul contractelor de vânzare, livrarea bunurilor poate fi efectuată în diferite moduri. Dacă părţile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui să livreze bunurile cât se poate de repede, dar în orice caz nu mai târziu de 30 de zile de la data încheierii contractului. Normele referitoare la livrarea cu întârziere pot să ia de asemenea în considerare bunurile care urmează să fie fabricate sau dobândite special pentru consumator, care nu pot fi reutilizate de comerciant fără o pierdere considerabilă. Prin urmare, în prezenta directivă ar trebui să fie prevăzută o normă care îi acordă comerciantului, în anumite circumstanţe, un termen suplimentar rezonabil. În situaţia în care comerciantul nu a reuşit să livreze bunurile în termenul convenit cu consumatorul, înainte ca consumatorul să poată determina încetarea contractului, consumatorul ar trebui să solicite comerciantului să efectueze livrarea într-un termen suplimentar rezonabil şi să aibă dreptul să determine încetarea contractului dacă comerciantul nu livrează bunurile nici în acest termen suplimentar. Această normă nu ar trebui însă să se aplice atunci când comerciantul refuză să livreze bunurile printr-o declaraţie lipsită de echivoc. Ea nu ar trebui să se aplice nici în anumite situaţii în care perioada de livrare este esenţială, cum ar fi, de exemplu, aceea a unei rochii de mireasă care ar trebui livrată înainte de nuntă. Norma nu ar trebui să se aplice nici în situaţiile în care consumatorul informează comerciantul că livrarea la o anumită dată este esenţială. În acest scop, consumatorul poate utiliza datele de contact ale comerciantului furnizate în conformitate cu prezenta directivă. În aceste cazuri specifice, în situaţia în care comerciantul nu livrează bunurile la timp, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita încetarea contractului imediat după expirarea termenului de livrare convenit iniţial. Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere dispoziţiilor de drept intern privind modalitatea prin care consumatorul ar trebui să notifice comerciantului dorinţa sa de a înceta contractul.

(54)În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne (¹), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a interzice sau limita dreptul comercianţilor de a solicita comisioane din partea consumatorilor, luând în considerare necesitatea de a încuraja concurenţa şi de a promova utilizarea de instrumente de plată eficiente. În orice caz, comercianţilor ar trebui să li se interzică perceperea de la consumatori a unor comisioane care depăşesc costul suportat de comercianţi pentru utilizarea unui anumit mijloc de plată.

(55)În cazul în care bunurile sunt expediate consumatorului de către comerciant, pot apărea litigii, în eventualitatea pierderii sau deteriorării, cu privire la momentul în care se produce transferului riscurilor. În consecinţă, prezenta directivă ar trebui dispună protecţia consumatorului împotriva oricărui risc de pierdere sau deteriorare a bunurilor care intervine înainte de dobândirea posesiei fizice a bunurilor de către acesta. Consumatorul ar trebui protejat pe durata unui transport aranjat sau desfăşurat de comerciant, chiar şi atunci când consumatorul a ales o anumită metodă de livrare din lista de opţiuni oferită de comerciant. Cu toate acestea, dispoziţia respectivă nu ar trebui să se aplice contractelor în temeiul cărora consumatorul însuşi trebuie să recepţioneze bunurile sau să solicite unui transportator să facă acest lucru. În ceea ce priveşte momentul de transfer al riscurilor, se consideră că consumatorul a dobândit posesia fizică a bunurilor în momentul în care le-a primit.

(60)Deoarece vânzarea nesolicitată, care constă în furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii către consumatori pe care aceştia nu le-au comandat, este interzisă în temeiul Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (²), dar nu se oferă un remediu contractual pentru această practică, este necesar să se introducă în prezenta directivă un remediu contractual prin care consumatorul este scutit de obligaţia de plată în legătură cu bunurile sau serviciile nesolicitate.

(61)Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice) (¹) deja reglementează comunicaţiile nesolicitate şi prevede un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. Prin urmare, dispoziţiile corespunzătoare privind acelaşi subiect care sunt incluse în Directiva 97/9/CE nu sunt necesare.

(62)Comisia este adecvat să revizuiască prezenta directivă în cazul în care se identifică bariere în calea pieţei interne. În cadrul reviziei sale, Comisia ar trebui să acorde o atenţie specială posibilităţii garantate statele membre de a menţine sau de a introduce dispoziţii naţionale specifice, inclusiv în unele domenii ale Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (²) şi ale Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe (³). Revizuirea respectivă ar putea duce la o propunere din partea Comisiei de modificare a prezentei directive; respectiva propunere poate conţine modificări ale altor documente legislative în materie de protecţie a consumatorilor care să reflecte angajamentul asumat de Comisie în cadrul strategiei sale pentru politica faţă de consumatori de a revizui acquis-ul Uniunii pentru a realiza un nivel comun ridicat de protecţie a consumatorilor.

(65)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume de a contribui, prin atingerea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului, la buna funcţionare a pieţei interne, nu poate fi atins în suficientă măsură de către statele membre şi, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea respectivului obiectiv.

