Capitolul iii - FUZIUNEA PRIN ABSORBŢIE - Directiva 2011/35/UE/05-apr-2011 privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni
Acte UE
Jurnalul Oficial 110L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 18 Ianuarie 2017
CAPITOLUL III:FUZIUNEA PRIN ABSORBŢIE
Art. 5
(1)Organele administrative sau de conducere ale societăţilor care fuzionează întocmesc în scris un proiect de fuziune.
(2)Proiectul de fuziune menţionează cel puţin următoarele:
a)forma juridică, denumirea şi sediul social al societăţilor care fuzionează;
b)rata de schimb a acţiunilor şi valoarea eventualelor plăţi în numerar;
c)condiţiile de alocare a acţiunilor la societatea absorbantă;
d)data de la care deţinerea acestor acţiuni conferă acţionarilor dreptul de a participa la beneficii, precum şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;
e)data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante;
f)drepturile acordate de societatea absorbantă deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, sau măsurile propuse în privinţa acestora;
g)orice avantaj special acordat experţilor menţionaţi la articolul 10 alineatul (1) şi membrilor organelor administrative, de conducere, de supraveghere şi control ale societăţilor care fuzionează.
Art. 6
Proiectul de fuziune trebuie publicat sub forma prevăzută de legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune.
Oricare dintre societăţile comerciale care fuzionează este exonerată de obligaţia de publicare prevăzută la articolul 3 din Directiva 2009/101/CE dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziţia publicului proiectul fuziunii respective pe propria sa pagină de Internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii sau restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de Internet şi a autenticităţii documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Prin derogare de la al doilea paragraf al acestui articol, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menţionate la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/101/CE. Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să fie efectuată pe orice altă pagină de Internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilităţi, statele membre se asigură că nu se impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru o astfel de publicare.
În cazul în care se utilizează o altă pagină de Internet decât platforma electronică centrală, o referinţă care oferă acces la pagina respectivă de Internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puţin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referinţă conţine data publicării pe pagina de Internet a proiectului de fuziune şi este accesibilă în mod gratuit publicului. Nu se impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru această publicare.
Interdicţia de a impune societăţilor comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea şi al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacităţii statelor membre de a transfera societăţilor comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.
Statele membre pot impune societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe paginile acestora de Internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de Internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de Internet respectivă sau la platforma electronică centrală, cauzată de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 7
(1)Pentru o fuziune este necesară cel puţin aprobarea din partea adunării generale a fiecăreia dintre societăţile care fuzionează. Legislaţiile statelor membre prevăd că pentru hotărârea de aprobare în cauză este nevoie de o majoritate de cel puţin două treimi din voturile aferente acţiunilor sau capitalului subscris reprezentate.
Cu toate acestea, legislaţiile statelor membre pot să prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor indicate în primul paragraf, dacă este reprezentat cel puţin jumătate din capitalul social. În plus, dacă este cazul, se aplică normele privind modificarea statutului.
(2)Dacă există mai multe categorii de acţiuni, decizia privind fuziunea face obiectul unui vot separat cel puţin pentru fiecare categorie de acţionari ale căror drepturi sunt afectate de operaţiune.
(3)Decizia priveşte atât aprobarea proiectului de fuziune, cât şi orice modificare a statutului, necesară pentru realizarea fuziunii.
Art. 8
Legislaţia unui stat membru poate să nu impună aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)publicitatea prevăzută la articolul 6 trebuie să aibă loc, pentru societatea absorbantă, cu cel puţin o lună înainte de data stabilită pentru adunarea generală a societăţii sau societăţilor absorbite care trebuie să se pronunţe asupra proiectului de fuziune;
(b)cu cel puţin o lună înainte de data menţionată la litera (a), toţi acţionarii societăţii absorbante trebuie să aibă dreptul de a consulta documentele menţionate la articolul 11 alineatul (1) la sediul social al societăţii absorbante;
(c)unul sau mai mulţi acţionari ai societăţii absorbante care deţin acţiuni pentru un procent minim din capitalul subscris trebuie să aibă dreptul de a solicita convocarea unei adunări generale a societăţii absorbante pentru a se pronunţa asupra aprobării fuziunii; procentul minim nu poate fi stabilit la mai mult de 5 %. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă excluderea acţiunilor fără drept de vot din acest calcul.