CAPITOLUL I:OBIECT, DEFINIŢII ŞI DOMENIU DE APLICARE

Art. 2: Definiţii

4^1.«date cu caracter personal» înseamnă date cu caracter personal în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului; (⁶)

8."contract negociat în afara spaţiului comercial" înseamnă orice contract dintre un comerciant şi un consumator:

14."garanţie comercială" înseamnă orice angajament din partea comerciantului sau a unui producător (denumit în continuare "garantul") faţă de consumator, în plus faţă de obligaţiile legale referitoare la garanţia de conformitate, de a rambursa preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor sau oricărei alte cerinţe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanţie sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;

Art. 3: Domeniu de aplicare

(1¹)Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conţinut digital care nu este livrat pe un suport material sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal, cu excepţia cazului în care datele cu caracter personal furnizate de consumator sunt prelucrate exclusiv de către comerciant pentru furnizarea conţinutului digital care nu este livrat pe un suport material sau a serviciului digital în conformitate cu prezenta directivă, sau pentru a-i permite comerciantului să respecte cerinţele legale la care este supus, iar comerciantul nu prelucrează aceste date în niciun alt scop.

(1²)În cazul contractelor la distanţă încheiate între un comerciant şi un consumator pentru prestarea de servicii financiare, se aplică numai articolele 1 şi 2, articolul 3 alineatele (2), (5) şi (6), articolul 4, articolul 6a, articolul 8 alineatul (6), articolul 11a, articolele 16a-16e, articolul 19, articolele 21-23, articolul 24 alineatele (1) şi (6), articolele 25-27 şi articolul 29.

(3)Prezenta directivă nu se aplică contractelor:

g)având ca obiect pachetele, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European şi a Consiliului (^**).

m)încheiate cu operatorii de telecomunicaţii prin telefoane publice cu plată, pentru utilizarea acestora, sau încheiate pentru utilizarea unei conexiuni unice prin telefon, Internet sau fax stabilite de un consumator.

CAPITOLUL II:INFORMAŢII DESTINATE CONSUMATORILOR PENTRU ALTE CONTRACTE DECÂT CONTRACTELE LA DISTANŢĂ SAU CONTRACTELE NEGOCIATE ÎN AFARA SPAŢIILOR COMERCIALE

Art. 5: Cerinţe în materie de informare pentru alte contracte decât contractele negociate în afara spaţiilor comerciale şi contractele la distanţă

(1)Înainte ca un contract, altul decât un contract la distanţă sau un contract negociat în afara spaţiilor comerciale, sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze consumatorului următoarele informaţii în mod clar şi inteligibil, în cazul în care respectivele informaţii nu reies în mod evident din context:

e¹)în cazul în care producătorul oferă consumatorului o garanţie comercială de durabilitate fără costuri suplimentare, care acoperă întregul bun şi cu o durată mai mare de doi ani, iar producătorul pune aceste informaţii la dispoziţia comerciantului, informaţiile conform cărora bunul în cauză beneficiază de o astfel de garanţie, durata acesteia şi o menţiune cu privire la existenţa garanţiei legale de conformitate, într-un mod vizibil, utilizând eticheta armonizată menţionată la articolul 22a;

CAPITOLUL III:INFORMAŢII DESTINATE CONSUMATORILOR ŞI DREPTUL DE RETRAGERE DIN CONTRACTELE LA DISTANŢĂ ŞI CELE NEGOCIATE ÎN AFARA SPAŢIILOR COMERCIALE

Art. 6: Cerinţe de informare pentru contractele la distanţă şi cele negociate în afara spaţiilor comerciale

(1)Înainte ca un contract la distanţă sau negociat în afara spaţiilor comerciale sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze consumatorului următoarele informaţii în mod clar şi inteligibil:

c)adresa fizică la care este stabilit comerciantul, precum şi numărul său de telefon şi adresa sa de e-mail. În plus, în cazul în care comerciantul oferă alte mijloace de comunicare online care să garanteze conservarea la dispoziţia consumatorului, pe un suport durabil, a oricărei corespondenţe scrise cu comerciantul, inclusiv a datei şi a orie unei astfel de corespondenţe, informaţiile includ şi detalii referitoare la aceste alte mijloace; toate aceste mijloace de comunicare oferite de comerciant permit consumatorului să contacteze rapid comerciantul şi să comunice în mod eficient cu acesta; dacă este cazul, comerciantul furnizează, de asemenea, adresa fizică şi identitatea comerciantului în numele căruia acţionează.

e)preţul total al bunurilor şi serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care preţul nu poate fi calculat în dinainte în mod rezonabil dată fiind natura bunurilor sau a serviciilor, modalitatea de calcul al preţului şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale sau de orice altă natură sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate dinainte în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator; în cazul unui contract pe durată nedeterminată sau al unui contract care include un abonament, preţul total va include costurile totale pe perioada de facturare. În cazul în care aceste contracte sunt taxate la un tarif fix, preţul total va cuprinde şi costurile lunare totale. În cazul în care costul total nu poate fi calculat dinainte, ar trebui indicat modul în care se calculează preţul;

l¹)în cazul în care producătorul îi oferă consumatorului o garanţie comercială de durabilitate fără costuri suplimentare, care acoperă întregul bun şi cu o durată mai mare de doi ani, iar producătorul pune aceste informaţii la dispoziţia comerciantului, informaţiile conform cărora bunul în cauză beneficiază de o astfel de garanţie, privind durata acesteia şi o menţiune cu privire la existenţa garanţiei legale de conformitate, într-un mod vizibil, utilizând eticheta armonizată menţionată la articolul 22a din prezenta directivă;

(4)Informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (h), (i) şi (j) din prezentul articol pot fi furnizate utilizând modelul de instrucţiuni privind retragerea, prevăzut în anexa I partea A. Comerciantul respectă cerinţele de informare stabilite la alineatul (1) literele (h), (i) şi (j) din prezentul articol dacă a furnizat consumatorului aceste instrucţiuni, corect completate. Trimiterile la perioada de retragere de 14 zile din modelul de instrucţiuni privind retragerea, prevăzut în anexa I partea A, se înlocuiesc cu trimiteri la o perioadă de retragere de 30 de zile, în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu articolul 9 alineatul (1a).

(8)Cerinţele în materie de informare prevăzute în prezenta directivă se adaugă cerinţelor de informare conţinute în Directiva 2006/31/CE şi în Directiva 2000/31/CE şi nu împiedică statele membre să impună cerinţe de informare suplimentare în conformitate cu respectivele directive.

Art. 6^a: Cerinţe suplimentare de informare specifice pentru contractele încheiate pe pieţele online

(1)Înainte ca un contract la distanţă sau orice ofertă similară de pe o piaţă online să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, furnizorul de piaţă online furnizează consumatorului, fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE, următoarele informaţii, într-un mod clar şi uşor de înţeles şi adecvat mijloacelor de comunicare la distanţă:

Art. 7: Condiţii de formă pentru contractele negociate în afara spaţiilor comerciale

(3)În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul dă naştere unei obligaţii de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil şi să confirme că a luat cunoştinţă de faptul că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.

(4)În ceea ce priveşte contractele negociate în afara spaţiilor comerciale, unde consumatorul a solicitat expres serviciile comerciantului pentru a efectua lucrări de reparaţie sau de întreţinere, iar comerciantul şi consumatorul îşi îndeplinesc imediat obligaţiile contractuale care le revin, iar suma care trebuie plătită de consumator nu depăşeşte 200 EUR:

a)comerciantul furnizează consumatorului informaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi informaţii referitoare la preţ sau la maniera de calculare a preţului, împreună cu o estimare a costului total, pe suport de hârtie sau, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil; comerciantul furnizează informaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (h) şi (k), dar poate opta să nu le furnizeze pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil dacă consumatorul îşi dă acordul expres;

Art. 8: Condiţii de formă pentru contractele la distanţă

(2)Dacă un contract la distanţă care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice obligă consumatorul să plătească, comerciantul aduce la cunoştinţa consumatorului de o manieră clară şi foarte vizibilă, imediat înainte ca acesta să facă comanda, informaţiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (e), (la), (o) şi (p).

Comerciantul se asigură că consumatorul confirmă explicit, atunci când face comanda, că această comandă implică o obligaţie de a plăti. Dacă pentru a face comanda este necesar să se activeze un buton sau o funcţie similară, butonul sau funcţia similară sunt etichetate de o manieră lizibilă doar cu menţiunea "comandă ce implică o obligaţie de plată" sau o formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice că a face comanda implică obligaţia de a plăti comerciantului. Dacă comerciantul încalcă prezentul paragraf, consumatorul nu are nicio obligaţie în temeiul contractului sau al comenzii.

(4)În cazul în care contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce permite un spaţiu sau un timp limitat pentru afişarea informaţiei, comerciantul furnizează în cadrul mijlocului de comunicare respectiv sau prin intermediul acestuia, înaintea încheierii contractului, cel puţin informaţiile precontractuale referitoare la principalele caracteristici ale bunului sau serviciului, identitatea comerciantului, preţul total, dreptul la retragere, durata contractului şi, în cazul contractelor pe durată nedeterminată, modalităţile de încetare a contractului, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (h) şi, respectiv, (o), cu excepţia formularului tipizat de retragere prevăzut în anexa I partea B, menţionat la litera (h). Celelalte informaţii menţionate la articolul 6 alineatul (1), inclusiv formularul tipizat de retragere, sunt furnizate consumatorului de comerciant într-un mod adecvat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

(7)Comerciantul transmite consumatorului confirmarea încheierii contractului, pe un suport durabil, într-un termen rezonabil din momentul încheierii contractului la distanţă şi cel târziu la momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea prestării serviciului solicitat. Respectiva confirmare include:

(8)În cazul în care consumatorul doreşte ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), iar contractul dă naştere unei obligaţii de plată pentru consumator, comerciantul solicită consumatorului să formuleze o cerere expresă şi să confirme că a luat cunoştinţă de faptul că, odată ce contractul a fost executat integral de către comerciant, consumatorul nu mai are dreptul de retragere.

Art. 9: Dreptul de retragere

(1¹)Statele membre pot adopta norme conform cărora termenul de retragere de 14 zile menţionat la alineatul (1) se extinde la 30 de zile pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce priveşte practicile comerciale sau de vânzare agresive sau înşelătoare. Astfel de norme trebuie să fie proporţionale, nediscriminatorii şi justificate de motive privind protecţia consumatorului.