În sensul primului alineat litera (b), se aplică articolul 11 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 9
(1)Organele de administrare sau de conducere ale fiecăreia dintre societăţile comerciale care fuzionează întocmesc un raport scris detaliat explicând proiectul de fuziune şi precizând fundamentul juridic şi economic al proiectului, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor.
Raportul respectiv descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale de evaluare survenite.
(2)Organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăţi comerciale implicate informează adunarea generală a societăţii lor, precum şi organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăţi implicate, pentru ca acestea să poată informa adunările generale ale societăţilor respective referitor la orice modificare substanţială a activelor şi pasivelor intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.
(3)Statele membre pot decide că, în cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune au convenit în acest sens, raportul menţionat la alineatul (1) şi/sau informaţiile menţionate la alineatul (2) nu sunt necesare.
Art. 10
(1)Pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează, unul sau mai mulţi experţi, acţionând în numele societăţilor care fuzionează, dar independent de acestea, desemnaţi sau agreaţi de către o autoritate administrativă sau judecătorească, analizează propunerea de fuziune şi întocmesc un raport scris către acţionari. Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să prevadă desemnarea unuia sau mai multor experţi independenţi pentru toate societăţile care fuzionează, dacă desemnarea se face de către o autoritate judecătorească sau administrativă, la solicitarea comună a societăţilor respective. Experţii în cauză pot să fie, în funcţie de legislaţia fiecărui stat membru, persoane fizice sau juridice sau societăţi.
(2)În raportul menţionat la alineatul (1), experţii trebuie să menţioneze în fiecare caz dacă, în opinia lor, rata de schimb a acţiunilor este corectă şi rezonabilă. Declaraţia lor trebuie cel puţin:
a)să indice metoda sau metodele utilizate pentru obţinerea ratei propuse pentru schimbul de acţiuni;
b)să indice dacă metoda sau metodele respective sunt adecvate pentru cazul în speţă, să menţioneze valorile obţinute prin utilizarea fiecăreia dintre aceste metode şi să emită o opinie privind importanţa relativă atribuită metodelor în cauză pentru obţinerea valorii decise.
Raportul descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale de evaluare survenite.
(3)Fiecare expert are dreptul de a obţine de la societăţile care fuzionează toate informaţiile şi documentele relevante şi să facă toate investigaţiile necesare.
(4)În cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune au convenit în acest sens, nu este necesară nici examinarea proiectului de fuziune şi niciun raport de expertiză.
Art. 11
(1)Toţi acţionarii au dreptul de a consulta cel puţin următoarele documente la sediul social cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune:
a)proiectul de fuziune;
b)conturile şi rapoartele anuale ale societăţilor care fuzionează pentru cele trei exerciţii financiare anterioare;
c)dup ă caz, o situaţie contabilă întocmită nu mai devreme de prima zi a celei de a treia luni anterioare datei proiectului de fuziune, dacă cele mai recente conturi anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de şase luni înainte de această dată;
d)după caz, rapoartele organelor de administrare sau de conducere ale societăţilor comerciale care fuzionează, prevăzute la articolul 9;
e)după caz, raportul menţionat la articolul 10 alineatul (1).
În sensul primului paragraf litera (c), nu este necesară o situaţie contabilă dacă societatea publică un raport financiar semestrial în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (1) şi îl pune la dispoziţia acţionarilor, în conformitate cu prezentul alineat. În plus, statele membre pot decide că nu este necesară o situaţie contabilă în cazul în care toţi acţionarii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune au convenit în acest sens.
(1)JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
(2)Declaraţia contabilă prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (c) se întocmeşte în conformitate cu metodele şi structura utilizate pentru ultimul bilanţ anual.
Cu toate acestea, legislaţia unui stat membru poate să prevadă că:
a)nu este necesar să se efectueze un nou inventar fizic;
b)evaluările înregistrate în ultimul bilanţ sunt modificate doar pentru a reflecta intrările din registrele contabile; cu toate acestea, se ţine cont de următoarele:
- amortizări şi provizioane interimare;
- modificări semnificative ale valorii reale neînregistrate în registre.