(2)Fără a aduce atingere articolului 10, termenul de retragere menţionat la alineatul (1) din prezentul articol expiră după 14 zile sau, în cazurile în care statele membre au adoptat norme în conformitate cu alineatul (1a) din prezentul articol, după 30 de zile, de la:

b)în cazul contractelor de vânzare, ziua în care consumatorul sau o parte terţă alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator intră în posesia fizică a bunurilor sau:

Art. 10: Omisiunea informaţiilor privind dreptul de retragere

Art. 11: Exercitarea dreptului de retragere

(1)Înainte de expirarea perioadei de retragere, consumatorul informează comerciantul cu privire la decizia sa de retragere din contract. În acest scop, consumatorul are posibilitatea:

Art. 11^a: Exercitarea dreptului de retragere din contractele la distanţă încheiate prin intermediul unei interfeţe online

(1)În cazul contractelor la distanţă încheiate prin intermediul unei interfeţe online, comerciantul se asigură că consumatorul se poate de asemenea retrage din contract utilizând o funcţie de retragere.

(2)Funcţia de retragere permite consumatorului să trimită o declaraţie online de retragere prin care informează comerciantul cu privire la decizia sa de a se retrage din contract. Declaraţia online de retragere respectivă permite consumatorului să furnizeze sau să confirme cu uşurinţă următoarele informaţii:

Art. 13: Obligaţiile care revin comerciantului în cazul retragerii

(1)Comerciantul rambursează toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea consumatorului, inclusiv, după caz, costurile livrării, fără întârziere nejustificată şi, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului în conformitate cu articolul 11.

(5)Comerciantul se abţine de la utilizarea oricărui conţinut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conţinutului digital sau a serviciului digital furnizat de comerciant, cu excepţia cazului în care acest conţinut:

Art. 14: Obligaţiile consumatorului în cazul retragerii

(1)Cu excepţia cazului în care comerciantul s-a oferit să recupereze el însuşi bunurile, consumatorul returnează bunurile sau le înmânează comerciantului sau unei persoane autorizate de comerciant să recepţioneze bunurile, fără întârziere nejustificată şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat comerciantului decizia sa de retragere din contract în conformitate cu articolul 11. Termenul este respectat dacă bunurile sunt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile.

(3)Atunci când consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după transmiterea cererii în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) sau cu articolul 8 alineatul (8), consumatorul plăteşte comerciantului o sumă proporţională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat comerciantul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma proporţională care trebuie plătită comerciantului de către consumator este calculată pe baza preţului total convenit în contract. Dacă preţul total este excesiv, suma proporţională este calculată pe vaza valorii de piaţă a ceea ce s-a furnizat.

(4)Consumatorul nu suportă costurile pentru:

a)prestarea serviciilor sau furnizarea de apă, gaze sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau încălzirea centralizată furnizată, în totalitate sau parţial, în cursul perioadei de retragere, dacă:

b)furnizarea, în totalitate sau parţial, de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă:

Art. 15: Efectele exercitării dreptului de retragere asupra contractelor auxiliare

(1)Fără a aduce atingere articolului 15 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (¹), în cazul în care consumatorul exercită dreptul său de retragere din cadrul unui contract la distanţă sau al unui contract negociat în afara spaţiului comercial în conformitate cu articolele 9-14 din prezenta directivă, orice contract auxiliar este reziliat în mod automat, fără costuri pentru consumator, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 13 alineatul (2) şi la articolul 14 din prezenta directivă.

Art. 16: Exceptări de la dreptul de retragere

(h)contractele în cazul cărora consumatorul a solicitat în mod specific comerciantului să se deplaseze la domiciliul său pentru a efectua lucrări urgente de reparaţie sau de întreţinere. Dacă, cu ocazia unei astfel de vizite, comerciantul prestează alte servicii în afara celor solicitate în mod expres de consumator sau furnizează alte bunuri decât piesele de schimb indispensabile pentru executarea lucrărilor de întreţinere sau de reparaţie, dreptul de retragere se aplică respectivelor servicii sau bunuri suplimentare;

(m)contractele de furnizare de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început şi, în cazul în care contractul dă naştere unei obligaţii de plată pentru consumator, dacă:

Statele membre pot acorda derogări de la exceptările de la dreptul de retragere stabilite la primul paragraf literele (a), (b), (c) şi (e) pentru contractele încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un comerciant la domiciliul unui consumator sau al deplasărilor organizate de un comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produse consumatorilor, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce priveşte practicile comerciale e sau de vânzare agresive sau înşelătoare. Astfel de dispoziţii trebuie să fie proporţionale, nediscriminatorii şi justificate de motive privind protecţia consumatorului.

CAPITOLUL III^a:Norme privind contractele de servicii financiare încheiate la distanţă

Art. 16^a: Cerinţe de informare pentru contractele la distanţă pentru servicii financiare de consum

(1)Cu suficient timp înainte ca un contract la distanţă sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul furnizează consumatorului, în mod clar şi inteligibil, următoarele informaţii:

b)adresa geografică la care este stabilit comerciantul, precum şi numărul său de telefon şi adresa sa de e-mail sau informaţii referitoare la orice alte mijloace de comunicare oferite de comerciant sau, după caz, aceleaşi informaţii referitoare la comerciantul în numele căruia acţionează acesta; toate aceste mijloace de comunicare oferite de comerciant permit consumatorului să contacteze rapid comerciantul şi să comunice în mod eficient cu acesta şi garantează posibilitatea consumatorului de a păstra toată corespondenţa scrisă cu comerciantul pe un suport durabil;

s)instrucţiuni practice şi proceduri pentru exercitarea dreptului de retragere în conformitate cu articolul 16b alineatul (1), care să indice, printre altele, numărul de telefon al comerciantului şi adresa sa de e-mail sau detalii privind alte mijloace de comunicare relevante pentru transmiterea declaraţiei de retragere şi, pentru contractele de servicii financiare încheiate prin intermediul unei interfeţe online, informaţii privind existenţa şi amplasarea funcţiei de retragere menţionate la articolul 11a;

w)existenţa fondurilor de garantare sau a altor forme de compensaţii, care nu sunt reglementate de Directivele 2014/49/UE (^*1) şi 97/9/CE (^*2) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(4)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul comunicărilor prin telefonia vocală menţionate la alineatul (3), dacă consumatorul îşi dă acordul în mod explicit, comerciantul poate furniza numai informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (f), (g), (k) şi (p) înainte ca contractul la distanţă să producă efecte obligatorii asupra consumatorului. În acest caz, comerciantul informează consumatorul cu privire la natura şi disponibilitatea celorlalte informaţii menţionate la alineatul (1). Comerciantul furnizează celelalte informaţii prevăzute la alineatul (1) pe un suport durabil imediat după încheierea contractului la distanţă.

(5)În cazul în care informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt furnizate cu mai puţin de o zi înainte ca contractul la distanţă să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, statele membre impun comerciantului obligaţia de a trimite consumatorului o atenţionare cu privire la posibilitatea de a se retrage din contractul la distanţă şi la procedura de retragere care trebuie urmată, în conformitate cu articolul 16b. Atenţionarea respectivă se transmite consumatorului, pe un suport durabil, într-un interval cuprins între una şi şapte zile de la încheierea contractului la distanţă.

(7)Cu excepţia informaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (a), (f), (g), (k) şi (p), comerciantului i se permite să organizeze informaţiile pe niveluri în cazul în care acestea sunt furnizate prin mijloace electronice.

(10)Atunci când un alt act al Uniunii care reglementează servicii financiare specifice conţine norme privind informaţiile care trebuie furnizate consumatorului înainte de încheierea contractului, serviciilor financiare specifice respective li se aplică numai normele prevăzute în actul Uniunii în cauză, indiferent de nivelul de detaliere al acestor norme, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul respectiv al Uniunii.

Art. 16^b: Dreptul de retragere din contractele la distanţă pentru servicii financiare

(1)Statele membre se asigură că consumatorul are la dispoziţie o perioadă de 14 zile calendaristice pentru a se retrage dintr-un contract, fără penalităţi şi fără prezentarea vreunui motiv. Perioada respectivă se prelungeşte la 30 de zile calendaristice în cazul contractelor la distanţă aferente operaţiunilor privind pensiile personale.

b)din ziua în care consumatorului îi sunt aduse la cunoştinţă clauzele şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevăzute la articolul 16a, în cazul în care ziua respectivă este ulterioară celei la care se face referire la litera (a) din prezentul paragraf.

(2)Dreptul de retragere nu se aplică:

a)serviciilor financiare de consum al căror preţ depinde de fluctuaţii de pe piaţa financiară în afara controlului comerciantului, care ar putea apărea în timpul perioadei de retragere, cum ar fi serviciile legate de:

(6)Atunci când un alt act al Uniunii care reglementează servicii financiare specifice conţine norme privind dreptul de retragere, serviciilor financiare specifice respective li se aplică numai normele din actul respectiv al Uniunii privind dreptul de retragere, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul respectiv al Uniunii. Atunci când actul respectiv al Uniunii dă statelor membre dreptul de a alege între dreptul de retragere şi o alternativă, cum ar fi o perioadă de reflecţie, numai normele corespunzătoare din respectivul act al Uniunii se aplică serviciilor financiare specifice în cauză, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul respectiv al Uniunii.

(7)Prin derogare de la prezentul articol, statele membre pot alege în schimb să aplice dispoziţiile prezentate în continuare următoarelor servicii financiare în ceea ce priveşte dreptul de retragere sau o perioadă de reflecţie:

a)articolul 14 alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*3) contractelor de credit excluse din domeniul de aplicare al directivei respective prin articolul 3 alineatul (2) din aceasta; şi

Art. 16^c: Plata serviciului prestat înainte de retragere

(1)În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere în temeiul articolului 16b, acestuia i se poate impune să plătească numai pentru serviciul prestat efectiv de comerciant în conformitate cu contractul la distanţă. Consumatorul plăteşte pentru serviciul respectiv fără întârzieri nejustificate. Suma de plată:

(3)Comerciantul nu îi poate impune consumatorului să plătească o sumă potrivit alineatului (1) din prezentul articol decât dacă poate dovedi că consumatorul a fost informat în mod corespunzător cu privire la suma de plată, în conformitate cu articolul 16a alineatul (1) litera (p). Comerciantul nu poate însă solicita o astfel de plată în cazul în care a început executarea contractului înainte de expirarea perioadei de retragere prevăzute la articolul 16b alineatul (1) fără solicitarea prealabilă a consumatorului.

Art. 16^d: Explicaţii adecvate

(1)Statele membre se asigură că comercianţii au obligaţia de a furniza consumatorului explicaţii adecvate cu privire la contractele de servicii financiare propuse, care să îi permită consumatorului să evalueze dacă contractul propus şi serviciile auxiliare sunt adaptate nevoilor sale şi situaţiei sale financiare. Aceste explicaţii sunt furnizate consumatorului în mod gratuit înainte de încheierea contractului. Explicaţiile includ următoarele elemente:

Art. 16^e: Protecţie suplimentară în ceea ce priveşte interfeţele online

(1)Fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE şi Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre se asigură că, atunci când încheie contracte de servicii financiare la distanţă, comercianţii nu proiectează, nu organizează şi nu exploatează interfeţele lor online, astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (m) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*5), într-un mod care induce în eroare sau manipulează consumatorii care sunt destinatari ai serviciului lor sau într-un mod care denaturează semnificativ sau afectează semnificativ în alt mod capacitatea acestora de a lua decizii libere şi în cunoştinţă de cauză. În special, statele membre adoptă măsuri care, în conformitate cu dreptul Uniunii, abordează cel puţin una dintre următoarele practici ale comercianţilor:

CAPITOLUL IV:ALTE DREPTURI ALE CONSUMATORILOR

Art. 17: Domeniu de aplicare

Art. 18: Livrare

(2)În cazul în care comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a livra bunurile în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alineatul (1), consumatorul îi solicită să efectueze livrarea într-un termen suplimentar, corespunzător circumstanţelor. În cazul în care comerciantul nu livrează bunurile în termenul suplimentar respectiv, consumatorul are dreptul de a rezilia contractul.

Primul paragraf nu se aplică contractelor de vânzare în cazul în care comerciantul a refuzat să livreze bunurile sau în cazul în care livrarea în termenul convenit este esenţială având în vedere toate circumstanţele existente la încheierea contractului sau în cazul în care consumatorul informează comerciantul, înainte de încheierea contractului, că livrarea înainte de sau la o dată precizată este esenţială. În aceste cazuri, dacă comerciantul nu livrează bunurile în momentul convenit cu consumatorul sau în termenul stabilit la alineatul (1), consumatorul are dreptul de a rezilia contractul imediat.

Art. 20: Transferarea riscului

În cazul contractelor în care comerciantul livrează bunurile către consumator, riscul de pierdere sau de deteriorare a bunurilor este transferat consumatorului în momentul în care acesta sau o parte terţă desemnată de acesta, alta decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor. Cu toate acestea, riscul este transferat consumatorului în momentul livrării bunurilor către transportator, dacă transportatorul a fost însărcinat de către consumator să transporte bunurile, iar această opţiune nu a fost oferită de către comerciant, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului faţă de transportator.

Art. 22: Plăţi suplimentare

Înainte ca consumatorul să încheie un contract sau să accepte o ofertă, comerciantul solicită consimţământul explicit din partea consumatorului cu privire la orice plată suplimentară pe lângă cea asupra căreia s-au înţeles anterior prin care se remunerează obligaţia contractuală principală a comerciantului. În cazul în care comerciantul nu a obţinut consimţământul expres al consumatorului, însă l-a dedus utilizând opţiuni incluse în mod automat pe care consumatorul trebuie să le respingă pentru a evita plata suplimentară, consumatorul poate pretinde rambursarea acestei plăţi.

CAPITOLUL V:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 22^a: Notificarea armonizată şi eticheta armonizată

(1)Pentru a se asigura că consumatorii sunt bine informaţi şi că îşi pot înţelege cu uşurinţă drepturile în întreaga Uniune, se utilizează o notificare armonizată atunci când se furnizează informaţii în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (e) şi, respectiv, al articolului 6 alineatul (1) litera (l), şi se utilizează o etichetă armonizată atunci când se furnizează informaţii în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (ea) şi, respectiv, al articolului 6 alineatul (1) litera (la).

Art. 23: Asigurarea punerii în aplicare a prezentei directive

(2)Mijloacele menţionate la alineatul (1) cuprind dispoziţii care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, astfel cum este stabilit de legislaţia naţională, să introducă o acţiune în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a organelor administrative competente, în temeiul legislaţiei naţionale, pentru a se asigura aplicarea dispoziţiilor de drept intern de transpunere a prezentei directive:

Art. 24: Sancţiuni

(2)Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive şi orientative sunt luate în considerare pentru aplicarea de sancţiuni, dacă este cazul:

e)sancţiunile aplicate comerciantului pentru aceeaşi încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informaţiile cu privire la astfel de sancţiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸);

(6)În ceea ce priveşte încălcările măsurilor adoptate în temeiul dispoziţiilor menţionate în articolul 3 alineatul (1b) aplicabile contractelor la distanţă pentru servicii financiare de consum, statele membre se asigură că, atunci când trebuie impuse sancţiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ posibilitatea de a impune amenzi prin proceduri administrative sau posibilitatea de a iniţia proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi sau ambele.

Art. 27: Vânzare nesolicitată

Art. 27^a: Procedura comitetului

Art. 28: Transpunere

(1)Statele membre adoptă şi publică, până la 13 decembrie 2013, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei, sub formă de documente, textul acestor măsuri. Comisia foloseşte aceste documente pentru întocmirea raportului menţionat la articolul 30.

Art. 29: Cerinţe de informare

(1)În cazul în care un stat membru recurge la oricare dintre opţiunile normative menţionate la articolul 3 alineatul (4), articolul 6 alineatul (7), articolul 6 alineatul (8), articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (6), articolul 9 alineatele (1a) şi alineatul (3), articolul 16 al doilea şi al treilea paragraf, articolul 16a alineatele (2) şi (9), articolul 16b alineatul (7) şi articolul 16e, acesta informează Comisia în acest sens până la 19 decembrie 2025, precum şi cu privire la orice modificări ulterioare.

CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII FINALE

Art. 31: Abrogări

Art. 32: Modificarea Directivei 93/13/CEE

Art. 33: Modificarea Directivei 1999/44/CE

ANEXA I:Informaţii privind exercitarea dreptului de retragere

A.Model de instrucţiuni privind retragerea

Dacă vă retrageţi, vom rambursa orice sumă pe care am primit-o de la dumneavoastră, inclusiv costurile livrării (cu excepţia costurilor suplimentare determinate de faptul că aţi ales altă modalitate de livrare decât cel mai ieftin tip de livrare standard oferit de noi), fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care suntem informaţi cu privire la decizia dumneavoastră de a vă retrage din prezentul contract. Vom efectua această rambursare folosind aceeaşi modalitate de plată ca şi cea folosită pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care v-aţi exprimat acordul expres pentru o altă modalitate de rambursare; în orice caz, nu vi se vor percepe comisioane ca urmare a unei astfel de rambursări. |4|

(e)în cazul unui contract pentru livrarea periodică de bunuri pe o perioadă de timp determinată: "la care intraţi, dumneavoastră sau o parte terţă alta decât transportatorul indicată de dumneavoastră, în posesia fizică a primului bun."

[3] Dacă aveţi obligaţia de a asigura o funcţie care să permită consumatorului să se retragă din contractul încheiat online, introduceţi următoarele: «Vă puteţi exercita dreptul de retragere şi online la [introduceţi adresa de internet sau o altă explicaţie adecvată privind locul în care este disponibilă funcţia de retragere]. Dacă utilizaţi această funcţie online, vă vom transmite, fără întârzieri nejustificate, o confirmare de primire a retragerii pe un suport durabil (de exemplu prin e-mail), incluzând conţinutul acesteia, precum şi data şi ora transmiterii acesteia.». Dacă oferiţi consumatorului opţiunea de a completa şi de a trimite pe website-ul dumneavoastră informaţii pe cale electronică cu privire la retragerea sa din contract, introduceţi următoarele: «Puteţi să completaţi şi să trimiteţi şi pe cale electronică modelul de formular privind retragerea sau orice altă declaraţie neechivocă pe website-ul nostru [de introdus adresa de internet]. Dacă recurgeţi la această opţiune, vă vom comunica neîntârziat o confirmare de primire a unei astfel de retrageri pe un suport durabil (de exemplu prin e-mail)».

b)introduceţi:

- Dacă, într-un contract la distanţă, nu vă oferiţi să suportaţi costul returnării bunurilor, iar bunurile, prin natura lor, în mod normal nu pot fi returnate prin poştă: "Va trebui să suportaţi costul direct al returnării bunurilor,. EUR [introduceţi cuantumul]."; sau, dacă costul returnării bunurilor nu poate fi calculat cu anticipaţie în mod rezonabil: "Va trebui să suportaţi costul direct al returnării bunurilor. Costul aproximativ este estimat la maximum. EUR [introduceţi cuantumul]."; sau

c)introduceţi: "Sunteţi responsabil doar pentru diminuarea valorii bunurilor care rezultă din manipulări altele decât cele necesare pentru determinarea naturii, calităţilor şi funcţionării bunurilor."

|6.| În cazul unui contract de prestări servicii sau privind furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu prevăd vânzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate stabilită, sau de încălzire centralizată, introduceţi următoarele: "Dacă aţi solicitat începerea prestării serviciilor sau a furnizării de apă/gaz/electricitate/încălzire centralizată [tăiaţi menţiunile inutile] în perioada de retragere, ne datoraţi o sumă proporţională cu serviciile furnizate până în momentul în care ne-aţi comunicat exercitarea dreptului de retragere din prezentul contract, în raport cu acoperirea totală a contractului."