(3)Fiecare acţionar are dreptul să obţină, la cerere şi gratuit, copii integrale, sau, dacă doreşte, parţiale, ale documentelor prevăzute la alineatul (1).
În cazul în care un acţionar a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea să utilizeze mijloace electronice, se pot trimite asemenea copii prin poşta electronică.
(4)O societate este exonerată de obligaţia de a pune la dispoziţie la sediul său social documentele menţionate la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puţin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune şi încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, le pune la dispoziţie, pe pagina sa de Internet. Statele membre nu condiţionează această exonerare de alte obligaţii sau restricţii decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de Internet şi autenticitatea documentelor şi pot impune astfel de obligaţii sau restricţii numai în măsura în care acestea sunt proporţionale cu realizarea obiectivelor respective.
Alineatul (3) nu se aplică dacă pagina de Internet oferă acţionarilor posibilitatea de a descărca şi de a imprima documentele menţionate la alineatul (1), pe durata întregii perioade menţionate la primul paragraf din prezentul alineat. Totuşi, în acest caz, statele membre pot solicita societăţii să pună aceste documente la dispoziţia acţionarilor spre consultare la sediul său social.
Statele membre pot impune societăţilor comerciale să menţină informaţiile pe propriile pagini de Internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale. Statele membre pot stabili consecinţele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de Internet, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.
Art. 12
Protecţia drepturilor salariaţilor fiecăreia dintre societăţile care fuzionează este reglementată în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.
Art. 13
(1)Legislaţiile statelor membre trebuie să prevadă un sistem adecvat de protecţie a intereselor creditorilor societăţilor care fuzionează, ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării proiectului de fuziune şi nu sunt scadente la data publicării.
(2)În acest scop, legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin dreptul creditorilor în cauză de a obţine garanţii adecvate, dacă această protecţie este impusă de situaţia financiară a societăţilor care fuzionează şi dacă respectivii creditori nu dispun deja de astfel de garanţii.
Statele membre stabilesc condiţiile pentru protecţia prevăzută la alineatul (1) şi la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obţine garanţiile adecvate, cu condiţia ca aceştia să poată dovedi, în mod credibil, că fuziunea pune în pericol satisfacerea creanţelor lor şi că nu au obţinut garanţii adecvate din partea societăţii.
(3)Protecţia în cauză poate fi diferită pentru creditorii societăţii absorbante şi pentru cei ai societăţii absorbite.
Art. 14
Fără a aduce atingere normelor privind exercitarea colectivă a drepturilor lor, articolul 13 se aplică deţinătorilor de obligaţiuni ale societăţilor care fuzionează, cu excepţia cazului în care fuziunea a fost aprobată de o adunare a deţinătorilor de obligaţiuni, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de obligaţiuni.
Art. 15
Deţinătorilor de titluri, altele decât acţiuni, care conferă drepturi speciale trebuie să li se acorde în cadrul societăţii absorbante drepturi cel puţin echivalente cu cele pe care le deţineau la societatea absorbită, cu excepţia cazului în care modificarea drepturilor în cauză este aprobată de o adunare a deţinătorilor de astfel de titluri, dacă legislaţia internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deţinătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deţinătorii au dreptul de a obţine răscumpărarea titlurilor lor de către societatea absorbantă.
Art. 16
(1)Dacă legislaţia unui stat membru nu prevede controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii fuziunilor sau dacă acest control nu se referă la toate actele juridice necesare pentru fuziune, procesele-verbale ale adunărilor generale care decid asupra fuziunii şi, dacă este cazul, contractul de fuziune încheiat ca urmare a acestor adunări generale se întocmesc şi se certifică în forma legală adecvată. În cazurile în care fuziunea nu trebuie aprobată de adunările generale ale tuturor societăţilor care fuzionează, proiectul de fuziune este întocmit şi certificat în forma legală adecvată.