B.Model de formular de retragere (prezentul formular se trimite înapoi completat doar dacă doriţi să vă retrageţi din contract)

ANEXA II:Tabel de corespondenţă

Directiva 85/577/CEE	Directiva 1997/7/CE	Prezenta directivă
Articolul 1		Articolul 3 coroborat cu articolul 2 punctele 8 şi 9 şi articolul 16 litera (h)
	Articolul 1	Articolul 1 coroborat cu articolul 2 punctul 7
Articolul 2		Articolul 2 punctele 1 şi 2
	Articolul 2 punctul 1	Articolul 2 punctul 7
	Articolul 2 punctul 2	Articolul 2 punctul 1
	Articolul 2 punctul 3	Articolul 2 punctul 2
	Articolul 2 punctul 4 prima teză	Articolul 2 punctul 7
	Articolul 2 punctul 4 a doua teză	-
	Articolul 2 punctul 5	-
Articolul 3 alineatul (1)		Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (2) litera (a)		Articolul 3 alineatul (3) literele (e) şi (f)
Articolul 3 alineatul (2) litera (b)		Articolul 3 alineatul (3) litera (j)
Articolul 3 alineatul (2) litera (c)		-
Articolul 3 alineatul (2) litera (d)		Articolul 3 alineatul (3) litera (d)
Articolul 3 alineatul (2) litera (e)		Articolul 3 alineatul (3) litera (d)
Articolul 3 alineatul (3)		-
	Articolul 3 alineatul (1) prima liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (d)
	Articolul 3 alineatul (1) a doua liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (l)
	Articolul 3 alineatul (1) a treia liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (m)
	Articolul 3 alineatul (1) a patra liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) literele (e) şi (f)
	Articolul 3 alineatul (1) a cincea liniuţă	Articolul 6 alineatul (3) şi articolul 16 litera (k) coroborat cu articolul 2 punctul 13
	Articolul 3 alineatul (2) prima liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (j)
	Articolul 3 alineatul (2) a doua liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (f) (pentru închirierea de locuinţe în scopuri rezidenţiale), litera (g) (pentru pachetele de servicii pentru călătorii), litera (h) (pentru dreptul de folosinţă a bunurilor pe durată limitată), litera (k) (pentru transportul de pasageri cu unele excepţii) şi articolul 16 litera (l) (exceptări de la dreptul de retragere)
Articolul 4 prima teză		Articolul 6 alineatul (1) literele (b), (c) şi (h) şi articolul 7 alineatele (1) şi (2)
Articolul 4 a doua teză		Articolul 6 alineatul (1) litera (a) şi articolul 7 alineatul (1)
Articolul 4 a treia teză		Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 4 a patra teză		Articolul 10
	Articolul 4 alineatul (1) litera (a)	Articolul 6 alineatul (1) literele (b) şi (c)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (b)	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (c)	Articolul 6 alineatul (1) litera (e)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (d)	Articolul 6 alineatul (1) litera (e)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (e)	Articolul 6 alineatul (1) litera (g)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (f)	Articolul 6 alineatul (1) litera (h)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (g)	Articolul 6 alineatul (1) litera (f)
	Articolul 4 alineatul (1) litera (h)	-
	Articolul 4 alineatul (1) litera (i)	Articolul 6 alineatul (1) literele (o) şi (p)
	Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 8 alineatele (1), (2) şi (4)
	Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (5)
	Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (7)
	Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (3) litera (m)
	Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 9 alineatele (1) şi (2), articolul 10, articolul 13 alineatul (2), articolul 14
	Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 13 şi articolul 14 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf
	Articolul 6 alineatul (3) prima liniuţă	Articolul 16 litera (a)
	Articolul 6 alineatul (3) a doua liniuţă	Articolul 16 litera (b)
	Articolul 6 alineatul (3) a treia liniuţă	Articolul 16 literele (c) şi (d)
	Articolul 6 alineatul (3) a patra liniuţă	Articolul 16 litera (i)
	Articolul 6 alineatul (3) a cincea liniuţă	Articolul 16 litera (j)
	Articolul 6 alineatul (3) a şasea liniuţă	Articolul 3 alineatul (3) litera (c)
	Articolul 6 alineatul (4)	Articolul 15
	Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1) (pentru contractele de vânzare)
	Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 18 alineatele (2), (3) şi (4)
	Articolul 7 alineatul (3)	-
	Articolul 8	-
	Articolul 9	Articolul 27
	Articolul 10	- (dar a se vedea articolul 13 din Directiva 2002/58/CE)
	Articolul 11 alineatul (1)	Articolul 23 alineatul (1)
	Articolul 11 alineatul (2)	Articolul 23 alineatul (2)
	Articolul 11 alineatul (3) litera (a)	Articolul 6 alineatul (9) pentru sarcina probei privind informaţiile precontractuale; pentru restul: -
	Articolul 11 alineatul (3) litera (b)	Articolul 24 alineatul (1)
	Articolul 11 alineatul (4)	-
	Articolul 12 alineatul (1)	Articolul 25
	Articolul 12 alineatul (2)	-
	Articolul 13	Articolul 3 alineatul (2)
	Articolul 14	Articolul 4
	Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 28 alineatul (1)
	Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 28 alineatul (1)
	Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 28 alineatul (1)
	Articolul 15 alineatul (4)	Articolul 30
	Articolul 16	Articolul 26
	Articolul 17	-
	Articolul 18	Articolul 34
	Articolul 19	Articolul 35
Articolul 5 alineatul (1)		Articolele 9 şi 11
Articolul 5 alineatul (2)		Articolul 12
Articolul 6		Articolul 25
Articolul 7		Articolele 13, 14 şi 15
Articolul 8		Articolul 4

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (¹)	A se interpreta ca trimitere la
Punctele 2 şi 11	Prezenta directivă
(¹)JO L 364, 9.12.2004, p. 1.