(2)Notarul sau autoritatea competentă să întocmească şi să certifice documentul în forma legală adecvată trebuie să verifice şi să ateste existenţa şi legalitatea actelor şi a formalităţilor impuse societăţii comerciale pentru care acţionează notarul sau autoritatea competentă respectivă şi ale proiectului de fuziune.
Art. 18
(1)O fuziune trebuie făcută publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, pentru fiecare dintre societăţile care fuzionează.
(2)Societatea absorbantă poate să îndeplinească ea însăşi formalităţile de publicitate pentru societatea sau societăţile absorbite.
Art. 19
(1)O fuziune are următoarele efecte ipso jure şi simultan:
a)transferul, atât între societatea absorbită şi societatea absorbantă, cât şi în ceea ce priveşte terţii, a tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite către societatea absorbantă;
b)acţionarii societăţii absorbite devin acţionari ai societăţii absorbante;
c)societatea absorbită încetează să mai existe.
(2)Nici o acţiune la societatea absorbantă nu este schimbată pentru o acţiune la societatea absorbită deţinută:
a)de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii; sau
b)de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii.
(3)Prevederea anterioară nu aduce atingere legislaţiilor statelor membre care impun îndeplinirea de formalităţi speciale pentru ca transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii ale societăţii absorbite să fie opozabil terţilor. Societatea absorbantă poate îndeplini aceste formalităţi ea însăşi; totuşi, legislaţia statelor membre poate permite societăţii absorbite să continue îndeplinirea acestor formalităţi pentru o perioadă limitată care, cu excepţia unor cazuri excepţionale, nu poate fi stabilită la mai mult de şase luni de la data la care fuziunea produce efecte.
Art. 20
Legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin norme care reglementează răspunderea civilă faţă de acţionarii societăţii absorbite a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societăţii în cauză pentru greşeli comise de membrii organismelor respective în pregătirea şi realizarea fuziunii.
Art. 21
Legislaţiile statelor membre prevăd cel puţin norme care reglementează răspunderea civilă faţă de acţionarii societăţii absorbite a experţilor însărcinaţi cu întocmirea, în contul societăţii în cauză, a raportului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) pentru greşeli comise de experţii respectivi în îndeplinirea misiunii lor.
Art. 22
(1)Legislaţiile statelor membre pot adopta dispoziţii privind nulitatea fuziunilor doar în conformitate cu următoarele condiţii:
a)nulitatea trebuie pronunţată prin hotărâre judecătorească;
b)fuziunile care produc efecte în temeiul articolului 17 pot fi declarate nule doar dacă legalitatea lor nu a fost supusă controlului preventiv judecătoresc sau administrativ, dacă nu au fost întocmite sau certificate în forma legală adecvată sau dacă se arată că decizia adunării generale este nulă sau poate fi anulată în conformitate cu dreptul intern;
c)procedurile de anulare nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data la care fuziunea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea sau dacă situaţia a fost rectificată;
d)dacă neregula care poate conduce la anularea unei fuziuni poate fi remediată, instanţa competentă acordă societăţilor implicate un termen pentru rectificarea situaţiei;
e)hotărârea de pronunţare a nulităţii fuziunii se publică în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE;
f)opoziţia terţilor, dacă legislaţia unui stat membru prevede acest lucru, poate fi exprimată doar în termen de şase luni de la publicarea hotărârii în modul prevăzut în Directiva 2009/101/CE;
g)hotărârea care pronunţă nulitatea fuziunii nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor în sarcina sau în beneficiul societăţii absorbante, angajate înainte de publicarea hotărârii şi după data de la care fuziunea produce efecte;
h)societăţile care au participat la fuziune poartă răspunderea comună şi indivizibilă pentru obligaţiile societăţii absorbante prevăzute la litera (g).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), legislaţia unui stat membru poate să prevadă pronunţarea nulităţii unei fuziuni de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanţă. Litera (b) şi literele (d)-(h) de la alineatul (1) se aplică prin analogie autorităţii administrative. Aceste proceduri de anulare nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de şase luni de la data de la care fuziunea produce efecte.
(3)Nu se aduce atingere legislaţiilor statelor membre privind nulitatea unei fuziuni pronunţată ca urmare a unei monitorizări, alta decât controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalităţii.